Nr. 157-158 (Mai -Iunie 2007) - Biserica Ortodoxă Română "Sfântul ...

CALEA DE LUMINÃ
LA VOIE DE LA LUMIÈRE
REVISTÃ CULTURALÃ A COMUNITÃÞII ROMÂNE DIN MONTREAL
REVUE CULTURELLE DE LA COMMUNAUTE ROUMAINE DE MONTRÉAL
MISIUNEA ORTODOXà ROMÂNÓSFÂNTUL NICOLAE” - MONTREAL
Icoana Sf. NICOLAE
AN XII, Nr. 150, Octombrie 2006
Adresa bisericii:
Biserica Sf. Irineu - 3044 Delisle (Colt cu Atwater)
Montreal Qc H4C 1M9 - intrare prin Atwater
Metro Lionel Groulx
“Nimic fãrã Dumnezeu”
Preþ: 3,00 $

IPS Arhiepiscop NATHANIEL, DHC

Cu voia Celui Atotputerinic şi cu binecuvântarea
IPS Arhiepiscop Nathaniel al Episcopiei Române de la
Vatra Românească, de sfintele Paşti 1994 vedea lumina
tiparului primul număr al buletinului parohial “Calea de
lumină”, care anunţa înfiinţarea noii Misiuni Ortodoxe
Române Sf. Nicolae din Montrel la 15 august 1994.
Buletinul, apoi revista Calea de lumină, este
astăzi cea mai veche publicaţie cu apariţie neîntreruptă
din Montreal, fiind redactată de Pr. Prof Cezar Vasiliu
ajutat de Psa Zoe Vasiliu şi de un Comitet de redacţie
alcătuit din : Dl. Prof. Vania Atudorei, Dna Prof. Elena
Neacşu, Dl. Prof. Dr. Paul Dăncescu şi Domnul Dragoş
Samoilă, computer şi infografie.
Am ajuns astăzi la numărul 150. În cei peste 12
ani de activitate ne-am străduit să prezentăm în paginile
revistei noastre noţiunile de bază ale credinţei creştine,
publicând articole despre istoria creştinismului la români,
despre teologia ortodoxă română, predici, cateheze,
prezentări de monumente bisericeşti, ştiri din lumea
ortodoxă, vieţi de sfinţi sau articole de morală creştină,
fără a neglija ilustrarea activităţii lunare a bisericii
noastre.
În 2002, cu ocazia apariţiei numărului jubiliar
100, IPS Arhiepiscop Nathaniel ne-a trimis o frumoasă
scrisoare de apreciere din care spicuim :
« Ajuns la acest număr jubiliar 100, înseamnă că
aţi parcurs un scurt dar rodnic drum în lucrarea cea bună
a lui Dumnezeu. După cum spune citatul de pe copertă
« Nimic fără Dumnezeu », tot aşa şi dumneavoastră, cu
purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Sf.
Ierarh Nicolae, aţi reuşit să scoateţi de sub tipar o lucrare
ce este plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor. Acest buletin
a fost, este şi va fi o lucrarea misionară de propovăduire a
Cuvântului lui Dumnezeu în comunitatea românească din
Montreal şi nu numai.
“Buletinul este cu adevărat o « cale de lumină » şi
un izvor de înţelepciune şi educaţie...
« În acelaşi timp aş dori să aduc multe mulţumiri
tuturor colaboratorilor acestei publicaţii religioase dar
mai ales Părintelui profesor Cezar şi Dnei Preotese
Vasiliu, pentru truda pe care au depus-o în editarea
acestui buletin parohial. Dvs aţi fost cei care aţi început
această lucrare şi tot dvs sunteţi cei care o veţi duce la
bun sfârşit, cu ajutorul lui Dumnezeu.
« Îl rog pe Bunul Dumnezeu şi pe Sf. Ierarh
Nicolae să vă întărească , să vă păzească de tot răul şi
vrăjmaşul şi să vă dăruiască spor în toate cele necesare
continuării acestei lucrări vrednice de laudă şi de
1
CALEA DE LUMINĂ
NR. 150
asemenea la mai multe numere pline de informaţii şi
cuvinte de înţelepciune, ca şi până acum. »
Nathaniel Arhiepiscop. 19.08.2002
Recent, IPS Mitropolit Nicolae al Banatului
scria :
Dragii mei,
Vă mulţumesc pentru valoroasa revistă « Calea de
Lumină » pe care o primesc regulat din 1994 şi vă felicit
pentru tot ceea ce faceţi în folosul comunităţii române din
Montreal.
Cu sentimente de sinceră afecţiune,
Nicolae Mitropolit al Banatului.
Timişoara, 15 august 2006
Cu ocazia numărului 150 ne amintim cu pioşenie
de colaboratorii revistei noastre trecuţi în ceata Drepţilor :
Pr. Iosif Florea, Poeta Gabriela Crainic, Prof. Aurel
Manolescu, Ing. Paul Diaconescu, Dr. Corneliu
Combiescu sau Prof. Victor Popa din Târgovişte.
Mulţumim colaboratorilor din SUA prezenţi în
paginile revistei nostre : Pr. Prof. Dr. Theodor Damian
New York, Pr. Gheorghe Naghi San. Jose şi Ing. Eduard
Filip Seatle.
Mulţumim distinşilor colaboratori din Ţară: Dna.
Vera Maria Neagu, editor al buletinului Viaţa Cultelor;
Dl. Prof. Ioan Barbu, directorul Curierului de Vâlcea;
Dna Petra Băidineanu, azi la 97 ani; Prof. Dr. Radu Preda
Cluj ; Pr. Prof. Dr. Ioan Rudeanu, Arad ; Prof. Ion Stoica,
Moreni ; Prof. Dr. George Coandă, Târgovişte;
Scriitoarea Emilia Dabu, Mangalia; Pr. Aurel Ioan Bolba,
Mangalia; Dr. Muşat Gheorghian ; Pr. Ştefan Vasiliu,
Sinaia, sau Pr. Viorel Vârlan, Suceava.
Alese mulţumiri colaboratorilor din Montreal şi
Canada : Arh. Vincenţiu Agapi ; Prof. Vania Atudorei,
Ing. Alexandru Cetăţeanu; Ziarist Andrei Costea, Ottawa;
Dr. Gabriela Dăncescu; Prof. Dr. Paul Dăncescu; Dna.
Mariella Dumitriu; Poetul George Filip; Dl. Basile Gliga;
Dl. Marin Iorga; Pr. Ioan Iancu, Laval; Dl. Alexandru
Vlad Lungu ; Prof. Ionela Manolescu; Poeta Ileana
Meşter; Ing. Gabriela şi Antonio Merza, Toronto ; Prof.
Eleana Neacşu ; Ing. Cristian Păvălucă ; Dna. Laura
Riga ; Prof. Dorin Stoica ; Prof. Fabian Todor ; Psa. Zoe
Vasiliu.
Bunul Dumnezeu să dea tuturor colaboratorilor şi
cititorilor revistei noastre sănătate şi folos duhovnicesc la
lectura ei !
Redacţia

2
CÂTEVA GÂNDURI LA NUMĂRUL 150 AL REVISTEI CALEA DE LUMINĂ.
Numărul 150 al revistei noastre « Calea de
lumină » impune un popas. Privim în urmă, cu spirit
critic, vedem ce s’a făcut, ce s’a îndeplinit, ce ar fi
trebuit să se mai realizeze. Ne uităm înainte cu dorinţe
de bine, de mai bine, îndreptări, cu forţe noi şi mai ales
cu speranţe.
Este neîndoielnic faptul că valorile nu au lipsit.
Conţinutul revistei a fost şi este din ce în ce mai bogat.
Forma de prezentare recentă este net superioară.
Culoarea alb-crem a copertei şi imaginile în culori sunt
o fericită formă de prezentare, care ne îmbie să
deschidem paginile, de la prima vedere, a revistei.
Totul tinde către mai bine, cu paşi mari, dar vai!
cu ce eforturi de muncă dar mai cu seamă ce dificultăţi
materiale, financiare au fost şi sunt depăşite, de către
comitetului de redacţie şi în deosebi de preotul paroh.
Rezultatul este o revistă interesantă şi, sperăm, plină de
folos.
Mă voi opri mai pe îndelete asupra unei rubrici
din revistă cuprinsă în Ştiri din lumea ortodoxă,
redactată de Dna. Preoteasă Zoe Vasiliu. Sunt pagini
dintre cele mai atractive, deşi, în fond, cuprind reluări
rezumative din alte publicaţii cu problemele desbătute
pe teren religios în ţară şi în lumea largă. Aflăm despre
întâlnirile sinodale din ţară, despre noile parohii din
lumea exilului sau a românilor care trudesc în ţările
Apusului, veşti din lumea ortodoxă de pretutindeni.
Legăturile cu lumea creştină şi în special cu Roma sunt
foarte spornice şi atrăgătoare între capii Bisericii. Dea
Domnul să fie spornice şi la nivel mărunt.
Revista noastră, Calea de lumină, este nu
numai atrăgătoare, dar şi utilă. În paginile revistei
întâlnim un bogat conţinut de articole, reproducând
frumoasele predici de nivel elevat şi formă literară
elaborată ale preotului paroh Prof. Dr. Cezar Vasiliu.
Textele scrise constitue un mijloc de consolidare a
spiritului creştin în sânul parohiei noastre.
De asemenea sunt publicate articole cu un bogat
conţinut teologic, patristic şi istoric al credinţei
creştine, de fapt un răsunet al cursurilor predate la
universităţi de către preotul paroh al bisericii. Găsim în
ele o continuare a numeroaselor sale publicaţii din
reviste de specialitate sau în cărţile sale apărute în
ultimii ani şi anume : Sfinţii neamului românesc,
Târgovişte, 2002; Nimic fără Dumnezeu, Rm. Vâlcea,
2003; Histoire de l’Eglise Orthodoxe 2 vol, Sherbrooke
2003; Istorie şi Credinţă, Rm. Valcea, 2004
Viaţa parohiei a fost întotdeauna prezentă în
revistă; sunt anunţuri, comentarii asupra reuniunilor
ocazionale ale enoriaşilor. Sunt sărbători, activităţile
culturale, mese comune, vizite. E bine că astfel de
activităţi să fie cunoscute şi să rămână scrise undeva.
De menţionat că aproapre în fiecare număr sunt
publicate unul sau două articole în limba franceză,
articole legate fie de viaţa religioasă din Montréal, fie
de viaţa noastră socială şi culturală în mijlocul
poporului din Québec, care ne-a primit, şi în sânul
căruia ne întegrăm treptat.
Poezia a ocupat mereu un loc de seamă: versuri
moderne, versuri din poeţii clasici români sau poezia
populară, colinde legate de sărbători şi pe care nu
trebue să le uităm. O parte a revistei cuprinde articole
de literatură. Ar fi poate de aşteptat ca literatura să
ocupe un loc mai mare în paginile revistei, pentru ca
într’adevăr publicaţia noastră să fie, aşa cum scrie pe
copertă, revistă culturală a comunităţii române din
Montréal. Forţe sunt destule: avem printre noi talente,
avem o asociaţie a scriitorilor montréalezi de limbă
română.
În decursul anilor, au fost şi unele numere mai
sărace ale revistei. Este vorba despre reflexul perioadei
dificile prin care a trecut parohia, nesiguranţa spaţiului
de cult, schimbarea sediului.
Găzduirea nouă în marea biserică a Sfântului
Irineu, cel care a fost episcopul Lionului în primele
secole ale creştinismului, ne duce cu gândul la
numeroasele momente în care, ţara noastră cea dintâi a
primit din partea Franţei, un sprijin salvator pe plan
spiritual şi politic.
Privim cu încredere viitorul. Privim către bine
şi către mai bine.
Dr. Paul Dăncescu.

Ierarhi cărturari
IPS Dr. Nicolae Corneanu
S-a născut la 21 noiembrie 1923 în familia
preotului Corneanu, la Caransebeş.
Educaţia primită în familie încă de mic îşi
va pune amprenta, peste ani pe tânărul Nicolae,
care an de an va fi fascinat şi cucerit de atmosfera
ecleziastică, unde va deprinde şi cântarea de la
strană, dar şi mişcările făcute de tatăl său – preotul
- în sfântul altar şi nu numai, vorbirea dulce şi
liniştită, lucru moştenit de către viitorul teolog şi
mitropolit.
După terminarea cursurilor primare şi
elementare, urmează cursurile liceale în oraşul
natal, între anii 1934-1942, iar după obţinerea
bacalaureatului în vom găsi student la Facultatea
de Teologie din Bucureşti, între anii 1942-1946.
Aplecat spre studiu încă de tânăr, Nicolae
va şti să asimileze învăţătură de la dascălii săi, dar
mai ales să studieze cu însetare şi tenacitate din
diverse domenii, dar cu precădere cel teologic.
După obţinerea licenţei în anul 1946,
urmează cursurile de doctorat, obţinând titlul de
Doctor în Teologie, după susţinerea tezei “Viaţa şi
petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile
monahismului creştin pe Valea Nilului”.
3
IPS Mitropolit Dr. NICOLAE CORNEANU
Datorită calităţilor sale deosebite, este
repede remarcat de profesorii săi, fapt pentru care
va fi numit în funcţia de profesor suplinitor la
Academia Teologică din Caransebeş, unde va
funcţiona de la 1 aprilie 1947 până la 1 septembrie
1948.
Va îndeplini apoi, diferite funcţii în cadrul
Arhiepiscopiei Timişoarei, ca: secretar, referent
principal, consilier administrativ.
În anul 1956 în găsim ca profesor la
Seminarul Teologic din Caransebeş, ca apoi să fie
conferenţiar la catedra de limbi clasice a
Institutului Teologic din Sibiu.
În anul 1960 va fi hirotonit preot, iar la 15
septembrie a aceluiaşi an, Colegiul Electoral
Bisericesc îl alege episcop al Aradului, Ienopolei
şi Hălmagiului. La 12 ianuarie 1961 este tuns în
monahism la Sfânta Mănăstire Cernica, de lângă
Bucureşti, păstrând numele de NICOLAE.
La 15 ianuarie 1961, în biserica Sfântul
Spiridon din Bucureşti, este hirotonit arhiereu, de
către patriarhul Justinian Marina, iar la 22 ianuarie
al aceluiaşi an, în catedrala episcopală din Arad a
avut loc instalarea sa în funcţia de episcop al
Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului.
Nu va rămâne multă vreme pe scaunul
vlădicesc al Aradului, pentru că la 17 februarie
1962, Colegiul Electoral al Patriarhiei Române îl
alege Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului
şi Mitropolit al Banatului.
La 4 martie 1962 are loc instalarea
mitropolitului Dr. Nicolae CORNEANU în
catedrala mitropolitană din Timişoara, de către
vrednicul de pomenire, patriarhul Justinian
Marina. În cuvântarea rostită cu acest prilej, noul
arhipăstor al Mitropoliei Banatului, dr. Nicolae
CORNEANU, a spus printre altele: “… în clipele
aceste solemne fac juruinţă în faţa lui Dumnezeu
şi a voastră de a nu precupeţi nimic întru
împlinirea îndatoririlor ce-mi revin ca arhiereu,
îndrumător şi conducător al turmei duhovniceşti
ce mi s-a dat spre păstorire, aşa încât să pot spune
mereu, ca altădată Cel căruia ne închinăm: pe cei
ce mi i-ai dat …astfel i-am păzit că n-a pierit nici
unul dintre ei (Ioan 17,12)”.

În anul 1967 va fi şi locţiitor de mitropolit
al Ardealului, iar în perioada 1977-1978 îl găsim
locţiitor de mitropolit al Olteniei.
Înalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Dr.
Nicolae CORNEANU a publicat numeroase
lucrări de popularizare a credinţei creştine, dar s-a
şi remarcat, mai cu seamă prin publicarea unor
studii şi lucrări ştiinţifice de excepţie, devenind
astfel o personalitate de marcă a lumii ştiinţifice
româneşti, cu o operă mereu îmbogăţită cu lucrări
în care sunt abordate diverse aspecte ale teologiei
dar şi culturii clasice şi contemporane.
Î.P.S. Sa Dr. Nicolae Corneanu este
cunoscut mai ales în lumea teologică
internaţională prin vasta şi prestigioasa sa
activitate ecumenică.
“Erudiţia, varietatea temelor abordate,
fineţea şi rigoarea argumentării problematicii
ecumenismului reprezintă indiscutabil una dintre
cele mai importante creaţii româneşti în domeniu.
Pe această direcţie ecumenică, Înalt Prea Sfinţia
Sa Dr. Nicolae Corneanu a restituit lăcaşurile de
cult greco-catolice confiscate de regimul comunist
în 1949” (Din “LAUDATIO”, cu prilejul acordării
titlului de Doctor honoris causa a Universităţii de
Vest – Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şi
Teologie, Timişoara, 20 noiembrie 2003).
Şi dacă nu mă înşel, a fost primul ierarh
care a făcut acest gest de omenie şi frăţesc în
acelaşi timp, de retrocedare a bunurilor imobile
cultului greco-catolic, aproximativ 50 de biserici,
inclusiv Catedrala din Lugoj.
“Studiile, volumele, articolele şi
comunicările ştiinţifice pe care le-a publicat în
decursul anilor în ţară şi străinătate l-au impus pe
Înalt Prea Sfinţia Sa Dr. Nicolae Corneanu ca pe
unul din cei mai autorizaţi savanţi clasicişti,
patrologi şi teoreticieni literari din cultura română
contemporană.
Având în vedere întreaga sa activitate şi
opera ştiinţifică a Înalt Prea Sfinţiei Sale Dr.
Nicolae Corneanu, profesorul V.Nemoianu
sintetiza meritele sale de excepţie, afirmând că:
“I.P.S. Sa Nicolae Corneanu este un intelectual
şi un savant de talie naţională, ale cărui studii au
şi un vădit interes pe plan internaţional”
(V.Nemoianu, “Jocurile divinităţii”, Bucureşti,
1997, p.138, apud. R.Lazu, op.cit, p.145)” (Din
“LAUDATIO”, 20 nov. 2003)
Aşa se face că pentru preocupările sale
cărturăreşti deosebite pe plan teologic şi cultural,
mitropolitul Banatului Dr. Nicolae Corneanu este
4
ales membru de onoare al Academiei Române în
anul 1992. Şi tot în acest an este ales membru al
Uniunii Scriitorilor din România.
Din bogata sa activitate internaţională
menţionăm:
1960 – participant la lucrările Adunării
Generale a Conferinţei Creştine (Praga);
1962 – membru permanent al Consiliului
Ecumenic al Bisericilor;
1978-1981 – membru al Comitetului
Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor;
1980 – participant la Simpozionul
Internaţional “Cântarea păcii dincolo de
diferenţele ideologice” (Praga);
1978, 1981 – delegat al Patriarhiei Române
la instalarea papilor Ioan Paul I şi Ioan Paul al IIlea;
1989 – conferinţe susţinute la Institutul
Ecumenic “Pro Oriente” din Viena.
În calitatea sa de membru sau conducător
al delegaţiilor Patriarhiei Române, a vizitat:
Patriarhia Bulgară (1966);
Bisericile vechi orientale din Egipt, Etiopia
şi Siria (1969);
Patriarhia Rusă (1971);
Biserica Greciei (1971);
Biserica din Etiopia (1971);
Biserica romano-catolică din Belgia
(1972);
Biserica Luterană din Suedia (1987);
Patriarhia Ecumenică din Constantinopol
(1978, 1981, 1989);
Patriarhia Sârbă (1981, 1985)
Patriarhia Ierusalimului (2000).
A conferenţiat pe teme teologice în cadrul
Congresului de patrologie de la Oxford (1963),
Universitatea Humboldt (1963), iar în calitate de
exarh a răspuns de comunităţile ortodoxe române
de peste hotare, vizitând în mai multe rânduri:
Franţa, S.U.A, Canada, Australia şi Noua
Zeelandă.
Iată mai jos şi lista de lucrări publicate:
- Ieşit-a semănătorul. Culegere de predici,
Timişoara, 1974;
- Pedobaptismul de-a lungul vremii,
Timişoara, 1975;
- Fundamentarea teologică a
pedobaptismului, Timişoara, 1979;

- Temeiurile învăţăturii ortodoxe,
Timişoara, 1981;
- Învăţătura ortodoxă despre mântuire,
Timişoara, 1983;
-Contribuţia Banatului la teologia şi
spiritualitatea românească, Timişoara, 1983;
- Culegere de predici, Timişoara, 1984;
- Studii patristice. Aspecte din vechea
literatură creştină, Timişoara, 1984;
- Biserica românească din nord-vestul
ţării în timpul prigoanei hortiste, Bucureşti, 1986;
- Patristica mirabila. Pagini din literatura
primelor veacuri creştine, Timişoara, 1987;
- Învăţături ale Bisericii Ortodoxe,
Timişoara 1987
- Quo vadis? Studii, note şi comentarii
teologice, Timişoara, 1990;
- Viaţa Fericitului Pahomie, Bucureşti,
1995 (traducere din limba greacă).
- Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel
Mare, Timişoara, 1998;
- Origen şi Celsus, Bucureşti, 1999;
- Pe baricadele presei bisericeşti, vol. I, II,
Timişoara, 2000;
- Pe firul vremii – meditaţii ortodoxe,
Bucureşti, 2000;
- Credinţă şi viaţă, Cluj, 2001;
- Miscelaneea patristică, Timişoara, 2001;
- Farmecul scrierilor patristice, Bucureşti,
2002;
- Scara raiului, Timişoara, ed.I, 1984,
ed.II, 1997, ed.III, 2000 (traducere din limba
greacă);
-Popasuri duhovniceşti: de la Crăciun la
Paste, Timişoara, 2001
- În pas cu vremea, Timişoara, 2002
Înalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Dr.
Nicolae CORNEANU a primit şi distincţii
universitare, astfel;
- Doctor honoris causa al Institutului
Teologic Protestant din Cluj, 1978;
- Doctor honoris causa al Universităţii din
Arad, 2003;
- Doctor honoris causa al Universităţii de
Medicină din Timişoara, 2003;
- Doctor honoris causa al Universităţii de
Vest Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şi
Teologie, Timişoara, 2003.
Ca locuitor vremelnic al frumosului
municipiu de pe Bega (1986-1987), am avut
5
privilegiul de a-l vedea pe Înalt Prea Sfinţitul
Părinte Dr. Nicolae Corneanu în Catedrala
Mitropolitană, fie oficiind în cadrul serviciului
divin, fie asistând la Sf. Liturghie pe scaunul
arhieresc, dar mai ales auzindu-l în calitatea sa de
liturghisitor şi predicator desăvârşit. Amintindumi,
scriind acum aceste rânduri despre Înalt Prea
Sfinţia Sa, vizualizez persoana Sa cu o faţă atât de
deschisă, cu privirea blândă dar şi pătrunzătoare în
acelaşi timp şi vorbirea Sa simplă, sigură şi
nuanţată cu timbrul său liniştit şi atât de dulce, de
lipicios, încât capta auditoriul până la fascinaţie,
fapt ce scotea în evidenţă nu numai erudiţia sa
teologică şi laică, dar mai ales chipul Blândului
Păstor.
Păstrez această frumoasă amintire despre
Înalt Prea Sfinţia Sa şi îi rămân profund îndatorat
şi recunoscător cu fiiască supunere şi alese
sentimente.
Pr. Aurel Ioan Bolba
Mangalia
PS. Cu ocazia împlinirii vârstei de 83 ani –
la 21 noiembrie 2006 – urăm şi noi IPS Mitropolit
Dr Nicolae al Banatului, ani mulţi, sănătate şi încă
numeroase realizări duhovniceşti
Pr. Prof. Cezar Vasiliu
Catedrala mitropolitană Timişoara

RELUAREA DIALOGULUI CATOLIC-ORTODOX: BELGRAD, 18-25 SEPTEMBRIE 2006
Papa Benedict al XVI-lea
În discursul pe care l-a ţinut la 12 septembrie
curent, în timpul slujbei Vecerniei din Catedrala
catolică din Regensburg, Papa Benedict al XVI-lea
(care a făcut în perioada 9 – 14 septembrie 2006
prima sa vizită pastorală ca Suveran Pontif în ţara sa
natală, Germania, şi mai precis în landul Bavaria,
unde a văzut lumina zilei) a anunţat reluarea
dialogului teologic între catolici şi ortodocşi, de data
aceasta pe tema koinoniei, comuniunea cu Dumnezeul
cel în Sfânta Treime lăudat şi slăvit.
Redăm în continuare discursul Papei Benedict.
“Ne-am adunat aici - creştini ortodocşi,
catolici şi protestanţi - pentru a cânta împreună
Laudele de seară ale lui Dumnezeu. Centrul acestei
Liturghii îl constituie psalmii, în care se întâlnesc
Vechiul şi Noul Legământ şi rugăciunea noastră se
uneşte cu cea a Israelului credincios, care trăieşte în
speranţă. Acesta este un ceas de recunoştinţă pentru
faptul că putem să ne rugăm împreună şi, adresândune
Domnului, putem să creştem în acelaşi timp în
unitatea dintre noi.
Între participanţii la această rugăciune doresc
să îi salut cu căldură înainte de toate pe reprezentanţii
Bisericii Ortodoxe. Consider deja un mare dar al
Providenţei divine faptul că, în calitate de profesor la
Bonn, am avut ocazia să cunosc şi să iubesc Biserica
Ortodoxă, să spunem aşa, în mod personal, prin
persoanele a doi tineri Arhimandriţi, care au devenit
apoi Mitropoliţi, Stylianos Harkianakis şi
6
Damaskinos Papandreou. La Regensburg, mulţumită
iniţiativelor Episcopului Graber, s-au adăugat şi alte
întâlniri: în cadrul simpozioanelor despre "Spindlhof"
şi cu studenţii bursieri care au studiat aici. Sunt
bucuros să pot revedea câteva chipuri familiare şi să
găsesc reînsufleţite vechi prietenii.
Peste puţine zile se va relua la Belgrad dialogul
teologic asupra temei fundamentale a koinoniei - în
cele două dimensiuni pe care prima Epistolă a lui
Ioan ni le indică chiar de la început, în primul capitol.
Koinonia noastră este înainte de toate comuniune cu
Tatăl şi cu Fiul Său Iisus Hristos în Duhul Sfânt; este
comuniunea cu însuşi Dumnezeul trinitar, făcută
posibilă de Domnul prin întruparea Sa şi prin
revărsarea Duhului. Această comuniune cu
Dumnezeu creează la rândul ei koinonia între oameni,
ca participare la credinţa Apostolilor şi astfel ca şi
comuniune în credinţă - o comuniune care se
"întrupează" în Euharistie, şi, depăşind toate
frontierele, construieşte Biserica (cf. 1 Ioan 1, 3). Eu
sper şi mă rog ca aceste întâlniri să aducă roade şi ca
această comuniune cu Dumnezeul cel viu care ne
uneşte, ca şi comuniunea între noi în credinţa
transmisă de la Apostoli să devină mai profunde şi să
se desăvârşească până la acea unitate deplină, după
care lumea poate recunoaşte faptul că Iisus Hristos
este cu adevărat trimisul lui Dumnezeu, Fiul lui
Dumnezeu, Mântuitorul lumii (cf. Ioan 17, 21).
Pentru ca "lumea să creadă" este necesar ca noi să fim
una: seriozitatea acestui obligaţii trebuie să
însufleţească dialogul nostru.
Îi salut din inimă şi pe prietenii din diferitele
tradiţii izvorâte din Reformă. Şi în acest sens se
trezesc în inima mea multe amintiri: amintiri legate de
prietenii din cercul Jäger-Stählin, care au decedat
între timp; cu aceste amintiri se împleteşte
recunoştinţa pentru întâlnirile de acum. Evident, mă
gândesc în particular la angajamentul privind
cercetarea pentru a găsi consensul în privinţa
doctrinei justificării. Îmi amintesc toate fazele acelui
proces până la memorabila întâlnire cu defunctul
Episcop Hanselmann aici la Regensburg - o întâlnire
care a contribuit în mod substanţial la ajungerea la
acordul final. Mă bucur că între timp şi Consiliul
Mondial al Bisericilor Metodiste a aderat la această
Declaraţie. Consensul privind justificarea rămâne

pentru noi o mare sarcină, încă neîncheiată: în
teologie justificarea este o temă esenţială, însă în
viaţa credincioşilor - mi se pare - este astăzi puţin
prezentă. Chiar dacă din cauza evenimentelor
dramatice ale timpului nostru tema iertării reciproce
se dovedeşte din nou a fi de o tot mai mare urgenţă,
lumea este puţin conştientă de faptul că este necesară
înainte de toate iertarea din partea lui Dumnezeu,
justificarea cu ajutorul Lui. Conştiinţa noastră
modernă în general nu mai este conştientă de faptul
că în faţa lui Dumnezeu avem cu adevărat datorii şi că
păcatul este o realitate care poate fi depăşită doar din
iniţiativa lui Dumnezeu. În spatele acestei diluări a
temei justificării şi a iertării păcatelor stă în definitiv
slăbirea relaţiei noastre cu Dumnezeu. De aceea,
prima noastră sarcină va fi poate aceea de a-L
redescoperi într-un mod nou pe Dumnezeu cel viu în
viaţa noastră.
Să ascultăm acum în acest sens ceea ce Sf.
Ioan dorea să ne spună în lectura biblică. Doresc să
subliniez în mod particular trei afirmaţii din acest text
complex şi bogat. Tema centrală a întregii Epistole
apare în versetul 15: "Oricine mărturiseşte că IIisus
este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el
în Dumnezeu" (1Ioan 4, 15). Încă o dată, la fel ca în
versetele 2 şi 3 din capitolul al patrulea, Ioan pune în
lumină mărturisirea care, în fond, ne distinge pe noi,
creştinii: credinţa în faptul că Iisus este Fiul lui
Dumnezeu întrupat. "Nimeni nu l-a văzut vreodată pe
Dumnezeu; Fiul, care este spre pieptul Tatălui, El L-a
revelat", citim la sfârşitul prologului celei de a patra
Evanghelii (Ioan 1,18). Ştim cine este Dumnezeu prin
Iisus Hristos: de la Unicul care este Dumnezeu. Şi
prin intermediul Lui venim în contact cu Dumnezeu.
În acest timp al întâlnirilor inter-religioase suntem
uşor tentaţi să atenuăm întrucâtva această mărturisire
centrală sau de-a dreptul să o ascundem. Prin aceasta
însă nu aducem un serviciu nici întâlnirii, nici
dialogului. Cu aceasta doar îl facem pe Dumnezeu
mai puţin accesibil, pentru alţii şi pentru noi înşine.
Este important ca noi să punem în discuţie în mod
complet şi nu doar fragmentar imaginea noastră
despre Dumnezeu. Pentru a putea să facem aceasta,
trebuie să creştem şi să aprofundăm comuniunea
noastră personală cu Hristos şi iubirea noastră pentru
El. În această mărturisire comună şi în această sarcină
comună nu există nici o diviziune între noi. Să ne
rugăm pentru ca această temelie comună să se
întărească tot mai mult.
Şi astfel am ajuns la al doilea argument pe
care aş dori să îl prezint. Despre el se vorbeşte în
7
versetul 14, unde citim: "Iar noi am văzut şi dăm
mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al
lumii" (1Ioan 4,14). Cuvântul central al acestei
propoziţii este "mărturie". Credinţa trebuie să devină
mărturie. Rădăcina cuvântului µάρτυς aminteşte de
faptul că un martor al lui Iisus Hristos trebuie să
afirme prin întreaga sa existenţă, cu viaţa şi cu
moartea sa, mărturia pe care o dă. Autorul scrisorii
spune despre sine: "Noi am văzut". Deoarece a văzut,
poate să fie martor. Aceasta presupune inclusiv pentru
noi - generaţiile următoare - că suntem capabili să
vedem şi să dăm mărturie ca oameni care au văzut. Să
ne rugăm Domnului pentru ca să vedem! Să ne
ajutăm unii pe alţii să ne dezvoltăm această
capacitate, pentru a-i putea ajuta şi pe oamenii
timpului nostru să vadă, pentru ca ei, la rândul lor, în
lumea de ei construită, să îl descopere pe Dumnezeu!
Dincolo de toate barierele istorice, fie ca ei să îl
primească din nou pe Iisus ca pe Fiul trimis de
Dumnezeu, în care îl vedem pe Tatăl. În versetul 9 se
spune că Dumnezeu şi-a trimis Fiul în lume pentru ca
noi să avem viaţă. Nu aceasta o constatăm oare astăzi,
că doar prin întâlnirea cu Iisus Hristos viaţa devine cu
adevărat viaţă? A fi martor al lui Iisus Hristos
înseamnă înainte de toate a da mărturie despre un
anumit mod de viaţă. Într-o lume plină de confuzie
trebuie să dăm din nou mărturie despre standardele
care fac viaţa cu adevărat viaţă. Această importantă
sarcină, comună tuturor creştinilor, trebuie să fie
asumată cu hotărâre. Ţine de responsabilitatea
creştinilor ca acum să facă vizibile standardele care
indică o viaţă dreaptă, clarificată în noi prin Iisus
Hristos. El a rezumat în întreaga Sa viaţă toate
cuvintele scripturii: ‘Ascultaţi de El!’ (Marcu 9, 7).
Şi astfel ajungem la al treilea cuvânt al
textului nostru pe care doresc să îl subliniez: agape -
iubire. Acesta este cuvântul cheie al întregii scrisori şi
în special al pasajului pe care l-am ascultat. Agape nu
înseamnă nimic sentimental, nimic grandios; este
ceva absolut sobru şi realist. Am încercat să explic
ceva din aceasta în enciclica mea ‘Deus Caritas Est’.
Agape (iubire) este cu adevărat sinteza Legii şi a
Profeţilor. În iubire totul se ‘împlineşte’; dar acest tot
trebuie zi de zi construit. ‘Noi am cunoscut şi am
crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi’
(1 Ioan 4, 16). Da, omul poate crede în iubire. Să dăm
mărturie de credinţa noastră astfel încât ea să
strălucească asemenea unei puteri a iubirii, ‘ca toţi să
fie una’ (Ioan 17,21). Amin!”
Vera Maria Neagu
Viaţa Cultelor, 17 septembrie 2006

8
MITROPOLITUL MARTIR SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL
La 27 Septembrie a.c., se împlinesc 290 de ani
de la moartea martirică a Mitropolitului Antim
Ivireanul.
Sfântul Antim Ivireanul s'a născut la 1650 în
Georgia, sau Iviria, numindu-se din botez Andrei. A
căzut de tânăr rob la turci şi, după eliberare, a trăit ca
monah pe lânga Patriarhia Ecumenică, învătând carte
şi arta sculpturii în lemn, a picturii, broderiei şi
caligrafiei. Domnitorul Constantin Brâncoveanu l-a
adus în Muntenia în 1690, în scopul realizării
planurilor sale culturale. Aici a învăţat limba română
şi a început opera de tipograf, ca ucenic al lui
Mitrofan, fost episcop de Husi.
În 1691 ia conducerea tipografiei bucureştene,
prima carte tipărită fiind "Învăţăturile lui Vasile
Macedoneanul către fiul său Leon". Au urmat
"Slujba Sfintei Paraschiva şi a Sfântului Grigore
Decapolitul" (1692) şi "Psaltirea românească"
(1694).
Între 1696 şi 1704 este egumen la Snagov,
unde - în primii cinci ani - va tipări 15 lucrări: şapte
în greceste, cinci în română, una în slavonă, una în
slovo-română şi una în greco-arabă. Dintre cele
româneşti amintim : "Evanghelia" (1697), "Acatistul
Născătoarei de Dumnezeu" (1698), "Învăţături
creştineşti" (1700), "Floarea darurilor" (1701),
cunoscută pentru conţinutul ei moralizator etc. Şi-a
creat ucenici, cei mai importanţi fiind Mihail Ştefan
şi Gheorghe Radovici.
Cea mai fecundă perioadă ca tipograf o are la
Bucureşti între anii 1701-1705, imprimând tot 15
cărţi: două în română - "Noul Testament" (după ediţia
de la Alba Iulia din 1648) şi "Acatistul Maicii Domnului"
(1703) - una în slavo-română, una în greco-arabă şi 11 în
greceşte.
EPISCOP AL RÂMNICULUI.
În 1705, egumenul Antim de Snagov este ales
Episcop de Râmnic, fiind hirotonit de Mitropolitul
Teodosie al Ungrovlahiei. Aici şi-a dovedit aceleaşi bune
calităţi organizatorice şi culturale, înfiinţând prima
tipografie din oraş şi tipărind - în numai trei ani - nouă
cărţi: trei în greceşte, trei în slavo-română şi trei
româneşti, prin care începe seria tipăriturilor româneşti
menite să ducă la triumful definitiv al limbii române în
Biserică. Amintim "Evhologhion" sau "Molitvelnic"
(1706) în două volume, primul un "Liturghier" - întâiul
tipărit în Muntenia - iar al doilea un "Molitvelnic" sau
carte de rugăciuni. Tot la Râmnic s'a îngrijit de sporirea
bunurilor Episcopiei şi la restaurarea mânăstirilor Cozia
şi Govora.
MITROPOLIT AL UNGROVLAHIEI.
În anul 1708 este ales Mitropolit al Ungrovlahiei
în locul lui Teodosie, păstrându-se frumoasa cuvântare
de înscăunare în care se angaja să-l slujească pe
Dumnezeu cu dăruire iar pe credincioşi cu jertfelnicie.
A mutat tipografia de la Râmnic la Târgoviste,
tipărind 18 cărţi, dintre care 11 româneşti, cea mai
importantă fiind "Capete de poruncă" (1714), precizând
principalele îndatoriri ale preoţilor. Ultima carte tipărită
la mânăstirea Antim, în 1716, "Istoria lui Alexandru
Mavrocordat Exaporitul", urcă la 63 cărţile tipărite de el
într'un sfert de veac - dintre care 22 în româneşte - fiind
alături de Coresi, cel mai de seamă tipograf din cultura
veche românească – cum scria Pr. Prof. M. Păcuraru.
Pătrunderea limbii române în Biserică a necesitat
timp. Primele încercări sunt făcute de Coresi, urmat de
Mitropolitul Ştefan, care tipăreşte în româneşte
rânduielile tipiconale, de Mitropolitul Teodosie, care
introduce lecturile biblice în româneşte şi, în sfârşit, de
Antim pentru textul slujbei preotului şi cântarea. În plus,
Antim a tipărit în româneşte Liturghierul şi
Molitvelnicul, prin care "datina străină a primit o
lovitură de moarte" - cum scria Nicolae Iorga.
OPERA LITERARĂ
Constă din trei lucrări tipărite pentru nevoile preoţilor :
"!Învăţătura despre taina pocăinţei" (1705), un mic
"Catehism" (1710) şi "Capete de poruncă" (1714),
precum şi unele manuscrise. Dintre acestea amintim:
"Chipurile Vechiului şi Noului Testament" (azi la Kiev)
şi, mai ales, "Didahiile" sau "Predicile" sale (ed. Gabriel

Strempel, 1962), alcătuite din 28 predici şi 7
cuvântări ocazionale, citând din Sfânta Scriptură şi
din Sfinţii Părinţi sau amintind filozofi şi poeţi din
Antichitate. Ele arată "hotărîrea mitropolitului de a
curăţi o Biserică decăzută în moravuri" (Nicolae
Iorga), aminteşte de asuprirea socială şi naţională a
poporului din partea marilor boieri şi a turcilor,
afirmând în cuvâtarea de înscăunare "suntem
încongiuraţi de atâtea nevoi şi scârbe ce vin
totdeauna neîncetat de la cei ce stăpânesc pământul
acesta", sau în cuvântarea la Schimbarea la faţă
"suntem supuşi supt jugul păgânului şi avem nevoi
multe şi supărări din toate părţile". Cât priveşte
limba şi stilul, G. Strempel scria : "Opera lui Antim
Ivireanul este un preţios monument de limbă
românească, ce se citeşte cu plăcere şi astăzi, după
un sfert de mileniu de la data când a fost elaborată".
ANTIM-CTITOR.
Între 1713 şi 1715 a zidit mânăstirea cu
hramul Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, cunoscută ca
mânăstirea Antim, după planurile sale. Biserica a fost
împodobită în exterior şi în interior, dotată cu odoare,
cărţi şi obiecte de cult şi având chilii pentru călugări.
A înzestrat-o cu moşii şi alte venituri, din cheltuiala
proprie, pentru monahi dar şi pentru săraci, cum
reiese din Testamentul său, un model de operă socială
a Bisericii.
SPRIJINITOR AL BISERICII ORTODOXE.
Nu şi-a uitat neamul din care s'a născut şi a
donat la Tbilisi o tipografie cu caractere georgiene,
trimiţând acolo pe cel mai important ucenic al său,
Mihail Ştefan. De asemenea, a pus bazele primei
tipografii cu caractere arabe instalată la Alep, în
1706. Pentru credincioşii greci din Patriarhiile
Constantinopolului, Alexandriei şi Ierusalimului a
tipărit numeroase cărţi de slujbă şi teologice în
greceşte.
Mitropolitul Antim s'a îngrijit şi de
credincioşii din Ardeal, tipărind lucrarea intitulată
"Lumina", pentru combaterea prozelitismului catolic
al vremii şi a trimis la Alba Iulia pe Mihail Ştefan,
care a tipărit aici o "Bucoavna" (Abecedar) şi un
"Chiriacodromion", ambele în 1699.
ANTIM-PATRIOT.
Pe lângă interesele Bisericii, Mitropolitul
Antim s'a dovedit şi un patriot iluminat. El a apărat
drepturile sale, ca Mitropolit al Ungrovlahiei, asupra
mânăstirilor închinate Sfântului Munte Athos,
conduse de călugări greci, care nu mai pomeneau la
slujbe pe mitropolitul locului. În plus, a luptat
împotriva opresiunii turceşti, militând pentru
9
apropierea de Rusia lui Petru cel Mare. Când Constantin
Brâncoveanu a vrut să-l înlăture din scaunul
mitropolitan, el s'a apărat în scris - în două rânduri în
1712 -, rămânând ca ierarh până la moartea martirică a
lui Brâncoveanu (1714) şi sub noul Domn Ştefan
Cantacuzino (1714-1715).
MOARTEA MARTIRICĂ.
Un destin tragic a unit pe domnitorul Constantin
Brâncoveanu cu Mitropolitul Antim - martiriul. După ce
pe tronul muntean a ajuns, în Decembrie 1715, Nicolae
Mavrocordat, primul domn fanariot, au început zile
negre pentru Antim. În 1716, cu ocazia războiului rusoaustriac,
domnul - impus de turci - a părăsit Capitala,
plecând spre Dunăre. La 18 August 1716, după o discuţie
aprinsă, la Călugăreni, Antim s'a întors la Bucureşti, la
credincioşii săi. Aici a continuat lupta pentru înlăturarea
fanariotului, alegând domn pe Pătraşcu Brezoianu.
Reîntoarcerea lui Nicolae Mavrocordat pe tron, în
Septembrie 1716, a însemnat şi pedepsirea lui. Mai întâi
pe linie bisericească, domnitorul cerând Patriarhiei
Ecumenice caterisirea. Aceasta sentinţă injustă a fost
corectată, la cererea Patriarhiei Române, de către
Patriarhul Athenagoras I, abia la 8 Martie 1966. A urmat
exilul, spre Sinai, unde - din nefericire - n'a mai ajuns. Pe
drum a fost ucis de turci prin înecare în râul Tingea,
lângă Adrianopol ; era 27 Septembrie 1716, dată la care
a intrat în calendarul Bisericii noastre. Aşa a sfârşit
Mitropolitul Antim Ivireanul, martirizat de turci, ca şi
marele sau binefăcător, domnitorul martir Constantin
Brâncoveanu.
În concluzie, putem spune că Mitropolitul-martir
Antim Ivireanul, deşi născut pe alte meleaguri, s'a
identificat cu poporul pe care l-a slujit, pentru care a
tipărit atâtea cărţi, contribuind la desăvârşirea procesului
de românizare al slujbelor bisericeşti.
Ca păstor de suflete - Episcop şi Mitropolit - a
slujit lui Dumnezeu şi credincioşilor prin pilda vieţii,
prin îndemnurile spiritual-morale şi, mai ales, prin
Testamentul său, prin care a lăsat întreaga sa avere
pentru opere de caritate.
Patriot luminat şi apărător al creştinilor din
Patriarhiile răsăritene, Mitropolitul Antim a plătit cu
viaţa îndrăzneala de a se fi ridicat împotriva turcilor şi a
primului domn fanariot.
Toate aceste considerente au determinat Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să-l canonizeze,
alături de alte personalităţi religioase româneşti, în vara
anului 1992.
Preot Dr. Cezar Vasiliu

10
ÉGLISES ET MONASTÈRES DE ROUMANIE
LES ÉGLISES DE TARA HATEGULUI ET DE MARAMURES
Église en bois de Rozavlea
Tara Haţegului et Maramures sont les plus
importantes régions ou se sont constitues les premières
formations d'état roumaines - des noyaux qui ont gardé
la tradition de la latinité et du christianisme. Les
dirigeants locaux - "juzi" ou "cnezi" - ont fait ériger ici des
édifices religieux qui devaient affirmer I'indépendance et
la pérennité des roumains sur ces parages. Conservées
jusqu'à nos jours, situées dans des sites très
pittoresques, les petites églises des siècles XI-XIII de
Tara Haţegului sont des admirables exemplaires d'une
architecture de dimensions modestes, mais pleines de
charme.
Edifiée dans la seconde moitie du Xle siècle en
guise de chapelle d'une cour princière aujourd'hui
disparue, I'église de Streisângeorgiu (située
actuellement clans le cimentière du village), semble
d'être la plus ancienne construction de mur conservée en
Roumanie. Son volume, d'une parfaite simplicité,
comprend une nef au-dessus duquel s'élève un
campanile et un petit autel, dans lequel se conservent
encore des fragments de la peinture originaire, datée
1313. À Såntåmårie - Orlea et à Strei sont édifiées vers
I'an 1270, deux églises appartenant à des cours de
boyards. Tant la première, chapelle de la famille
Cânde, que la seconde, établissement d'un boyard
appelle Ambrozie, conservent à I'intérieur des précieux
ensembles de peinture murale, datés au XIVe siècle.
Les deux églises, de dimensions relativement petites,
sont construites pour servir au rituel orthodoxe, avec la
nef séparée de I'autel. Les cloches situées à I'entrée,
ainsi que l’aspect général suggère des influences de
I'architecture romaine. Construite au Xllle siècle en
pierre provenant des ruines de I'ancienne capitale de la
Dacie romaine - Ulpia Traiana Sarmizegetusa - la petite
église de Densus est I'un d'entre le plus intéressant
monument de I'architecture de Roumanie.
L'emplacement pittoresque, le volume modeste coiffé
d'une tour centrale, les fragments de pierre romaine
sculptées presents à maints endroits dans les murs
extérieurs, ainsi que I'espace intérieur ou on peut
encore trouver des portions de la peinture murale du
XVe siècle, font de I'église de Densus I'exemplaire le
plus spectaculaire des constructions du culte byzantin
de Tara Halegului.
En Maramures, un grand nombre d'églises et
de monastères orthodoxes - disparues aujourd'hui - ont
été érigées par les "cneji" (princes) locaux aux siècles
XIII-XIV. À Cuhea il se conserve toujours les ruines de
I'église de la cour de Bogdan - voievode de Maramures,
devenu plus tard le premier prince-regnant de la
Moldavie (1359-1365).
LA PERENNITÉ DE L'ORTHODOXIE EN
TRANSYLVANIE - LES ÉGLISES EN BOIS
Vivant dans une région couverte de forets
étendues, le paysan roumain a réalisé en bois toutes
les constructions nécessaires à sa vie quotidienne. Les
maisons, les annexes, les moulins à vent et à eau, les
églises ont dépasse le but strictement utilitaire pour
devenir - grâce au permanent effort pour perfectionner
l'art de façonner le bois des chefs-d'oeuvre
d'architecture. Elles démontrent un génie constructif et
artistique d'exception, joint à une remarquable ténacité.
Car, réalisés dans un matériel périssable, les édifices
de I'architecture populaire étaient souvent détériorés
par les vents et les pluies, détruits par les incendies. Ce
qui survivait toujours aux vicissitudes était le désir de la
persistance; une génération après I'autre sans repos,
les maîtres remettaient en étant dans I'esprit de la
tradition les constructions devenues symbole de
I'existence des roumains dans ces parages.
Sur tout le territoire de la Roumanie, situées au
centre des villages ou, par contre, isolées sur quelque
cime de colline, les églises en bois font partie
intégrante du spécifique du paysage roumain. Mais, les
plus beaux exemplaires se trouvent à coup sur en
Transylvanie. En Maramures, dans les vallées des
rivières Iza, Mara et Cosåu, méritent d'être
mentionnées les églises de Cuhea, leud, Sieu,
Rozavlea, Oncesti, Bârsana, Sugatag, Budesti-Susani
et Budesti-Josani, Sårbi, Cålinesti, Glod; dans la zone
du Chioar, les églises de Surdesti et Plopis; en Sålaj,
les églises de Fodora, Cizer et la remarquable
construction de Fildu de Sus.
Roumanie, Églises et monastères, Ministère
du turisme.

11
BARTOLOMEU VALERIU ANANIA ŞI FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE
Ţinând cont de faptul că în cadrul Festivalului
International de Poezie, noi ne-am angajat a susţine :
« Simpozionul Naţional – Poezie şi Rugăciune », consider că
se cuvine a lua în considerare şi a evoca pe Mitropolitul
Bartolomeu Valeriu Anania, creator eminent de poezie şi un
cucernic slujitor al Rugăciunii. Cu aceste înalte calităţi, IPS
Mitropolit Bartolomeu s-a impus drept o personalitate de prim
rang al culturii noastre naţionale. Drept dovada cea mai
elocventă este acordarea titlului de Doctor Honris Causa de
către Senatul Universităţii Babeş-Bolyai, IPS Mitropolit
Bartolomeu Anania.
Noua traducere a Bibliei i se recunoaşte în următorii
termeni : « Versiunea Bartolomeu Anania posedă – deopotrivă
acurateţe şi claritate, frumuseţe şi demnitate. Ea aduce
cititorilor, cu fiecare pagină şi uneori cu fiecare verset, un spor
de înţelegere a mesajului Sfintei Scripturi. Ca atare, este o
traducere de care noi, românii, avem stringentă nevoie. Dar
acest spor de inţelegere este insoţit şi de o calitate literar
artistică aparte… » Prin această versiune, IPS Sa reuşeşte, de
asemenea, o mult aşteptată întâlnire a Bisericii cu cultura, a
bisericescului cu culturalul. Refăcând însoţirea lor dintru
începutului şi foarte firească şi constituindu-se într-o incitantă
dublă invitaţie către oameni de cultură, ca aceştia să-şi
descopere propriul limbaj, limba literară românească cea
nedespuiată de ţesala cenzurii ateiste, şi către oamenii
Bisericii, pentru ca aceştia să-şi redescopere vocaţia culturală
asumându-şi toate rigorile şi exigenţele unei astfel de vocaţii.
(Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 2001, pag. 55).
Omagierea academică a Universităţii Babes-Bolyai
este confirmată şi de Prea Fericitul Patriarh Teoctist în prefaţa
la Poezia Vechilui Testament, în următorii termeni : « Ce să
preţuieşti mai întâi » : limpezimea şi dulceaţa graiului
tălmăcirii, îmbierea la gustarea duhovnicească şi dreaptă la
înţelegere a acestor neasemuite cărţi ale Bibliei, sau, poate,
acribia, erudiţia şi înţelepciunea vădite în felul de a intocmi
introducerile şi comentariile care au un lămurit înţeles
hristologic? » (Biblia comentată, Poezia Vechiului Testament,
Editura Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 2000, pag 6)
Pe bună dreptate, ceea ce noi ştim şi cunoaştem prin
Vechiul Testament, prin gândirea şi geniul creator al I.P.S.
Bartolomeu Valeriu Anania, devine : Poezia Vechiului
Testament, din care reproducem toate dovezile trăitoare, prin
cele ce urmează.
Deosebit de impresionantă este Cartea lui Iov,
capitolul 3, în care Iov şi-a blestemat ziua naşterii :"Întunecese
aştrii acelei nopţi adânci; / s-aştepte lung lumina şi ea sa nu
mai vină".
Finalul Cântecului 3: "Temutu-m' am de spaimă, şi iată, stă
deasupră-mi; / de aceea ce mi-e frică, aceea-mi stă-nainte"
Din capitolul3, un moment de disperare: "Grăi-voi dimpotrivă;
că pliă sunt de cuvinte, / că duhul meu lăuntric mă pierde şimi
dă ghies; / lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe,
cazan în clocotire ce-i gata să irumpă". {Pag.82}
Dacă simpozionul nostru naţional se desfăşoară sub lozinca:
Poezie şi rugăciune", se cuvine a lua în considerare căci
capitolul psalmilor ne confirmă în mod deosebit. În el găsim:
destăinuiri sufleteşti, bucurii şi dureri sufleteşti, laude lui
Dumnezeu, implorări salvatoare şi stări de credinţă dintre cele
mai măreţe ce pot fi întâlnite la literatura universală destul de
rar. Cu toată mareţia lor, nu ne putem opri decât doar la câteva
exemple: "Prin cuvântul Domnului s-au intemeiat cerurile, / iar
puterea lor, prin duhul gurii Sale, / adunând ca un burduf apele
mării, / punând adâncurile-n cămări". {Psalm 33,
pag.165}/"Întru Tine, Doamne am nădăjduit, să nu fiu ruşinat
în veac. / Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă, /
Pleacă-Ţi auzul către mine şi mă mântuieşte. / Fii-mi
Dumnezeu apărător
Şi loc întărit ca să mă mântuieşti, / Că Tu eşti temelia mea şi
scăparea mea". (Psalm 70, pag.226)
"Veniţi să ne bucurăm întru Domnul, / întru bucurie să-I
strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. / Întru laudă să-i
întâlnpinăm faţa, / cu psalmi de bucurie să-i strigăm". (Psalmi
94, pag.274)
"Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale, / în cuvântul
Tău am nădajduit / Toate poruncile Tale sunt adevăr;
Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!, mai dulci
sunt decât mierea-n gura mea. / Din poruncile Tale mi-am
dobandit pricepere, / de aceea urât-am toata calea nedreptăţii".
(Psalmi 118, pag.322,323)
Deşi este minunată atât traducerea, cât şi
versificarea psalmilor, îl părăsim spre a reţine măcar câte un
exemplu din celelalte capitole cuprinse în "Poezia Vechiului
Testament", realizare epocală şi neîntrecută a ilustrului nostru
ierarh.
Din "Proverbele lui Solomon" reţinem:
"Cu înţelepciunea a întemeiat Dumnezeu pământul / şi întru
lucrarea minţii a întărit cerurile; / întru priceperea Lui s-au
deschis adâncurile / şi norii au izvorât apă". (Capitolul 3,
pag.373)
Din Eclesiastul: "Cuvintele înţelepţilor ascultate-n linişte / fac
mai mult decât strigătul celor puternici / în mijlocul nebunilor.
Înţelepciunea e mai bună decât armele războiului, / Dar un
singur păcatos va nimici noian de bunătate". (Cap.9, pag. 475)
Din "Cântarea cântărilor" versuri ce admiră tot ce e frumos şi
dragoste: Finalul: "Tu care şezi în mijlocul grădinii / când
glasul tău prietenii 1-asculă / tu, fă-mă să-1 aud şi eu!
Aleargă, dragul meu, / şi fii asemeni / ca o căprioară sau un
pui de cerb / pe munţii de balsam!"
Limitaţi doar la cele menţionate, suntem pe deplin
convinşi şi admirăm această operă fundamentală. Biblia
tradusă, cu inţelepte comentarii este o realizare culminantă a
culturii româneşti. Ea este temei de educare de înălţare
sufletească şi de întărire a credinţei strămoşeşti, asigurând
emanciparea spirituală a Neamului românesc în faza critică a
istoriei contemporane.
Pr.Dr. Ioan Octavian RUDEANU

BUCUREŞTI: CONGRES EUROPEAN DE ISTORIE
A RELIGIILOR
La Bucureşti se va desfăşura, în perioada 20 -
23 septembrie curent, Congresul European de Istorie a
Religiilor. Este pentru prima oară când Romania, şi în
general o ţară est-europeană va găzdui un astfel de
eveniment, ai cărui organizatori sunt de data aceasta
Asociaţia Română de Istorie a Religiilor, Centrul de
Istorie a Religiilor din Facultatea de Istorie a
Universităţii Bucureşti, Asociaţia Europeană de Studii
ale Religiilor şi Asociaţia Internaţionala pentru Istoria
Religiilor.
Vor participa circa 150 de savanţi din peste 30
de ţări de pe patru continente, la care se vor adăuga 30
de cercetători români din ţară şi din străinătate. De
asemenea, cu acelaşi prilej va fi organizată la Bucureşti
conferinţa specială a Asociaţiei Internationale pentru
Istoria Religiilor. Evenimentul, având ca temă “Istoria
religioasă a Europei şi Asiei”, marchează în România
“Anul francofoniei” şi “Anul Mircea Eliade”.
Viaţa cultelor, 17 septembrie 2006
SFINŢIRE DE TROIŢĂ LA NICOLAIEUCA -
ORHEI
Î.P.S. Petru Păduraru, Mitropolitul Basarabiei,
subordonat canonic Patriarhiei Române, a sfinţit recent
o troiţă în satul Nicolaieuca, Orhei, la cimitirul
ostaşilor români căzuţi în luptele din iulie 1941, în
timpul celui de-al doilea război mondial. Troiţa a fost
construită în lemn de un călugăr de la mânăstirea Putna
(judeţul Suceava – România). Urmează să fie instalate
cruci dedicate "Eroului necunoscut", astfel încât
cimitirul să poată fi inaugurat în primăvara anului
viitor, de Ziua Eroilor, asemenea celui de la Ţiganca,
din sudul Basarabiei.
Viaţa cultelor, 17 septembrie 2006
TURNEU ÎN GRECIA AL CORALEI „APOSTOLII”
DIN IAŞI
În perioada 4-14 septembrie curent, corala
„Apostolii”, formată din preoţi ai protopopiatelor I şi II
ale Arhiepiscopiei Iaşilor, a întreprins un turneupelerinaj
în Atena şi în alte câteva localităţi din Grecia.
Pelerinajul s-a desfăşurat cu binecuvântarea Î.P:S.
Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei,
ghidul grupului de preoţi fiind Părintele consilier
mitropolitan Petru Sidoreac. Preoţii protoierei ai celor
12
STIRI DIN LUMEA ORTODOXA
două protopopiate, Pr. Constantin Andrei şi Pr. Vilie
Dorosinco, sunt de asemenea membri ai coralei
„Apostolii”.
Primul concert religios susţinut în Grecia de
corala „Apostolii” a avut loc în biserica din localitatea
Nea Kalikratia, de lângă Tesalonic.
În Atena, pelerinii au urcat pe Acropole, pe
urmele paşilor Sfântului Apostol Pavel din urmă cu
circa 1967 de ani, şi au vizitat apoi şi alte obiective
religioase de cea mai mare importanţă pentru
Ortodoxie. În Corint ei s-au închinat în biserica
mânăstirii “Sfântului Patapie” şi la moaştele acestui
sfânt, ce se păstrează intacte de sute de ani, în Patras sau
închinat la moaştele Sfântului Apostol Andrei, care
au fost aduse şi la Iaşi în anul 1996, iar în Kerkera la
moaştele Sfântului Spiridon.
Viaţa cultelor, 17 septembrie 2006
ANIVERSARE
În perioada 9-13 septembrie curent, Institutul
pentru Bisericile Orientale (Ostkirchliches Institut
/OKI) din Regensburg (Bavaria - Germania) şi-a
sărbătorit patru decenii de existenţă printr-un
simpozion internaţional cu tema "Primatul Iubirii - 40
de ani de dialog cu Bisericile Orientale". Au participat
foşti bursieri ai institutului, reprezentând Patriarhatul
Ecumenic de la Constantinopol, precum şi Bisericile
Ortodoxe din România, Rusia, Grecia, Bulgaria,
Macedonia, Cehia şi Slovacia, Ucraina, Serbia,
Georgia, dar şi Bisericile ne-calcedoniene din Etiopia
şi Egipt, India, Siria şi Antiohia.
Biserica Romano-Catolică a fost reprezentată în
primul rând prin cei doi directori ai institutului, prelaţii
dr. Albert Rauch şi dr. Nikolaus Wyrwoll, precum şi
prin Cardinalii Walter Kasper şi Thomas Spidlik
(Roma), Episcopii Paul Werner Schelee (Würzburg),
Franz Eder-Xaver (Passau), Gerhard Feige
(Magdeburg) şi teologul dr. Johannes Oeldemann
(Paderborn).
Viaţa cultelor, 17 septembrie 2006
ASOCIAŢIILE “PRO VITA” ALE B.O.R. SE VOR
UNI ÎNTR-O FEDERAŢIE
La începutul lunii iulie ultim, la mânăstirea
Dumbrava din judeţul Alba a avut loc întâlnirea
asociaţiilor “Pro Vita” din România, ţinând de Biserica
Ortodoxă Română. Au fost prezenţi Î.P.S.Andrei

13
Andreicuţ, Arhiepiscopul Albei Iulia, P.S. Vasile
Someşanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului, Pr. Nicolae Tănase, de la Valea
Plopului, Pr. prof. univ. dr. Ilie Moldovan, lect. univ.
dr. Sebastian Moldovan, dr. Cristea Todea.
În urma discuţiilor purtate, au fost semnate
documentele pentru înfiinţarea unei federaţii a
asociaţiilor “Pro Vita” din întreaga ţară, documente ce
vor fi supuse aprobării Sfântului Sinod înainte de a fi
înregistrate la judecătorie.
Credinţa străbună”,Alba Iulia, nr. 8 (245)/
august 2006.
VIITOARE VIZITĂ LA ROMA A PRIMATULUI
ORTODOX GREC
În replică la vizita făcută în Grecia, în urmă cu
cinci ani, de fostul Suveran Pontif, Ioan Paul al II-lea
(1978 – 2005), şi ca răspuns la invitaţia pe care i-a
făcut-o Papa Benedict al XVI-lea toamna trecută,
Arhiepiscopul Hristodoulos al Atenei şi al întregii
Grecii urmează să facă o vizită la Roma. Primatul
ortodox şi-a anunţat decizia în timpul unei întâlniri cu
Cardinalul Angelo Scola, Patriarh de Veneţia, aflat în
pelerinaj la biserici din Grecia.
În opinia Î.P.S. Hristodoulos, vizita va sublinia
“necesitatea ca toate Bisericile creştine să îşi unească
forţele şi să acţioneze împreună pentru depăşirea
diviziunilor care sunt un scandal în ochii lumii”.
Relaţiile dintre Vatican şi Biserica Ortodoxă a
Greciei s-au îmbunătăţit sensibil după vizita din mai
2001 a Papei Ioan Paul al II-lea, care, într-una din
alocuţiunile pronunţate aici, a cerut iertare pentru
greşelile din trecut ale catolicilor faţă de ortodocşi, în
special pentru jefuirea Constantinopolului în 1204.
Gazeta creştină, Botosani, august 2006
FRAGMENT DIN MOAŞTELE SFINTEI ODILE
DĂRUIT CATEDRALEI DIN IAŞI
La 30 aprilie anul acesta, Eminenţa Sa, dr. Joseph
Doré, Arhiepiscop de Strasbourg, a oferit Î.P.S. Daniel
Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, un
fragment din moaştele Sfintei Odile (Otilia), pentru a fi
aşezat în Catedrala mitropolitană din Iaşi, alături de
moştele Sfintei Cuvioase Parascheva, patroana Iaşiului
şi a întregii Moldove. Î.P.S. Joseph Doré a fost însoţit
de parohul comunităţii ortodoxe române din
Strasbourg, Pr. Vasile Iorgulescu. Pe durata vizitei,
Eminenţa Sa a avut întâlniri cu P.S. Petru Gherghel,
Episcop romano-catolic de Iaşi, cu autorităţile locale,
cu preoţii consilieri de la Arhiepiscopia ortodoxă a
Iaşilor, cu profesori şi studenţi de la Facultatea de
Teologie ortodoxă “Dumitru Stăniloae” din acelaşi
oraş.
Î. P. S. Daniel Ciobotea i-a acordat înaltului
oaspete francez “Crucea Moldavă” pentru clerici, cea
mai înaltă distincţie a Mitropoliei Moldovei şi
Bucovinei, şi i-a dăruit o icoană reprezentându-le pe
Sf. Odile şi pe Sf. Cuvioasă Parascheva, precum şi
albumul “Sf. Parascheva, călăuza pelerinilor”.
Viaţa cultelor, 31 august 2006
ICOANĂ-RELICVAR A SFÂNTULUI SERAFIM DE
SAROV ÎN CATEDRALA TOMISULUI
Ca urmare a demersurilor făcute de Asociaţia
Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR)
şi Fundaţia Ichtys din Republica Moldova, în Catedrala
arhiepiscopală din Constanţa a fost adusă spre
închinare, la 26 iulie ultim, icoana – relicvar a
Sfântului Serafim de Sarov (+ 2 ianuarie 1833). Tinerii
creştini au ţinut anume să aducă în această zi, în
Catedrala ortodoxă din Constanţa, icoana-relicvar a
Sfântului Serafim de Sarov, pentru a spori bucuria
duhovnicească a miilor de pelerini care vor veni să se
închine la fragmentele de moaşte aflate aici ale
Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, în ziua lui de
praznic.
Viaţa cultelor 31 august 2006
CHIŞINĂU: BISERICĂ ÎN AMINTIREA
DEPORTAŢILOR
În capitala R. Moldova urmează să fie
construită, într-un viitor nu prea îndepărtat, o biserică a
deportaţilor, cu hramul “Toţi sfinţii”. Va fi o biserică
în care se vor întâlni în rugăciune puţinii
supravieţuitori ai deportărilor masive din Basarabia
(operate de sovietici după ocuparea acestei provincii
româneşti în baza tratatului Molotov-Ribbentropp din
23 august 1939, şi apoi după reocuparea acesteia la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial, când
România a fost tratată ca ţară învinsă, n. red.) şi
urmaşii victimelor represaliilor staliniste. Aceasta va fi
prima biserică din Moldova şi din întregul spaţiu
postsovietic construită pentru comemorarea celor
deportaţi. Consiliul parohial al noii biserici, deja
constituit, şi Asociaţia Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi
Politici din R. Moldova au nevoie de sprijin financiar,
şi pentru a-l primi fac apel la toţi conaţionalii de bună
credinţă, din Moldova, România sau din diaspora.
Viaţa cultelor 31 august 2006
Stiri culese si redactate de PSA Zoe Vasiliu

1. BISERICA Sf. Dumitru - New York 380.00 $
2. BISERICA Sf. Treime - Miramar, Fl. 150.00 $
3. CATEDRALA Sf. Gheorghe - Southfiled, MI 150.00 $
4. BISERICA Sf. Simeon, Detroit, MI 200.00 $
5. BISERICA Sf. Gheorghe - Canton, OH 185,00 $
6. CANALEX - MONTREAL 1000.00 $
7. INTER PALLAS VOYAGES 1000.00 $
8. CLINIQUE DENTAIRE Ellendale 1000.00 $
9. ENERGO-ENERGIE 500.00 $
Anonimi 5,115.00 $
Profit sărbători 1997 2,200.00 $
Profit sărbători 1998 1,820.00 $
Profit sărbători 1999 830.00 $
Profit sărbători 2000 1,275.00 $
Profit sărb|tori 2001 2,185.00 $
Profit sărbători 2002 1,200.00 $
Profit sărbători 2003 1,315.00 $
Profit sărbători 2004 4,490.00$
Profit sărbatori 2005 2,100.00$
Dna. Dumitra AGAPI 150.00 $
Fam. Vincenţiu AGAPI 600.00 $
DL. Mircea AIRINEI (SUA) 360.00 $
Dna. Mihaela ALEXADRU 60.00$
Fam. Florian ANTON 100.00$
Dl. Vania ATUDOREI 400.00 $
M. Ovide BACIU 85.00 $
Fam. Mihu BALAN 50.00$
Fam Marian BALEA 100.00$
Fam. Adrian BANU 120.00 $
Fam. Ioan BARBU (Rm. Vâlcea) 245.00 $
Fam. Mihai BARON 1000.00 $
Dna. Georgeta BĂDESCU 70.00 $
Dna. Petra BĂIDINEANU 275.00 $
Fam. Gabriel BANICA 100.00$
Fam. Alexandrina. BEJAN 1400,00 $
Fam. Ioan BEJAN 1,700.00 $
Dna. Jordelina BENEFEITO 235.00 $
Dna. Stela BELECA 135.00 $
Fam. Cristian BOAR 50,00 $
Fam. Doina BUCUR 300.00 $
Dl. Grig BOUSARD 100.00 $
Fam. Daniel BULHAC 300.00 $
Fam. Mihaela BUTTA 750.00 $
Fam Gheorghe BUZEA 50.00 $
Dna. Alexandra BURCEA 50.00$
Fam. Nicolai CALENCIUC 50.00$
Fam. Camelia CAULY 100.00$
Dl. Alexandru CETATEANU 500.00$
Fam. Valentin CHIRICA 600.00$
Fam. Vasile CHIRICA (Iasi) 125.00$
Dna. Mariana CHISILENCO 300.00 $
Dna. Silvia CHIRTIC (Boston) 500.00 $
Dl. Ştefan CHIRIS (Ottawa) 50.00 $
Dna. Ioana CINCA 90.00 $
Fam Razvan CIMPOIA 1600.00 $
Dna. A. CODREAN 50.00$
Prof. Angele COMNENE 100.00 $
Fam. Victor CONDURACHE 500.00 $
Dl. Dumitru COSMA 100.00 $
Prof. Gabriel CRAINIC 500.00 $
Dl. Valeriu CRAINIC 250.00 $
Fam. Camelia COMAN 50.00 $
Dra. Veronica COSMUŢĂ 550.00 $
14
FONDUL DE CUMPĂRARE A BISERICII:
A. - BISERICI SI INSTITUTII
B. - PERSOANE PARTICULARE
10. GESTION EURO-TRADE 1250.00 $
11. ORSONIQUE 200.00 $
12. MARIA FLEURS 460.00 $
13. FINEXTRA INTERNATIONAL 250.00 $
14. VOCILE TRANSILVANIEI 1130.00 $
15. TEATRUL (CORTINA) MONTREAL 400.00$
16. 9049-2489 Quebec Inc 200.00$
17 STELELE ATLANTICULUI 450.00$
Fam. Alexandru CREŢU 110.00 $
Fam. Cornel CULINESCU 100.00$
Fam. Valerian CURT 900.00 $
Fam. Dr. Traian DAMIAN 1,150.00$
Fam. Dr. Paul DANCESCU 500.00$
Fam. Mihai DĂNISOR 4,900.00$
Dr. Aurelia DINICA 430.00 $
Dna. Stela DINUT 60.00 $
Fam. Mihai DRAFTA 320.00 $
Fam. P. DRAGOMIRESCU 140.00 $
Fam. René DUBOIS 100.00 $
Dna. Claudia DUMITRACHE 100.00$
Fam Corneliu DUMITRESCU 150.00 $
Fam. Gheorghe DUMITRESCU 300.00 $
Dna. Stela DUMITRESCU 100.00 $
Fam. Daniel DUMITRIU 100.00 $
Fam. Gelu DUPLENSCHI 1300.00$
Dna Mihaela ENĂCHESCU 80.00 $
Fam. Mihai ENE 50.00$
Dna. Mihaela FÂRŞIROTU 200.00$
Fam. Dr. Sorin FÂRŞIROTU 200.00 $
Fam Daniela FETEA 1000.00$
Dna Maria FETELEA 50.00$
Fam. Marco FERRETTI 400.00$
Fam Edwvin FIANU 50.00$
P. C. Pr. Iosif FLOREA 200.00 $
Fam. Emil FLOREA 400.00$
Dna Adriana FONTA 500.00$
Dna. Elena FORNADE 100.00 $
Fam. Ion GANDRABUR 400.00 $
Dna. Dr. Marilena GARDUS 170.00 $
Fam. Costel GAVRILA 170.00 $
Dna. Cristina GIEYSZTOR 300.00$
Fam Lucian GELERIU 100.00$
Dna. Alexandra GEORGESCU 100.00 $
Fam. L. GEORGESCU (Miami) 300.00$
Fam Marius GEORGESCU 1,100.00 $
Fam Victor GHEORGHIAN 2,250.00 $
Fam Lucia GHEORGHE 100.00$
Fam. Basile GLIGA 1,200.00 $
Fam. Mihai GHITAN 280.00 $
Fam Jack GOLD 100.00 $
Fam. Mihaela GIUGARIU 200.00 $
Fam. Adrian GRADISTEANU 500.00$
Fam. Cătălin GRIGORIU 245,00 $
Fam Pr. Ioan IANCU (Laval) 400.00 $
Fam. Petru ITOAFA 100.00 $
Fam. Marian IONESCU 740.00$
Fam. Mihai IONESCU 100.00 $
Fam. Dan IORDACHE 150.00 $
Dl. Aurelian IORGA 150.00 $
Fam. Marin IORGA 4,450.00 $
Fam. Fidelio ISAC 270.00$
Dra. Florina IVAN 100.00$

Fam. Augustin IUORAS 50.00 $
Fam. Dr. Farid KHORIATI 100.00 $
Fam. R. KLECKNER (SUA) 120.00$
Dna. Eugenia KOS (Germania) 500.00 $
Fam. Christos LAPPAS 100.00$
Fam. Daniel LAZĂR 100.00 $
Dna. Georgeta LAZĂR 190.00 $
Fam. John LAZUREC 550.00 $
Fam Gheorghe LEANCU 300.00 $
Dna. Daniela LETCA 120.00 $
Dna. Corina LOGHIN 150.00 $
Fam. Horia LUCHIAN 1.400.00 $
Fam. Marian LUMPAN 125.00 $
Dl. Alexandru Vlad LUNGU 100.00 $
Fam Sergiu MAER 50.00$
Fam. Marius MAGAZIN 50.00 $
Fam. Marius MAN 100.00$
Dna. Lili MALEVSKI 50.00$
Dna. Gabriela MARCOCI 100.00$
Fam Laszlo MARTON 150.00$
Fam. Mircea MANDA 100.00$
Fam. Marius MAGAZIN 600.00$
Fam. Nedelea MANOLE 200.00$
Dna. Elena MANEA-FORNADE 100.00 $
Dna. Domnica MATEESCU 50.00 $
Fam. Prof. MATEESCU-MATTE 1050.00 $
Fam. Ion MARUNTELU 100.00$
Dna. Carmen MARUTA 100.00$
Fam. Antonio MERZA (TO) 850.00 $
Fam. Florin MIHĂILESCU 200.00 $
Dna. Maria MIHEŞTEAN 100.00$
Fam. Ion MILEVSKI 250.00 $
Fam Nicolae MINCU 2000.00 $
Fam. Radu MINCIUNESCU 50.00 $
Dna. Sarmiza MIRCESCU 50.00$
Fam. Gheorghe MIRON 400.00 $
Dna. Daniela MITESCU 1.000,00$
Fam. Salomia MOLDOVEANU 100.00$
Dnul Silviu MUNDIRU 60.00$
Fam. Nicolae MITREA 900.00 $
Dl. Constantin MOROŞAN 200.00 $
Fam. Sorin MURARIU 200.00$
Fam. Daniel MOSHUTZ 2500.00 $
Dna. Gabriela NASTASE 100.00 $
Dna. Elena NEACŞU 600.00 $
Fam. Mircea NEACŞU 2000.00 $
Fam Teodor NEAGOE 500.00 $
Dl. Adrian NEAGU – BC 150.00$
Dna Sava NEGREAN (Sălaj) 165.00 $
Dna Elena NECŞA 50.00 $
Fam. Nicolae NEMA 100.00 $
Dl. Ludovic NICOLAU 175.00 $
Dna. Florica NICULESCU 70.00 $
Dna. Brandusa NICOLAE 950.00$
Fam Mircea NICOLESCU 100.00 $
Dna. Gabriela NICA 200.00$
Fam Radu OANA 50.00 $
Dl. Ioan OANCEA 200.00 $
Dna. Maria OLARU 50.00 $
Fam. Călin OROS 100.00$
Dnul Ivan OUZOUN 100.00$
Dna. Sofia PARHON 50.00$
Dl. Emil PÂNZARU (New York) 2000.00 $
Dna. Mia PĂDUREAN 300.00 $
Fam. Alex. PANAITESCU 950.00 $
Fam. Nicolae PĂTRAŞCU 120.00 $
Fam. Catalin PETRIA 150.00 $
Dl. Cristian PĂVĂLUCĂ 640.00 $
Fam. Doru PETRILA 50.00 $
Fam. Constantin PINTILEI 350.00 $
Dna. Carmen POPA 100,00 $
Dna. Daniela POPESCU 110,00 $
Fam. Horia POPESCU 630.00 $
15
Fam. Liviu POPESCU 85.00 $
Dlul. Lucian POPESCU 150.00$
Fam. Teodor POPESCU 1750.00 $
Dl. Ştefan PELMUŞ (Ro) 200.00 $
Fam. Tamara RENEL 420.00 $
Fam. Mircea RENEL 100.00$
Dna. Teodora RENEL 1.000.00$
Dna. Laura RIGA 130.00 $
Dna Elena ROIZEN (Ro) 50.00 $
Fam. Cristian ROMANESCU 300.00 $
Fam Alexandru RUSU 50.00 $
Dna. Carmen RUSU 400.00 $
Fam. Florin RUSU 100.00$
Dl. Cristache SANDORINO 320.00 $
Dna. Ana SAVA 290.00 $
Fam. Valentina SAVA 200.00$
Dna. Florentina SADEANU 100.00$
Dna. Dr. Sonia SIMION 200.00$
Dna. Mihaela SIMIONESCU 100.00 $
Dna. Gratiela SOARE 50.00 $
Fam. Vasile SOLOMONEAN 50.00 $
Fam. Teodor STERESCU 50.00 $
Fam. Radu STOICESCU 500.00 $
Dl. Tudor STANCU 200.00$
Dna. Eugenia ŞTEFAN 300.00 $
Fam. George STEFAN 200.00$
Dna. Doina ŞOFEI (Ro) 50,00 $
Fam Cristian SONCODI (SUA) 150.00 $
Fam. A. SOZANSCHI 1200.00$
Dna Constanta STEFANSCHI 50.00 $
Fam Ilie STIHARU 200.00$
Fam Ion STIHARU 1000.00 $
Dna. Rodica STOENESCU 50.00 $
Fam. Alexandru SUCIU 640.00 $
Fam. Teofil TALOŞ 100.00$
Fam. Mihai TĂZLĂUANU 100.00 $
Fam. Ionel TANASE 130.00$
Fam Gh. TĂUTAN 250.00 $
Dna Ana TEODORESCU 1000.00 $
Av. Serban TISMANARIU 110.00 $
Dna Carmen TOFAN 200.00 $
Dna. Virginia TOFAN 50.00$
Fam Dinu TEOFILOVICI 1100.00 $
Fam. Leopold THEROUX 110.00 $
Dna. Christine TOMBERG 225.00 $
Fam. Ştefan TUDOR 500.00 $
Dna. Dr. Corina ŢĂRANU 3,100.00 $
Fam. Traian ŢEPEŞ 600.00 $
Dna. Veronica ŢIMIRAŞ – USA 200.00$
Fam. Nicolae ŢONE 50.00 $
Dl. Bogdan TRUFIM 100.00$
Fam. George TUPPER 200.00$
Dl. Matei VARGA (Bucuresti) 2480.00 $
Dra. Andreea VASILIU 100,00 $
Fam. Pr. Dr. Cezar VASILIU 6600.00 $
Pr. Constantin VARLAN (Ro) 50.00 $
Prof. Al. ZAHARESCU 100.00 $
Dl. Gheorghe ZAMFIR-Rociu 120.00 $
Fam Cristache ZORZOR 320.00 $
Dl Emil ZOTA 60.00 $
Interese 11,172.00 $
________________________________
TOTAL 145,025.00 $
( 1 octombrie 2006)
LISTA RĂMÂNE DESCHISĂ
VĂ AŞTEPTĂM ŞI CONTĂM PE GENEROZITATEA DVS.!

DIN ACTIVITATEA BISERICII
CASATORII
La 2 septembrie ac, Părintele Paroh a săvârşit
căsătoria religioasă a tinerilor DANIEL MOSHUTZ
cu DR. ADELA ECATERINA STANCIU din Mount
Royal.
Onoarea de naşi a revenit familiei Dr. Cătălin
şi Dr. Adriana Boiangiu din SUA.
La 23 septembrie ac, Părintele Paroh a
săvârşit căsătoria religioasă a D-lui GEORGE
GRECU cu Dra. ALINA PRUNDEA din Montreal,
Qc
Onoarea de naşi a revenit familiei Laurean si
Alaxendra Matei.
Urăm noilor căsătoriţi fericire, sănătate şi casă
de piatră !
BOTEZURI
La 03 septembrie 2006 , Părintele Paroh a
săvârşit botezul pruncului LUCA DANIEL
CĂLBEAZĂ, fiul Dlui. Marius Călbează şi al Dnei.
Roxana Pulpea, din Montreal Qc.
Onoarea de naşi a revenit familiei Bogdan si
Antoanela Corcodel.
În aceiasi zi, Părintele Paroh a săvârşit botezul
pruncului MARC ADRIAN IONITA, fiul Dlui
Ovidiu Ioniţă şi al Dnei. Mihaela Ardelean din
Anjou, Qc.
Onoarea de naşi a revenit familiei Aurelian si
Prof. Dr. Andreea Panait.
La 09 septembrie ac, Părintele Paroh a
săvârşit botezul pruncăi ANA LAURA MARTIN,
fiica Dlui Iulian Martin şi al Dnei. Adriana Dan din
Grienfield Park, Qc.
Onoarea de naşă a revenit Fam. Mihai si
Nicoleta Cojocea.
Urăm noilor botezaţi, părinţilor şi naşilor,
sănătate fericire şi prosperitate!
16
I N V I T A Ţ I E
ARCOLA Sf. Nicolae Montreal (Asociaţia
Femeilor Ortodoxe Române din Canada), preşedinte
Dna Prof. Elena Neacşu şi ACRM (Asociaţia Culturală
Română din Montreal), preşedinte Dl. Prof. Dr. Paul
Dăncescu au plăcerea să vă invite
miercuri 11 OCTOMBRIE 2006 ORA 18:30 PM
în sala socială a bisericii noastre (intrare prin 3030
Delisle, colţ cu Atwater) la două evenimente culturale :
1. Inaugurarea Clubului « Age d`Or Saint
Nicolas, deschis persoanelor de peste 60 ani
doritoare să participe la activităţi cultural
recreative (conferinţe, vizionări de filme, audiţii
muzicale, seri de poezie şi romanţe, lecturi,
jocuri recreative, etc), deschis în fiecare miercuri
între orele 18:30 – 20.
2. Inaugurarea Bibliotecii Române Sf. Nicolae,
donaţie a Fundaţiei Române Montreal,
Preşedinte Dl. Basile Gliga şi a regretatei dne.
Daniela Mitescu. Cărţile vor putea fi
împrumutate, iar colecţiile de ziare şi reviste
româneşti consultate pe loc, în fiecare duminică
între orele 12:30 - 14 şi în fiecare miercuri între
orele 18 :30 - 20.
Preotul paroh va fi prezent în fiecare miercuri de
la orele 18 pentru slujba acatistului sau a sfântului
maslu, rămânând la dispoziţia credincioşilor pentru
discuţii duhovniceşti.
Se va servi un vin de onoare.
Toţi Românii sunt bineveniţi.
Vă aşteptăm cu drag !
Dna prof Elena Neacşu, Preşedinte ARCOLA
Dl. Prof. Dr. Paul Dăncescu, Preşedinte ACRM
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu, Paroh Sf. Nicolae
Consiliul Parohial

17
VENITURILE SĂPTĂMÂNALE ALE BISERICII
Iunie – Septembrie 2006
Iunie
04.07.06 lumânări 260; coşuleţ 215; membrii 225; botez 150.....................................................total 770$
11.07.06 lumânări 700, coşuleţ 65; botez 150; donaţie 50...........................................................total 965$
18.06.06 lumânări 201, coşuleţ 55; căsătorie 200; .......................................................................total 456$
25.06.06 lumânări 127, coşuleţ 35; botezuri 300..........................................................................total 532$
Total 2723
Iulie
02.07.06 lumânări 200; coşuleţ 45; ............................................................................................total 245$
09.07.06 lumânări 175 ; coşuleţ 70 ; membrii 180 ; botezuri 450...............................................total 975$
16.07.06 lumânări 345 ; coşuleţ 137 ; membrie 75 .....................................................................total 557$
23.07.06 lumânări 215 ; coşuleţ 95 ; membrie 100 ......................................................................total 410$
30.07.06 lumânări 155 ; coşuleţ 100 ; membrii 225 ; botez 150..................................................total 630$
Total 2787
August
06.08.06 lumânări 147; coşuleţ 110; membrii 175; ....................................................................total 432$
13.08.06 lumânări 200; coşuleţ 190 ; ...........................................................................................total 390$
28.08.06 lumânări 215;coşuleţ 70 cununie 200, botez 150;.........................................................total 635$
37.08.06 lumânări 340; coşuleţ 155 ; botezuri 450 ;.....................................................................total 795$
Total 2252
Septembrie
03.09.06 lumânări 195, coşuleţ 170, botez 150, cununie 200........................................................total 715
10.09.06 lumânări 225, coşuleţ 100, botez 450, membrii 225.....................................................total 1000
17.09.06 lumânări 367 ; coşuleţ 170 ; membrii 300; căsătorie 200..............................................total 1037
24.09.06 lumânări370 ; coşuleţ 220; membrii 150.........................................................................total 740
Total 3492
Trezorier
Dragoş Samoilă
MULŢUMIRI
Se aduc şi pe această cale cele mai alese mulţumiri FUNDAŢIEI ROMÂNE din MONTREAL,
Preşedinte Dl. Basile Gliga – primul preşedinte al Consiliului Parohial al bisericii noastre (1994-1998) –
pentru importantul dar de carte făcut bisericii Sf. Nicolae, care, alături de cel al regretatei Daniela
Mitescu constitue baza Bibliotecii Române Sfântul Nicolae, care se va inaugura oficial miercuri
11 octombrie 2006, ora 18 :30
Consiliul Parohial
Reuniunea Doamnelor ARCOLA

Sf. Cuvioasa Paraschiva
În fiecare an, la 14 Octombrie - sărbătoare
numită în popor şi "Vinerea Mare" - Ortodoxia
românească prăznuieşte pe Sfânta Cuvioasă Paraschiva
de la Iaşi, ocrotitoarea Moldovei, alături de Sfântul
Ioan cel Nou dela Suceava.
Sfânta Cuvioasă Paraschiva a trăit în prima
jumătate a secolului al XI-lea, fiind născută în Epivat,
în Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol. A
primit din familie o educaţie aleasă, iar fratele ei,
Eftimie, a ajuns episcop la Madit.
La 15 ani a intrat în mănăstirea din Heracleea
Pontului, unde petrece cinci ani în post şi rugăciune.
Apoi, se închină la Mormântul Domnului şi se
nevoieşte vreme de mai mulţi ani într'o mică mânăstire
de călugăriţe de pe valea Iordanului.
La vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul
Domnului, se întoarce în patrie, rămânând doi ani lângă
biserica din Epivat, în post, smerenie şi rugăciune.
Cazania din 14 Octombrie descrie astfel
momentul săvârşirii din viaţă :"Si acolo (în Epivat,
n.n.) nu multă vreme petrecu. Trudă după trudă şi
durere după durere adauga, cu post şi nedormire pre
18
SFÂNTA CUVIOASA PARASCHIVA DELA IASI
- 14 Octombrie -
sine se înfrumuseţa . . . Cu lacrimi pământul uda şi aşa
se ruga: «Doamne, Iisuse Hristoase, caută în lăcaşul
Tău şi nu mă părăsi, nici nu mă lăsa, că pentru numele
Tău cel sfânt am lăsat toate şi după Tine am călătorit
în toată viaţa mea». Şi-şi dădu luminat sufletul în mâna
lui Dumnezeu şi nimănui nu se spuse de unde a fost şi
cine este".
Trupul i-a fost înmormântat într-un loc
necunoscut, aproape de ţărmul mării, pe locul acela
aşezându-se ulterior un pustnic. După mulţi ani murind
un corăbier i s'a săpat mormântul aproape de malul
mării, unde s'a aflat la mare adâncime un trup
neputrezit, care răspândea miros de bună mireasmă: era
trupul Cuvioasei Paraschiva. Peste noapte, s'a arătat în
vis pusnicului cerând să mute de lângă ea trupul
corăbierului. Descoperit minunat, trupul Sfintei
Paraschiva a fost dus în biserica din Epivat - dedicată
Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel - unde a rămas circa
175 de ani.
Nu se cunoaşte precis anul morţii sale, dar
dintr'un panegiric (cuvânt de laudă) al unui scriitor
bizantin despre Împăratul Mihail Cerularie, aflăm că în
vremea acestuia fratele Cuvioasei era Episcop la Madit,
deci se presupune că moartea ei a avut loc la jumătatea
secolului al XI-lea.
În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan II
a strămutat moaştele Sfintei Paraschiva de la Epivat la
Târnovo, capitala Imperiului valaho-bulgar de atunci,
fiind depuse în catedrala cu hramul "Adormirii Maicii
Domnului", unde-şi avea reşedinţa Patriarhul bulgar.
Mai târziu, Patriarhul Eftimie al Bulgariei scrie "Viaţa
Sfintei Paraschiva" şi o trece în sinaxarul Bisericii cu zi
de pomenire la 14 Octombrie.
Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea,
cultul Sfintei Paraschiva trece şi în nordul Dunării, în
Ţările Române.
Moaştele Sfintei Paraschiva au rămas la
Târnovo 160 de ani. În anul 1393, căzând Bulgaria sub
turci, sfintele moaşte sunt date pentru un timp
voievodului Mircea cel Bătrân, domnul Ţării
Româneşti. După trei ani, turcii le-au dat cneazinei
Anghelina a Serbiei, rămânând la Belgrad 125 de ani,
până în 1521 când sultanul Soleiman cucereşte cetatea.
Atunci, sfintele moaşte ale Cuvioasei Paraschiva sunt

19
duse la Constantinopol, unde rămân încă 120 de ani, puternică ocrotitoare în ceruri. Ca tu, din tinereţile
fiind răscumpărate de Patriarhia Ecumenică contra tale, pentru iubirea de Hristos ai lăsat şi pe părinţi şi
sumei de 12 000 ducaţi-aur.
bogăţia şi dulceţile cele trecătoare ale lumii. şi cu
În 1641, voievodul Vasile Lupu al Moldovei a multă postire şi neîncetată priveghere, cu lacrimi şi cu
plătit datoriile Patriarhiei Ecumenice către Poartă. pustniceşti nevoinţe slăbindu-ţi trupul cel firav, sufletul
După ce construise minunata biserică Sfinţii Trei ţi-ai întărit. Şi aşa, luându-ţi crucea, ai urmat lui
Ierarhi din Iaşi, Vasile Lupu a făcut demersurile Hristos, cu pilda vieţuirii tale învăţându-ne să nu
necesare transferării moaştelor Sfintei Paraschiva în purtăm grija trupului cel trecător, ci de sufletul cel
Moldova. Patriarhul Ecumenic Partenie şi Sinodul sau nepieritor . . . Drept aceea şi noi acum, cu mulţumită te
au dăruit sfintele moaşte lui Vasile Lupu, care au fost lăudăm pe tine, Prea cuvioasă maică Paraschiva,
însoţite în Moldova de Mitropoliţii Ioanichie de lauda Epivatului şi ocrotitoarea cea bună a Moldovei.
Heracleea, Partenie de Adrianopol şi Teofan de şi sărutând cu evlavie cinstitele tale moaşte, te rugăm
Paleopatra. La Galaţi, alaiul cu sfintele moaşte a fost să mijloceşti pentru noi înaintea feţei Ziditorului
întâmpinat de însuşi Domnul Vasile Lupu şi curtea sa, atoate, ca să ocrotească şi de acum înainte cetatea
împreună cu Episcopii Evloghie al Romanului şi aceasta, Iaşul, provincia aceasta Moldova şi toată
Gheorghe al Huşilor, de preoţi, călugări, mii de România, izbavindu-le de tot răul..."
credinciosi.
Numeroase minuni s'au săvârşit şi continuă să
La 13 Iunie 1641, moaştele Sfintei Paraschiva se săvârşească la racla cu sfintele moaşte ale Cuvioasei
au ajuns la Iaşi şi au fost aşezate în biserica Sfinţii Trei Paraschiva: secete au fost oprite, bolnavi şi-au
Ierarhi. O inscripţie în slavonă, săpată în piatră la baza recăpătat sănătatea şi balsam de mângâieri sufleteşti s'a
nişei din naos, atestă peste veacuri istoria strămutării împărtăşit credincioşilor, aşa cum mărturisea acum
moaştelor Sfintei Cuvioase Paraschiva de la două secole un dascăl ieşean:
Constantinopol până la Iaşi. Ele au rămas acolo până la "Fericită Moldova având o visterie ca aceasta
26 Decembrie 1888, când scăpate ca prin minune de la şi scăpare sigură la toată nevoia, că prin rugăciunile
un incendiu, au fost transferate în noua Catedrală Cuvioasei Paraschiva de multe ori s'a izbăvit de
mitropolitană din capitala Moldovei, unde se află şi năvăliri, de boli pierzătoare, de ciumă, de arşiţă şi de
astăzi.
alte cumplite împresurări".
Urmare hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Trei au fost marile virtuţi care au împodobit
Ortodoxe Române din 28 Februarie 1950 au fost viaţa şi sufletul Sfintei Paraschiva: fecioria, milostenia
canonizaţi o serie de sfinţi români şi s'a generalizat şi rugăciunea, însoţite de post aspru, care dă aripi
cultul unor sfinţi străini cu moaşte în ţara noastră, şi rugăciunii şi-o înalţă la cer.
anume : Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iaşi (14 Numeroase biserici au ca hram praznicul Sfintei
Octombrie) ; Sfântul Dumitru cel Nou-Basarabov de la Paraschiva şi multe credincioase îi poartă cu cinste
Bucureşti (27 Octombrie) ; Sfântul Cuvios Grigorie numele. În Episcopia noastră, Sfânta Paraschiva este
Decapolitul de la Bistriţa olteană (20 Noiembrie) ; patroana Reuniunii doamnelor A.R.F.O.R.A.
Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana (26 Hramul Sfintei Paraschiva reprezintă o
Decembrie); Sfânta Filofteia de la Arges (7 sărbătoare măreaţă, care durează trei zile. Încă din ajun
Decembrie); Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (24 se scot sfintele moaşte din Catedrală şi două zile şi
Iunie) şi Sfântul Ioan Valahul sau Românul (12 Mai), nopţi credincioşii stau la rând pentru închinare. În seara
canonizat de Patriarhia Ecumenica în 1662 şi prăznuit zilei de 14 Octombrie, praznicul se încheie cu o
până atunci numai de greci.
procesiune în jurul Catedralei, având în frunte pe
La 14 Octombrie 1955, în prezenţa Ierarhilor Mitropolitul Moldovei care, împreună cu preoţii şi
români şi străini, s'a generalizat cultul Sfintei credincioşii, cu lumânări în mâini, poartă racla cu
Paraschiva în întreaga Biserica Românească. După sfintele moaşte, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor
citirea Enciclicii sinodale, s'a rostit frumoasa rugăciune cântări bisericeşti (I. Bălan)
alcătuită pentru acea ocazie, din care cităm "Cu Fericită Ţara care ocroteşte moaştele atâtor
umilinţă şi cu evlavie ne plecăm astăzi genunchii sfinţi!
înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit
pre tine, Prea cuvioasă maica noastră Paraschiva, şi
smerit prinos de laudă şi de mulţumire I-i aducem,
pentru că te-a dăruit nouă fierbinte rugătoare şi
Pr. Dr. Cezar Vasiliu

Mănăstirea Voroneţ, Judecata de Apoi.
O imensă frunte boltită, aproape mai mare decât
restul chipului încadrat de barbă şi mustăţile gri-alb, cu
nişte ochi pătrunzători, care par a scruta dincolo de
toate, direct în ierarhia luminii, totul cuprins în cercul
de aur al unei sfinte aureole. Numai aşa poate începe
povestea sacră a Mănăstirii Voroneţ de la chipul
transfigurat de pacea dinspre gânduri al Sfântului
Cuvios Daniil Sihastru, zugrăvit pe peretele sudic,
lângă porta1u1 de intrare.
Locuri ale deschiderii pentru lumina cerească,
multe mănăstiri din nordul Moldovei sunt în acelaşi
timp întruparea eternului arhetip Tată şi Fiu, deoarece
au fost înălţate de Ştefan cel Mare şi împodobite
ulterior cu vestitele fresce exterioare în perioada
domniei fiului său, curajosul domn sprijinitor al
Bisericii şi culturii, Petru Rareş. În timp ce la Probota
putem admira cele mai frumoase picturi murale
interioare din nordul Moldovei, la Voroneţ ne
fascinează capodopera frescelor exterioare, acel
Memento mori din sfinte imagini, Judecata de Apoi.
Sfântul Daniil Sihastru, Ştefan cel Mare şi Sfânt
şi Mitropolitul Grigorie Roşca sunt adevăraţii ctitori ai
Mănăstirii Voroneţ care ne dăruie la nesfârşit un
albastru cu tonalitatea unui sunet de clopoţ culoare
divină în prezenţa căreia Timpul încetează parcă să mai
respire, şi din care lumina necreată şi lumina privirilor
îşi sorb bucuria şi nefiinţa.
20
MĂNĂSTIREA VORONEŢ
LOC SFÂNT ŞI CAPODOPERĂ A ARTEI UNIVERSALE
Biserica de plan trilobat de la Voroneţ, cu turlă
pe naos, a fost înălţată de Ştefan cel Mare din 26 mai şi
până în 14 septembrie 1488, şi avea iniţial lungimea de
25,50 de metri şi lăţimea de 10,50 de metri în dreptul
absidelor, pridvorul închis find adăugat în 1547, de
către Mitropolitul Grigorie Roşca, ucenic şi nepot al lui
Daniil Sihastrul şi văr primar al lui Petru Rareş.
Masivitatea structurii primeşte parcă elegantele
contraforturi din răsărit şi apus turla cu firide alungite.
Chenarele uşilor şi ferestrelor amintesc de stilul gotic şi
de unele elemente ale Renaşterii, influenţe absorbite de
cunoscutul stil moldovenesc, cristalizat în timpul
domniei lui Ştefan cel Mare. Tot în 1547 a fost zugrăvit
cu fresce exteriorul, lucrările find conduse probabil de
pristavul Marcu, al cărui nume e înscris pe peretele
sudic al bisericii, dar numele zugravilor rămân încă în
discuţie. În orice caz, aceştia au aparţinut mai mult ca
sigur Şcolii de la Suceava, condusă în timpul domniei
lui Petru Rareş de cunoscutul Toma de la Suceava,
pictorul curţii domneşti. Tot aici s-a format şi alt
maestru al picturii bisericeşti, Dragoş Coman, fiul unui
preot din Iaşi, care a zugrăvit biserica de la Arbore.
În ce priveşte programul iconografic al
celebrelor freşce exterioare, unii specialişti afirmă că
acesta ar fi aparţinut lui Grigorie Roşca, iar alţii spun
că ideea era a episcopului Macarie al Romanului, cel
mai ales şi învăţat episcop al zonei din secolul al XVIlea,
ctitorul Mănăstirii Râsca şi al catedralei episcopale
din Roman.
Nu trebuie însă trecută cu vederea contribuţia
unui alt ucenic de la Voroneţ al Sfântului Daniil
Sihastrul, Mitropolitul Teofan I (1534-1546), apropiat
colaborator şi sfetnic al lui Petru Rareş, cel care a
format în Moldova, la Mitropolia din Suceava, cea mat
vestită şcoală de pictori în frescă, printre care
străluceau meşterul Dragoş Coman şi Zugravul Toma
de la Suceava (Patericul românesc, de ieromonah
Ioanichie Bălan).
Putem afirma, fără a greşi prea mult, că
neasemuitele fresce exterioare, care au determinat
includerea acestor mănăstiri în patrimoniul mondial,
reprezintă încă una din minunile Sfântului Daniil
Sihastrul, care şi-a continuat lucrarea spirituală prin
ucenicii săi şi după petrecerea sa la cele veşnice.
Nu trebuie uitaţi, de asemenea, în conturarea
acestui program iconografic, ierarhii şi meşterii din

timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în frunte cu un
alt sfânt artist, celebrul miniaturist Cuviosul Gavril
Uric, de la Mănăstirea Neamţ, care i-a influenţat pe
zugravii şi ierarhii de mai târziu. Cercetările
arheologice au dovedit că existau fresce exterioare şi la
unele biserici ctitorite de Alexandru cel Bun, de pildă
la vechile lăcaşuri de la Humor sau Probota, deci atât
tehnica şi modul de obţinere a culorilor naturale, cât şi
iconografia, au avut o evoluţie mai îndelungată decât sar
crede, în vremea lui Petru Rareş atingându-se doar
apogeul acestei arte unice în istoria culturii europene.
Capodopera tuturor timpurilor este fără îndoială
grandioasa frescă Judecata de Apoi, de pe întregul
perete de apus al Mănăstirii Voronet despre care a scris
atât de inspirat o tânără şi învăţată călugăriţă din acest
sfânt lăcaş, monahia Elena Simionovici, în cartea sa,
Mănăstirea Voroneţ - vatră de istorie românească şi de
spiritualitate ortodoxă (1997).
Judecata de Apoi mai veridică şi mai
impresionantă decât cea de la Capela Sixtină
Datorită acestei fresce, de o frumuseţe şi de
dimensiuni nemaiîntâlnite în întreg spatiul ortodoxiei,
Mănăstirea Voroneţ a fost supranumită de unii critici
de artă occidentali Capela Sixtină a Orientului.
Dacă cunoscuta lucrare cu acelaşi nume,
realizată de Michelangelo în Capela Sixtină de la
Vatican, uimeşte prin perfecţiunea anatomică a
personajelor dezbrăcate, prin dinamica extraordinară a
mişcării circulate a masei agitate de candidaţi la
judecata supremă, sau prin expresivitatea aproape
hiperrealistă a chipurilor, imensa icoană de la Voroneţ
o pune totuşi în umbră prin geometria de o perfecţiune
divină a compoziţiei, prin percepţia lumii în
esenţialitatea sa, prin armonia cromatică şi uluitoarea
varietate tipologică a celor peste 100 de personaje, prin
seninătate şi detaşare ironică, uneori, dar mai ales prin
intensa trăire spirituală şi duhovnicească care-i
cuprinde pe toţi privitorii credincioşi ai acestei
capodopere a artei religioase universale.
Viziunea înfricoşătoare de la Capela Sixtină, cu
un Iisus Hristos mânios, cu gesturi aproape războinice,
cu îngerii lipsiţi de aripi şi condamnaţii târâţi cu forţa
în hău spre luntrea lui Caron din mitologia greacă, e
înlocuită la Voronet de o concepţie mai apropiată de
spiritul Sfintei Scripturi, care te îndeamnă la meditaţie
şi pace sufletească în faţa cutremurătoarelor întrebări
legate de rostul nostru pe acest pământ, de valorile şi
tradiţiile pe care trebuie să le respectăm pentru a fi
mântuiţi.
21
Organizată riguros pe cinci registre (numărul
lui Iisus Hristos în numerologie), Judecata de Apoi
de la Voronţ, pictată cu singe, aur, foc şi lumină, are în
partea superioară bolta cerească, cu semnele zodiacului
şi cu Dumnezeu Tatăl. În cel de-al doilea registru e
reprezentat în centru Iisus Hristos, judecătorul, încadrat
de Maica Domnului şi de Sfintul loan Botezătorul, apoi
de apostoli şi cete îngereşti. Cel de-al treilea registru
cuprinde tronul Etimasiei, al pregătirii şi judecăţii, cu
Duhul Sfânt pictat în chip de porumbel, încadrat de
Adam şi Eva, de profeţi, arhierei, mărturisitori şi
anahoreţi.
De sub picioarele lui Dumnezeu Tatăl izvorăşte,
apoi trece pe sub tronul Mântuitorului, fluviul de foc ce
separă lumea celor drepţi de cea a păcătoşilor, ultima
fiind alcătuită în principal din inamicii tradiţionali ai
Moldovei, turcii, dar şi din evrei, tătari şi armeni,
înfăţişaţi cu chipuri hidoase şi îngrozite. Un înger
pătruns în iad îl trage de barbă pe Arie, cărturarul eretic
care a negăt descendenţa divină a lui Iisus Hristos,
pentru a-l preda Satanei, zugrăvit în chip de balaur
înfricoşător, cu mai multe capete. În centrul
compoziţiei, sub tron, se vede Sfânta Evanghelie, pe
care se află Sfântul Potir din care ne împărtăşim, iar
sub cartea divină străluceşte mâna lui Dumnezeu Tatăl,
cel care tine balanţa judecăţi viitoare.
La baza compoziţiei se află regele David,
cântând psalmi, dar nu la harpă, ci la o cobză
moldovenească, acesta fiind doar unul dintre
numeroasele amănunte cu specific local prezente pe
freşcele interioare şi exterioare de la mănăstirile
noastre. Viziunea Raiului, la poarta căruia stă Sfântul
Apostol Petru cu cheile, apoi învierea morţilor, moartea
păcătosului, ocupă o parte din registrul al patrulea şi
peste jumătate din ultimul, încununând ampla scenă a
dreptei judecăţi, când păcatele se transformă în
suferinţă, iar faptele bune în bucurie iluminantă.
Blândul şi tăcutul sihastru Daniil, făcătorul de
minuni, unul din marii sfinţi ai Moldovei şi ai lumii
ortodoxe, un ctitor al spiritului românesc, ne aşteaptă la
Voroneţ pentru a ne învăţa să urcăm spiralele
interiorităţii în lumina de un albastru orbitor a vieţii
trăite întru Duh şi Adevăr. Albastru întemeietor.
Albastru călăuzitor. Albastru răstignitor. Albastru
purificator. Albastru iubitor.
Constantin Severin, Imperiul sacru. Mănăstiri
şi biserici din nordul Moldovei, Ed. Paralela 45, 2003,
passim

▲ Anul acesta la hramul icoanei făcătoare de minuni a
Maicii Domnului numită Prodromiţa de la Schitul
românesc Prodromu din Muntele Athos, a fost prezentă şi
o delegaţie românească ▲ Cu binecuvântarea IPS
Mitropolit Daniel, Moldova a fost reprezentată de arhim.
Clement iar Ardealul de însuşi IPS Mitropolit Laurenţiu
▲
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului -
Prodromiţa de la Schitul românesc Prodromu din Muntele
Athos este cinstită într-un mod aparte atât de români, cât
şi de greci. În ziua cinstirii ei, 12/25 iulie, zeci de
credincioşi urcă în Sfântul Munte pentru a aduce
mulţumire Maicii Domnului.
Anul acesta, la slujba din ziua de cinstire a
icoanei Prodromiţa au participat Înalt Prea Sfinţitul
Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, iar de la Iaşi
arhimandritul Clement, stareţul Mănăstirii „Sf. Trei
Ierarhi“, împreună cu patru cântăreţi . La invitaţia
Schitului românesc Prodromu, delegaţia de la Iaşi a plecat
în Sfântul Munte cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului
Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
„A fost o sărbătoare foarte frumoasă, pentru că în
Sfântul Munte, hramul acestei icoane este cunoscut ca un
hram românesc, hramul principal al schitului fiind
Botezul Domnului. Anul acesta au venit să o cinstească
pe Prodromiţa aproape 200 de credincioşi români. A fost
un sobor de 13 preoţi slujitori, în mijlocul căruia s-a aflat
IPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului. Ceea ce a fost
important şi frumos a fost Privegherea care a durat toată
noaptea, de la ora 10.00 seara până a doua zi la ora 8.00“,
a declarat arhim. Clement, exarh administrativ al
mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor.
Istoria icoanei Prodromiţa a fost scrisă de autorul
ei, pictorul Iordache Nicolau, la 29 iunie 1863, după ce se
săvârşise minunea. Dar din cauză că pe 29 iunie prăznuim
hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, icoana a fost
cinstită pe 12/25 iulie, unul dintre motivele alegerii
acestei date fiind faptul că a doua zi, pe 13/26 iulie,
prăznuim Soborul Mai Marelui Voievod Gavriil, unul
dintre mijlocitorii către Maica Domnului. „Se ştie că
icoana Prodromiţa a fost zugrăvită în Iaşi, dar a fost
pictată cu minune, pentru că feţele Maicii Domnului şi a
Mântuitorului nu au fost pictate de pictor, ci de o mână
nevăzută. De aceea este făcătoare de minuni şi la
sărbătoarea ei vin foarte mulţi români, din ţară sau chiar
22
Maica Domnului – Prodromiţa
dintre cei care lucrează în Grecia“, a mai spus părintele
Clement.
În aceeaşi zi se mai cinsteşte şi o altă icoană
făcătoare de minuni numită Triherusa (Cea cu trei mâini)
care se află la Mănăstirea Hilandar şi aminteşte de
minunea Maicii Domnului săvârşită cu Sfântul Ioan
Damaschin căruia, în urma unei acuzaţii nedrepte, i s-a
tăiat mâna. El s-a rugat Maicii Domnului şi mâna i s-a
lipit la loc. Această minune l-a determinat pe Sf. Ioan
Damaschin să zugrăvească o icoană a Maicii Domnului la
care a mai adăugat o mână de argint.
Icoana pictată de o mână nevăzută
▲ Icoana Maicii Domnului numită Prodromiţa (Înainte-
Mergătoarea) este zestrea cea mai de preţ a Schitului
Prodromu, cel mai mare aşezământ monahal românesc
athonit. Ea a fost pictată în anul 1863 de către pictorul
ieşean Iordache Nicolau, la cererea părintelui stareţ
Nifon.
Deşi a discutat cu mulţi zugravi din Sfântul
Munte, părintele Nifon nu a găsit nici un zugrav iscusit
care să picteze pe scândură de tei chipul Maicii Domnului
şi cel al Mântuitorului. Într-o bună zi, împreună cu
părintele Nectarie a ajuns cu treabă şi prin târgul Iaşilor,
în România, unde au aflat un anume Iordache Nicolau,
zugrav evlavios. Acesta a primit cu bucurie condiţiile
impuse (pentru că cel care urma să zugrăvească această
icoană trebuia să citească multe rugăciuni şi să postească
pe durata lucrării), umilindu-se însă din cauza bătrâneţii
care l-ar fi împiedicat să mai picteze ca altădată. Însă la
încurajările monahilor, în câteva zile, a terminat de
zugrăvit veşmintele şi celelalte părţi ale icoanei, lăsând la
urmă chipurile sfinţilor după cum se obişnuieşte.
S-a apucat şi de reprezentarea chipurilor Maicii
Domnului şi a lui Iisus, dar degeaba, nu reuşea să le
zugrăvească bine. A încercat în mai multe zile, dar în loc
să repare, mai mult schimonosea chipurile. Le-a spus şi
părinţilor ceea ce se întâmpla pentru ca aceştia să se
roage. Aşa că într-o seară zugravul a acoperit icoana cu o
pânză şi a plecat la culcare. A doua zi, după câteva
metanii, a intrat în camera de lucru şi a văzut minunea:
Sfintele feţe erau îndreptate şi finalizate, pline de har
dumnezeiesc şi de veselie.
În timpul călătoriei din România la Muntele
Athos, icoana a făcut multe minuni, iar acest lucru se
întâmplă de zeci de ani de când se află la Prodromu.▲
Pr. Gheorghe Naghi

Puncte de vedere
Din rubrica Ştiri din lumea ortodoxă a
revistei noastre Calea de lumină noi, cei din
America, aflăm fapte şi realităţi la care nu ne
aşteptam. Am aflat astfel despre existenţa
creştinilor ortodocşi din ţări îndepărtate ale
Africei, din Kenya şi din Uganda, dependenţi de
Patriarhia ortodoxă de Alexandria. Gândul ne-a
dus fără voie, de îndată, spre creştinii din
legendara Ţară a preotului Ioan, acel personaj
mitic din evul-mediu îndepătrtat.
Despre el şi ţara sa avem cunoştinţă doar
dintr’o scrisoare disperată scrisă acum mai bine de
o mie de ani şi adresată împăratului de la
Constantinopol, Constantin Porfirogenetul (913-
959), îi care preotul cere ajutor împotriva
ameninţării iminente din partea unor forţe islamice
care l-au separat complet de centrul european de
ortodoxie al acelor vremuri.
Despre Ţara preotului Ioan ştirile au fost
aduse în Apus după ce cruciaţii din Flandra au
prădat cumplit Constantinopolul în anul 1204. În
Apus a ajuns fie scrisoarea amintită, fie amintirea
ei menţionată în vreo cronică, odată cu tot ce s’a
furat din arhivele imperiului, din palate, din
edificii publice şi vai! mai ales din biserici.
Mai târziu oameni de bine din Apusul
Europei, s-au minunat aflând despre aceşti creştini
îndepărtaţi, pierduţi undeva în lume, nu se ştia
unde. Mai târziu s’a aşternut tăcerea. Unii istorici
au emis ipoteza că Ţara preotului Ioan ar fi fost în
Orient, printre creştinii din Iran, sau chiar printre
cei ai Hoarda de Aur (să fi fost oare creştină la
acea vreme ??), fie mai curând în Etiopia, preotul
Ioan fiind identificat cu Negusul. Toate ipotezele
rămân superficiale.
Astăzi însă, ne întrebăm dacă nu cumva
poporul creştin din Ţara preotului Ioan n’ar fi
tocmai creştinii ortodocşi din zona pădurilor
africane, din Kenia şi din Uganda. Aceste ţări, sunt
mult la Sud de Egiptul supus islamului, şi la Sud
23
Ţara preotului Ioan.
de Sudanul complet islamizat în partea de Nord,
(unde arheologii au descoperit numeroase urme de
artă creştin-bizantină). În partea de Sud a
Sudanului, populaţia neagră creştină este complet
separată de creştinătatea ortodoxă din lumea
Mediteranei.
Or tocmai grupul de creştini ortodocşi, din
Kenya şi Uganda a fost multă vreme complet
ignorat de istorie, sau fusese considerat pierdut.
Ar rămâne de cercetat, să-i cunoaştem mai bine, să
putem face ceva pentru ei.
Dar ce putem noi face, noi colonia română
din Montréal, când chiar şi pentru România
rămânem de cela mai multe ori doar la bune
intenţii sau la un sprijin superficial. Masacrul
negrilor creştini din Sudan ne lasă gustul amar nu
numai al unei lipse de elan şi al unei neputinţe
cronice din partea popoarelor de creştini din
Europa sau din America, dar mai ales din partea
guvernanţilor, a marilor concerne aşa zis
specializate în probleme de patronaj internaţional.
În acelaş timp, creştinii ortodocşi rămân o pradă
facilă pentru puzderia de secte, care mustesc în
America, dar care nu îndrăznesc însă, nici pe
departe, să încerce creştinarea unor popoare
islamice. Şi-ar frige groaznic degetele!
Dar să lăsăm istoria. Am amintit toate
acestea dintr’un sentiment nelămurit, gândindu-mă
că şi noi cei din exilul care astăzi se numeşte
diasporă, suntem într’o situaţie asemănătoare cu
cei din Ţara preotului Ioan. Separaţi, îndepărtaţi,
pierdem încet încet legătura cu ţara de origine,
pierdem limba română de la a doua generaţie.
Despre ţara de origine ne rămâne o amintire din ce
în ce mai vagă, pe care nostalgia noastră nu o
poate reîmprospăta.
Dr. Paul Dăncescu

CATEHEZA No. 4 - DESPRE BISERICA ORTODOXĂ
1.- Ce înseamnă cuvântul Ortodoxie?
Etimologia cuvântului "Ortodoxie" provine din
greacă şi înseamnă dreaptă credinţă. Biserica Ortodoxă
este continuarea Bisericii Apostolice, una şi
nedespărţită. Ea învaţă că reprezintă adevărata Biserică
a lui Hristos, care a păstrat, fără alterare, învăţătura
Mântuitorului transmisă Apostolilor, dezvoltată de
Sfinţii Părinţi şi precizată în definiţiile dogmatice ale
celor şapte Sinoade ecumenice.
2.- Este Biserica Ortodoxă infailibilă, adică nu
poate să greşească în ceea ce învaţă?
Biserica Ortodoxă este infailibilă, ca trup tainic
al lui Hristos şi societate văzută, voită şi instituită de
Mântuitorul. Unitatea de învăţătură, cult şi organizare
a Ortodoxiei s'a menţinut pe două căi: prin Sinoadele
ecumenice şi prin "consensul Bisericii universale",
după epoca patristică, acesta din urmă realizat prin
sinoadele locale, prin mărturisirile de credinţă,
catehisme şi cărţi de slujbă, prin predică şi pastoraţie.
Astfel, s'au putut păstra credinţa, tradiţia, cultul,
evlavia şi viaţa religiasă ortodoxă comună.
Biserica Ortodoxă - scria teologul grec Ioan
Karmiris -este "Biserica Dumnezeului ceresc, Biserica
adevărată, nepătată, care nu este cu putinţă să
păcătuiască, să înşele sau să fie înşelată, ea fiind,
asemenea Sfintei Scripturi, infailibilă şi având
autoritate neostoită şi nefalsificată de dogme, fără
adăugare sau scădere, fără abatere sau stricare", iar
teologul român Dumitru Belu adaugă "Biserica
Ortodoxă este singura care a continuat să înainteze pe
soclul Sfintei Tradiţii, singura care a rămas
credincioasă sinodalităţii şi autocefaliei".
3.- Care sunt Bisericile sau confesiunile creştine
care, de-a lungul anilor, s-au separat de Biserica
Ortodoxă?
Criteriul de baza al Ortodoxiei este regula de
credinţă apostolică, de aceea, orice ruptură în
continuitatea cu tradiţia apostolică este considerată ca
o abandonare a Ortodoxiei, care poate să ia fie forma
unei confesiuni, fie a unei erezii. În timp ce Ortodoxia
îşi justifică această continuitate apostolică şi
pastristică, celelalte Biserici sau confesiuni sunt,
24
într'un fel sau altul, ieşite dintr'un act de separare, prin
care şi-au format tradiţia confesională proprie. Astfel,
Bisericile orientale sau necalcedonice, de tendinţă
monofizită (coptă, siriană, armeană, etiopiană şi
siriană din India) sau nestoriană, au apărut în secolul al
V-lea, în timpul controverselor hristologice.
Biserica Romano-Catolică s'a constituit, ca
entitate bisericească, în perioada 1054-1204 şi s'a
definit, ca tradiţie teologică proprie, în raport cu
Protestantismul, la Conciliul tridentin (1583).
În primul mileniu, Biserica creştină s'a aflat
sub autoritatea spirituală a celor cinci patriahate
istorice Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi
Ierusalim - şi a beneficiat de comuniunea euharistică
între Răsărit şi Apus. Se păstrau aceleaşi dogme
trinitare şi hristologice, acelaş respect pentru izvoarele
Revelaţiei, Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, pentru
Sfânta Fecioară Theotokos, pentru sfinţi şi aceleaşi
Sfinte Taine.
Totuşi, asupra unor puncte, accentul se pune
diferit. De exemplu, Răsăritul a subliniat mai pregnant
aspectul divin al Mântuitorului, fiind mai sensibil la
înălţarea omului catre Dumnezeu ; Apusul a accentuat
aspectul uman, subliniind coborârea lui Dumnezeu
spre om. În privinţa tainei Bisericii, Răsăritul a
accentuat aspectul cosmic al mântuirii, iar Apusul s'a
preocupat mai mult de prezenţa Bisericii în lume.
Răsăritul s'a oprit asupra sacramentalităţii, iar Apusul
asupra juridicului şi elementului raţional în formularea
teologică a doctrinei revelate.
În epoca Schismei, Răsăritul şi Apusul erau
mai apropiate decât astăzi, fiind încă două forme ale
aceleiaşi creştinătăţi. Condiţiile istorice deosebite au
cauzat, însă, un proces de înstrăinare reciprocă, cele
două părţi transformând poziţiile lor în confesiuni.
Când schisma s'a produs, în anul 1054, a privit cele
două scaune patriarhale, Roma şi Constantinopol.
După 1054, creştinismul apusean a dezvoltat
un catolicism specific latin, sinonim cu catolicitatea,
iar creştinismul răsăritean s'a închis în el pentru a
apăra Ortodoxia, Biserica celor şapte sinoade
ecumenice, excluzând noile dogme catolice. Conciliul
Vatican II s'a încheiat în 1965 cu o ceremonie în

timpul căreia s'au anulat excomunicările dintre Roma
şi Constantinopol din 1054.
Bisericile protestante (luterană, anglicană,
reformată şi presbiteriană) au fiecare o tradiţie
confesională diferită în sânul protestantismului
producându-se, apoi, o serie de dizidenţe confesionale:
congregaţionaliştii şi baptiştii în secolul al XVII-lea ;
metodiştii în secolul al XVIII-lea ; quaquerii şi Armata
Salvării în secolul al XIX-lea.
4.- Care sunt Bisericile Ortodoxe actuale?
Ca tradiţie dogmatică, Ortodoxia îşi are
rădăcinile în Răsăritul creştin şi în sens istoric se
identifică cu marea sinteză patristică din primele opt
secole.
Astăzi există următoarele Biserici autocefale :
a.- Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă
din 1991 de Sanctitatea sa Bartolomeu I
b.- Patriarhia Alexandriei, condusă de 2004 de PF
Theodoros al II-lea
c.- Patriarhia Antiohiei, condusă din 1979 de PF
Ignatios IV
d.- Patriarhia Ierusalimului condusă din 2005 de PF
Theophilos al III-lea;
e.- Patriarhia Moscovei condusă din 1990 de PF
Alexei al II-lea;
f.- Patriarhia Sârbă condusă din 1990 de PF. Pavle I;
g.- Patriarhia Română condusă din 1986 de PF.
Teoctist;
h.- Patriarhia Bulgară condusă din 1971 de PF. Maxim
I;
i.- Biserica Georgiei condusă din 1977 de PF Ilie al IIlea
j. Biserica Ciprului condusă din 2006 de IPS Irineu;
k.- Biserica Greciei condusă din 1997 de IPS
Cristodulos;
l.- Biserica Ortodoxă din Polonia condusă din 1998 de
IPS Sava;
m.- Biserica Ortodoxă din Cehia şi Slovacia condusă
din 2006 de IPS Cristofor;
n.- Biserica Ortodoxă din Finlanda condusă din 1996
de IPS Leon;
o. Biserica din Albania condusă din 1991 de IPS
Anastasius
p.- Biserica Ortodoxă din America (O.C.A.) autocefală
din 1970 condusă din 2002 de IPS Herman.
Există de asemenea Biserica Ortodoxă din
Japonia cu statut de autonomie din 1970 condusă de
25
IPS Daniel şi Biserica Ortodoxă autonomă a Muntelui
Sinai condusă de IPS Damianos.
5.- Care este situaţia canonică a românilor
ortodocşi de pe continentul american?
Diaspora ortodoxă grupează credincioşii
ortodocşi pe criteriul naţional şi lingvistic, unii
păstrând legătura cu Biserica-Mamă, alţii - majoritatea
- emigranţi din fostele ţări comuniste, organizaţi în
Episcopii aparţinând altor Biserici Ortodoxe. În total,
există astăzi17 jurisdicţii ortodoxe în America de
Nord.
Pe continentul american, majoritatea românilor
ortodocşi aparţin de "Episcopia Ortodoxă Română
din America", creată în 1929 formată din 91 parohii
si misiuni cu 149 de preoţi, condusă de I P.S.
Arhiepiscop Nathaniel, avand ca vicar pe PS Episcop
Irineu, sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Americane
(O.C.A.).
Alţi credincioşi ortodocşi români aparţin de
"Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din
America şi Canada", cu 55 parohii deservite de 55 de
preoţi, condusă de I.P.S. Arhiepiscop Nicolae, având
ca Episcop vicar pe PS Ioan de Vicina, sub jurisdicţia
Patriarhiei Române.
6.- Care este caracteristica teologiei ortodoxe
române?
Ortodoxia s'a străduit să păstreze dubla
integritate între responsabilitatea pastorală şi cea
teologică, între dogmatică şi spiritualitate, între
credinţă şi etică. Dacă teologii greci s'au preocupat de
sistematizarea teologiei şi cei ruşi de liturghie, pietate
şi iconografie, teologii români au propria lor identitate
spirituală şi culturală, incluzând, în meditaţia
teologică, limba, cultura şi arta naţională, şi făcând o
admirabila sinteză între Biserică - spiritualitate şi
Biserică - cultură. În plus, latinitatea limbii a dat
teologiei noastre, ca mod de comunicare, un caracter
propriu.
Păstrând neştirbită învăţătura Bisericii primare,
Ortodoxia posedă cel mai frumos cult liturgic, despre
care mărturiseau în "Cronica lui Nestor" solii prinţului
Vladimir al Kievului în anul 988, întorşi dela
Constantinopol: "Ne-am dus la greci, unde se închinau
ei (în Sfânta Sofia, n.n.) şi nu mai ştiam dacă ne găsim
în cer ori pe pământ . . . şi ne-am convins că acolo
locuieşte Dumnezeu în mijlocul oamenilor şi slujba lor
este mai minunată decât a oricărei ţări".
Părintele Cezar

26
BISERICA “SFÂNTUL GHEORGHE” DIN ANSAMBLUL CULTURAL “PALATELE
BRÂNCOVENEŞTI” DE LA MOGOŞOAIA – BUCUREŞTI
La intrarea în ceea ce se cheamă acum
“Centrul cultural Palatele brâncoveneşti” din
Mogoşoaia, se află biserica cu hramul „Sf.
Gheorghe”, ridicată în 1688 de marele logofăt
Constantin Brâncoveanu (care avea să devină în
acelaşi an domnul Ţării Româneşti şi să primească
în 1714 moarte martirică. A fost canonizat de
Biserica Ortodoxă Română în iunie 1992 cu ziua
de prăznuire la 16 august). Aceasta este de altfel şi
prima construcţie a celui care avea să creeze un stil
de artă românească ce-i poartă numele, stilul
brâncovenesc.
În privdor, deasupra uşii de la intrarea în
pronaos, este săpată în piatră pisania, care în afară
de anul zidirii şi de numele ctitorului, precizează că
biserica a fost construită după obicei, în marginea
satului.
Biserica este în formă de navă, cu
zidurile laterale groase, legate între ele prin ziduri
transversale şi acoperite cu bolţi cilindrice şi calote
semisferice. Toată construcţia este din cărămidă.
Icoanele împărăteşti datează din 1912. În partea
dreaptă a pronaosului este mormântul unuia din
descendenţii ctitorului, George Valentin Bibescu
(+ 2 iulie 1941), întemeietorul Ligii Aviaţiei
Române şi unul dintre primii aviatori cu calificare
internaţională, care a fost şi preşedintele Federaţiei
Internaţionale a Aviatorilor.
Privdorul bisericii, deschis şi larg, se
sprijină pe opt coloane de formă rotundă, din
cărămidă.
Primele lucrări de reparaţii şi curăţire
a picturii au fost făcute în 1912, pe cheltuiala
familiei Bibescu. Alte lucrări de spălare a picturii
şi de reconstituire a pronaosului au avut loc în
1976. Câteva luni mai târziu, cutremurul din 4
martie 1977 va avaria destul de serios întreaga
construcţie, astfel că în anul următor vor fi
executate din nou lucrările de reconstrucţie şi
consolidare. Recent, în 2005, prin grija preotului
slujitor aici, au fost începute lucrările de restaurare
a catapetesmei.
În privdorul bisericii, pe zidul împrejmuitor
din partea dreaptă, este săpat textul de mai
jos:
“Cuvânt rostit la înmormântarea Măriei
Sale Principele Bibescu de domnul Comandor Av.
Ion Fătulescu, 4 iulie 1941
Vulturul de neam domnesc şi cercetătorul
zărilor albastre şi-a strâns de-acum aripile ... Iar în
ochii săi, munţii, mările şi oceanele lumii au rămas
desigur întipărite la fel cum în amintirea noastră i
s-a desfăşurat viaţa de Pionier al Aerului. De tânăr
George Valentin Bibescu a înţeles că motorul ce
abia pulsa va fi instrumentul realizator al
năzuinţelor lui de consumator al spaţiului în dauna
timpului. După automobil, care îl purtase de la
poalele Alpilor şi până dincolo de Caucaz, în
legendarul Ispahan, interesul lui se îndreaptă
neşovăielnic către cercetările lui Vuia şi aripile
realizate de Voisin pentru el. Blériot este resortul
care-l împinge în rândul celor dintâi douăzeci de
cercetători ai drumului ce nu trece nici pre pământ,
nici peste ape.
Dar gândul lui şi meritul câştigat vine şi-l
pune în slujba Ţării. Focul sacru, răpit văzduhului
la Pau, va încălzi elanul celor 12 chemaţi, cărora le
serveşte de instructor şi îi consacră ucenici, apoi
maeştri pentru cei de astăzi. Acolo unde gândul
nostru de urmaşi în meserie şi de lucrători pe
aceeaşi cale se întoarce stăruitor către tine,
maestre, reprezintă misiunea de comandant al
primului Grup de luptă aeriană, ce pe câmpiile
Bulgariei şi deasupra Sofiei contribuie la
întemeierea misiunilor pe care Patria de atunci
mereu le încredinţează Sburătorilor ei. Toată
activitatea ta, Sburător neobosit şi înaintaş vrednic,
să-ţi facă acum odihna liniştită. Dormi împăcat.
Ai binemeritat de la Aripile Româneşti.
Sămânţa ce ai aruncat-o a rodit, iar cei de astăzi, cu
gheare de oţel, se luptă aprig pentru cea din urmă
oară, îngrămădind Glorie şi onoare pe cocardele
sfinte ale avioanele Române. Prin mine astăzi, cei
ce luptă şi întreaga Aeronautică te salută pentru cea
din urmă oară. Să-i fie ţărâna uşoară!”
Vera Maria Neagu,
Viata Cultelor, 17 septembrie 2006

S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)
SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE
- 26 OCTOMBRIE –
Între toţi sfinţii, cei ce au o imensă putere de
întărire a dragostei noastre faţă de Domnul şi Mântuitorul
Iisus Hristos şi de Sfânta Sa Biserică sunt martirii şi
mucenicii, cei care au plătit cu viaţa apartenenţa la Hristos,
adevăraţi eroi ai religiei creştine. Sângele lor are puterea
unui glas de trâmbiţă ca şi noi să ieşim victorioşi din lupta
cea mare şi grea cu păcatul pentru mântuirea sufletelor
noastre.
Martirii au suferit cu un curaj uimitor toate
torturile şi pedepsele imaginate de fanatismul şi
brutalitatea unei lumi care ura pe creştini şi pentru care
viaţa lor nu valora nimic. La suferinţele fizice se adăugau
şi cele morale, ale rudelor şi prietenilor lor. Martirii le-au
suportat cu un eroism unic, stârnind uneori chiar admiraţia
păgânilor. Atitudinea lor în faţa morţii era vrednică de
toată lauda, ei murind fără revoltă, fără orgoliu, senini,
rugându-se încrezatori în dreptatea cauzei lor sfinte.
Murind pentru Hristos, martirul cel mai sfânt, sângele
vărsat şterge toate păcatele. El este un botez - al sângelui -
de care mii de persoane s'au învrednicit în Biserica veche.
Între aceştia, la loc de cinste, se află Sfântul Mare Martir
Dimitrie, izvorîtorul de mir, patronul Tesalonicului.
Sfântul Mare Martir Dimitrie s'a născut în cetatea
Solunului (Tesalonicul de astăzi), din părinţi credincioşi,
tatăl său fiind conducătorul cetăţii. Tânăr, educat,
învrednicit cu încrederea şi puterea Împăraţilor Romei,
tânărul Dimitrie avea în faţă un viitor strălucit, ajungând
apoi chiar guvernatorul cetăţii. Dar Dumnezeu îi rezervase
ceva mai înalt şi mai statornic decât slava deşartă a lumii
acesteia.
Dimitrie era creştin, ca şi tatăl său, în casa căruia
văzuse pentru prima oară două icoane sfinte: una cu chipul
Mântuitorului, cealăltă cu acela al Maicii Domnului. Erau
ascunse într'o încăpere tainică în care va fi botezat
Dimitrie. La moartea tatălui său îi va urma la conducerea
cetăţii, dar curând tânărul Dimitrie mărturisi tuturor
credinţa sa creştină, veste care ajunse la urechile
împăratului. Maximilian - căci despre el este vorba -
întorcându-se din luptele cu sciţii şi sarmatii a făcut
petreceri şi jertfe idoleşti în toate cetăţile prin care trecea,
ajungând şi în cea a Tesalonicului. Deranjat că unul din
oamenii lui e creştin, i-a cerut acestuia să abjure credinţa
creştină şi să jertfească idolilor. Dar Dimitrie, întărit de
Duhul Sfânt, l-a înfruntat pe împărat şi a rămas statornic în
credinţă, ca o stâncă în faţa valurilor.
Tânărul Dimitrie nu numai că a refuzat să
jertfească idolilor, ci şi îi îndeamna pe ceilalţi creştini să-şi
mărturisească cu curaj credinţa, mai ales pe un tânăr,
27
-
Nestor. Acesta din urmă, binecuvântat de Dimitrie, a reuşit să
învingă în lupta pe gladiatorul favorit al împăratului -
puternicul Lie - ceea ce a determinat pe Maximilian să-i
hotarească moartea.
În dimineaţa zilei de 26 Octombrie 304, ostaşii
împăratului au intrat în temniţa în care fusese aruncat
Dimitrie - care era în rugăciune - şi l-au străpuns cu suliţele,
omorîndu-l. Noaptea, trupul fără viaţă a fost luat de un
credincios şi îngropat în taină.
Deasupra mormântului său a fost ridicată o mică
biserică în care se săvârşeau multe minuni şi nenumăraţi
bolnavi şi-au găsit tămăduirea. Un creştin din părţile
Iliricului, Leontie, cuprins de o boală grea a fost adus la
mormântul sfântului şi s'a rugat cu credinţă, primind
tămăduire. Vrând să mulţumească lui Dumnezeu pentru
această vindecare minunată, Leontie a promis să zidească o
biserică mai mare pe locul celei mici. Dărâmându-se prima
bisericuţă, au găsit moaştele Sfântului Dimitrie pe care
Dumnezeu le învrednicise cu darul neputrezirii, din care
izvora mir plăcut mirositor care s'a răspândit în toată cetatea.
În noua biserică, Leontie a asezat o raclă ferecată în aur şi
pietre preţioase, în care a aşezat trupul sfântului. Apoi, a
cumpărat sate şi vii pe care le-a dat bisericii spre întreţinerea
preoţilor care slujeau acolo. Plecând în patria sa, Leontie a
luat cu sine giulgiul cel muiat în sângele Sfântului Dimitrie şi
a construit şi acolo o biserică - asezând în altă raclă acest
giulgiu - care a vindecat pe conducatorul cetăţii Iliric.
Multe minuni s'au săvârşit în biserica Sfântul Mare
Mucenic Dumitrie, izvorâtorul de mir din Tesalonic. La
rugăciunile credincioşilor, Sfântul a poruncit unor corăbieri
care transportau grâu pe mare, să-l aducă în Tesalonic,
scăpând cetatea de o foamete cumplită. Mai târziu, în vremea
împăratului Mauriciu, cetatea a fost izbăvită în mod
miraculos de împresurarea arabilor, la rugăciunile fierbinţi
ale unui creştin local, Ilustrie. Pe mulţi i-a eliberat din robia
barbarilor, între care un episcop pe care l-a dus nevătămat la
Tesalonic, sau două fecioare care cususeră pe pânză chipul
Sfântului. Amintim şi faptul că cetatea Sirmium a primit
numele de Mitrovita conform tradiţiei că aici ar fi murit
Sfântul Dimitrie.
Biserica îi cântă astăzi troparul : Mare apărător te-a
aflat în primejdii lumea, pe tine Purtătorule de chinuri, cel ce
ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai zdrobit
şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa, Sfântul Dimitrie,
roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă!
Părintele Cezar

EDITORE D I T O R
CONSILIUL PAROHIAL
Telefon
Dl. Victor Gheorghian (preşedinte) (514) 768 - 0028
Dl. Alexandru Petrescu (vice-preşedinte) (514) 282 - 7637
Dl Paul Zilişteanu (secretar) (514) 342 - 7689
Dl Dragoş Samoilă (trezorier) (514) 582 -5249
Dl. Vasile Moldoveanu (epitrop I) (514) 337 - 7667
Dl. Leopold Theroux (controlor I) (450) 666 - 4907
Dna. Virginia Tudor (controlor) (514) 683 – 9138
Dl. Mircea Manda (epitrop) (514) 369 – 2758
Dl. Nicolae Mincu (epitrop) (514) 697 – 7442
Dl. Vania Atudorei (cultural) (450) 667 - 6836
Dl. Marius Magazin (cultural) (450) 687 - 6924
Dna. Elena Neacşu (presedinte ARCOLA) (514) 484 - 7413
Pr. Dr. Cezar Vasiliu (paroh) (514) 846 - 3232
Membri supleanti
Dl. Marian Balea (514) 482 – 9204
Dl. Alex Cetăţeanu (514) 827 -8333
Dl. Nicolae Horumbă (514) 935 - 0429
Dl. Daniel Ungureanu (450) 682 - 4558
COMITETUL DE REDACŢIE
Dl. Vania Atudorei (450) 667 - 6836
Dna. Elena Neacşu (514) 484 - 7413
Dr. Paul Dăncescu (514) 733 - 3035
Dl. Dragoş Samoilă (541) 582 - 5249
Dna. Psa. Zoe Vasiliu (514) 846 - 3232
Pr. Dr. Cezar Vasiliu, redactor principal (514) 846 - 3232
REDACŢIE *CALEA DE LUMINĂ
555 Guy apt. 2
Montreal, Qc, H3J 2V5 - Canada
Tel : (514) 846 - 3232 ; E-mail: cezarvasiliu@yahoo.com
ADRESA DE CORESPONDENŢĂ:
Misiunea Ortodoxă Română Sf. Nicolae
555 Guy apt 2
Montreal, Quebec, H3J 2V5
Tel : (514) 846 - 3232 ; Fax : (514) 846 - 3029
INTERNET
www.sfnicolaemtl.com
E-mail : cezarvasiliu@yahoo.com
ISSN 1709 2003
Dépôt légal Bibliothéque Nationale du Québec, 2003
Dépôt légal Bibliothéque Nationale du Canada, 2003
28
REUNIUNEA DOAMNELOR
A.R.C.O.L.A.
- Comitetul executiv -
Telefon
Dna. Elena Neacşu (presedinte ARCOLA) (514) 484 – 7413
Dna. Maria Moldoveanu (vice-preşedintă) (514) 337 - 7667
Dna. Georgeta Ilie (secretară) (514) 735 – 2592
Dna Monica Tripa (trezorier)
Dna. Letiţia Bejan (membră) (514) 528 - 7434
Dna. Doina Bucur (membră) (514) 483 - 4615
Dna Brânduşa Nicolae (membră) (514) 483 - 4001
Dna Andreea Panait (membră) (450) 676 - 4348
Dna Psa Zoe Vasiliu (membră) (514) 846 - 3232
Dna. Mirela Zilişteanu (membră) (514) 342 – 7689
Membră de onoare : dna. Petra Băidineanu, România
I N F O R M A R E
- Punctele de vedere exprimate în articole aparţin
autorilor.
- Materialul publicat în Revista parohială al Misiunii
poate fi reprodus cu condiţia de a se menţiona sursa.
- Rugăm eventualii colaboratori ai Revistei parohiale să
ne trimită numai materiale cu tematică religioasă si numai
in format electronic.
Redacţia
Tipografia « Repro UQAM »
Director Dna. Valeria Gadea Marinescu, M.Sc
Computer şi infografie - Dragoş Samoilă
CUPRINS pag.
Calea de lumină nr. 150 (Redacţia) 1
Câteva gânduri la nr. 150 (Dr. P. Dăncescu) 2
IPS Mitropolit Nicolae Corneanu (Pr. A. Bolba) 3
Reluarea dialogului catolic-ortodox (V.M. Neagu) 6
Sf. Antim Ivireanu (Pr. C. Vasiliu) 8
Roumanie, eglises et monasteres 10
IPS. Bartolomeu si festivalul de poezie (P. Rudeanu) 11
Ştiri din lumea ortodoxă (Psa Z. Vasiliu) 12
Fondul de construcţie 14
Din activitatea bisericii 16
Sf. Cuvioasa Paraschiva (Pr. C. Vasiliu) 18
Mănăstirea Voroneţ (C. Severin) 20
Maica Domnului Prodromiţa (Pr. G. Naghi) 22
Ţara preotului Ioan (Dr. P. Dăncescu) 23
Cateheză despre Biserica Ortodoxă (Pr. C. Vasiliu) 24
Biserica Sf. Gheorghe Mogoşoaia (V.M. Neagu) 26
Sinaxar Sf. Mare Mucenic Dimitrie (Pr. C. Vasiliu) 27
Cuprins 28

PS. Episcop Vicar IRINEU

Maica Domnului, Protectoarea Vetrei Româneşti
Jackson, Mi, SUA