Avocatii in E-volutie

Avocaţii în e-voluţie
25
Sistemele de comunicare ale unor persoane care contactează un avocat pot face
obiectul unor mandate de supraveghere, fiind astfel vizate de interceptarea comunicaţiilor,
de supraveghere video sau audio ori de localizare tehnică. În ce măsură discuţiile prealabile
cu un avocat în aceste condiţii pot fi considerate probe într-un proces penal ce va urma?
Potrivit art. 35 al. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, “nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile
telefonice ale avocatului şi nici nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa
sa cu caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege”.
Este evident că, în contextul evoluţiei mijloacelor de comunicare la care am făcut referire,
discuţiile cu avocatul pot să fie altele decât cele telefonice, şi, deşi legea nu prevede,
celelalte mijloace de comunicare vor intra şi ele în sfera de corespondenţă cu caracter
professional, chiar dacă, la momentul elaborării Legii din 1995, aceasta nu le-a avut în
vedere.
Prin activitatea profesională pe care o desfăşoară, avocatul este depozitarul secretelor
clientului său şi destinatarul comunicărilor de natură confidenţială. Fără garanţia confidenţialităţii,
încrederea reciprocă nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut
ca fiind deopotrivă un drept şi o îndatorire fundamentală şi primordială a avocatului
Art. 139 din Codul de procedură penală protejează confidenţialitatea comunicărilor
dintre avocat şi client, pentru a asigura exercitarea eficientă a apărării, dreptul la apărare
fiind situat la fundamentul unui proces echitabil.
Alineatul 4 stipulează astfel că „raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o
reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul
săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă
pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au
vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele
obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de
către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror.
Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului”.
Printre condiţiile operării interdicţiei de supraveghere, alături de calitatea evidentă de
avocat, este necesar să se pună problema unui raport profesional de apărare. Astfel,
doctrina 3 a apreciat că interdicţia de supraveghere tehnică operează pentru perioada cât este
valabil contractul de asistenţă juridică. Din nou, rezerva trebuie să privească faptul că
asistenţa juridică se acordă de cele mai multe ori şi mai ales în momentele incipiente prin
mijloace tehnice şi chiar fără a fi în prezenţa unei dovezi scrise în acest sens.
Posibilitatea intruziunii în sfera activităţilor de apărare prin mijloacele de supraveghere
tehnică trebuie privită din mai multe puncte de vedere. În primul rând raportarea se impune
3 M.B. Bulancea, R. Slăvoiu, în M.Udroiu (coord), Codul de procedură penală, comentariu pe
articole, Ed. 2, Ed. CH Beck, 2017, p. 678, par. 37-38.
25 Octombrie 2017