O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc

O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc
Ruxandra Nemţeanu
În 1899, Petre Antonescu devine arhitect-diplomat al Şcolii de Arte
Frumoase din Paris. În 1898 Ionel I.C Bratianu, fiul liberalului I. C.
Brătianu, termină Şcoala de Poduri şi Şosele la Paris; este greu de crezut
că cei doi nu s-au întâlnit în comunitatea româneasca de intelectuali de la
Paris şi că perioada studiilor la Paris nu a creat premizele viitoarei lor
colaborări.
Întors în ţară, Ionel I.C Brătianu 1 este numit inginer în serviciul
Căilor Ferate Române (1889-1895), sub direcţia inginerului Anghel
Saligny. Dornic de a-şi folosi cunoştinţele dobândite în construcţii şi a
moderniza locuinţa străbună, conacul boieresc de la Florica, de lângă
Piteşti, în spiritul vilelor europene, începe în acelaşi an al revenirii în ţară,
în 1898, prefacerea acestuia, spre disperarea unor membrii ai familiei
Brătianu.
Iniţial planurile noii case au fost create chiar de inginer 2 . Începând
cu 1905 şi până în 1912 îl va avea drept arhitect pe Petre Antonescu 3 ,
întors şi el de la Paris în jurul anului 1900, care probabil i-a aranjat multe
exuberanţe constructive, executate fără cunoştinţe aprofundate de arhitect.
1
Ionel I. C..Brătianu, inginer, (20 aug. 1864 Florica, jud Argeş – 24 nov. 1927
Bucureşti) este cel de-al treilea copil al lui Ion C.Brătianu, şi primul fiu al acestuia.
- urmează şcoala de poduri şi şosele(terminată în 1889) la Paris. Întors în ţară
este numit inginer în serviciul căilor ferate(1889-1895).
- în1909 este ales preşedintele Partidului Naţional Liberal, calitate pe care o
deţine până la sfârşitul vieţii.
- 1918-1927 – este Preşedintele Consiliului de Miniştrii (prim-ministru).
- 7iun.1923 – ales membru de onoare al Academiei Române.
2
Narcis Dorin Ion, Conacul Brătianu de la Florica, din castele, plate şi conace
din România, vol. I, Bucureşti, 2001, pg. 350-352
3
Petre Antonescu, arhitect, (29 iunie1873 Râmnicu Sărat – 22 aprilie 1965,
Bucureşti)
- Diplomat al Şcolii de Arte Frumoase din Paris (1899).
- Discipolul arhitectului Ion Mincu
- Personalitate de frunte a arhitecturii româneşti moderne, principal promotor al
stiluluineoromânesc.
- După primul război mondial rectorul Şcolii Superioare de Arhitectură din
Bucureşti
- 1916-1918 – vice-preşedinte al S.A.R.
- 1919-1921 – preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români.
405

Ruxandra Nemţeanu
Arhitectul Petre Antonescu a devenit treptat-treptat,
arhitectul familiei Brătianu, începând cu anul 1903, prin proiectarea
soclului statuii lui I.C. Brătianu din Piaţa Universităţii, şi probabil prin
pasiunea comună pentru promovarea tradiţiei naţionale.
El este proiectantul Caselor lui Ionel I. C. Brătianu 4 din actuala
stradă Biserica Amzei nr. 5-7, atât cât şi a extinderii ulterioare a acestora
cu Biblioteca Aşezământului Ion I. C. Brătianu, a Caselor Vintilă Brătianu
din strada Aurel Vlaicu nr.19, şi a casei Dinu Brătianu. Vor mai urma o
altă serie de locuinţe pentru protipendada liberală.
Realizări arhitecturale, în stilul naţional, cele mai reuşiteale lui Petre
Antonescu, sunt casa din Bucureşti a lui Ionel I.C.Brătianu şi conacul de la
Florica. Reşedinţele Brătienilor prefigurează legătura dintre familia lor şi
destinul României, ca naţiune europeană, ce trebuia pregătită şi prin
puterea exemplului. Aparent aceste legături sociale, par întâmplătoare, dar
ele fac parte dintr-un ansamblu de mecanisme subtile, ce vor duce la
modernizarea şi emanciparea societăţii româneşti, la început de secol XX.
Faptul că membrii familiei Brătianu au optat pentru stilul
neoromânesc – în varianta preţioasă şi oficializată, protocolară a lui Petre
Antonescu 5 - la majoritatea construcţiilor lor, corespunde întru totul
viziunii lor politice. Este un exemplu cu totul elocvent al felului în care
arhitectura reflectă adeseori personalitatea comanditarilor şi este totodată
oglinda epocii în care a fost elaborată.
*
I.I.C. Brătianu, după o scurtă căsătorie cu Maria Moruzzi, divorţează
şi se căsătoreşte în 1907, cu Elisa Ştirbey. Cuplul va fi preocupat în a-şi
construi o casă în Bucureşti şi în acest sens, după cumpărarea unui lot cu o
construcţie mai veche, pe strada Biserica Amzei, vor apela la serviciile lui
Petre Antonescu.
4 Articolul are la bază Studiul istoric al Bibliotecii Naţionale-sediul str. Biserica
Amzei nr.3-5, întocmit de Ruxandra Nemţeanu, în nov. 1994, ca parte din proiectul de
restaurare-consolidare întocmit de S.C. Pers S.R.L., proiectant ing. C. Pavelescu
5 Despre arhitectul Petre Antonescu, vezi Grigore Ionescu, Arhitectura pe
teritoriul României de-a lungul veacurilor, Bucureşti, 1982, pg. 554-557; Octav
Doicescu, Petre Antonescu şi arhitectura românească, Cuvântare la şedinţa
comemorativă a Uniunii Arhitecţilor dedicată aniversării a 100 de ani (1973) de la
naşterea lui Petre Antonescu, Despre arhitectură. Scrieri, cuvântări, ediţie îngrijită de
Peter Derer, Bucureşti, 1983, pg.102-106.
406

O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc
Terenul de casă s-a cumpărat de la Ştefan Fălcoianu unul din
membrii familiei Fălcoianu 6 , prieteni ai familiei Brătianu, pe o stradă în
imediata vecinătate a Căii Victoriei, în porţiunea în lungul căreia se înşirau
reşedinţe princiare (cele ale familiilor Ghica şi Ştirbei) şi în imediata
vecinătatea a Palatului Regal.
Pe strada Biserica Amzei, fostă Lascar Catargiu, exista deja o
întreagă succesiune de clădiri în genul „hôtel particulier”, construite în
jurul Bisericii Amzei începând cu a doua-a jumătate a sec.XIX, clădiri
aparţinând unor familii bogate, nobile, adevărate reşedinţe aristocrate. În
lungul străzii Biserica Amzei întâlnim înşiruite reşedinţele familiilor
Marghiloman, Oteteleşanu, Creţulescu, Pherichide, Manu, Arion,
Chrisovelonii.
În 1908, prin Actul de vânzare-cumpărare încheiat la 20 martie
1908 7 Căpitanul Ştefan Fălcoianu, vinde D-nei Elisa I.I.C.Brătianu,
„imobilele situate în Bucureşti str. Lascăr Catargiu nr. 3-5, (azi Str.
Biserica Amzei) cari sunt proprietatea mea exclusivă, în virtutea actului de
partaj cu sora sa şi soţia generalului Ştefan Fălcoianu, în urma morţii
acestuia 22 ian. 1905”.
În albumul său Clădiri. Construcţii, proiecte şi studii editat în 1963,
arhitectul
Petre Antonescu 8 , confirmă existenţa unei clădiri vechi, pe parcela
din str. Biserica Amzei nr.3-5, în jurul căreia a ridicat cele două corpuri
noi de clădire 9 .
6
Narcis Dorin Ion, Conacul Brătianu de la Florica, din Castele, plate şi conace
din România, vol. I, Bucureşti, 2001, pg.359-360
7
Actul de vânzare-cumpărare încheiat la 20 martie 1908, autentificat de
Tribunalul de Ilfov Secţia de Notariat la nr.3182/1908, transcris la acelaşi Tribunal sub
nr.1559/1908
8
Arhitect Petre Antonescu, Clădiri. Construcţii, proiecte şi studii, Bucureşti,
1963, pg.56
9
„Pe un vast teren, plantat cu arbori seculari, se află un vechi corp de clădire cu
parter şi etaj, în care se găsea locuinţa propriu-zisă, aşezată pe alinierea străzii Biserica
Amzei, iar alături şi desfăcut de-a lungul laturii de răsărit a proprietăţii se găsea corpul
atenanşelor”.
„Prin programul de construcţie se cerea păstrarea corpului mare din faţă şi
ridicarea unui alt corp de clădire pentru locuinţe, rezervându-se toată partea de teren
legată direct de grădina din fund. Se putea astfel beneficia de avantajul unei aşezări
retrase şi liniştite într-un cartier apropiat de centrul oraşului”.
„Pe locul vechilor atenanse din latura de răsărit a terenului s-a ridicat o casă de
raport” (vezi Petre Antonescu Clădiri. Construcţii, proiecte şi studii, Bucureşti 1963)
407

Ruxandra Nemţeanu
Nici o fotografie de exterior nu arată vechiul imobil cumpărat de
Elisa Brătianu în 1908 de la Ştefan Fălcoianu.Planul cadastral al
Bucureştiului din1911, confirmă în plan existenţa atât a clădirii cumpărate
(atestată 1870) de la Ştefan Fălcoianu cât şi a primei clădiri de locuit a
familiei Brătianu executată, după proiectul arhitectului Petre Antonescu.
Ridicat între 1908-1911 corpul principal al locuinţei denumit în plan
corpul B, este retras de la stradă şi are deschidere spre grădina din spate.
(fig.1)
Pe locul atenanselor vechii clădiri, cumpărate odată cu clădirea
generalului (atenansele figurează încă în planul cadastral din 1911) şi lipit
de proprietatea din str. Lascăr Catargiu nr.7, în 1911, Eliza Brătianu cere
autorizaţie de construcţie 10 pentru executarea unei clădiri noi, aliniată la
frontul străzii, tot după planurile arhitectului Petre Antonescu. Între 1911-
1913 – se construieşte corpul A de la aliniamentul străzii Biserica Amzei
nr.5, lipit de calcanul imobilului de la numărul 7 (proprietară Maria
Mihăescu-Miţa Biciclista).
Ulterior sau concomitent se va construi gangul ce va acoperi intrarea
vechiului corp provenit de la familia Fălcoianu, cu o căutare evidentă de a
lega arhitectura acestuia de a noilor clădiri în stil românesc.
Albumul Clădiri şi studii, Case-Biserici, Monumente, Palate,
Încercări de arhitectură românească şi clasică” – vol. I, editat în 1913 de
Petre Antonescu, conţine fotografii de interior şi exterior ale celor două
corpuri de case proiectate, unde mărturiseşte intenţia formulării unui
ansamblu arhitectural neo-brâncovenesc. Locuinţa principală este o
încercare de îmbinare între o aşa-zisă schemă funcţională de vila
pariziană, prezentată sub forma unei aripi de mănăstire muntenească – cu
incorporarea tradiţionalelor Case Domneşti- sugerând corpuri înşiruite de
parcă s-ar fi ridicat o aripă de chilii, în diverse secvenţe temporale. (fig.3)
Influenţa stilului Revival-ului occidental, dus până la a construi
replici ale unor clădiri executate în etape istorice, pentru a mima patina
timpului, îşi pune amprenta aici pe opera maestrului.
Comanditarul, proaspăt numit ministru de interne, (12mart.1907 –
5dec.1909) şi ulterior prim-ministru (27 dec. 1908-28 dec. 1910), în
guvernul liberal, cu mari speranţe de promovare, doreşte o locuinţă
modernă cu aspect manifest, care să simbolizeze noua menire a sa şi
implicarea sa în construcţia noii naţiuni, aşa încât acceptă bucuros ideea
unei locuinţe de inspiraţie istorică. “Îl pasionau originile românismului”
416/1911
10 Arhivele Naţionale-Direcţia Bucureşti – Fond P.M.B.- Serv. Teh. Dos.
408

O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc
scria admirativ I.Gh.Duca, ministrul liberal în guvernul I.I.C. Brătianu,
despre acesta 11 .
Schema funcţională a locuinţei-palat, dezvoltată pe un hoch parter
este mai puţin obişnuită şi pentru că utilizatorii sunt intelectuali de marcă
şi deţin o faimoasă bibliotecă, i se alocă un spaţiu generos. Începuturile
formării bibliotecii lui I.I.C.Brătianu îl onstituie fondul tatălui său,
I.C.Brătianu, adăpostită la început la conacul de la Florica din Judeţul
Argeş şi apoi în strada Biserica Amzei 3-5. (fig.2)
La parter se afla, înainte de extinderile succesive ale casei, pe
de o parte, un birou – bibliotecă al lui Ionel I.C. Brătianu, cu sala de
aşteptare şi cu o rezervă de lucru în legătură cu un mare atelier-salonaşul
Elizei Brătianu- şi o scară rotundă, aflată lângă birouri, care leagă parterul
cu camerele de la subsol şi cu rezerva amenajată la etaj.
Un hol – salon, cu cerdac spre grădină, precum şi o mare
sufragerie cu o lojă spre curte, completează partea de recepţie.
În legătură directă cu această parte se află camerele de dormit, cu
anexele respective, la care se alipesc cămara, oficiul, bucătăria, o galerie şi
scara secundară, cu ieşirea spre curtea mare din faţă şi spre o altă curte
interioară de servici, împrejurul căreia se grupează cea mai mare parte a
încăperilor anexe mai sus arătate precum şi a celor aflate la subsol şi la
etaj.
Încăperea bibliotecii-atelierului- doamnei Elisa Brătianu, precum şi
cea a biroului lui Ion I.C.Brătianu exprimă întreaga atmosferă spirituală a
familiei aristocrate, pentru care au fost create. Sunt încăperile cu
interioarele cele mai rafinate ale casei, o interpretare a arhitecturii
interioare a Caselor Domneşti brâncoveneşti sau cantacuzine proiectate cu
bolţi, cupole, arce şi nişe, sprijinite pe coloane cu capiteluri şi baze bogat
decorate, ce amintesc epoca de fast mai sus menţionată şi simbolizează
statutul aristocrat al proprietarului şi apartenenţa sa la elita vremii.
Bogăţia, opulenţa aristocrată a decoraţiei interioare şi a mobilierului
fix, proiectat tot în spiritul epocii brâncoveneşti, formulează un model nou
pentru locuinţele demnitarilor noii naţiuni române. Multe ornamentele
sunt preluate ca replici de la Mogoşoaia şi Văcăreşti, lucru care
demonstrează cunoştinţele profunde ale surselor documentare. Mobilierul
bibliotecii şi al atelierului Elizei Brătianu este o interpretare cultivată a
unor forme tradiţionale. Petre Antonescu acordă multă importanţă în
proiectele vilelor sale, articulărilor şi ierarhizărilor spaţiilor şi fiecare
11 I. Mamina, I. Bulei, Guvernare şi guvernanţi, Bucureşti, 1994
409

Ruxandra Nemţeanu
element decorativ, este fructul unei lungi observaţii ale formelor
tradiţionale.
Atelierul Elizei Brătianu este acoperit cu bolţi înalte de
cărămidă, trompe ce susţin calota sferică, care susţine la rândul ei,
tamburul turlei. Un detaliu straniu se remarcă, folosirea unui tip de boltire
specific ariei moldoveneşti şi nu munteneşti, turla sprijinită pe arce
piezişe. La rândul lui biroul lui Ionel I. C. Brătianu este acoperit cu o
calotă sferică (Fig. 6 şi 7)
Uşile la interior au o supradecoraţie a ancadramentului cu
bazoreliefuri aurite şi cu elemente decorative amintind de decoraţiile de
stuc orientale şi de ancadramentele cu pisanii dăltuite în piatră de la
biserica mare a Mânăstirii Hurezi (Fig. 8)
Utilizarea arcelor la loggiile exterioare când în plin cintru, când
trilobat poate fi tot o formulă de îmbinare a unor subansambluri structurale
din epoci diferite, deja studiate în cadrul Comisiunei Monumentelor
Istorice, din care arhitectul Antonescu făcea parte. Este o altă ciudăţenie a
sfidării regulilor compoziţionale academice: la primul corp de casă,
folosirea pe faţada posterioară a unei loggi cu trei arce în plin cintru
sprijinite pe coloane cu capiteluri şi baze decorate, iar pe faţada principală
folosirea unei loggi, cu trei arce trilobate, sprijinite pe aceleaşi tip de
coloane cu capiteluri şi baze decorate, dar care nu se sesizează decât la o
confruntare directă a celor două faţade (Fig. 6 şi 10).
Piatra folosită pentru coloanele şi balustradele cerdacelor, precum şi
pentru rama portalului principal şi unele solbancuri este de cea mai bună
calitate, probabil din Cariera de la Albeşti. Modelul florii de dovleac şi al
vrejurilor sculptate în parapetul traforat al balustradelor, preluat din
arhitectura brâncovenească, va deveni unul din canoanele de bază în
reprezentarea stilului neoromânesc (Fig. 11).
Acoperişul, cu învelitoarea sa din ţiglă-solzi, smălţuită de culoare
verde, cu un unghi al pantelor mai mic de 45 de grade, formează o
succesiune de volume piramidale, articulate şi ierarhizate între ele, după o
schemă care să evoce chilii şi case egumeneşti şi care şi ea va fi urmată
intens de discipolii stilului neoromânesc.
Sub streaşina largă, cu căpriorii aparenţi şi decoraţi, este o friză
puternică cu o suită de arcaturi semicirculare sub formă de ocniţe,
delimitată la bază de un brâu răsucit, cu decoraţie florală, presărat la
distanţă egală de butoni circulari, sub formă de ghindă. Decoraţia
aminteşte de frizele de arcaturi mici, poziţionate deasupra marilor arcaturi
la bisericile valahe din secolul XVIII-XIX. Ferestrele, majoritatea
410

O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc
terminate în arc în plin cintru sunt grupate într-o suită ritmică de unu, două
sau trei goluri. Unele ferestre sunt mai importante ca dimensiuni şi
prelucrate diferit, în funcţie de spaţiul interior pe care-l luminează, cum
este spre exemplu, fereastra biroului lui I.I.C. Brătianu, care are jardinieră
şi copertină sprijinite pe console de lemn sculptate. Intrarea principală în
locuinţă este protejată de o copertină semicirculară din lemn, sprijinită pe
console sculptate tot din lemn. Învelitoarea copertinei este din solzi de
tablă. Provenienţa acestei copertine este discutabilă. Evident ea nu face
parte din vocabularul arhitecturii tradiţionale româneşti, ea se poate regăsi
şi la Moscova, la intrarea unuia din corpurile de gardă ale Kremlinului,
construite în jurul anului 1900 de meşteri italieni, şi în Italia pe străzile
medievale, pentru protecţia unor troiţe. Ea se regăseşte şi în arhitectura
eclectică academică sub forma de copertină transparentă din metal şi
sticlă. Este o substructură adaptată funcţional arhitecturii neoromâneşti,
preluată şi introdusă în limbajul curent al acesteia, în aşa fel încât simpla
prezenţă a ei pe faţadă evocă apartenţa clădirii la stilul neoromânesc.
Posibil ca Petre Antonescu s-o fi introdus pentru prima dată printre
celelalte elemente tradiţionale, la casele Brătianu (Fig. 5 şi 12).
La 11 iulie 1925 se creează „Fondul I.I.C.Brătianu” şi la 17
octombrie 1925, „Aşezământul Cultural I.C. Brătianu”, două instituţii cu
buget diferit, care să pună la dispoziţia publicului consultarea faimoasei
biblioteci, cu sediul în casele Ionel I.C. Brătianu.
Destul de brusc, în urma contractării unei răceli, I.I.C.
Brătianu, moare la 24 noiembrie 1927, la Bucureşti, în casa sa din str.
Biserica Amzei nr.3-5, la puţin timp după moartea Regele Ferdinand,
încheind astfel un capitol însemnat din istoria modernă a României.
Rămasă văduvă, Elisa Brătianu aprobă la 8 mai 1929 planurile de
extindere a bibliotecii întocmite tot de arhitectul Petre Antonescu, în urma
înregistrării actului de donaţie cu condiţia 12 ca : „Aşezământul” să se
12 Arhivele Naţionale, Direcţia Bucureşti–Fond C.F. Dos.1665,1666, Actul de
donaţie (transcris la Tribunalul Ilfov cu nr. 6580) unde Elisa I.I.C. Brătianu, „donează o
parte din imobilul situat în Bucureşti, str. Lascăr Catargiu nr. 5, în scopul de a servi
pentru instalarea unei biblioteci care să poarte numele „Biblioteca Ion I.C.Brătianu” Se
revine în 31 mai 1930 pentru ratificarea actului de donaţie, pentru a nu fi lovit de nulitate
din viciu de formă şi se adăugă noi clauze precum şi statutul „Aşezământului
I.I.C.Brătianu, şi a planurilor de proiect de arhitectură a noului corp de clădire cu
funcţiune de sală şi depozit de bibliotecă, planuri semnate de arh. P. Antonescu.
„declar că dăruiesc Fundaţiunii „aşezământul I.C. Brătianu” o fracţiune din
imobilul d-sale situat în Bucureşti, str. Lascăr Catargiu nr.5 şi anume partea din fund a
imobilului….”
411

Ruxandra Nemţeanu
oblige să construiască în cel mai scurt timp pe cheltuiala sa, un alt corp cu
două etaje, cuprinzând o mare sală de bibliotecă cu un birou pentru
bibliotecă şi săli pentru depozite de cărţi şi toate piesele anexe pentru
funcţionarea bibliotecii, cu instalaţiunile necesare: calorifer, lumină
electrică, mobilierul pregătit pentru bibliotecă. Extinderea preia aceleaşi
elementele stilistice de la prima parte a clădirii, evident pentru a unifica
aspectul ansamblului.
De fapt, între 1928-1930 se construieşte o extindere a Bibliotecii
I.I.C.Brătianu, corpul de nord-vest şi se refuncţionalizează partea de
locuinţă, donată de Eliza Brătianu, pentru a răspunde noii funcţiuni, iar
ulterior în 1936 13 -1940 se mai adaugă un corp, cel de nord-est, cu Sala de
festivităţi şi se modifică din nou funcţiunile încăperilor imobilului
existent. Cu această ocazie se modifică şi o parte a faţadei principale prin
crearea unei noi intrări.
Noul “Adaos de clădire”, Sala de Conferinţe, va fi în legătură cu
corpul bibliotecii existent şi va avea subsol, parter, etaj şi mansardă,
conform planurilor aprobate şi întocmite de astă dată de arhitectul
Alexandru Iosif. Nu avem informaţii de ce a fost ales tânărul arhitect şi el
fost student la Ecole des Beaux-Arts din Paris, deşi Petre Antonescu era
încă activ profesional. Elementele stilistice folosite de acesta diferă de
linia adoptată de Petre Antonescu acesta introducând colonetele specifice
stilului Art Deco-în varianta mediteraneeană florentină, la modă în acel
moment în Bucureşti.
Un element inedit, ”Conform referatului Serviciului Apărării Pasive
se vor reface toate planşele din beton armat”. Se anexează planurile
etajelor corpului existent cu modificările în timp ce urmau să se execute
sau erau deja executate.
13 Arhiva PMB, Fond Serv. Teh., Dos. 59/1936 şi Dos. 120/1936.
Dosarul nr. 59/1936, conţine autorizaţia de construcţie nr. 38A din 31iulie1936,
eliberată în urma cererii d-nei Elisa Brătianu, pentru „supraetajarea cu două etaje,
executate peste parterul existent pe fundul proprietăţii conform planurilor aprobate şi
întocmite de d-nul arh. C.Mineiu”, în str. Biserica Amzei nr. 5.
Dosarul nr.120/1936, conţine autorizaţia de construcţie nr.62 A(din 31iulie 1936
eliberată la aceeaşi dată cu precedenta) pentru: „Sala de conferinţe cu depozit de cărţi,
diferite modificări în interiorul clădirii existente, amenajarea intrării pentru sala de
conferinţe şi repararea acoperişurilor, precum şi transformarea faţadei existente cu
intrarea la sala de conferinţe; autorizaţia este cerută de d-na Elisa Brătianu în numele
“Bibliotecii Ion I.C.Brătianu”.
412

O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc
Antreprenorul acestor ultime lucrări este Taverna Paolo Emilia. Nu
întâmplător am amintit numele antreprenorului. Concluzia studiului legat
de formula de succes ce duce la configurarea stilului neoromânesc este un
paradox: stilul neoromânesc este o expresie locală a eclectismului
european şi are două componente esenţiale: este rezultatul teoriei
compoziţionale şi funcţionale a şcolirii arhitecţilor români la Paris, la
Ecole des Beaux-Arts şi este indirect rezultatul practic datorat în special
antreprenorilor şi meşterilor italieni, imigraţi masiv în România lui Carol
I 14 , buni constructori şi meseriaşi în prelucrarea pietrei şi execuţia
stucaturilor. Execuţia mobilierul fix, în stil neoromânesc se datorează în
mare parte prin calificarea meşterilor ebenişti proveniţi din Şcolile de Arte
şi Meserii care furnizau mână de lucru calificată şi ieftină.
Destinul locuinţei fruntaşului liberal, după moartea sa, este legat de
activitatea culturală a bibliotecii şi a aşezământului. Astfel, la 24
nov.1938, la 11 ani de la moartea lui I.I.C.Brătianu se inaugurează
monumentul de artă plastică dedicat lui, executat de către sculptorul sârb I.
Mestrovici, şi amplasat după proiectul arhitectului Mario Stoppa 15 în
grădina din spatele clădirilor, ocazie cu care se amenajează pe baza unui
proiect de plantare şi grădina.
Construirea sălii de studiu a bibliotecii şi a sălii de conferinţe, a dus
la apariţia a încă trei scări şi trei intrări în clădire, care au afectat cumva
planul etajelor şi faţada din spate. Intervenţia din anul 1937, pentru
construirea Săli de conferinţe pentru „Aşezămintele I.I.C.Brătianu”, vor
duce practic la anularea curţii de lumină din zona dormitoarelor, la
simetrizarea corpului de N-V cu un corp nou N-E, aşezat tot perpendicular
pe clădirea existentă şi la modificarea faţadei principale, prin apariţia
intrării la sala de conferinţe.
Cele două extinderi au căutat să preia din faţada originală elemente
stilistice neoromâneşti, deja existente, dar într-o formulă mai modestă.
Spaţiile interioare, cu excepţia biroului şi a spaţiilor reprezentative rămase
pentru funcţiunea de bibliotecă, au destinaţii confuze şi nu sunt legate întrun
circuit funcţional coerent.
Din spaţiile interioare preţioase ale clădirii, cum ar fi sala revistelor
(fosta bibliotecă a doamnei), sala bibliotecii, sala de conferinţe, cea mai
14 Gloria Gabriela Radu, Constructori italieni la Târgovişte, 2000 şi Ileana
Zbârnea, Prima lege românească pentru organizarea artelor şi meseriilor, în „Historia
Urbana”, Tomul XIV, 2006/1.
15 BNR –Colecţii speciale – Fond I.I.C. Brătianu – Pachet VII Dos.10.
413

Ruxandra Nemţeanu
veche păstrată este camera ce adăpostea biroul lui I.I.C.Brătianu, poate şi
ca impunere a actului de donaţie
Este evident, că Petre Antonescu aprecia ca o reuşită a sa,
construcţia clădirii în forma sa originară, întrucât în vol. Clădiri –
Construcţii, proiecte şi studii face referire la locuinţa Brătianu şi nu la
Biblioteca Brătianu, chiar dacă executarea extinderilor şi modificărilor
aduse clădirii prin refuncţionalizarea ei în sediul Bibliotecii I.I.C.Brătianu,
este făcută tot după proiectele sale din 1929 16 şi în ciuda perioadei în care
publică catalogul, 1963, perioadă mai propice descrierilor unor sedii
culturale decât a unor locuinţe particulare aristocrate. Totuşi, discret şi fără
a atrage atenţia, pe lângă fotografii cu aspectul original al clădirii, în
interior şi exterior, strecoară şi o fotografie de interior a sălii de lectură a
bibliotecii construită după proiectul sau de extindere, în jurul lui 1929.
La 22 aprilie 1965 moare arhitectul Petre Antonescu şi din păcate nu
reuşeşte să-şi desăvârşească operele teoretice programate pentru
explicitarea operelor edificate.
16 Informaţii cu privire la refuncţionalizarea locuinţei din strada Lascăr Catargiu
(Biserica Amzei nr. 5), în bibliotecă publică, deţinem din actul de donaţie, care prevede
în mod expres repartizarea strictă a noilor funcţiuni şi în acord cu planurile ataşate actului
de donaţie făcut de d-na Elisa Brătianu, planuri semnate de arhitectul Petre Antonescu.
„Aşezământul se va servi ca uşă de intrare azi existenţă notată pe plan cu
litera P, cum şi de a deschide ferestre cu vederea spre partea de imobil rămasă în
proprietatea d-nei Elisa Brătianu”.
„Pentru construirea scării la etajele ce se vor adăuga, d-na Elisa
I.I.C.Brătianu va pune la dispoziţia “Aşezământului” încăperile necesare pentru această
transformare”.
„Etajele ce se vor construi, vor fi exclusiv afectate bibliotecii care va
purta numele de “Biblioteca Ion I.C.Brătianu” formată la început din biblioteca ce a
aparţinut defunctului său soţ, Ion, aflată la Florica, dăruită “Aşezământului” de domnii
Constantin şi Vintilă I.C.Brătianu (fraţii au primit prin testament biblioteca
I.I.C.Brătianu) şi care va fi sporită prin daruri şi achiziţiuni ulterioare”.
„După încetarea din viaţă a D-nei Elisa I.I.C.Brătianu uzufructul său
stingându-se, “Aşezământul” va dispune ca un plin proprietar de întreg imobil, cu
obligaţiunea de a lăsa intacte biroul şi sala de aşteptare atenantă ale lui I.I.C.Brătianu care
vor fi păstrate astfel cum se găseşte şi cum se vor găsi, cu mobilierul din timpul vieţii lui
Ion I.C.Brătianu şi cu obligaţiunea ca biblioteca să nu fie niciodată mutată din imobilul
dăruit, în care a locuit Ion I.C.Brătianu”.
414

O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc
Fig. 1. Plan situaţie, strada Biserica Amzei
Fig. 2. Plan casa Ionel Brătianu, Bisrica Amzei
415

Fig. 3. Faţada de la 1913
Fig. 4. Casa I.I.C. Brătianu, 1906-1910
416
Ruxandra Nemţeanu

O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc
Copertina semicilindri
417
Fig. 6. Detaliu logie faţada principală

Ruxandra Nemţeanu
Fig. 7. Detaliu boltă Fig. 8. Detaliu salonaş Elisa Brătianu
Fig. 10. Detaliu logie
faţada posterioara Fig. 9.Detaliu ancadrament uşă
418

O locuinţă aristocrată în stil neoromânesc
Detaliu intrare
419
Detaliu balustradă