Buletin Parohial Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Melbourne - April 2019

10
sa firea indoita a Mantuitorului: „Iar el simtind cu mana sa
firea Ta indoita, plin de frica a strigat catre Tine: Domnul
meu si Dumnezeul meu, slava Tie!” (Vecernia din sambata
Saptamanii luminate) Toma a simtit in toata firea sa un
cutremur la pipairea coastei lui Hristos. Caci prin ea a
simtit nu numai caldura omeneasca a coastei, ci si lucrarea
dumnezeiasca manifestata prin ea, cu mult mai mult decat
a simtit aceasta putere femeia care suferea de curgerea
sangelui: „Cu frica mana pnandu-si Toma in coasta Ta
cea de viata aducatoare, Hristoase, tremurand a simtit,
Mantuitorule, indata indoita lucrare a celor doua firi,
care intru tine sunt unite fara amestecare si cu credinta a
strigat zicand: Tu esti Domnul cel preainaltat, Dumnezeul
Parintilor si al nostru, slava Tie!” (Utrenia din Duminica
Tomii).
Astfel Toma cunoaste pe Dumnezeu, inviat ca om, nu
numai cu ochii, ci si cu pipairea. El a adaos la marturia
si la predica apostolica un temei nou, o experienta noua
a dumnezeirii lui Hristos cel inviat: „Iscodirea ta, Tomo,
vistierie ascunsa ne deschizi noua, ca teologhisind cu limba
cea de Dumnezeu purtata, laudati-L, ziceai, pe Hristos
si-L preainaltati intru toti vecii”. Sau: „Bogatie scotand
din vistieria cea nefurata, din dumnezeiasca coasta Ta cea
impunsa cu sulita, Facatorule de bine, de intelepciune si
de cunostinta umple lumea Geamanul”.
seara in Saptamana luminata).
Lamuriri de mare pret cu privire la trupul inviat al
Domnului dau cantarile din Duminica Tomii. Acesta
pipaie urmele ranilor din coasta Lui, ceea ce dovedeste
ca trupul e mentinut in veci. Dar trupul acesta e arzator
ca focul si numai condescendenta Domnului il apara pe
Toma sa nu se arda la atingerea lui. Focul curatiei, al
iubirii si al bogatiei spirituale a sufletului lui Hristos, plin
de Duhul Sfant al dumnezeirii Sale, ridica la stare de foc si
de lumina si trupurile noastre. Daca lumina de pe fata lui
Moise era atat de orbitoare ca nu putea fi privita de evrei
si de aceea Moise trebuia sa umble cu fata acoperita de un
zabranic (II Cor. III, 13) , daca lumina fetii lui Hristos pe muntele
Tabor stralucea ca soarele si a umplut de spaima pe cei trei
ucenici (Marcu IX, 6 ; Luca IX, 34) , cu cat mai orbitoare nu trebuie
sa fi fost lumina trupului inviat al lui Hristos? Dar mana
lui Toma, fiind aparata de ocrotirea dumnezeiasca ca sa
nu se arda, a simtit totusi in ea puterea dumnezeiasca din
trupul Lui: „Cine a pazit atunci mana ucenicului nearsa,
cand s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a
dat ei indrazneala de a putut pipai osul cel de vapaie? Cu
adevarat ceea ce a pipait. Ca de n-ar fi dat coasta putere
dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipai ea patimile
cele ce-au clatinat cele de sus si cele de jos?” (Sambata in
Saptamana luminata).
Trupul inviat al Domnului tine de un plan transcendent
planului nostru de traire. Dar pentru cei ale caror simturi
sunt inaltate prin energia Duhului Sfaint, datorita credintei,
aceasta transcendenta nu e sesizabila numai prin simturi
ca o realitate exterioara, ci e intrata in comunicare cu fiinta
lor. Caci are fluiditatea spiritualitatii si iradierea iubirii
maxime. Acest trup e transcendent numai in sensul ca e o
realitate din planul Duhului si ni se cere o ridicare la starea
de induhovnicire, care e tinta noastra, pentru ca astfel nu
numai sa stim de El prin credinta, ci sa ne si unim cu el
in mod simtit. Aceasta e impartasirea mai adevarata de el
in lumina viitoare neinserata, de care vorbeste Liturghia
ortodoxa. Aceasta e nu numai Botezul in Duhul Sfaint si in
foc, ci comuniunea in foc si in lumina a tuturor cu Hristos
in imparatia cerului, unde dreptii vor straluci ca soarele
in lumina fetii lui (Matei XIII, 43) . De aceasta comuniune s-au
impartasit Apostolii si ea le-a dat putere sa umple totul
de focul lui Hristos (Luca XII, 49) si sa fie martori ai Invierii Lui
paina la moarte.
Pr. Acad.Prof.Dr. Dumitru Staniloae
Toma a crezut prin adeverirea ce i-o dadeau ranile
trupului ca Hristos insusi a inviat cu trupul. Dar a crezut
ca a inviat Hristos, nu simplu pentru ca a pipait un trup ca
al nostru. Caci in acest caz ar fi putut socoti ca Hristos n-a
inviat cu adevarat, ci a revenit la viata pamanteasca, sau
poate n-a murit. Ci a crezut si pentru ca a simtit trupul lui
Hristos plin de puterea Duhului. Toma a simtit cu mana