TESTAREA OMG - Editura Bioflux

20
Testarea OMG
secvenţele transgenice, cât şi caracteristicile superioare obţinute prin ameliorare clasică.
Aceşti hibrizi comerciali sunt astfel hemizigoţi pentru caracterul transgenic (Moens et al.,
2005; Berdal şi Holst-Jensen, 2001).
(a)
(b)
Fig. 2. Reprezentare simplificată a unui insert/unei construcţii genice. (a) Insert format dintro
singură genă şi elementele sale necesare pentru exprimare, i.e. promotorul şi terminatorul.
(b) Prezenţa a două casete genice, în cadrul aceluiaşi insert.
Fig. 2. Simplified representation of a typical insert/gene construct. (a) Insert containing a
single gene and its necessary components for expression, i.e. the promoter and the
terminator. (b) Two gene cassettes as part of the same construct.
După Bruderer şi Leitner (2003), modificat.
Prima metodologie folosită pentru modificarea genetică a plantelor a fost creată în
anii 1980 şi utiliza specia bacteriană Agrobacterium tumefaciens pentru integrarea genei
de interes în organismul gazdă (Querci et al., 2004a). Agrobacterium infectează în mod
natural doar anumite specii dicotiledonate, multe plante de interes economic fiind la
început inaccesibile acestui tip de transformare (ex. cerealele). Pentru inducerea
modificărilor genetice la aceste specii, au fost create alte metode de transformare, directe
sau indirecte, caracterizate însă print-o frecvenţă redusă a transformărilor stabile (Davey
et al., 1989). Cel mai important avantaj al transformării mediate de Agrobacterium
rămâne însă reducerea numărului de copii ale transgenei inserate în genomul receptor
(Querci et al., 2004a).