2. Clasificarea edentatiilor - Protetica Dentara

Note de curs – Protetică Dentară Fixă şi Ocluzologie – Dr. Alexandru Petre
mandibulară (după Ioniţă). O breşă edentată primeşte un singur nume din cele trei (T, L, F), iar breşele edentate
intercalate (laterale sau frontale) extinse sunt denumite după poziţia primului dinte absent, în ordinea de “citire”
a arcadei; de exemplu, edentaţia 14, 13 este numită “L extinsă”, în timp ce edentaţia 23, 24 este numită “F
extinsă”.
Între categoriile de breşe edentate prezente la nivelul unei arcade (T, L şi/sau F) se foloseşte separatorul
“,”, iar la nivelul liniei mediane “-” (la citirea “viva voce” a edentaţiei se marchează trecerea la cealaltă
hemiarcadă prin litera “m”. După Ioniţă, când o edentaţie frontală înglobează cei doi incisivi centrali ai unei
arcade (depăşeşte linia mediană), numele breşei (F) va fi “încadrat” între două semne “-”, iar litera “m” nu va
mai fi pronunţată la citirea edentaţiei.
Pentru consistenţa clasificării, este acceptată şi aici regula enunţată de Applegate referitoare la dinţii
absenţi de pe arcade, dar care nu vor fi protezaţi – nu se iau în considerare pentru clasificare. De asemenea se
poate preciza în cadrul clasificării arcada maxilară/mandibulară, în cazul breşelor unilaterale – partea pe care
sunt plasate, dacă breşele edentate sunt protezate sau nu, iar în primul caz, dacă protezarea este corespunzătoare
sau nu.
Exemple de clasificare după Costa, modificat de Ioniţă:
Figura 1, – Edentaţie T – T maxilară neprotezată; Figura 2- Edentaţie T – T mandibulară neprotezată;
Figura 3– Edentaţie T extinsă – T extinsă maxilară neprotezată Figura 4 – Edentaţie T, T extinsă maxilară
neprotezată; Figura 5 – Edentaţie T – F intinsa – T mandibulară neprotezată; Figura 6 – Edentaţie T, F, F – F, L,
T mandibulară neprotezată; Figura 7 – Edentaţie L – L mandibulară protezată; Figura 8 – neclasificată ca
edentaţie; Figura 9 – Edentaţie T mandibulară dreaptă neprotezată; Figura 10 – Edentaţie T, L – L maxilară
neprotezată; Figura 11 – Edentaţie L – F maxilară neprotezată (se neglijează breşa 27, în cazul în care nu va fi
protezată) şi Edentaţie F intinsă, L mandibulară neprotezată; Figura 12 – Edentaţie L mandibulară dreaptă
neprotezată; Figura 13 – Edentaţie F maxilară întinsă neprotezată; Figura 14 – Edentaţie F maxilară redusă
neprotezată; Figura 15 – Edentaţie F maxilară dreaptă redusă neprotezată; Figura 16 – Edentaţie L, F întinsă
maxilară neprotezată; Figura 18 – Edentaţie L maxilară stângă întinsă neprotezată; Figura 17 – Edentaţie L
maxilară stângă redusă neprotezată; Figura 19 – Edentaţie L, L, T maxilară neprotezată; Figura 20 – Edentaţie
T, L, T maxilară neprotezată; Figura 22 – Edentaţie L întinsă, F – F, L, L maxilară neprotezată; Figura 21
Edentaţie T – F – T maxilară neprotezată..
Clasificării Costa i se reproşează că este “… un sistem pur descriptiv … care nu ia în calcul nici un
factor biologic, mecanic sau anatomic … legat de planul terapeutic”(19), întrucât autorul nu a documentat
soluţiile de tratament adecvate categoriilor diagnostice pe care le-a propus. Cu toate acestea, cel puţin în
România, clasificarea este mult mai frecvent utilizată decât sistemul Kennedy, deoarece:
- are o valoare descriptivă mai bună (poţi “vizualiza” mai uşor topografia) în cazul breşelor edentate
multiple
- deşi folosită încă pentru sistematizarea soluţiilor de tratament prin proteze parţiale mobilizabile(31),
clasificarea Kennedy nu are practic nici o semnificaţie pentru elaborarea planului de tratament prin
punţi dentare.
Este de remarcat totodată faptul că numeroase departamente de protetică dentară din întreaga lume
separă din punct de vedere academic studiul punţilor dentare în – restaurări din zona laterală, frontală şi
restaurări complexe (de ex. pentru edentaţiile extinse), ceea ce confirmă implicit intuiţia autorului român
privitoare la clasificarea propusă.
Pe de altă parte însă, există autori ai unor tratate clasice de protetică fixă(32), care preferă să precizeze
direct dinţii absenţi într-o situaţie clinică sau alta, în locul utilizării oricărui sistem de clasificare diagnostică.
Clasificarea Edentaţiilor Parţiale – Anul 4 Semestrul 2 2008-2009 – Dr. Alexandru Petre 6