Peace and love

peace and love
– N-am niciun depozit, tovarăşe. Vă pierdeți timpul de
pomană, şi presupun că aveți atâtea lucruri de făcut... —tuna
Calistrat, străduindu-se să nu mai fie intimidat.
– Nici nu mai contează, tovarăşe, dacă ai şi tu o pivniță
plină de cartofi la fel ca şi ceilalți, ori că ai numai un kilogram.
Defăimător este atât pentru dumneata, dar mai ales pentru
statul nostru socialist, că ai fost surprins subtilizând bunul
statului de pe câmp ca ultimul mitocan, dedându-te la o aşa
umilință. Nu ți-e ruşine să îți fie, tovarăşe?! Te creşte țara
asta, te îngraşă, se străduieşte să nu îți lipsească nimic, să ai
o viață de calitate, şi tu ți-o faci de râs...
Calistrat fierbea de indignare, dar se străduia să îl lase
pe Loredan să termine ce avea de spus, pregătindu-se intens
să îi zică apoi vreo două, mai ales că oboseala acumulată cu
două nopți în urmă la depou, cât şi claca pe care o trebăluise
pe câmp îl frânsese, şi nu mai avea deloc răbdare cu toate
caterincile.
– Să ieşi aşa, cu nonşalanță, în plin câmp, să invoci în
ciuda tuturor acestor beneficii pe care ți le oferă statul
nostru socialist că nu ai ce da la copii de mâncare, asta
înseamnă că eşti un leneş, un puturos, un iresponsabil,
obişnuit să primească totul de-a gata din partea organelor
noastre de partid, cu care văd că ți-ai deprins obiceiul să te
lauzi...
– Onorabililor! îl întrerupse Calistrat, cu un glas
tremurat de ofuscare. Eu sunt un cetățean decent, aşa că nu
am să fac ca şi alții, să vă trimit în cristoşeii ma-mii voastre,
ci am să vă lămuresc cu calm că, după ce ați făcut nişte
gogomănii judiciare mai mari decât cozoroacele voastre...
89