capitolul i cunostinte apriorice in domeniul ridicarilor topografice

14) coordonatele polare ale unui punct 1, date de raza vectoare d1 şi unghiul polar α1,
ce definesc poziţia în plan a acestui punct faţă de unul cunoscut M şi o direcţie de referinţă
MN (fig.6.)
15) coordonatele echerice XM1 şi YM1, ca două distanţe perpendiculare, ce determină
poziţia în plan a unui punct 1 în raport cu o direcţie MN dată şi un punct de referinţă M (fig.6);
16) suprafaţa terenului, delimitată prin punctele de contur A, B, …, E, a căror
proiecţie ortogonală Ao, Bo, …, Eo, pe planul orizontal de referinţă, definesc suprafaţa
productivă, sau baza construcţiilor (fig.7, fig.8).
Principiile topografiei
Fig.3.7. Suprafaţa productivă (AoBo) şi baza
construcţiilor (CoDo)
a) Descompunerea detaliilor în puncte caracteristice. Ridicarea topografică şi
trasarea au drept obiect definirea poziţiei în plan şi în spaţiu a detaliilor topografice respectiv
materializarea construcţiilor pe teren. În acest scop, orice detaliu de planimetrie (fig.3.8a,b)
sau de nivelment (fig.8c,d), natural (fig.8b,c) sau artificial (fig.8,d), cu contur din linii frânte
(fig.8a,d) sau curb (fig.8.b,c), poate fi definit şi conturat de o serie de puncte judicios alese, la
schimbarea de direcţie a liniilor de contur sau la schimbarea pantei pantă. Punctele
caracteristice reprezintă numărul minim al acestora, condiţionat de scară şi de precizia cerută,