Peace and love

peace and love
Întrebarea rămăsese să îmi alerge ca un ecou între
pereţii minţii aşteptând să se piardă în armonici. Nu ştiu
dacă eu căutam un răspuns… Poate doar o speranţă că cineva
va fi suficient de vertical să-şi asume rolul de Unificator.
Greutatea cuvântului este amplificată de greutatea
răspunderii. Ferdinand a fost Întregitorul… Se va mai naşte
un altul şi pentru timpurile noastre?
– Într-un fel, unirea e înfăptuită, mă apostrofă
conştiinţa.
Vibrăm identic la valorile naţionale. Am văzut asta pe
31 august, la 30 de ani de când Republica Moldova a
revendicat-o ca limbă oficială. Sărbătoarea Limbii Noastre
cea Română a generat o cavalcadă de evenimente în care şi
eu am fost „prins”. Renata Verejanu, poeta şi amfitrioana
festivalului ce-i poartă numele, mi-a deschis drumul spre
Basarabia. Am dat curs demersului său şi am păşit pentru
prima dată pe pământul cald de peste Prut.
Curios, şi basarabenii ne văd pe noi, tot de peste Prut…
Femeia aceea aprigă, intrasingentă m-a bulversat.
Simţeam în ea un vulcan fremătând în interior, izbucnind
imprevizibil. Poate că tocmai această energie lăuntrică
izvorând nesecat îi permite să răzbească într-o lume nu
tocmai comodă, reuşind să coaguleze spiritele înalte
aspirând spre treptele superioare ale vibraţiei. Ne-am
întâlnit la gala decernării premiilor, într-o sală de ceremonii
din Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. Un om
luminos. În fapt, un veritabil Războinic al Luminii ieşit să-şi
înnobileze discipolii. Festivalul de poezie Renata Verejanu
se întinde pe o perioadă de şase luni, premiind şase secţiuni:
117