Publication1

A proximativ 2% dintre persoanele adulte prezintă o criză
la un moment dat în cursul vieţii. În două treimi dintre cazuri criza
este unică. De cele mai multe ori crizele epileptice debutează în
prima parte a copilăriei sau târziu la vârsta adultă. Termenul de
„criză” este preferat faţă de termenul „epilepsie”, deoarece se consideră
în mod incorect că în cazul epilepsiei există leziuni cerebrale
sau tendinţa pacienţilor de a fi violenţi.
Cum epilepsia nu este o afecțiune comună, este vital să cunoaștem
modul corect de a reacționa în cazul în care suntem martorii
unei astfel de crize. Pacientul trebuie așezat pe o suprafață dură,
iar capul acestuia trebuie să fie poziționat pe o parte și pus pe un
material moale. Este necesară îndepărtarea obiectelor ascuțite din
jurul bolnavului. Criza nu trebuie întreruptă, însă, în cazul în care
aceasta durează mai mult de 5 minute, persoanele care asistă sunt
nevoite să cheme un echipaj de salvare.
Afecțiunea despre care vom vorbi în final este bipolaritatea,
o tulburare mintală ce se caracterizează prin modificări anormale,
pe lungi perioade de timp, ale dispoziției, energiei și abilității de
funcționare a unei persoane. Bolnavul trece printr-o alternanță de
stări depresive și de exaltare, acestea fiind ușor de identificat, asemănându-se
cu urcușuri și coborâșuri în dispoziția afectivă a individului.
Pagina 36