BOR in timpul primului razboi mondial

română a fost nevoită să se retragă în condiţii dramatice în Moldova, lăsând
în mâinile ocupanţilor nu numai teritoriile eliberate, ci şi teritoriul Olteniei,
Munteniei (inclusiv capitala) şi Dobrogei 23 . După ce Armata română a fost
refăcută şi „înzestrată cu arme şi muniţii de aliaţi” 24 , ea a luptat cu eroism
pe câmpurile de bătălie de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, precum şi în alte
localităţi din Moldova, până la victoria finală, victorii care au intrat în istoria
neamului românesc 25 .
2. Preoţi, slujitori ai Bisericii pe câmpurile de luptă
În Războiul Întregirii Neamului slujitorii Bisericii s-au aflat – ca de
atâtea ori în istoria noastră – alături de întregul popor român în efortul pentru
obţinerea victoriei şi realizarea unităţii naţionale. Ei s-au aflat pe front, în
tranşee, alături de ostaşi pentru îndeplinirea datoriei, mulţi dintre ei
pierzându-şi viaţa; în teritoriul vremelnic ocupat slujitorii Bisericii au
susţinut moralul populaţiei, umilită şi jefuită de ocupanţi; a ţinut trează
credinţa în justeţea cauzei unităţii naţionale şi încrederea în victoria ei.
Slujitorii Bisericii Ortodoxe Române au trăit cu aceeaşi intensitate
durerile, înfrângerile, dar şi bucuriile victoriei finale, au suferit
samavolniciile regimului de ocupaţie alături de enoriaşi sau au căzut pe
front, unde îşi făceau datoria ca preoţi militari 26 .
În anii grei ai războiului Biserica şi şcoala au îndeplinit un rol
binefăcător de întărire a capacităţii de rezistenţă economică şi psihologică a
poporului şi a încrederii lui în triumful aspiraţiilor sale de libertate şi unitate
naţională. „Preoţii, în vremi aşa grele – arată Constantin Nazarie - au dat
dovezi de o abnegaţie, de un curaj, de un spirit de jertfă şi de o activitate
aşa de înţeleaptă, spornică şi folositoare, că şi-au atras admiraţia şi
respectul tuturor militarilor, asigurându-şi locul de cinste în rândurile lor şi
devenind element absolut indispensabil, cum şi este” 27 .
Trebuie precizat faptul că activitatea preoţilor din timpul primului
război mondial nu s-a rezumat numai la cei ce se aflau alături de corpurile de
23
Pr. Scarlat Porcescu, Contribuţii aduse..., p. 688.
24
Ibidem, p. 688.
25
Alexandru Moraru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000, vol. III, tom I, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p. 555.
26
Asupra evenimentelor militare din anii 1916-1918 există o bogată literatură, din care mă rezum a aminti
lucrările: Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României, 1916-1919, (ed. 1), 2 vol.,
Bucureşti, 19124, ed. a II-a, 3 vol., Bucureşti, 1925-1927; Victor Atanasiu, Anastasie Iordache, Mircea
Ieşa, Ion M. Oprea, Paul Oprescu, România în primul război mondial, Bucureşti, 1979; România în
războiul mondial, 1916-1918, în „Documente”, Bucureşti, 4 vol. 1934-1946; Comisia română de istorie
militară, Centrul de studiu şi cercetări de istorie şi teorie militară, România în anii primului război mondial,
2 vol., Editura Militară, Bucureşti, 1987, etc.
27
Constantin Nazarie, Activitatea preoţilor de armata în campania din anii 1916-1919, Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, Bucureşti, 1921, p. 12.
8