Nr. 157-158 (Mai -Iunie 2007) - Biserica Ortodoxă Română "Sfântul ...

26
BISERICA “SFÂNTUL GHEORGHE” DIN ANSAMBLUL CULTURAL “PALATELE
BRÂNCOVENEŞTI” DE LA MOGOŞOAIA – BUCUREŞTI
La intrarea în ceea ce se cheamă acum
“Centrul cultural Palatele brâncoveneşti” din
Mogoşoaia, se află biserica cu hramul „Sf.
Gheorghe”, ridicată în 1688 de marele logofăt
Constantin Brâncoveanu (care avea să devină în
acelaşi an domnul Ţării Româneşti şi să primească
în 1714 moarte martirică. A fost canonizat de
Biserica Ortodoxă Română în iunie 1992 cu ziua
de prăznuire la 16 august). Aceasta este de altfel şi
prima construcţie a celui care avea să creeze un stil
de artă românească ce-i poartă numele, stilul
brâncovenesc.
În privdor, deasupra uşii de la intrarea în
pronaos, este săpată în piatră pisania, care în afară
de anul zidirii şi de numele ctitorului, precizează că
biserica a fost construită după obicei, în marginea
satului.
Biserica este în formă de navă, cu
zidurile laterale groase, legate între ele prin ziduri
transversale şi acoperite cu bolţi cilindrice şi calote
semisferice. Toată construcţia este din cărămidă.
Icoanele împărăteşti datează din 1912. În partea
dreaptă a pronaosului este mormântul unuia din
descendenţii ctitorului, George Valentin Bibescu
(+ 2 iulie 1941), întemeietorul Ligii Aviaţiei
Române şi unul dintre primii aviatori cu calificare
internaţională, care a fost şi preşedintele Federaţiei
Internaţionale a Aviatorilor.
Privdorul bisericii, deschis şi larg, se
sprijină pe opt coloane de formă rotundă, din
cărămidă.
Primele lucrări de reparaţii şi curăţire
a picturii au fost făcute în 1912, pe cheltuiala
familiei Bibescu. Alte lucrări de spălare a picturii
şi de reconstituire a pronaosului au avut loc în
1976. Câteva luni mai târziu, cutremurul din 4
martie 1977 va avaria destul de serios întreaga
construcţie, astfel că în anul următor vor fi
executate din nou lucrările de reconstrucţie şi
consolidare. Recent, în 2005, prin grija preotului
slujitor aici, au fost începute lucrările de restaurare
a catapetesmei.
În privdorul bisericii, pe zidul împrejmuitor
din partea dreaptă, este săpat textul de mai
jos:
“Cuvânt rostit la înmormântarea Măriei
Sale Principele Bibescu de domnul Comandor Av.
Ion Fătulescu, 4 iulie 1941
Vulturul de neam domnesc şi cercetătorul
zărilor albastre şi-a strâns de-acum aripile ... Iar în
ochii săi, munţii, mările şi oceanele lumii au rămas
desigur întipărite la fel cum în amintirea noastră i
s-a desfăşurat viaţa de Pionier al Aerului. De tânăr
George Valentin Bibescu a înţeles că motorul ce
abia pulsa va fi instrumentul realizator al
năzuinţelor lui de consumator al spaţiului în dauna
timpului. După automobil, care îl purtase de la
poalele Alpilor şi până dincolo de Caucaz, în
legendarul Ispahan, interesul lui se îndreaptă
neşovăielnic către cercetările lui Vuia şi aripile
realizate de Voisin pentru el. Blériot este resortul
care-l împinge în rândul celor dintâi douăzeci de
cercetători ai drumului ce nu trece nici pre pământ,
nici peste ape.
Dar gândul lui şi meritul câştigat vine şi-l
pune în slujba Ţării. Focul sacru, răpit văzduhului
la Pau, va încălzi elanul celor 12 chemaţi, cărora le
serveşte de instructor şi îi consacră ucenici, apoi
maeştri pentru cei de astăzi. Acolo unde gândul
nostru de urmaşi în meserie şi de lucrători pe
aceeaşi cale se întoarce stăruitor către tine,
maestre, reprezintă misiunea de comandant al
primului Grup de luptă aeriană, ce pe câmpiile
Bulgariei şi deasupra Sofiei contribuie la
întemeierea misiunilor pe care Patria de atunci
mereu le încredinţează Sburătorilor ei. Toată
activitatea ta, Sburător neobosit şi înaintaş vrednic,
să-ţi facă acum odihna liniştită. Dormi împăcat.
Ai binemeritat de la Aripile Româneşti.
Sămânţa ce ai aruncat-o a rodit, iar cei de astăzi, cu
gheare de oţel, se luptă aprig pentru cea din urmă
oară, îngrămădind Glorie şi onoare pe cocardele
sfinte ale avioanele Române. Prin mine astăzi, cei
ce luptă şi întreaga Aeronautică te salută pentru cea
din urmă oară. Să-i fie ţărâna uşoară!”
Vera Maria Neagu,
Viata Cultelor, 17 septembrie 2006