Schema de Dezvoltare a Spatiului Comunitar - Infocooperare

___________________________________________________________________
2.2.5 Politica de mediu
(50) Odată cu Tratatul de la Amsterdam, politica de
mediu a dobândit o pondere mai mare în cadrul
politicilor comunitare. Exigenţele de protecţie a
mediului trebuie integrate în realizarea politicilor şi
activităţilor comunitare ţinând cont mai ales de
promovarea dezvoltării durabile.
(51) Sarcinile politicii comunitare privind mediul
comportă dispoziţii care indică explicit legătura cu
dezvoltarea spaţială şi, în special cu utilizarea solului.
De ex., stabilirea zonelor protejate pe ansamblul
teritoriul UE vizează constituirea unei reţele compuse
din diferiţi biotopi desemnaţi sub numele de Natura
2000. Componentele acestui sistem de legături între
biotopi sunt zonele protejate pentru păsările sălbatice şi
cele protejate pentru fauna şi flora lor sau ca habitat, în
care prezervarea anumitor tipuri de biotopi şi specii,
ţinând cont de interesele soci-economice şi regionale.
Reglementarea UE privind nitraţi vizează reducerea lor
în terenurile agricole şi evitarea poluării suplimentare a
pânzei freatice.
(52) Un mare număr de alte activităţi comunitare au
repercusiuni indirecte asupra utilizării solului şi
dezvoltării spaţiale ca de ex.directiva CCE 85/337, care
prevede realizarea şi publicarea de studii de impact de
mediu în cadrul marilor proiecte, ca şi alte directive care
stabilesc norme de calitate pentru spaţiile seminaturale
şi reglementările care vizează reducerea emisiilor.
(53) În plus, în 1996, Comisia Europeană a lansat un
program de demonstraţii pentru amenjarea integrată a
zonelor costiere, care promite gestionarea durabilă
graţie unor procese de cooperare şi de amenajare
integrate, implicând toţi actorii interesaţi la nivel
geografic cel mai adecvat. El reprezintă o încercare de
aplicare la nivel comunitar a unei abordări teritoriale
integrate cu elaborarea de recomandări pentru o
strategie europeană în materie de dezvoltare integrată a
zonelor costiere.
(54) În decursul anilor, politica comunitară de mediu şia
mărit influenţa asupra dezvoltării zonelor urbane prin
intermediul reglementărilor privind tratarea apei şi
deşeurilor, zgomotul şi poluarea atmosfercă. De ex.,
valorile limită în materie de zgomot sunt frecvent
încorporate în legislaţiile naţionale, ca şi în metodele de
planificare a utilizării solului, influenţând astfel
realizarea de noi infrastructuri. În mod analog, fixarea
unor limite pentru concentraţia de poluanţi atmosferici
poate avea efecte directe asupra dezvoltării zonelor
industriale şi urbane.
(55) Exigenţele în materie de politică de mediu devin
factori importanţi în amplasarea întreprinderilor. Pentru
unele state membre, dispoziţiile de drept comunitar în
acest domeniu pot avea implicaţii considerabile, nu
numai din punct de vedere ecologic, ci şi din punct de
vedere economic.
2.2.6 Cercetare, tehnologie şi dezvoltare (CTD)
(56) Organizat în jurul unui program-cadru plurianual
compus din mai multe programe de cercetare şi
demonstraţie, politica comunitară a CTD promovează
cooperarea cu şi între întreprinderi, centre de cercetare
şi universităţi. Punctele-cheie sunt întărirea bazelor
ştiinţifice şi tehnologice ale industriei şi competitivitatea
sa pe scena mondială. Printre alte misiuni figurează
cooperarea cu terţe ţări şi organizaţiile internaţionale,
difuzarea şi utilizarea rezultatelor politicii de CDT,
precum şi încurajarea formării şi a mobilităţii
cercetătorilor în comunitate.
(57) Nu există criterii specifice regionale pentru
alegerea proiectelor. Din acest motiv, repartiţia
regională a mijloacelor financiare destinate CTD se face
în funcţie de repartiţia geografică a instituţiilor de
cercetare şi de tehnologie de înaltă calificare din oraşele
şi regiunile UE. Ar fi totuşi prematur să se conchidă că
politica în materie de CDT, neglijează regiunile mai
puţin dezvoltate, concentrându-se numai asupra celor
dezvoltate economic, în care se află, fireşte majoritatea
institutelor de înaltă calificare. De ex., un număr
remarcabil de ridicat printre zecile de mii de instituţii
fondate sau sprijinite în ultimii 15 ani se află în
regiunile mai puţin favorizate ale Uniunii. În plus,
incitarea la formare şi la mobilitate, a cercetătorilor din
regiunile defavorizate oferă posibilităţi crescute de
cooperare cu regiunile ce dispun de o largă gamă de
institute de cercetare. În plus, programale specifice din
al cincilea Program-Cadru vizează în mod special
cercetările asupra dezvoltării spaţiale, ca de ex. oraşul
de mâine şi patrimoniul cultural, o gestionare durabilă a
agriculturii şi silviculturii şi a pescuitului, inclusiv
dezvoltarea integrată a zonelor sau gestionarea durabilă
şi calitatea apei.
(58) Noua structură a celui de al 5-lea Program-cadru va
favoriza mai bine dezvoltarea şi punerea în aplicare a
diverselor politici comunitare, inclusiv a celor care au o
clară dimensiune teritorială. Regiuni slabe din punct de
vedere structural pot deveni obiective pentru politica
___________________________________________________________________
_