Lady Lawyer-compressed

www.legalmagazin.ro ediŢie specialĂ mai 2018
1
Î
n 2018, România
va trece pentru
prima dată în
istoria sa pragul
de 10.000 USD venit pe cap de
locuitor, promovând astfel în
categoria țărilor cu venituri
medii. Totodată, fiecare
român are în termeni reali de
două ori mai mult venit față
de anul 2000, anul în care
România a fost invitată să
adere la Uniunea Europeană
(UE). Cu toate acestea,
aderarea și schimbările
instituționale, economice și
sociale pe care acest proces
le-a presupus nu au reușit să
diminueze decalajul de
dezvoltare și să ne aducă mult
așteptata prosperitate, se
arată în Raportul Anual de
Analiză și Prognoză 2018
elaborat de experții SAR
(Societatea Academică din
România).
În acest sens, o serie de
reforme realizate în perioada
preaderării au fost ulterior
inversate, slab implementate
sau chiar mimate. O parte
semnificativă a forței de
muncă a emigrat între timp în
restul Uniunii, iar țara, similar
cu Bulgaria, nu a adoptat Euro
și nici nu a fost acceptată în
zona Schengen, rămânând
astfel o țară europeană de
rang doi.
Acest fapt nu este nicăieri mai
vizibil decât în persistența
Mecanismului de Cooperare și
Verificare (MCV), dedicat
acestor două țări în special din
cauza statului de drept,
considerat mai problematic
înainte de aderare comparativ
cu celelalte candidate
postcomuniste, precum
Ungaria și Polonia. Deși inițial
mecanismul trebuia să dureze
doar trei ani, este încă în
vigoare în 2018 și multe
controverse i-au înconjurat
funcționarea în ultimul
deceniu. Greu de judecat, întradevăr:
până în 2018,
România a închis 18 miniștri,
un fost prim-ministru și a
trimis în judecată un premier
în timpul mandatului, în timp
ce Bulgaria nu a făcut nimic
asemănător. În plus, după
zece ani, indicatorii de
percepție privind corupția și
statul de drept în cele două
țări sunt alarmant de apropiați
de valorile din 2007, dar și una
de cealaltă. Și mai paradoxal,
Bulgaria stă mult mai bine la
capitolul absorbție fonduri
europene și construirea de
infrastructură în acest răstimp.
Cu toate acestea, România e
considerată un succes și
Bulgaria nu, fiind intens
promovată ca atare în alte
țări, mai ales de Fondul
Monetar Internațional (FMI), și
diverse agenții
guvernamentale americane.
institUții bloCate
și lipsă de ÎnCredere
În România, instituțiile necesare
pentru dezvoltare par a fi
rămas blocate în tranziția
neterminată a României, ceea
ce subminează oportunitățile
apărute o dată cu adera-rea la
UE. Riscurile pentru România
sunt similare cu cele pe care
economia greacă le-a întâm -
pinat în deceniul după aderarea
la UE, când perspectivele
economice favorabile au
generat o creștere bazată în
mare măsură pe consum și pe
fonduri UE, în timp ce
capacitatea administrativă și
guvernanța au rămas
12 ani în Ue.
evoluție
sau involuție?
de MirCea FiCa, editor Coordonator
suboptimale în domenii
esențiale, în special educație,
administrare fiscală și
sănătate. Reforme în aceste
sectoare au fost implementate
abia după criza economică.
În cei peste unsprezece ani de
la aderare, România ar fi trebuit
să înregistreze progrese
semnificative la instituțiile de
importanță fundamentală
pentru creșterea economică.
Acestea pot fi sintetizate pe
baza indicatorilor Băncii
Mondiale (Worldwide
Governance Indicators [WGI]),
după cum urmează:
1 controlul corupției:
așteptarea era aceea că
buna guvernare va deveni
norma, iar corupția excepția
sau măcar se va minimiza;
2. statul de drept: în special
independența sistemului
judiciar, dar și răspunderea
acestuia, procesul echitabil
(due process) și eficacitatea
procedurilor judiciare;
3. democrația (Voice and
accountability): raționaliza -
rea și democratizarea
procesului de formulare a
politicilor publice, acesta
trebuind să se bazeze din ce
în ce mai mult pe consultare
și date empirice;
4. stabilitatea politică:
continuitate între guverne
succesive și predidctibilitate,
mai ales la nivelul politicilor
de bază, precum fiscalitatea,
succesiune ordonată
electorală, fără destabilizări
majore.
5. calitatea reglementărilor:
o legislație care tratează toți
actorii economici egal, nu
lasă loc implementării
discreționare și oferă
predictibilitate, mai ales în
privința drepturilor de pro -
prietate, și a reglemen tărilor
fiscale în conformi tate cu
prevederile Compactului
Fiscal European;
6. eficacitatea guvernării:
deși capacitatea de imple -
men tare a politicilor a
crescut, dincolo de obiec ti -
vul general de susținere a
creșterii economice,
progrese erau necesare în
ceea ce privește dezvoltarea
infrastructurii, educației, să -
nătății și colectării impozitelor.
Potrivit SAR, în ciuda efortu -
rilor depuse înspre consoli -
darea integrității, România nu
a reușit să reformeze statul în
mod substanțial în așa fel încât
să sporească capacitatea
administrativă necesară atât
pentru o furnizare mai bună a
serviciilor publice, cât și
pentru sustenabilitatea
creșterii economice.
În plus, România este în
continuare afectată de
probleme de acțiune colectivă
cauzate de lipsa de încredere
și cooperare între cetățeni la
nivel individual și diferite
grupuri ale acestora.
editorial