TESTAREA OMG - Editura Bioflux

10
Testarea OMG
Odată cu răspândirea PMG-urilor în culturile comerciale, a crescut considerabil
numărul liniilor transgenice disponibile (AGBIOS, 2009a; Bruderer şi Leitner, 2003). A
crescut de asemenea şi numărul speciilor din care derivă liniile transgenice destinate
cultivării, printre acestea enumerându-se plante cu o importanţă deosebită în economia
mondială, ca porumbul, orezul, soia, bumbacul, grâul, tomatele, prunul, inul, floarea
soarelui sau rapiţa, dar şi plante cu impact economic mai mic, cum sunt papaia, broccoli,
pepenele galben sau cicoarea (AGBIOS, 2009a; Bruderer şi Leitner, 2003).
Cu toate că PMG-urile au cunoscut o răspândire spectaculoasă, utilizarea acestora
şi a produselor biotehnologice în general, a generat numeroase controverse, opiniile pe
această temă încadrându-se în două curente. Pe de o parte, cultivarea la scară largă este
văzută ca având numeroase beneficii economico-sociale şi ecologice. Susţinătorii
biotehnologiilor – în principal companiile producătoare, precum şi o mare parte a
comunităţii academice – afirmă că utilizarea plantelor de cultură transgenice va
determina creşterea productivităţii agricole globale, va contribui la asigurarea securităţii
alimentare, scăderea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare şi va reduce dependenţa
agriculturii de inputurile chimice, ajutând la diminuarea poluării (Altieri şi Rosset, 1999).
De cealaltă parte, opozanţii noii tehnologii, reprezentaţi în principal de adepţii mişcărilor
ecologiste şi ai agriculturii biologice, contestă beneficiile menţionate mai sus, insistând
asupra potenţialelor efecte negative pe care PMG-urile le pot provoca asupra echilibrului
ecosistemelor, economiei, sănătăţii etc.
Complexitatea aspectelor referitoare la avantajele şi dezavantajele culturilor de
plante transgenice, se datorează în principal faptului că această tehnologie este relativ
nouă, iar implicaţiile ei nu au fost încă pe deplin înţelese. Până în prezent, activitatea
diferitelor organisme sau organizaţii comerciale, ştiinţifice, guvernamentale şi
neguvernamentale, a avut ca rezultat publicarea unor evaluări şi fundamentări
contradictorii ale beneficiilor, riscurilor şi limitelor plantelor transgenice, care au generat
controverse la toate nivelurile, referitoare la introducerea deliberată în mediu şi utilizarea
OMG-urilor ca alimente şi furaje (Ponti et al., 2005). Aceste controverse au proiectat o
imagine lipsită de transparenţă asupra OMG-urilor, motiv pentru care sunt privite cu
scepticism de către opinia publică din întreaga lume. Diferenţele de opinie se regăsesc şi
în strategiile politico-ecomice ale diferitelor state, prin poziţia faţă de OMG-uri şi modul