Schema de Dezvoltare a Spatiului Comunitar - Infocooperare

___________________________________________________________________
datorate în principal unor fenomene meteorologice
imprevizibile ( ca de ex.în sudul Franţei în ultimii ani).
Prevenirea pagubelor cauzate de asemenea evenimente
necesită din punct de vedere al politicii de dezvoltare
spaţială, o utilizare a solului care să limiteze scurgerile
în ansamblul bazinului de recepţie şi o afectare a
teritoriului şi a solului bine adaptată în regiunile cu
potenţial de scurgere şi de inundaţie. Independent de
aceasta, măsuri tehnice de protecţie împotriva
inundaţiilor din partea organismelor care gestionează
apa şi măsuri de protecţie contra catastrofelor sunt
necesare pentru a limita cât mai mult pagubele.
(321) Problema penuriei de apă din unele părţi ale UE
se prezintă diferit. Chestiunea cantităţii de apă depinde
mai ales de neregularitatea spaţială cât şi temporală a
ploilor care nu corespund de vârfurilor nevoilor de apă.
Un alt caz particular, tipic mediteraneean, este cel al
nevoilor locale de apă pentru irigaţii sau pentru
distracţie. În ţările mediteraneene, agricultura este
principalul consumator de apă, cu 63% din ansamblul
nevilor în Grecia, 59%, în Italia, 62% în Spania şi 48%
în Portugalia. Spaţiul mediteranean este una din
principalele destinaţii pentru turismul mondial şi în plus
turismul şi sectorul serviciilor afectează semnificativ
ciclul ecologic al apei.
(322) Experienţa ultimilor ani a arătat că nu e posibil să
se ajungă la o utilizare eficace şi durabilă a apei nici la
prevenirea inundaţiilor fără să se integreze măsuri de
gestiune economică a apei în gestiunea dezvoltării
urbane şi a afectării solului (controlul utilizării solului).
În realitate prevenirea inundaţiilor în marile bazine de
recepţie europene nu poate fi eficace decât dacaă se
traduce prin asumarea de responsabilităţi şi de
intervenţii în materie de utilizare a teritoriului. Acest
lucru se poate spune şi despre reducerea penuriei de apă.
O gestiune durabilă a resurselor de apă implică punerea
în aplicare a unui control eficace al diferitelor utilizări
ale apei cu ajutorul unor instrumente economice şi de
planificare. Acest lucru este valabil în special pentru
irigaţiile agricole şi pentru utilizarea economică a apei
în industrie, consum casnic şi activităţi artizanale şi de
servicii.
4505 90 9
5 759
7013 393
(323) Maniera în care comunităţile locale şi regionale au
tratat mediul şi au cultivat pământul în decursul
secolelor a condus la o mare varietate a peisajelor şi la o
utilizare diversificată a solurilor (cf.hărţii 1.3). Aceste
peisaje contribuie la identitatea diferitelor regiuni şi
varietatea lor reprezintă o componentă semnificativă a
patrimoniului cultural al UE. Cu alte cuvinte, nu sunt
importante numai din motive de ordin istoric sau estetic
sau pentru salvarea biodiversităţii, ci sunt de asemenea
interesante din punct de vedere economic. Graţie
caracterului unui peisaj, este posibil să se pună în
evidenţă calităţile unei regiuni şi să se atragă astfel noi
industrii, turismul sau alţi investitori. Ameninţările care
apasă asupra peisajelor culturale din UE sunt strâns
legate de raţionalizarea şi de intensificarea producţiei
agricole ca şi de abandonarea exploatărilor extensive, în
unele regiuni. În alte părţi ale UE se manifestă tendinţe
de marginalizare. Expansiunea oraşelor, parcelările
izolate, în principal reşedinţe secundare, contribuie de
asemenea la alcătuirea peisajului cultural.
(324) Degradarea peisajului nu se produce întotdeauna
de o manieră spectaculoasă. În unele regiuni ea se
derulează într-un mod progresiv şi aproape fără a fi
remarcată. Din acest motiv este dificil de conceput o
strategie specifică pentru protecţia acestor peisaje, căci
valoarea lor rezidă în compoziţia de ansamblu şi nu în
elemente izolate. De altminteri peisajele sunt
indisociabil legate de modul lor de utilizare. Graţie unor
strategii de dezvoltare spaţială este totuşi posibil să se
evite modurile de utilizare care deteriorează peisajele de
interes cultural şi să se limiteze sau să controleze
efectele negative. Strategii explicite permit de asemenea
influenţarea dezvoltării spaţiale a peisajelor culturale;
sunt definite modurile de utilizare dorită a solurilor şi
celelalte excluse.
2.4.4 Ameninţări crescânde pentru
patrimoniul cultural
(325) Pentru comunităţile locale, regionale şi naţionale,
patrimoniul cultural al UE are o mare importanţă atât
din punct de vedere istoric şi estetic cât şi economic.
Acest fapt este valabil pentru elemente izolate ca de
exemplu monumente, edificii şi situri arheologice ca şi
pentru centre de oraşe şi oraşe istorice. Calitatea şi
varietatea acestui patrimoniu îmbracă o mare
semnificaţie pentru UE, pentru Europa şi chiar pentru
lumea întreagă. Valoarea economică a patrimoniului
cultural nu trebuie să fie atribuită numai interesului său
turistic ci şi atractivităţii sale ca sector de investiţii.
Turismul urban reprezintă circa 30% din turismul
european.Se prevede că această pondere va creşte în
medie cu 5% în viitorii ani, ceea ce este net mai mare
decât ratele de creştere ale vacanţelor tradiţionale la
munte sau la mare pentru care cifrele aşteptate sunt de
doar 2 sau 3%.
___________________________________________________________________
_