capitolul i cunostinte apriorice in domeniul ridicarilor topografice

5) unghiul vertical, exprimat fie ca unghi de
înclinare ϕAB format din linia AB a terenului cu orizontala,
având valori pozitive sau negative, fie ca unghi zenital zAB,
dat în raport cu verticala locului (fig.3);
6) unghiul orizontal αααα, definit de proiecţiile
ortogonale ale direcţiilor SA şi SB din spaţiu, de fapt unghiul diedru al planelor verticale (V1 şi
V2) ce cuprind cele două direcţii (fig.4.);
dreaptă)
(diedru = figură geometrică formată din două planuri care se intersectează după o
7) orientarea θθθθAB, unghiul orizontal format din direcţia nord luată ca referinţă şi
direcţia AB, măsurat în sens direct, adică în sens orar (fig.3.4). În funcţie de polul nord
considerat, se disting orientări geografice şi magnetice;
8) suprafaţa de nivel a unui punct oarecare A sau B reuneşte, de fapt, punctele de
acelaşi potenţial gravitaţional şi, pe porţiuni limitate, ea poate fi asimilată cu planul orizontal
al locului (fig.3);
9) suprafaţa de nivel zero, ca referinţă pentru cote, se consideră geoidul, corp
neregulat rezultat din prelungirea pe sub scoarţa terestră a oceanelor şi mărilor deschise,
presupuse în echilibru (fig.3.5);
10) altitudinea sau cota absolută ZA sau ZB , notată uneori cu HA, sau HB, reprezintă
distanţa verticală de la suprafaţa de nivel zero până la suprafaţa de nivel a punctului A sau B
(fig.3);
Fig.3.4. Definirea unghiului orizontal
Fig.3.5. Sisteme de referinţă în ţara noastră; a- pe sferă; b- în plan; c- în înălţime