Redactor tehnic L. AXINTE - Ion Mereuta

Revistă ştiinţifico-practică
Iniecţiile de bleomicină au demonstrat
eficacitatea lor în tratamentul cicatricelor
hipertrofice apărute
în urma intervenţiilor chirurgicale şi leziunilor
traumatice. Pacienţii cu cicatrici rezistente la
terapia steroidiană au arătat rezultate
satisfăcătoare la injectarea de 0,1% bleomicină
fiecare 3-4 săptămâni.
Un studiu pilot recent care a inclus 13 pacienţi
a arătat o aplatizare completă (la 6 pacienţi) sau
semnificativă (mai mult de 90%, 6 pacienţi) al
cicatricilor hipertrofice si cheloide, după
introducerea a 1.5 U / ml de bleomicină prin
metoda injectării multiple punctiforme.
Deşi publicaţii pe această problemă nu sunt
suficiente, în unele ţări europene există o
experienţă practică de utilizare a bleomicinei
destul de convingătoare. Există aproximativ
aceeaşi explicaţie a efectului bleomicinei şi 5fluoruracil,
care şi serveşte ca fundament în
aplicarea lor clinică. Ar fi binevenit un studiu
comparativ al acestor preparate chimioterapice
cu terapia steroidiană.
Nu au fost raportate cazuri de apriţie a
efectelor adverse în tratamentul cicatricilor cu
bleomicină;în utilizarea preparatului pentru
tratamentul verucilor sau observat cazuri de
cădere a unghiilor şi dezvoltarea sindromului
Raynaud.
Unii autori al aceastei publicaţii posedă o
experienţă bogată în utilizare preparatelor
injectabile de bleomicină şi 5-fluoruracil în zonele
afectate. În ciuda faptului că există o argumentare
teoretică convingătoare sunt totuşi necesare studii
prospective pe o perioadă de observaţie adecvată
înainte ca aceste metode să fie considerate ca
metode standart.
Suplimentar există rezultate experimentale
efectuate pe animale, care sugerează că un
anumit rol în formarea cicatriciilor este asumată
modulatorilor factorului de creştere de
transformare. Factorul de creştere-â de
transformare participă în formarea fibrozei
pulmonare, glomerulonefritei şi cicatrizării
cutanate. Există 3 izoforme al acestui factor şi
se pare că corelaţia între ele este factorul cheie
în optimizarea prognozării gradului de cicatrizare.
În afară de blocarea factorului de creştere-â de
transformare de către anticorpi, cercetatorii au
propus blocarea activării lui prin intermediul
37
Furtună Ludmila
PROBLEMA CICATRICILOR: SUPRAVEGHEREA
ŞI TRATAMENTUL BOLNAVELOR (cercetare bibliografică)
receptorilor manozo-6-fosfat şi adăugarea
izoformei a â 3-factor de transformare. Aceste
abordări au dovedit, de asemenea, eficacitatea
lor în experimente pe animale; şi se planifică
efectuarea studiilor pe voluntari.
O altă direcţie de cercetare este studiul
oportunităţilor în a influenţa sinteza colagenului.
Penicilaminul şi alţi agenţi nespecifici sau folosit
ca inhibitori de creştere a colagenului, dar
utilizarea lor sa dovedit a fi inacceptabilă din cauza
toxicităţii înalte. În ultimii ani, unele companii au
încercat elaborarea unor inhibitori specifici de
sinteză a colagenului cu o toxicitate redusă pentru
uz local. Studiile pe animale au arătat rezultate
încurăjătoare. În general, industria farmaceutică
depune eforturi mari pentru sinteza unor
preparate capabile să răspundă la cerinţele
contemporane de tratament al cicatricelor
patologice. Există motive să presupunem că ele
vor apărea în practica medicală deja în următorii
5 ani.
Recomandări de gestionare a pacienţilor
cu cicatrici
Recomandările sunt formulate pe baza datelor
reprezentare mai sus privind eficienţa diverselor
metode de prevenire şi tratament al cicatricelor
patologice precum şi în baza experienţei practice
căpătată de către experţi.
este necesar de a lua măsuri precoce
îndreptate spre prevenirea formării cicatricelor
hipertrofice si cheloide după intervenţie
chirurgicală şi traumatisme.
importanţă deosebită o are practica
chirurgicală calitativă şi profilactica eficientă de
prevenire a infectării plăgilor postoperatorii
o atenţie deosebită trebuie acordată
pacienţilor din grupul de risc major: care au în
anamneză cicatrici patologice sau care au
suportat intervenţii, caracterizate prin frecvenţa
înaltă de cicatrizare patologică (de exemplu, pe
glandele mamare, în regiunea cutiei toracice ).
Nu există date obiective cu privire la existenţa unei
legături între prognoza cicatrizării şi factorului
specific de risc.
Recomandările referitor la prevenirea
cicatrizării patologice sunt bazate pe următoarele
principii:
1. Utilizarea hîrtiei adezive microporoase
câteva săptămâni după o intervenţie chirurgicală.