Peace and love

peace and love
Pe valul nostru de la început,
Acolo unde tu m-ai cunoscut.
Atunci, tu ştii că nu vom fi decât
O rază de lumină şi atât!
Noi doi într-o scânteie a iubirii,
Întorşi la suflul cald al nemuririi –
Şi demonul lovit de îndoială
Va plânge Aurora Boreală.
Aşa că lasă-i lumii timpul ei
Cu vise-n care nu încap scântei
Şi rupe-ți sufletul de paşii lor,
De patimi care îi renasc şi-i dor
Cu veşnicii la care toți visează,
Deşi au dreptul la aceeaşi rază.
Vezi tu ce demon scurmă în destin
Şi cum presară dulce în venin,
Adăugând în viața tuturor
Aleanul unui fulger trecător?
De asta toți se tem: de a nu fi
Captivi unei incerte veşnicii,
Copii ai demonului care-i soarbe
În lungul giulgi al îndoielii oarbe.
Iar tu, un infinit ce mă deşiră
Şi sufletul a tot ce mă inspiră,
Vei fi, cândva, poemul lor nespus
Din care ai să îi priveşti de sus...
Înconjurată de lumini stelare,
Căci îl iubeşti pe unul oarecare!
9