Biblioteca Citatepedia

Scena 8
Acelaşi decor. Trifon, Lili, Ministrul
TRIFON (învârte cheia în broasca de la trapă, după care o ascunde în buzunar):
Gata cu tirania! S-a terminat cu Buricul Pământului! Aşa nu se mai poate trăi!
(Împinge biroul deasupra trapei, blocând ieşirea din subteran.) Să stea acolo mult şi
bine! E nebun! N-am mâncat nimic de aseară, deşi sunt lider naţional…
LILI: Vice-lider…
TRIFON: Tu să taci! (Ia de pe birou un regulament.) Scrie clar în regulament! Când
liderul maxim este plecat din ţară, când este în ceruri sau în adâncurile pământului,
îi va ţine locul un vice-lider. (Pauză.) Adică eu! (Se apropie de Lili, mângâindu-i faţa,
cu prefăcută tandreţe): Sărută-mă!
LILI (ofensată): Obraznicule!
TRIFON: Ţi-am spus să mă săruţi!
LILI: Trifoane, ştii bine că sunt iubita liderului maxim!
TRIFON: Da, dragă, toată lumea ştie! Dar el este plecat, iar eu îi ţin locul! Scrie clar
în regulament! (Poruncitor.) Sărută-mă! (Lili îl sărută, destul de rece.) Mai cu foc! (O
strânge în braţe. Lili îl sărută cu pasiune crescândă.) Ei, aşa mai merge… (Lili devine
tot mai pătimaşă.) Bine, bine! Gata! Ajunge!
LILI (cu voluptate): Ah, ce temperament! Ce suflet de investitor străin!
TRIFON: Pardon! Eu sunt dac adevărat! La noi în sat, poporul român încă nu s-a
format! De două mii de ani n-a călcat pe la noi picior de roman! Sunt daco-get, get
beget, adică trac de origine sarmatică… Strămoşii mei, sarmaţii, au inventat
sarmalele! (Pauză.) Mă iubeşti?
LILI (uşor apatică): Ia-mă! Sunt a ta…
TRIFON (alintând-o): Pot să-ţi cer ceva?
LILI: În numele regulamentului, fac orice pentru tine… (Pauză.)
TRIFON (răsfoind Cartea de bucate): Atunci du-te repede la restaurantul „Lupul
tranziţiei” şi comandă frigărui din piept de pui, grătar, pârjoale, antricot, escalop cu
ciuperci, colţunaşi, sărmăluţe în foi de varză, o pulpă de miel şi mult (scandează.)
muj-dei, muj-dei, muj-dei! Un meniu echilibrat, acoperitor pentru toate provinciile
istorice. (Pauză.) Aha! Şi două butelii cu vin de Murfatlar, neapărat cu panglică
tricoloră…
LILI (uşor dezamăgită): Atâta ceri tu de la o femeie?
TRIFON: Da, dragă! Ce, nu e destul? La ce te aşteptai? Noi, dacii, suntem foarte
cumpătaţi când e vorba de mâncare… Romanii sunt cei care au adus lăcomia la
Sarmisegetuza! Ne-au cucerit, bombardându-ne cu jamboane afumate, aruncate cu
catapulta! Ne-au înrobit, legându-ne de mâini şi de picioare, cu fire lungi de
macaroane!
LILI: Nu pot să aduc singură atâta mâncare…
TRIFON: Bine, bine! Du-te odată! Vreau să rămân singur, să mă reculeg! Să-mi
pregătească masa! Vin eu acolo! (Atinge prudent geanta cu bani de pe birou.) Azi voi
servi o gustare la restaurantul „Lupul tranziţiei”! Du-te, femeie! Vezi că nu mai rezist!
Voi fi primul lider naţional care moare de foame, sub ochii indiferenţi ai naţiunii, în
ţara în care soldaţii sovietici culcau spicele cu lăncile. (Lili iese.)