Arumunet Albania Nr 25 - TV-Radio Makedonia

6 7
Ish Kisha në fshatin Strum Banorë Arumunë të Strumës Themelet e mbetura të kishës
Njoftim!
Me datë 14 Prill 2013, në qytetin e Kuçovës, qytet me një shumicë popullsie
arumune/vllehe u mblodhën dhe zgjodhën Komisionin Nismëtar për krijimin
e Kryesisë Vendore të partisë ABDE për zonën e Kuçovës si dhe kandidatin për
deputet në qarkun e Beratit. Në këtë komision u zgjodhën:
1. Edmond Zoga..........kryetar
2. Luçi Zoga
3. Dhimitër Bullari
4. Sokrat Zoga
5. Edmond Gorica
Po kështu me datë 10 Prill 2013 në qytetin e Vlorës një grup intelektualësh arumun/
vlleh u mblodhën në një lokal në plazhin e bukur të Ujit të Ftohtë dhe vendosën që
në një kohë shumë të shkurtër do të krijojnë Kryesinë Vendore të partisë ABDE si
dhe do të caktohet kandidati për deputet i partisë ABDE për qarkun Vlorë.
Zgjedhja e Kryesisë Vendore do të zhvillohej edhe në qytetin e Selenicës, por për
disa arsye familjare të kryetarit të Komisionit Nismëtar ajo u la për një ditë tjetër
të afërt.
Korespondenti revistës “Arumunet/vllehët”
Aspekte nga takimi në Kuçovë.
Aspekte nga takimi në Vlorë.
Në Kuçovë.
Mars 30 afër Lárissa.
VI CĂNĂSCUM.
Tsi hyim au shtim
Cătse ninga u s durnjim
Sculatsăvă s vădets tsi s fatsi
Pi la multi ntsări alti
Nu hyim di cai tsi do
Hyim oamănj curatsă
Nămălă avem ndurnjită
Cu somnu shcuală nu s amintă.
Noi nu bănămă
Ti ună bucătă di pănă
A avtzăm tsi s fatsi
Di altăli natsionalitati.
Nămală apusits bănăm
Ciudiă cum arăvdăm
Ma ni tuchest Arbăneshyă
Ca cum shi Gretsyă.
Ti năsh caftă ndrăptetsili
Yu tsi do tsi s abă
Grets si Arbăneshă
Sh ti Rrămănjă s nu chiădăreshă.
Tsi sănt arbăneshyă
Yu s aleg di Rrămănjă
Cultura tsi ază ară
Di Rrămănjă u mvătsară.
Hyim popur Latinjă
Sh ca mults altsă
Sh di Rrămănjă ară amintatsă
Mults popură Balcanatsă.
Nu ară putută Arbăneshyă
Sum năsh s ni sdăpună
Sh cătse shcuală nu avem
Năpoy noy nu ni dădem.
Fetsiră tsi ară faptă
Ma ni blăstămats nu u s capă
Arbăneshyă tsi ni ară faptă
Dumătzălu logăriă u s li caftă.
Rrămănjă auo tu Arbăniă
U s lucratză s amintatsă
Că tsăva nu ni ară dată
Di Democratsisalia i altă.
Tora dot nu ni arădets
Vi cănăscum tsi vrets
Votăli s vi dădem cănd s vretsă
Ti doya anjă tsi irată vi turatsă
Natsionalisht nu democratsă
Vi spusut zdupunjats o lai măratsă.
Di Theodhoraq Zico Trasha .Corciau
1992.
Yioryi Vrana
Nichita Stănescu şi Armâńiľi
Tu anlu 2004 işi tu miydani la Editura Muzeul Literaturii Române, cartea
Nichita Stănescu Opera Magna Volumul I – 1953 – 1965. Tu-aestu protu tomu ditu
ediţia integralâ, cronoloyicâ, ndreaptâ di Alexandru Condeescu, la capitolulu
Cronoloyie (1933 – 1965) putemu si-adhyivâsimu la frândza LXV:
“Poetul nu are biografie: biografia lui este
de fapt propria lui operă, mai bună sau mai
rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă.”
Nichita Stănescu
“În linia paternă, Nichita Stănescu se trage dintr-o solidă familie de mici
meşteşugari şi comercianţi români, la origine ţărani prahoveni veniţi pe la
începutul veacului al XIX-lea în târgul tot mai înfloritor al Ploieştilor spre a-şi
vinde ţesăturile. Prima aşezare a familiei Stănescu fu în suburbia Sf. Vineri spre
intrarea în târg dinspre Scăieni, Valea Călugărească, Bucov, în drumul turmelor
de a căror lână Matei Stănescu, străbunicul poetului, avea nevoie pentru ţeserea
hainelor groase de aba, îndeletnicire cu care-şi câştiga traiul. Aici, în octombrie
1862, văzu lumina zilei Hristea M. Stănescu, întâiul născut al lui Matei de 29
de ani, şi a Mariei de ani 16. Băiatul nu urmă la şcoli înalte şi munci de mic, cot
la cot cu tatăl său, dovedind îndemânare în negoţ, sporind averea familiei. Când
împlini 27 de ani luă de nevastă o fată de 19 ani, din comuna Ceptura, de lângă
Mizil, Elena Gheorghiu, fiica lui Costea Gheorghiu – Barcheri (la acea dată
decedat) şi a Raliţei C. Gheorghiu, născută Pâcleanu, oameni cuprinşi cu pământ
(podgorii) în Jugureni, , judeţul Buzău. Bunica poetului era fiica unui refugiat
grec (aromân ) din Ianina. Avură 9 copii, dintre care Nicolae, cel mai mic va fi
tatăl poetului. La data venirii pe lume a ultimului copil, 19 aprilie 1908, familia
locuia tot în vechea casă de pe strada Oilor, nr.62, Hristea fiind trecut în acte
“comersant”. Prin 1927-1928, bătrânul se va muta cu fiii mai mici, Gheorghiţă
şi Nicolae, în noua casă ridicată la nr.2 pe str. General Cernat. Tatăl poetului,
Nicolae, moşteni în multe privinţe firea şi înfăţişarea bătrânului Hristea. Fu
bărbat frumos, ca şi părintele său, cu acelaşi cap masiv şi expresiv şi aceeaşi
statură impozantă degajând vigoare şi robusteţe, trăsături tipice bărbaţilor din
familia Stănescu pe care le vădi şi poetul, după cum tot ereditar, la maturitate,
mersul acestora devenea greoi în urma unui soi de gută ce le îngroşa şi chinuia
picioarele. Nicolae urmă cu bune rezultate “Şcoala superioară de comerţ” în
Ploieşti, apoi doi ani la Academia comercială din Bucureşti, de unde se retrase
pentru a-şi ajuta şi apoi înlocui tatăl în afacerile atelierului şi magazinului familiei.
Tot în această perioadă tânărul abia ieşit din adolescenţă, zvelt şi îndrăgostit de
cursele cu velocipedul, o întâlneşte pe Tatiana Cereaciuchin, viitoarea sa soţie,
căreia îi va purta o profundă dragoste până la sfârşitul vieţii.. Tatiana se născuse
la 16 februarie 1910, la Voronej, în Ucraina, într-o familie de condiţie nobilă din
părţile Doneţului,, refugiată apoi în România. Tatăl ei Nikita Cereaciukin, iniţial
ofiţer într-un Regiment de cazaci, era professor de matematică şi fizică la şcoala
militară din Voronej (Corpul de Cadeţi), unde înaintase în ierarhie până la gradul
de general-maior.În 1917 avea 45 de ani şi patru copii, dar, implicat în războiul
civil ca membru în Cercul Militar (de la Odessa) al Marii Oştiri a Donului, nu
pregetă să-şi îmbarce familia în 1920 pe un vas cu destinaţia Turcia, şi să ia viaţa
de la început departe de furtuna ce se ivise la orizontul istoriei. După o perioadă
petrecută la Constanţa, unde Tatiana a urmat Şcoala superioară de comerţ, atât
soţia generalului (devenit contabil), Maria Iosifina Tiurmorezova cât şi fiica mai
mare, Olga,suportând greu clima tomitană, se mutară cu toţii în Ploieşti. Acolo
viitoarea mamă a poetului îl va întâlni pe Nicolae H. Stănescu, care, cucerit
de farmecul duioasei rusoaice, o va cere de soţie. Tinerii se vor căsători la 10
noiembrie 1931.”