2. Clasificarea edentatiilor - Protetica Dentara

Note de curs – Protetică Dentară Fixă şi Ocluzologie – Dr. Alexandru Petre
ulterioare propuse de Applegate(5) şi Fiset(27);
- clasificarea Costa(14), o altă sistematizare topografică, răspândită mai ales în România – cu
modificările ulterioare propuse de Ioniţă;
- clasificările ACP (American College of Prosthodontists), mult mai recente şi prin urmare mai puţin
răspândite, care au însă calitatea de a încerca să unifice opţiunile terapeutice restauratorii în
medicina dentară; astfel au fost elaborate, având un algoritm comun de organizare, clasificări pentru
edentaţia totală(28), edentaţiile parţiale(29) şi arcadele dentare fără breşe edentate(30).
Autorii clasificărilor ACP susţin că au întreprins cu succes demersuri pentru includerea acestora în:
- ICD (International Classification of Diseases) – sistemul OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii –
WHO World Health Organization) de codificare diagnostică a bolilor, ceea ce crează premisele unei
mult aşteptate clasificări „universale”
- CPT (Codes of Procedural Terminology) – sistemul american de codificare a intervenţiilor
terapeutice medicale şi
- CDT (Codes of Dental Terminology) – sistemul american de codificare a intervenţiilor terapeutice
dentare
Clasificarea Kennedy
Figura 1
Figura 2
Figura 3
Figura 4
Clasificarea din 1925 a lui Edward Kennedy are cea mai largă răspândire şi astăzi, cuprinzând 4 clase, I,
II, III şi IV, al căror număr a fost dat de autor în ordinea frecvenţei edentaţiilor observate: cele de clasa I erau cel
mai des întâlnite, în timp ce breşele de clasa a IV-a – cele mai rare. Breşele edentate suplimentare, altele decât
cele care determină clasa, sunt numite modificări. Fiecărei clase de edentaţie, autorul i-a ataşat un proiect
„generic” de proteză parţială mobilizabilă.
Swenson, Terkla şi Laney(18) propun adăugarea calificativelor „A” şi „P” pentru modificările frontale
(anterioare), respectiv laterale (posterioare).
Pentru a evita confuziile, Applegate(5) a stabilit ulterior câteva reguli de aplicare a clasificării Kennedy:
1. Dinţii irecuperabili, cu indicaţie de extracţie, nu se iau în considerare pentru clasificare (sunt
trataţi ca absenţi).
2. Dinţii absenţi şi care nu vor fi protezaţi, nu se iau în considerare pentru clasificare; situaţia
aceasta include întotdeauna molarii 3 şi uneori, molarii 2. Ca un corolar al acestei observaţii,
dinţii absenţi deja protezaţi prin punţi corect concepute şi realizate şi care, prin urmare, nu vor
fi înlocuite – nu se iau nici ei în considerar pentru clasificare.
3. Numele clasei de edentaţie este dat de breşa cea mai posterioară (distală).
4. Clasificarea include numărul modificărilor (breşelor suplimentare).
5. Întinderea şi/sau localizarea modificărilor nu este enunţată în diagnosticul de edentaţie; de
exemplu „mod.2” indică prezenţa a două breşe suplimentare faţă de clasa Kennedy
Clasificarea Edentaţiilor Parţiale – Anul 4 Semestrul 2 2008-2009 – Dr. Alexandru Petre 2