TESTAREA OMG - Editura Bioflux

22
Testarea OMG
Procesul de transfer are loc doar la nivelul materialului genetic al celulelor
infectate din cadrul organismelor gazdă şi a constituit punctul de plecare pentru crearea
unui protocol de transformare la plante (Zafar et al., 2004). Ulterior, procedeul de
transformare a fost optimizat, realizându-se progrese considerabile în obţinerea OMG-
urilor, iar transformarea mediată de bacteriile din specia A. tumefaciens a devenit,
probabil, cea mai eficientă metodă de tranformare (Bruderer şi Leitner, 2003).
Strategia transformării mediate de A. tumefaciens presupune eliminarea genelor
bacteriene care produc tumora, în locul lor fiind plasat insertul ce trebuie transferat.
Aceasta are deci la bază proprietatea conform căreia orice fragment străin de ADN plasat
între secvenţele ce mărginesc iniţial T-ADN-ul, poate fi transferat în celulele plantelor
prin infecţie. Este astfel posibilă introducerea genei de interes în celulele plantei fără a
cauza tumora (Querci et al., 2004a). Secvenţele ce mărginesc T-ADN-ul sunt denumite
„TR” (T-ADN right) şi „TL” (T-ADN left), doar prima fiind considerată indispensabilă
procesului de transfer (McClean, 1998).
Dezavantajul major al acestui eficient sistem de transformare rezidă în capacitatea
naturală a bacteriilor A. tumefaciens de a infecta doar anumite specii de plante (Bruderer
şi Leitner, 2003). Din această cauză se întâmpină dificultăţi în generalizarea metodei de
transformare la toate plante de cultură, cea mai importantă excepţie fiind grupa
cerealelor. Cercetările din ultimii ani au determinat însă perfectarea unor protocoale de
transformare şi pentru speciile considerate recalcitrante (ex. Păcurar et al., 2008).
Sistemul a fost intens utilizat pentru trasformarea câtorva specii importante de
cultură ca tomate, canola, bumbac şi cartofi, obţinându-se peste 40 de linii MG (Bruderer
şi Leitner, 2003).
1.1.2.2. Transferul direct de ADN
1.1.2.2. Direcet tranfer of DNA
Transferul direct de ADN în celulele plantelor se poate realiza utilizând agenţi
fizici sau chimici, care au rolul de a media pătrunderea şi integrarea informaţiei genetice.
Pe aceste căi (în special prin electroporare), au fost obţinute o serie de varietăţi
transgenice de porumb şi orez (ex. Bt11, MS3, MS6, T14 sau T25, respectiv LLRICE05