Studiul Intoleranţă discriminare şi extremism - Institutul pentru ...

INTOLERANÞÃ
DISCRIMINARE
AUTORITARISM
R O M Â N I A
2 0 0 3
INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE

INTOLERANÞÃ
DISCRIMINARE
E X T R E M I S M
ROMÂNIA 2003
Autorii studiului:
Adrian Moraru
Raluca Popa
Monica Tobã
Ovidiu Voicu
decembrie 2003

Bdul. Hristo Botev, nr. 3, et. 2, ap. 3
Sector 3, Bucureºti
Tel/Fax: (+4 021) 314 1542
e-mail: office@ipp.ro
www.ipp.ro
© Dreptul de autor
Toate drepturile sunt rezervate Institutului pentru Politici Publice. Atât
publicaþia cât ºi fragmente din ea nu pot fi reproduse fãrã permisiunea IPP.
Bucureºti, decembrie 2003
ISBN 973-0-03390-0

Intoleranþã, Discriminare, Extremism. România 2003 este un studiu
realizat de cãtre Institutul pentru Politici Publice (IPP) în cadrul proiectului
„Extremismul în România”. Acest studiu a beneficiat de contribuþia esenþialã
a unor instituþii ºi oameni cãrora dorim sã le mulþumim în continuare.
Mulþumim The German Marshall Fund of the United States care a asigurat
finanþarea proiectului ºi cu care am colaborat în real parteneriat, dincolo de
relaþiile finanþator - beneficiar. The German Marshall Fund of the United
States este o instituþie americanã a cãrei misiune este aceea de a stimula
schimbul de idei ºi de a promova colaborarea dintre Europa ºi Statele Unite
în spiritul planului Marshall, post-rãzboi.
Mulþumim organizaþiilor neguvernamentale care au completat
chestionarele administrate de IPP în faza iniþialã a studiului ºi care au avut
un rol esenþial în conturarea direcþiilor ulterioare de cercetare: ACCEPT
(Bucureºti), AvenAmentza (Bucureºti), Centrul „Parteneriat pentru
Egalitate” (Bucureºti), Consiliul Naþional Român pentru Refugiaþi
(Bucureºti), Centrul de Mediere ºi Securitate Comunitarã (Iaºi), Federaþia
Comunitãþilor Evreieºti din România (Bucureºti), Fundaþia „ªanse Egale
pentru Femei” (Iaºi), Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã
(Cluj).
Mulþumim tuturor liderilor politici care au rãspuns solicitãrilor noastre de
întâlniri ºi cu care ne-am consultat pe tematicile extremismului în societatea
româneascã, ale intoleranþei ºi discriminãrii. Studiul a beneficiat, de
asemenea, de amabilitatea câtorva instituþii care au completat
chestionarele trimise de IPP în luna noiembrie 2003: Ministerul Educaþiei ºi
Cercetãrii, Direcþia Generalã pentru Învãþãmânt în Limbile Minoritãþilor
Naþionale ºi Accesul la Educaþie, Oficiul pentru Problemele Romilor,
Subcomisia pentru Oportunitãþi Egale din Camera Deputaþilor, Ministerul
Sãnãtãþii, d-na consilier personal a Ministrului Sãnãtãþii pe problemele
comunitãþilor de romi, Ministerul Justiþiei, Direcþia Relaþii Internaþionale ºi
Drepturile Omului, Ministerul Administraþiei ºi Internelor, Direcþia
Management Resurse Umane.
Mulþumim experþilor cu care am colaborat pentru realizarea acestui studiu:
Gabriel Andreescu, Dan Pavel, Cristian Preda (în mod deosebit pentru
materialul redactat pentru partea a II-a a studiului) ºi Dumitru Sandu
precum ºi Renatei Weber, Cristinei Guseth, Ruxandrei Paul ºi lui Alexandru
Toth.

Cuprins
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Introducere ............................................................................................... 7
Partea I
Intoleranþã în societatea româneascã între moºteniri ºi istorie recentã
I.1. Extremismul ca fenomen de respingere a diferenþei minoritare .......... 17
I.1.1. Clarificãri conceptuale ............................................................. 17
I.1.2. Minoritãþi naþionale ºi minoritãþi etnice în România ................... 19
I.1.3. Relaþiile cu vecinii între mitologie ºi realitate ............................ 44
I.1.4. Genul minoritar ºi minoritãþile sexuale ..................................... 51
I.1.5. Minoritãþi religioase ................................................................. 58
I. 2. Amplificarea manifestãrilor extremiste din cauze socio-economice:
sãrãcie, inegalitate, corupþie .................................................................. 64
I. 3. Autoritarism, deprivare ºi opþiunile românilor pentru
formaþiuni extremiste .............................................................................. 71
I.3.1. Autoritarism ºi anomie socialã ................................................. 72
I.3.2. Autoritarism ºi deprivare .......................................................... 73
I.3.3. „Definiþia” extremismului ......................................................... 74
Partea II
Atribuþiile instituþiilor curente ºi sugestii pentru agenda unui program de
intervenþie pentru combaterea intoleranþei, discriminãrii ºi a fenomenului
extremist în România
II. 1. Elaborarea ºi realizarea politicilor de combatere a discriminãrii ºi
promovare a egalitãþii de ºanse între membrii grupurilor minoritare
ºi cei ai majoritãþii ºi între femei ºi bãrbaþi - scurtã analizã
a instituþiilor ............................................................................................. 79
II.1.1. Contextul analizei ................................................................... 79
II.1.2 Obiectivele analizei ................................................................. 81
II.1.3. Metodologia ........................................................................... 82
II.1.4. Instituþii ºi organisme specializate existente în România,
cu atribuþii în combaterea discriminãrii ºi/ sau promovarea
egalitãþii de ºanse ............................................................................ 83
5

II.1.5. Practici instituþionale în domeniul elaborãrii de
politici de combatere a discriminãrii ºi/ sau promovare a
egalitãþii de ºanse ............................................................................ 86
II.1.6. Problema intoleranþei ºi a discriminãrii pe agenda ºi în
intenþiile de politici ale partidelor ....................................................... 91
II.1.7. Concluzii ................................................................................ 93
II.2. Propuneri/ sugestii/ recomandãri ºi programe publice vizând
diminuarea potenþialului autoritarist ºi intolerant din România ºi
crearea unui spirit public ºi a unei solidaritãþi democratice ....................... 93
Concluzii ............................................................................................... 107
Note ..................................................................................................... 113
Bibliografie consultatã........................................................................... 119
Anexe ................................................................................................... 125
Note anexe ........................................................................................... 141
6
Institutul pentru Politici Publice

Introducere
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Prin abordarea secvenþialã a tematicii electorale (instituþiile cu atribuþii în
organizarea procesului electoral sunt încã temporare), prin aglomerarea
celor mai importante activitãþi în perioade imediat premergãtoare
campaniilor electorale, nu este de mirare de ce în România anumite teme
încã insuficient documentate, cum ar fi votul pentru formaþiunile extremiste,
ne iau prin surprindere.
Analize complexe, realizate în pregãtirea înþelegerii motivaþiilor
comportamentului electoratului, simulãri pentru deprinderea cu potenþialele
evoluþii generate de scrutinul electoral, care în alte þãri se realizeazã atât
prin participarea colectivelor de cercetãtori, cât ºi a politicienilor, în
România nu sunt la dispoziþia opiniei publice pentru ca procesul electoral sã
nu mai aducã surprize de proporþii.
În primele luni ale acestui an, Institutul pentru Politici Publice (IPP) din
Bucureºti începea proiectul Extremismul în România, ale cãrui rezultate de
cercetare ºi principale recomandãri sunt prezentate în cuprinsul acestui
studiu.
Proiectul IPP a pornit de la preocuparea referitoare la ameninþãrile
extremiste, cu precãdere politice, la adresa democraþiei din România,
preocupare împãrtãºitã mai mult sau mai puþin de alþi actori ai societãþii
civile, aproape nediscutatã în mediul politic românesc, dar realã ºi
considerãm prioritarã pentru toþi cei care doresc menþinerea unui regim
politic democratic în România.
Studiul IPP pleacã de la premisa cã votul extremist este în principal un vot
împotriva diversitãþii democratice, un vot împotriva „celorlalþi” percepuþi,
stereotipic, ca fiind ameninþãri. Plecând de la aceastã premisã, proiectul
Extremism în România adreseazã ºi documenteazã câteva dimensiuni
esenþiale pentru evoluþia democraþiei româneºti, pe care cercetarea de
pânã acum le-a tratat insuficient.
Prima dimensiune importantã a studiului IPP este cea care oferã o bazã
documentarã cu informaþii actualizate despre raportul dintre majoritate ºi
minoritãþi, despre percepþiile acestora cu privire la poziþia pe care o au ºi
provocãrile cu care se confruntã în societatea româneascã. Preocupat mai
ales de evidenþierea posibililor factori culturali care alimenteazã fenomenul
extremist, precum ºi pe cele de intoleranþã ºi discriminare în societatea
româneascã, echipa de cercetare a IPP a selecþionat anumite categorii de
7

minoritãþi a cãror relaþie cu majoritatea are o componentã cultural-istoricã.
Astfel în studiul IPP au fost incluse minoritãþile etnice, minoritãþile
religioase, minoritãþile sexuale, femeile ºi refugiaþii. Opþiunea de cercetare
a generat, inevitabil, excluderea unor grupuri minoritare, printre care
grupurile dezavantajate astãzi în societatea româneascã: persoanele cu
dizabilitãþi, persoanele infectate HIV, grupurile care trãiesc în sãrãcie
extremã. Sperãm ca eforturile de cercetare, ale IPP sau ale altor institute
sau organizaþii, sã fie extinse ºi asupra acestor grupuri. Sunt de subliniat în
acest context contribuþiile primite prin dialogul cu ONG-uri specializate în
apãrarea drepturilor ºi libertãþilor etnice, sexuale, religioase, pe care IPP l-a
iniþiat pentru informaþiile cuprinse în acest studiu.
În cadrul aceleiaºi dimensiuni de cercetare, pentru a putea elabora
recomandãri adecvate atât unor ulterioare politici publice naþionale cât ºi
locale, IPP a organizat trei dezbateri locale la care, din discuþii cu peste 45
de reprezentanþi ai mediului academic, ONG ºi presã, din care a reþinut
concluzii importante pentru recomandãrile introduse în a doua parte a
studiului. La Constanþa (31 octombrie) participanþii au fost de pãrere cã
formele agresive ale naþionalismului precum ºi intoleranþa etnicã extremã
sunt alimentate nu atât de sãrãcia materialã, cât de nivelul redus al
educaþiei ºi de percepþia difuzã a unor stãri anomice în societate. Opþiunile
electorale ale populaþiei par sã fie mai puþin sub semnul dezbaterilor în
termeni de ideologii naþionaliste ºi mai mult legate de percepþiile de stãri
anomice anterior menþionate. Potenþialul electoral al temelor corupþiei,
proastei funcþionãri a instituþiilor, a celor juridice în special par sã fie, din
perspectiva datelor analizate, cauze alarmante.
La Cluj (în 21 noiembrie) dar ºi la Iaºi (28 octombrie) s-a insistat, în cadrul
discuþiilor, asupra urmãtoarelor aspecte. Religiozitatea acþioneazã ca un
factor favorizant al intoleranþei. Înclinaþia unor forþe politice de a gãsi alte
surse de legitimare la fel de convingãtoare astãzi, în afara celor douã
existente în prezent (revoluþia ºi istoria), fiind atrase astfel de legitimarea
religioasã, este un fenomen îngrijorãtor în România. Trebuie depuse
eforturi în continuare pentru eliminarea tendinþelor autoritariste care provin
din cel puþin douã surse: cultura comunistã ºi cultura tradiþionalã
þãrãneascã. Tot de la Iaºi ºi de la Cluj am reþinut urmãtoarea observaþie:
vectorul de schimbare a relaþiilor interetnice din România este presiunea
externã. Continuarea consolidãrii proceselor democratice scade incidenþa
intoleranþei ºi reduce extremismul în mediul politic. În fine, concluziile
discuþiilor din plan local, se regãsesc în diferite secþiuni ale studiului.
8
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
În cea de-a doua dimensiune, Institutul pentru Politici Publice, împreunã cu
The Gallup Organization Romania a realizat un sondaj de opinie care
reprezintã cea mai recentã radiografiere a atitudinilor românilor faþã de
minoritãþile etnice, religioase ºi sexuale ºi faþã de alte grupuri minoritare
(imigranþi, persoane de culoare), a opiniilor intolerante referitoare la relaþiile
sociale, precum ºi a percepþiilor despre naþiune, despre regimul
democratic ºi clasa politicã, despre sãrãcie ºi inegalitãþile sociale. Acest
sondaj reprezintã totodatã ºi o bazã de date pentru prelucrãri secundare pe
aceastã temã ºi pe care putem sã o punem la dispoziþia cercetãtorilor
interesaþi.
A treia dimensiune a proiectului ºi implicit a studiului este cea în care se
puncteazã opiniile instituþiilor cu atribuþii astãzi în domeniul combaterii
discriminãrii pentru cã, în opinia IPP, cercetãrile ulterioare, aprofundate, pe
aceastã temã trebuie sã þinã cont de cadrul instituþional în dezvoltare ºi
consolidare, ca ºi de cadrul legal. Cercetarea pe care IPP a realizat-o
asupra cadrului instituþional existent pentru combaterea discriminãrii s-a
concentrat asupra unor instituþii relevante din punct de vedere al
obiectivelor studiului, dar ºi al obiectivelor strategice ale Institutului. Astfel,
din motive pe care le detaliem capitolul 5, cercetarea se limiteazã la un
numãr de ºapte instituþii, de nivel central, care au atribuþii relevante în
combaterea discriminãrii faþã de grupurile studiate. De asemenea, aceste
instituþii coordoneazã domenii de interes ºi pentru activitatea ulterioarã a
Institutului pentru Politici Publice.
În sfârºit, ne dorim ca studiul, precum ºi alte iniþiative din cadrul proiectului
Extremismul în România sã stimuleze dezvoltarea unui portofoliu de politici
coerente care sã dezvolte dimensiunea democraticã a acceptãrii
diferenþelor dintre minoritari ºi majoritari ºi sã micºoreze riscul
manifestãrilor violente de negare a acestor diferenþe. În acest sens, studiul
oferã, în secþiunea finalã, câteva considerente ce pot fi utile în dezvoltarea
de politici publice necesare. Am inclus în aceastã secþiune sugestii,
recomandãri, dar ºi potenþiale direcþii de cercetare a politicilor antidiscriminare,
precum ºi a celor pentru combaterea fenomenului extremist,
care s-au conturat pe parcursul dialogului cu diferite instituþii
guvernamentale, organizaþii non-guvernamentale ºi partide politice.
Încurajãm instituþiile cu atribuþii în domeniu, organizaþiile nonguvernamentale
cu interes pentru problematica minoritãþilor ºi a nondiscriminãrii,
precum ºi partidele politice sã preia aceste sugestii sau sã
continue direcþiile de cercetare evidenþiate, astfel încât sã se ajungã la
elaborarea unor politice adecvate contextului social românesc. În materia
nediscriminãrii, a combaterii intoleranþei ºi a fenomenului extremist, aceste
9

politici sunt astãzi aproape inexistente (cu excepþia unor iniþiative sectoriale
subliniate în cadrul studiului), ceea ce constituie, din punctul de vedere al
IPP, o piedicã în procesul de consolidare a democraþiei în România.
Preocuparea de a examina factorii care genereazã opþiuni în favoarea
formaþiunilor extremiste a generat pentru echipa IPP douã direcþii de
investigaþie, care constituie totodatã cele douã obiective majore ale
proiectului care stau la baza acestui studiu.
Prima direcþie de cercetare îºi propune sã explice formarea opþiunilor de vot
în favoarea formaþiunilor extremiste insistând, din motive pe care le vom
detalia în cuprinsul studiului, asupra posibililor factori culturali ºi socioeconomici
care potenþeazã sau determinã orientãrile extremiste. Relativ la
aceastã dimensiune, obiectivul major a fost acela de a crea o bazã de date
care sã permitã cercetarea ulterioarã, mai aprofundatã a factorilor care
influenþeazã votul anti-democratic.
Cea de-a doua direcþie de analizã este un demers de formulare a unor
politici care sã combatã fenomenele ce potenþeazã votul extremist ºi care
sã adreseze în aceastã dimensiune, procesul electoral din România anului
2004, dar ºi din fiecare al patrulea an care urmeazã, contribuind la
stabilitatea regimului democratic românesc. Relativ la aceastã dimensiune,
obiectivul major al proiectului a fost acela de a pune la dispoziþia
politicienilor ºi a decidenþilor, a reprezentanþilor mass-media ºi ai
organizaþiilor neguvernamentale, a experþilor din mediul academic ºi de
cercetare, naþional ºi internaþional, unele recomandãri ºi concluzii
argumentate de cercetare referitoare la pericolul, dar ºi modalitãþile de a
preveni comportamentul electoral anti-democratic.
Necesitatea acestui studiu este motivatã ºi de o realitate de funcþionare a
democraþiilor - mai ales a celor recente cum este cea româneascã -
insuficient conºtientizatã în mediul politic românesc. Aceastã realitate se
referã la faptul cã simpla existenþã a alegerilor libere nu este o garanþie cã
un stat va fi guvernat, timp de patru ani, de cãtre un regim politic democratic.
Alegerile libere sunt o condiþie necesarã, dar nu suficientã pentru a asigura
continuitatea ºi legitimitatea unui regim democratic.
Faptul cã alegerile libere ar putea sã instaureze o dictaturã este susþinut
istoric de exemplul republicii de la Weimar. Din pãcate, nu trebuie sã privim
atât de 'departe' în timp (e vorba de numai 70 de ani), pentru a constata cã
stabilitatea unui regim democratic are nevoie de mai mult decât alegeri
libere. Ascensiunea politicã a liderilor ºi grupãrilor extremiste, anti-
10
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
democratice, în anul 2000, în România ºi în alte þãri europene, grupãri care
îºi câºtigã poziþia, subliniem, prin vot liber este un motiv de realã îngrijorare
faþã de o potenþialã derivã autoritarã atât în cazul democraþiilor mai noi, din
Europa Centralã ºi de Est, dar ºi al celor mai vechi, din Uniunea Europeanã.
În anul 2000, Corneliu Vadim Tudor ºi Partidul România Mare, o formaþiune
politicã pe care 49% din respondenþii sondajului IPP - Gallup Intoleranþã,
discriminare ºi autoritarism în opinia publicã o considerã extremistã, au
obþinut procentaje în alegeri de 28,34% în primul tur prezidenþial ºi de 33, 17
% în cel de-al doilea pentru Corneliu Vadim Tudor ºi respectiv de 19,48%
(Camera Deputaþilor) ºi de 21,01% (Senat) pentru Partidul România Mare.
Multe alte þãri europene au fost confruntate, în acelaºi moment, cu o
ascensiune similarã a formaþiunilor ºi liderilor de extremã dreaptã (cea mai
mediatizatã fiind ascensiunea lui Jean Marie Le Pen ºi a Frontului Naþional
în Franþa).
Desigur, riscul devierilor extremiste este mult mai mare pentru democraþiile
noi. Comportamentul electoral poate fi afectat de pericolul acestor devieri,
în douã sensuri. Primul se referã la comportamentul de vot, respectiv la
perspectiva (realã) ca formaþiuni extremiste sã obþinã procente mari în
alegeri ºi sã ajungã astfel sã influenþeze deciziile majore. Cel de-al doilea
sens se referã la comportamentul partidelor în campanie, care prin mesajul
lor pot stimula atitudini extremiste, opinii ºi comportamente intolerante ºi
discriminatorii, în încercarea de a obþine capital politic prin stimularea unor
tendinþe populiste. Studiul de faþã adreseazã ambele dimensiuni ale
comportamentului electoral, prima prin analiza descrisã în prima parte a
studiului, iar cea de-a doua prin recomandãrile formulate în cea de-a doua
parte a studiului.
Obiectivul de a explora posibilii factori culturali ºi socio-economici care
potenþeazã sau determinã formarea opþiunilor de vot în favoarea
formaþiunilor extremiste a determinat o opþiune, nu uºor formulatã, de
definire a termenului de extremism.
Termenul “extremism” este unul ambiguu, în orice context ºi la orice nivel de
conceptualizare am încerca sã îl definim.
Rezultatele sondajului de opinie Intoleranþã, discriminare ºi autoritarism în
opinia publicã, pe care IPP l-a realizat în cadrul acestui proiect, în
colaborare cu The Gallup Organization Romania indicã o mare ambiguitate
a termenului, la nivelul simþului comun. Astfel, 56% dintre respondenþi nu
pot formula o definiþie succintã pentru acest termen, iar printre cei care
formuleazã o astfel de definiþie, maximul de consens asupra înþelesului
11

termenului este întrunit într-un procent de 4,5%, al celor care considerã cã
organizaþiile extremiste sunt cele care “fac rãu þãrii”.
Consensul asupra înþelesului termenului nu este mult mai mare nici în
comunitãþile academice sau de cercetare. În numeroasele discuþii ale
echipei de proiect, bazate pe consultãri repetate cu experþi din mediul
organizaþiilor neguvernamentale ºi din cel academic, s-a cristalizat totuºi o
opþiune asupra modalitãþii de a folosi, defini ºi operaþionaliza acest concept
vag. Opþiunea a fost motivatã în principal de adecvarea la obiectivele
studiului, descrise mai sus. În accepþiunea echipei IPP, extremismul este
violenþã împotriva diversitãþii democratice, iar polul sãu opus este toleranþa
ºi acceptarea. Echipa IPP a decis, astfel, sã direcþioneze culegerea ºi
prelucrarea datelor empirice pe dimensiunile operaþionale ale intoleranþei,
discriminãrii ºi autoritarismului.
Urmãrind direcþiile de cercetare pe care le-am descris mai sus, studiul de
faþã are douã pãrþi principale.
Partea I cuprinde trei secþiuni: 1. Extremismul ca fenomen cultural; 2.
Amplificarea manifestãrilor extremiste din cauze socio-economice: sãrãcie,
inegalitate, corupþie ºi 3. Autoritarism, deprivare ºi opþiunile românilor
pentru formaþiuni extremiste. Secþiunea 1 se referã la detalierea factorilor
culturali care se constituie ca ºi factori generatori ai comportamentelor ºi
atitudinilor de intoleranþã ºi discriminare, precum ºi la modul în care aceºti
factori contribuie sau pot contribui la formarea opþiunilor de vot pentru
formaþiuni politice extremiste sau pot determina coagularea unei preferinþe
pentru autoritarismul politic. Secþiunea 2 detaliazã aceeaºi problematicã în
cazul factorilor socio-economici. Secþiunea 3 evidenþiazã o serie de
corelaþii, realizate pe baza datelor sondajului, între înclinaþia spre
autoritarism ºi diferite caracteristici socio-demografice, precum ºi între
aceasta ºi unele variabile ale deprivãrii. Aceleaºi variabile sunt corelate ºi
cu orientarea cãtre formaþiuni extremiste.
Partea a II-a cuprinde douã secþiuni: 1. Elaborarea ºi realizarea politicilor de
combatere a discriminãrii ºi promovare a egalitãþii de ºanse între membrii
grupurilor minoritare ºi cei ai majoritãþii ºi între femei ºi bãrbaþi - Scurtã
analizã a instituþiilor ºi 2. Recomandãri de politici privind diminuarea
potenþialului autoritarist ºi intolerant din România, precum ºi crearea unui
spirit public ºi a unei solidaritãþi democratice.
Odatã cu întãrirea expertizei instituþiei de profil (Consiliul Naþional pentru
Combaterea Discriminãrii), cu specializarea în domenii complementare a
12
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
altor instituþii publice din plan local ºi central, odatã cu accelerarea
implementãrii legislaþiei anti-discriminare existente, organizaþiile
neguvernamentale vor acumula ºi mai multã expertizã pentru a semnala
prompt derapajele existente în raport cu valori precum toleranþa, nediscriminarea,
respectul pentru diferenþe etnice, culturale, sexuale sau
religioase.
Formularea unui set de termeni în acest domeniu asimilaþi de actorii
implicaþi în consolidarea democraþiei din România, poate fi un pas necesar
în acest moment pentru þara noastrã, atât de aproape de integrarea în
familia europeanã.
Cu siguranþã, cercetarea IPP nu epuizeazã tema, echipa care a realizat
acest studiu având substanþial de câºtigat din faptul cã alþi colegi din
sectorul ONG românesc au realizat deja cercetãri pe teme punctuale în
acest domeniu. Sperãm, de fapt, ca acest studiu sã încurajeze o
aprofundare a analizelor de profil, care sã vinã în întâmpinarea unei mai
reale disponibilitãþi de care avem nevoie din partea instituþiilor publice cu
atribuþii în formularea, dar mai ales evaluarea implementãrii politicilor
privind combaterea intoleranþei, discriminãrii, extremismului.
13

Partea I
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
INTOLERANÞÃ ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCÃ
ÎNTRE MOªTENIRI ªI ISTORIE RECENTÃ
15

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
I. 1. Extremismul ca fenomen de respingere a diferenþei
minoritare
I.1.1. Clarificãri conceptuale
În literatura vastã care trateazã extremismul, ca ºi concept sau ca ºi
fenomen, întâlnim un numãr mare de definiþii ºi clasificãri. Acest lucru se
datoreazã în bunã parte complexitãþii fenomenului ºi faptului cã o gamã
largã de atitudini, idei, acþiuni, miºcãri politice etc. pot fi catalogate drept
extremiste. Este la fel de adevãrat faptul cã între autorii care ºi-au
concentrat atenþia asupra fenomenului nu existã un consens asupra sferei
de cuprindere a conceptului. Existã, cu alte cuvinte, manifestãri pe care unii
autori le considerã extremiste în timp ce alþii resping înscrierea lor în
aceastã categorie.
Pentru obiectivele acestui capitol nu credem cã este utilã reluarea
dezbaterilor asupra termenului. Ceea ce urmãrim este sã oferim o definiþie
a extremismului care sã îndeplineascã anumite condiþii minimale:
1. sã acopere posibilitatea catalogãrii ca fiind extremiste a oricãror tipuri de
idei, acþiuni ºi atitudini cuprinse în aceastã categorie
2. sã fie relevantã pentru societatea româneascã de astãzi
3. sã fie operaþionalizabilã, ceea ce este necesar pentru analiza cantitativã
care stã în centrul cercetãrii
4. sã nu contrazicã flagrant contribuþiile în acest domeniu recunoscute ca
fiind juste de comunitatea academicã.
Prima dintre cele patru condiþii enumerate mai sus sugereazã prin
formulare o abordare care acordã conceptului de extremism o gamã destul
de largã de cuprindere. Am considerat necesar sã nu limitãm extremismul la
acþiuni politice, ci sã extindem câmpul de cercetare ºi la idei ºi atitudini.
Aceastã decizie derivã din scopul cercetãrii de a înregistra în primul rând
sursele potenþiale de extremism prezente în societatea româneascã. Vom
urmãri alãturi de extremismul manifest, exprimat prin acþiune politicã, ºi pe
cel potenþial, prezent în unele din atitudinile, comportamentele, ideile ºi
valorile prezente în spaþiul public românesc ºi acceptate de o parte dintre
cetãþeni. O poziþie centralã în definiþia adoptatã, ºi de altfel în întregul raport,
îl are conceptul de intoleranþã. În acest sens am ales definiþia extremismului
1
datã de Roger Scruton :
17

18
Un termen vag, care poate însemna:
1. a urma o idee politicã pânã la limitã, fãrã a þine cont de
repercusiuni ‚nefericite', lucruri imposibil de pus în
practicã, argumente sau sentimente care dovedesc
contrariul, ºi cu intenþia nu numai de confrunta, ci chiar
de a elimina opoziþia
2. intoleranþã faþã de opiniile altora care diferã de cele proprii
3. folosirea, pentru a atinge scopuri politice, a unor mijloace
care nu respectã viaþa, libertatea ºi drepturile
fundamentale ale celorlalþi.
Definiþia pe care am adoptat-o apropie foarte mult conceptul de extremism
de cele de discriminare ºi intoleranþã. Aceasta reprezintã opþiunea teoreticã
pe care fundamentãm capitolul de faþã. O astfel de abordare ne permite sã
aprofundãm studiul factorilor culturali care potenþeazã fenomenul
extremist. Potenþialul extremist al unor atitudini fondate cultural, precum ºi
al unor factori socio-economici, cum ar fi sãrãcia ºi corupþia structuralã, a
fost foarte puþin sau deloc cercetat în contextul societãþii româneºti
contemporane. Acesta este motivul pentru care am optat pentru o direcþie
de studiu care se axeazã în principal pe cauzele culturale ºi socioeconomice
ale fenomenului extremist (în accepþiunea definiþiei de mai sus)
ºi exploateazã mai puþin posibilele sale surse politice sau ideologice.
Plecând de la aceastã observaþie ajungem la cea mai importantã ipotezã
care stã la baza acestei cercetãri. Considerãm cã extremismul în România
reprezintã în primul rând un comportament fondat cultural de excludere a
minoritãþilor. Diferenþele culturale fac parte din jocul social, indiferent de
perioada istoricã analizatã. Totodatã, diferenþele culturale sunt la fel ca
orice alte diferenþe, de la cea între cald ºi rece pânã la cea între bine ºi rãu,
în sensul cã pot fi sau nu semnificative, în funcþie de circumstanþe. Istoria
românilor, miturile care populeazã imaginarul politic al societãþii româneºti,
precum ºi atitudinea elitelor politice ºi culturale româneºti de-a lungul
timpului ºi pânã în prezent contribuie la crearea acelor circumstanþe în care
diferenþele culturale sã reprezinte principala sursã de comportament
potenþial extremist. Este vorba de discriminare ºi intoleranþã faþã de
persoanele aparþinând minoritãþilor.
Discriminarea ºi intoleranþa pot fi identificate în raporturile dintre o bunã
parte a grupului majoritar ºi minoritãþile etnice care locuiesc sau au locuit în
România: maghiari, evrei, romi, chinezi, arabi etc. Strâns legatã de
discriminarea etnicã este cea religioasã, în contextul în care majoritatea
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
cetãþenilor României (87%) sunt adepþii Bisericii Ortodoxe. Deºi nu
reprezintã o minoritate, din punct de vedere numeric, femeile din România
sunt de asemenea victimele discriminãrii de sorginte culturalã. Încã mai
pregnantã este intoleranþa manifestatã faþã de minoritãþile sexuale. Toate
acestea reprezintã principalele ipoteze pe care încercãm sã le verificãm
prin intermediul acestei cercetãri, în ceea ce priveºte orientarea culturalã a
potenþialului extremist prezent în societatea româneascã.
Prima etapã a cercetãrii a fost una de tip explorator, în care am cãutat sã
identificãm principalele forme sub care se manifestã intoleranþa în spaþiul
public din România. În acest scop am încercat sã folosim informaþiile oferite
de studiile publicate deja ºi am avut mai multe interviuri ºi discuþii cu
reprezentanþi ai minoritãþilor de orice naturã, ai organizaþiilor nonguvernamentale,
ai autoritãþilor publice ºi din mediul academic, persoane
care studiazã sau care lucreazã direct cu chestiuni care þin de problematica
abordatã. Aceastã cercetare se concentreazã pe anumite grupuri de
minoritãþi, a cãror relaþie cu majoritatea are o componentã cultural-istoricã.
Astfel în studiul IPP au fost incluse minoritãþile etnice, minoritãþile
religioase, minoritãþile sexuale, femeile ºi refugiaþii. Opþiunea de cercetare
a generat, inevitabil, excluderea unor grupuri minoritare, printre care
grupurile dezavantajate astãzi în societatea româneascã: persoanele cu
dizabilitãþi, persoanele infectate HIV, grupurile care trãiesc în sãrãcie
extremã. Aºa cum subliniam ºi în introducere sperãm ca eforturile de
cercetare, ale IPP sau ale altor institute sau organizaþii, sã fie extinse ºi
asupra acestor grupuri.
I.1.2. Minoritãþi naþionale ºi minoritãþi etnice în România
Fenomenul aproape universal al identificãrii prin accentuarea distincþiei
între „noi” ºi „ceilalþi” joacã un rol important ºi în auto-definirea românilor ca
români. Naþionalismul românesc, ca ideologie a miºcãrii de formare ºi
consolidare a statului naþional, este construit pe diferenþele culturale
(etnice, religioase) între români ºi alþii. Ideologia naþionalã ºi toate miturile
acesteia au influenþat ideologia regimului comunist condus de Nicolae
Ceauºescu, rezultatul fiind un hibrid ideologic naþional-comunist. Ideologia
naþional-comunistã a regimului Ceauºescu a creat noi mituri ale relaþiei
dintre „noi” ºi „ceilalþi”, care influenþeazã încã percepþiile sociale dominante
2
în societatea româneascã .
Partidele extremiste din România au preluat fãrã rezerve forma de definire a
românilor specificã regimului comunist ºi pe care Vladimir Tismãneanu o
19

numeºte excepþionalism românesc. „Folosindu-se de pretextul opoziþiei
sale faþã de hegemonia sovieticã, Ceauºescu a fãurit o ideologie originalã a
socialismului românesc, care amesteca un angajament stalinist faþã de
economia centralizatã planificatã ºi agricultura colectivizatã cu teme
tradiþionale ale extremei drepte (inclusiv mitul naþiunii omogene, exaltarea
domnitorilor medievali, insistenþa asupra rãdãcinilor traco-dacice ale
naþiunii române, fixaþia xenofobicã asupra unei conspiraþii pusã la cale de
3
strãini ºi antiintelectualism)”.
În acest context, se disting douã tipuri de „strãini” în funcþie de poziþionarea
lor faþã de graniþele statului naþional românesc. Pe de o parte sunt cei care
se aflã „între noi”, cu alte cuvinte minoritãþile naþionale care locuiesc pe
4
teritoriul României, în primul rând maghiari, romi ºi evrei , ºi mai nou ºi
arabi sau asiatici, iar pe de altã parte sunt cei care, din afara graniþelor þãrii,
„conspirã” împotriva poporului român; sunt incluse aici, fãrã prea mare
discernãmânt, þãri (SUA, Ungaria, Israel, Rusia etc.), organizaþii
internaþionale (UE, NATO, FMI, Banca Mondialã º.a.), dar ºi grupuri oculte
(masonii sau iudeo-masonii spre exemplu). Trebuie remarcat cã nu se
poate face o distincþie absolutã între cele douã categorii. Maghiarii, spre
exemplu, sunt uneori priviþi ca o minoritate naþionalã, iar alteori ca un
duºman extern (Ungaria); situaþia evreilor este ºi mai complexã, pentru cã
aceºtia sunt în mod tradiþional consideraþi conspiratori atât interni, cât ºi
externi. Distincþia pe care am fãcut-o este totuºi utilã scopului acestui
studiu, fãrã a limita în nici un fel obiectul sãu. Capitolul de faþã este dedicat
unei analize a situaþiei curente în ceea ce priveºte relaþia celor trei minoritãþi
menþionate cu populaþia majoritarã.
În folcloristica politicã de dupã 1990 a rãmas celebrã o declaraþie a lui Ion
Iliescu: „singurii buni vecini pe care i-a avut România sunt sârbii ºi Marea
5
Neagrã”. Dincolo de inexactitatea din punct de vedere istoric a afirmaþiei,
ea este o formã de exprimare a ideii cã poporul român a rãmas întotdeauna
singur în mijlocul duºmanilor, dar a supravieþuit. Existã în imaginarul politic
românesc puternice resentimente împotriva „celorlalþi” ºi miºcãrile
extremiste le preiau ºi le amplificã, ºi tocmai presupusele acþiuni
antiromâneºti ale acestor personaje sunt pretextul pentru care existã
aceste tipuri de miºcãri. Aceiaºi strãini au un al doilea rol important: sunt
justificarea pentru eºecurile României, în sensul cã, aflaþi la conducerea
þãrii acþioneazã deliberat împotriva Interesului Naþional: „peste 80% dintre
cei care au deþinut funcþii de rãspundere dupã 22 decembrie 1989 ori au fost
agitatori mass-media sunt de altã etnie, adicã venetici, în special þigani sau
6
evrei.”
20
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Dacã sârbii sunt vecinii cei buni, corolarul este cã duºmanii tradiþionali sunt
maghiarii, ruºii, bulgarii ºi, într-o mai micã mãsurã, ucrainenii (asociaþi de
obicei ruºilor). Se adaugã strãinii preponderent interni, adicã evreii ºi þiganii.
Dintre toþi aceºtia de departe cei mai „periculoºi” sunt consideraþi maghiarii.
I.1.2.a. Minoritatea maghiarã
Privind retrospectiv, putem observa cã „problema maghiarã” este parte
integrantã a istoriei României. Închegarea primelor formaþiuni statale
româneºti corespunde cu migrarea strãmoºilor maghiarilor de astãzi în
Câmpia Panonicã, în imediata vecinãtate a teritoriilor locuite de români. În
întregul Ev Mediu au existat relaþii diplomatice, confruntãri sau alianþe între
regii maghiari ºi principii români. Transilvania, teritoriu mai mare decât
Ungaria de astãzi ºi reprezentând mai bine de o treime din suprafaþa
României este revendicatã de naþionaliºtii ambelor þãri, pentru simplul motiv
cã, la diverse momente de timp a fost administratã fie de regi maghiari, fie
de principi români.
Modernitatea politicã coincide pentru ambele etnii cu formarea statelornaþionale.
Atât naþiunea românã cât ºi cea maghiarã încearcã sã se
legitimeze prin raportarea la istorie. Seaton-Watson a arãtat cã istoriografia
a jucat un rol major în procesul de formare a statelor ºi naþiunilor în Europa
de Est ºi cã ea a servit ca principal instrument de legitimare politicã.
Conflictul politic între români ºi maghiari este alimentat în primul rând de
divergenþele majore între istoriografii români ºi maghiari în ceea ce priveºte
evenimentele majore din istoriile naþionale. Raportul „Maghiarii din
România” identificã trei puncte de disputã principale: preeminenþa
cronologicã în Transilvania; locul ocupat de Transilvania în cadrul regatului
ungar medieval; interpretarea datã împãrþirii teritoriale ºi evenimentelor
7
politice de dupã primul rãzboi mondial . Dintre acestea, ultimul se manifestã
cel mai acut în mitologia politicã a ambelor naþiuni.
Dupã victoria militarã a Antantei, România ºi-a dublat suprafaþa ºi populaþia,
încorporând fostele provincii austro-ungare Transilvania, Banat, Criºana ºi
Maramureº în baza Tratatelor de la Saint Germain (1919) ºi Trianon (1920).
Interpretarea acestor evenimente este diferitã în cele douã þãri. Pentru
români, realizarea României Mari este consideratã rezultatul firesc al unui
proces istoric de definitivare a statului-naþional. Istoricii români considerã
aceastã evoluþie obiectivã, fireascã ºi integrabilã într-un ansamblu similar
european. La polul opus, politicienii maghiari nu au acceptat niciodatã
Tratatul de la Trianon, iar istoricii unguri considerã consecinþele acestuia ca
21

venind în contra exact aceluiaºi tip de proces liniar care duce la formarea
statului-naþional. Politica externã maghiarã dupã primul rãzboi mondial a
avut ca obiectiv principal reintegrarea teritoriilor pierdute în 1920, astfel
încât cele douã decenii dintre cele douã rãzboaie mondiale au fost marcate
de un continuu conflict diplomatic. Alianþa cu Germania a oferit Ungariei
oportunitatea satisfacerii parþiale a acestui obiectiv: prin Dictatul de la Viena
(1940), Transilvania de Nord a fost acordatã Ungariei. La sfârºitul
rãzboiului, dictatul a fost anulat ºi regiunea respectivã a revenit României.
Toate aceste evenimente istorice (din al cãror lung ºir am amintit doar
câteva) au creat de ambele pãrþi resentimente ºi au alimentat imaginarul
colectiv cu mituri foarte puternice. Toate au fost preluate de regimul
comunist în faza sa naþionalistã ºi s-au constituit într-o construcþie
ideologicã, care, transmisã obsesiv prin toate canalele de informare, a avut
un impact covârºitor. Este perioada în care pericolul unguresc capãtã
proporþii imense. Resentimentele privind discriminarea românilor înainte de
1918 ºi contribuþia Ungariei la dictatul din 1940 care desprindea
Transilvania de Nord de România au fost sistematic întreþinute ºi
amplificate. Revizionismul maghiar devine una din þintele principale ale
atacurilor regimului ºi deseori oferã un alibi lui Ceauºescu pentru mãsurile
dure de reprimare a nemulþumirilor sociale. Amestecul de marxism-leninism
ºi naþionalism promovat de regimul Ceauºescu a generat un discurs etnonaþional
ale cãrui urme sunt adânc imprimate în cultura românilor. Cele mai
multe dintre formele de exprimare ale naþionalismului actual îºi au originea
în ideologia ºi miturile regimului comunist.
Uniunea Democratã Maghiarã din România (UDMR), organizaþia politicã a
minoritãþii maghiare s-a organizat foarte repede dupã Revoluþie ºi,
participând la alegerile din mai 1990, a dovedit un electorat foarte disciplinat
(numãrul de voturi primit a fost constant apropiat de numãrul de cetãþeni
maghiari). Apãrarea integritãþii teritoriale a României în faþa tendinþelor
revizioniste (reale sau inventate) ale UDMR a devenit o cauzã de maximã
importanþã pentru grupãrile extremiste.
Un bun exemplu este, din nou, revista România Mare care are, numãr de
numãr, o secþiune de cel puþin douã pagini (uneori poate atinge ºi zece
pagini) dedicatã „problemei maghiare”. Pe pagina de Internet a revistei,
aceastã secþiune se intituleazã, simplu, „Unguri”. În numãrul 567, din 25 mai
2001, revista „demascã” planurile Ungariei de dezmembrare nu numai a
României, ci ºi a Cehiei, Slovaciei ºi Yugoslaviei:
22
Acolo se explicã foarte clar, pe baze statistice, ºtiinþifice, cã
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Ungaria trece printr-o crizã demograficã de proporþii
catastrofale. Se pomeneºte chiar de un „paradox maghiar”,
care constã în aceea cã, deºi are o creºtere economicã de
5% pe an, din cauza sistemului deficitar, de tip mafiot, al
repartizãrii veniturilor pe cap de locuitor, Ungaria se
confruntã cu un numãr din ce în ce mai mare de sãraci, în
timp ce unii se îmbogãþesc fãrã mãsurã. ªi, ceea ce este ºi
mai grav, cotidianul francez demonstreazã negru pe alb cã
Ungaria se confruntã cu o scãdere demograficã de-a dreptul
dramaticã. De la un an la altul, populaþia Ungariei scade
îngrijorãtor ºi, pe lângã explozia fãrã precedent de crime ºi
sinucideri, în acest moment speranþa de viaþã a cetãþeanului
ungur este cea mai micã din Europa. O soluþie ar fi
repatrierea etnicilor maghiari din statele vecine, numai cã
Budapesta nu are nevoie de oameni, ci de teritorii. Motiv
pentru care se acþioneazã încât cele câteva milioane de
etnici maghiari din Þãrile vecine sã rãmânã acolo unde sunt,
dar sã aibã drepturi ºi statut de cetãþean al Ungariei, pentru
ca Budapesta sã-i poatã revendica oricând ca aparþinând de
drept statului ungar. Dupã care, bineînþeles, va urma
revendicarea teritoriilor pe care locuiesc aceºti noi cetãþeni.
De altfel, recenta lege privind „legitimaþiile de maghiar”,
inventatã de Budapesta nici mãcar nu se referã la etnicii
maghiari din toatã lumea, ci în mod clar ºi exclusiv la cei din
Þãrile învecinate: Cehia, Slovacia, Iugoslavia, România. În
aceste condiþii este evident cã politica UDMR are, la acest
început de mileniu, o cu totul altã faþã. Deºi aparent
Budapesta pare a fi renunþat la tendinþele iredentiste de
alipire a teritoriilor din Þãrile vecine locuite de etnici maghiari,
în realitate depune toate eforturile pentru a realiza o Ungarie
8
transfrontalierã.
Acel „acolo” la care face referire textul este un articol din Le Monde,
9
prezentat de autorul articolului drept „studiu amãnunþit”. Consultând arhiva
10
cotidianului francez , constatãm cã este vorba despre o simplã speculaþie
jurnalisticã care nu indicã nici un fel de surse credibile. Articolul ajunge la
concluzia cã „Ungaria poartã cu toþi vecinii ei un rãzboi pervers de
colonizare politicã” ºi, mai mult, „întreaga Europã cunoaºte acest lucru”.
Cadrul în care PRM abordeazã relaþiile cu Ungaria ºi etnicii maghiari din
România este descris de acest articol. O primã consecinþã este cã orice
acþiune a UDMR intrã într-un proces de amplificare a efectelor posibile ºi
23

ezultatul final este inevitabil iminenta desprindere a Transilvaniei de
România. Cereri legitime ale minoritãþii maghiare, care þin pur ºi simplu de
dorinþa etnicilor maghiari de a-ºi pãstra propria culturã naþionalã, sunt
privite ca paºi în sensul menþionat.
Am ales ca exemplu PRM pentru cã dintre toate grupãrile care se revendicã
de la ideologia naþionalistã are cel mai mare succes (al doilea partid ca
reprezentare în Parlament dupã ultimele alegeri). Trebuie subliniat cã PRM
nu este nici singurul, nici cel mai radical dintre aceste grupuri.
Dupã prãbuºirea regimului comunist, aºa cum am menþionat, etnicii
maghiari din România s-au adaptat repede la jocul democratic ºi au
încercat sã îºi promoveze interesele de grup, mergând de la pãstrarea
identitãþii culturale pânã la autonomia teritorialã în regiunile locuite majoritar
de maghiari. Pentru a înþelege esenþa acestor revendicãri, vom prezenta
succint evoluþia demograficã a maghiarilor în Transilvania, precum ºi cadrul
legislativ care rãspunde revendicãrilor acesteia.
Cele mai recente date disponibile sunt cele de la recensãmântul realizat în
anul 2002. Conform acestuia, 6,6% dintre cetãþenii români s-au declarat de
naþionalitate maghiarã. Cei mai mulþi dintre aceºtia locuiesc în Transilvania.
Din punct de vedere al concentrãrii locale (la nivel de judeþ), în judeþele
Covasna ºi Harghita populaþia maghiarã este majoritarã, reprezentând
11
73,8%, respectiv 84,6% din populaþie . Urmãrind evoluþia în timp a acestor
indici demografici, putem constata cã cifrele de mai sus reprezintã un minim
12
istoric :
24
Naþionalitate
Români
Maghiari
1850
59,4
1857
1869
60,7 59 57
26,1 28,1 24,9
1880
25,9
1890
56
27,1
1900
55,1
29,5
1910
53,8
31,5
Institutul pentru Politici Publice
1920
57,3
25,5
1930
58,3
24,4
1941
55,9
29,4
1948
65,1
25,7
1956
65
25
1966
67,9
24,1
1977
1992
2002
69,4 73,6 74,3
22,5 20,8 19,8
Principalele motive care au condus la tendinþa de scãdere a numãrului de
etnici maghiari sunt: natalitatea mai scãzutã ºi mortalitatea mai ridicatã
decât a populaþiei majoritare, creºterea numãrului de români în zonã
datoritã migraþiei interne ºi creºterea ratelor de migraþie a maghiarilor în
Ungaria.
O parte dintre reprezentanþii maghiarilor din România considerã cã
pierderea în numãr din ultimii zece ani reprezintã o problemã fundamentalã

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
a minoritãþii maghiare ºi cã in condiþiile actuale nu existã garanþia
supravieþuirii comunitãþii.
Din punct de vedere legal, statutul juridic ºi drepturile maghiarilor din
România sunt, cel puþin la nivel teoretic, la standarde ridicate. Aceastã
situaþie se datoreazã adoptãrii dupã 1990 de cãtre România a unui cadru
legislativ inspirat de modelul democraþiei liberale ºi a fost puternic susþinutã
de adoptarea în ultima perioadã a principalelor dispoziþii ale Uniunii
Europene referitoare la protecþia minoritãþilor.
Constituþia României garanteazã dreptul persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale de a fi educate în limba maternã, precum ºi dreptul
tuturor cetãþenilor români de a practica liber propria religie. Legea
Administraþiei Publice, adoptatã în anul 2001, garanteazã dreptul la
utilizarea limbii minoritãþilor naþionale în administraþia publicã acolo unde
populaþia minoritarã reprezintã peste 20% din total. Constituþia mai prevede
dreptul la utilizarea limbii pe „care o înþelege” în cazul persoanelor reþinute ºi
în faþa instanþei judecãtoreºti.
Punerea în practicã a acestor principii ridicã totuºi unele probleme încã
nerezolvate. În ceea ce priveºte limba, normele de aplicare a Legii
Administraþiei Publice sunt ambigue ºi lasã loc pentru abuzuri. Un bun
exemplu este manipularea rezultatelor parþiale ale recensãmântului din
2002 de cãtre primarul oraºului Cluj-Napoca, domnul Gheorghe Funar
(reprezentând PRM), pentru a limita accesul maghiarilor din oraº (cel mai
mare din Transilvania) la drepturile prevãzute în lege. Legea nu prevede nici
un fel de sancþiuni pentru autoritãþile locale care încalcã prevederile privind
utilizarea limbii minoritãþilor naþionale în administraþia publicã.
Educaþia în limba maternã este de asemenea un motiv de nemulþumire
pentru reprezentanþii minoritãþii maghiare. Existã o dozã mare de capital
emoþional în ceea ce priveºte înfiinþarea de ºcoli publice în limba maghiarã,
indiferent de nivel. Revendicãrile privind reînfiinþarea liceului maghiar în
oraºul Târgu-Mureº în martie 1990 au dus la singurele confruntãri
interetnice din istoria României post-comuniste. Legea Învãþãmântului,
adoptatã la jumãtatea anului 1995, avea o serie de prevederi care, în opinia
maghiarilor, limitau dreptul la educaþie în limba maternã. Principalele
puncte de divergenþã erau predarea geografiei ºi a istoriei în limba românã
la nivel gimnazial ºi liceal, existenþa unor domenii în învãþãmântul liceal,
profesional, tehnic ºi superior în care predarea se face exclusiv în limba
românã ºi impunerea unor teste în limba românã absolvenþilor de liceu
13
indiferent de limba în care au studiat . Majoritatea acestor probleme au fost
25

ectificate prin legea nr. 151 din 30 iulie 1999, rezultatul participãrii UDMR la
coaliþia care a guvernat între 1996 ºi 2000. În continuare nu a fost
satisfãcutã dorinþa reprezentanþilor maghiarilor de a se înfiinþa o
universitate publicã cu predare exclusiv în limba maghiarã.
Conform unor declaraþii ale pastorului Laszlo Tokes (unul dintre liderii
14
grupãrii „autonomiste” din UDMR), cadrul actual conduce la situaþia în
care 30% dintre tinerii maghiari nu pot învãþa în limba maternã. Principala
problemã este în continuare cea a finanþãrii, în absenþa unei descentralizãri
reale a sistemului de învãþãmânt. Astfel, comunitãþile maghiare trebuie sã
respecte cifrele de ºcolarizare stabilite de la Bucureºti. Situaþia ºcolilor
confesionale, instrument tradiþional de educaþie în cadrul comunitãþii
maghiare, este similarã, tot Ministerul Educaþiei fiind cel care stabileºte
15
cifrele de ºcolarizare . Liderii maghiari considerã aceste cifre ca fiind mult
prea scãzute.
Din punct de vedere religios maghiarii din România nu reprezintã un grup
omogen. Conform recensãmântului din 2000, ei sunt aderenþi ai mai multor
credinþe, dintre care cele mai importante sunt Biserica Reformatã
(Calvinistã), Biserica Romano-Catolicã ºi Biserica Unitarianã; se adaugã o
serie de culte de inspiraþie evanghelicã, cu un numãr mai mic de aderenþi.
Indiferent de orientarea religioasã, principalul obstacol întâmpinat de
maghiari este reprezentat de atitudinea ostilã a Bisericii Ortodoxe Române.
Cea mai delicatã problemã este cea a autonomiei regionale pe criterii
etnice. Obþinerea dreptului la autoguvernare în zonele în care etnicii
maghiari sunt majoritari reprezintã unul dintre obiectivele UDMR. Retorica
naþionalistã este însã prezentã în discursul tuturor celorlalte partide politice,
determinatã atât de credinþele personale ale liderilor cât ºi de prezenþa
acestui tip de idei în imaginarul colectiv. Autonomia regionalã cerutã de
maghiari este asociatã cu tendinþele politicii externe a Ungariei, specifice
perioadei interbelice, de revizuire a tratatului de la Trianon. Revendicãrile
de acest tip intrã ºi în contradicþie cu primul articol al Constituþiei României,
care prevede caracteristicile naþional ºi unitar ale statului român.
Recent, un grup de intelectuali maghiari au constituit Consiliul Naþional
Maghiar, al cãrui scop declarat este militarea pentru obþinerea autonomiei
administrative a Þinutului Secuiesc (regiune care cuprinde regiunile din
centrul României locuite majoritar de etnici maghiari). Consiliul nu are o
componentã politicã ºi nici nu a fost încã înregistrat ca personalitate
juridicã. Este doar un organism colocvial care are ca principalã cale de
acþiune dezbaterea publicã. Reacþia autoritãþilor române a fost foarte
26
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
violentã. Prim-ministrul Adrian Nãstase a cerut sesizarea Parchetului
pentru a cerceta posibilele acþiuni împotriva suveranitãþii naþionale ale
noului organism. Toate partidele politice au criticat apariþia Consiliului.
Mass-media au avut de asemenea un mesaj naþionalist virulent. Toate
acestea aratã cã subiectul este încã foarte sensibil ºi nu se întrevede o cale
de compromis.
Fãrã îndoialã, România a fãcut progrese însemnate în ceea ce priveºte
cadrul juridic de garantare a drepturilor minoritãþilor naþionale. Adoptarea
legislaþiei europene în domeniu este o parte importantã a acestui proces.
Aderarea Ungariei ºi României la NATO eliminã practic orice conflict
potenþial între cele douã state. Perspectiva integrãrii celor douã þãri în
Uniunea Europeanã poate însemna o soluþie posibilã la toate problemele
între cele douã etnii.
Cu toate acestea PRM, cu un discurs virulent naþionalist, a devenit al doilea
partid ca reprezentare în Parlament dupã alegerile din 2000. Cu siguranþã
cã ascensiunea PRM a fost determinatã de mai multe cauze ºi cã discursul
sãu naþionalist este numai una dintre ele. Este însã la fel de adevãrat cã
existã un electorat care voteazã constant cu partidele naþionaliste tocmai
pentru cã sunt naþionaliste, pentru cã discursul acestor formaþiuni politice
înglobeazã stereotipurile ºi prejudecãþile prezente în imaginarul colectiv.
Discursul naþionaliºtilor români este astãzi mai degrabã unul de facturã
populistã; totuºi, în orice moment poate genera acþiuni de tip extremist.
Evenimentele de la Târgu-Mureº din martie 1990 reprezintã un exemplu
elocvent. Sunt trei categorii de acþiuni ce pot fi clasificate de tip extremist ºi
sunt în directã legãturã cu sentimentele anti-maghiare:
1. violenþe împotriva etnicilor maghiari
2. încercarea de asimilare culturalã a maghiarilor
3. anularea arbitrarã a unor drepturi ale cetãþenilor români de naþionalitate
maghiarã.
I.1.2.b. Evreii din România
Un al doilea „duºman” tradiþional identificat de naþionaliºtii români este
„evreul”. Situaþia este oarecum paradoxalã, pentru cã antisemitismul actual
are cu totul alte surse decât cel de la începutul secolului. Dacã în a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea ºi pânã la al doilea rãzboi mondial evreii
reprezentau un procent însemnat din populaþia þãrii, având o puternicã
27

influenþã financiarã, recensãmântul din 1992 aratã cã în România mai
trãiesc aproximativ 9000 de evrei. ªi totuºi, contra evreilor sunt ridicate trei
mari capete de acuzare: au adus comunismul în România, au contribuit
decisiv la înlãturarea comunismului ºi controleazã economia româneascã
cu scopul de a menþine poporul român în mizeria actualã.
Pentru a exemplifica problema antisemitismului în România ne vom referi
din nou la principalul partid naþionalist, PRM. Spre deosebire de maghiari,
evreii nu au o „rubricã” specialã în cadrul publicaþiilor PRM. În schimb,
articolele din reviste ºi documentele emise de partid abundã în aluzii la
stereotipurile cele mai rãspândite legate de evrei.
Primele douã capete de acuzare la adresa evreilor, menþionate mai sus, par
sã se contrazicã reciproc, dar nu este aºa, dacã privim trecutul comunist
prin prisma reevaluãrii pe care o face PRM. Astfel, la început comunismul a
fost „rãu”, un produs de import impus de Armata Roºie; mai mult,
comunismul venea sã înlocuiascã regimul de orientare naþionalã al
Mareºalului Antonescu. Dupã o perioadã, gruparea Gheorghiu-Dej a reuºit
sã se impunã ºi sã îºi impunã linia naþionalã, pe care Ceauºescu a urmat-o
ºi chiar a perfecþionat-o; din acest moment, regimul se transformã treptat
într-un comunism „bun”. Evreii sunt deci acuzaþi de fi participat decisiv atât
la instaurarea comunismului „rãu”, cât ºi la înlãturarea comunismului „bun”,
atunci când reprezentanþii acestuia din urmã au încercat sã afirme interesul
naþional:
28
În anii aceia, evreii conduceau România, îºi schimbaserã
numele ºi ucideau, fãrã milã, tot ce era ºi le suna româneºte
[...]. Încet-încet, i-au omorât pe toþi oamenii care le-au stat în
cale ºi s-au bãtut pentru România. ªi, în cele din urmã l-au
16
omorât ºi pe Ceauºescu.
Scopul acestor acþiuni este în mod evident menþinerea controlului asupra
României ºi menþinerea românilor într-o stare de înapoiere ºi de mizerie
17
nemeritatã, adicã „transformarea României într-o neocolonie”. Acesta
este cel de-al treilea cap de acuzare, controlul pe care iudeo-masoneria îl
exercitã asupra României, prin intermediul agenþilor ei. Actorii politici de la
Bucureºti sunt vãzuþi ca simpli executanþi ai ordinelor primite de la aceastã
misterioasã organizaþie mondialã:
Emil Constantinescu a primit la Helsinki, în plic închis,
ordinul de a-l destitui cu orice preþ pe Radu Vasile, precum ºi
nominalizarea lui Mugur Isãrescu ca prim-ministru ºi a lui
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Petre Roman ca ministru de externe. Cel dintâi pentru a
gestiona suma de aproximativ 700.000 de milioane de dolari
pe care se zice cã îi va da Uniunea Europeanã României în
cursul anului 2000, iar cel de-al doilea pentru a deþine
preºedinþia OSCE, în conformitate cu troica din care la anul
va face parte ºi România. Amândoi sunt membri ai
francmasoneriei: Mugur Isãrescu face parte din Loja
Albastrã Americanã ºi Petre Roman din Marea Lojã de
18
Toulouse.
Unul din personajele care încarneazã toate cele trei ipostaze ale „evreului
duºman” este fãrã îndoialã Silviu Brucan (întotdeauna îi este amintit ºi
numele iniþial, Saul Bruckner). Acesta este exemplul de activist comunist
din convingere, care într-adevãr a venit în România odatã cu Armata Roºie,
pentru a instaura un regim de tip stalinist, la ordinele directe ale Moscovei. A
avut funcþii importante, precum cele de ambasador la ONU ºi la
Washington, misiuni grele, care nu erau încredinþate decât activiºtilor foarte
loiali. Dupã venirea la putere a lui Nicolae Ceauºescu, Brucan nu a mai fost
în prima linie a regimului, între apropiaþii dictatorului, dar nici nu a fost
îndepãrtat, ci a rãmas un demnitar important. În 1989, alãturi de alþi cinci
vechi activiºti comuniºti trecuþi pe linie moartã, a fãcut publicã o scrisoare de
protest faþã de linia Ceauºescu. Dupã 1989, Brucan a fost una din figurile
centrale ale Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale, apoi s-a retras cãtre
publicistã ºi a devenit unul dintre comentatorii populari ai evenimentelor
politice din România. Din aceastã posturã, a criticat deseori excesele
naþionaliste ale PRM. Toate cele trei ipostaze ale carierei lui Silviu Brucan
sunt aºezate pe baze pe care PRM le considerã antinaþionale, iar legãtura
între ele este consideratã a fi originea evreiascã a lui Brucan.
În plan intern, principala caracteristicã a naþionalismului românesc a fost
orientarea sa etnicã, definitã de o intoleranþã naþionalã, un fel de patriotism
mãrginit ºi bãnuitor. Chestiunea evreiascã este poate cel mai bun exemplu
pentru modul în care politicienii români înþelegeau naþiunea. Soarta evreilor
în Principatele Române pânã în a doua jumãtate a secolului XIX este
departe de a fi doar un ºir de persecuþii. Statutul evreilor a atârnat mult timp
de toleranþa Domnilor ºi, în ciuda unor excluderi, nu toleranþa este pusã sub
semnul întrebãrii. Mai mult, diferitele valuri de imigraþie evreiascã au fost
bine primite în Þãrile Române. Spre exemplu, îndeplinind rolul de clasã de
mijloc într-o societate agricolã, evreii au contribuit la urbanizarea Moldovei,
începând cu a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea ºi pânã la mijlocul
19
secolului al XIX-lea . Problema evreiascã a devenit cu adevãrat o
problemã odatã cu primele semne de modernizare a Principatelor. Locul
29

crescând al evreilor în comerþ ºi meserii a nemulþumit burghezia autohtonã
care vedea în negustorii ºi meseriaºii evrei o concurenþã strãinã în propria
þarã. În aceste condiþii sentimentele naþionaliste au luat o formã xenofobã.
Evreii nu au fost singura þintã a naþionalismului etnic, se adãugau ºi alþi
„strãini” consideraþi duºmani ai propãºirii naþionale, precum ruºii sau turcii
ºi, din ce în ce mai mult spre sfârºitul secolului al XIX-lea, maghiarii. Totuºi,
evreii erau singurii cu o prezenþã masivã în interiorul þãrii ºi prezenþa lor,
consideratã ostilã, a generat reacþii extreme.
Problema evreiascã apare sub aspectul sãu juridic cel mai acut în epoca
Regulamentelor Organice. Acestea erau redactate dupã metodele þariste,
iar Rusia era o þarã deja recunoscutã pentru politicile ei antisemite. Evreii au
fost consideraþi strãini ºi duºmani pentru cã erau ne-creºtini ºi li s-a refuzat
recâºtigarea drepturilor pierdute (politice, sociale, economice) prin
naturalizare. Acest tratament diferenþiat a fost oficializat în 1866 prin
articolul 7 al Constituþiei, care lega direct calitatea de român de cea de
creºtin: „… numai strãinii de rit creºtin pot dobândi calitatea de român”.
Articolul, deºi a fost adoptat în contextul presiunilor exercitate de o serie de
manifestãri de stradã, este mai degrabã imaginea voinþei majoritãþii tuturor
liderilor politici decât rezultatul presiunilor extremiºtilor. Este edificator în
acest sens discursul lui Ion Brãtianu, liderul Partidului Liberal, exponentul
curentului reformist în Adunarea Constituantã de la Bucureºti:
30
„Evreii au devenit o plagã socialã pentru România, o plagã
socialã de care trebuie sã ne scãpãm, ºi asta nu pentru cã ei
sunt mai înapoiaþi decât noi, cãci avem o clasã încã mai
înapoiatã decât dânºii, o pãturã socialã mai joasã decât
evreii; aceºtia sunt þiganii ºi noi le-am dat drepturi fãrã ca
nimeni sã se împotriveascã. Contra evreilor nu voi ridica nici
o consideraþie cã sunt mai puþin civilizaþi, ci pur ºi simplu
acea a marelui lor numãr care ameninþã, dupã cum spune
toatã lumea, naþionalitatea noastrã, iar atunci când naþiunea
este ameninþatã, ea se apãrã ºi devine, nu intolerantã, ci
prevãzãtoare. Numai mãsuri administrative ne pot scãpa de
aceastã pacoste ºi îi pot împiedica pe proletarii strãini sã
invadeze þara… Domnilor, dacã a fost ridicatã astãzi
problema evreiascã, pricina nu este religia lor; pricina este
nãvala evreilor proletari, care a devenit o plagã pentru þara
20
noastrã”.
Putem spune cã prima fazã a naþionalismului românesc cunoaºte douã
aspecte esenþiale. Pe de o parte, este vorba despre o miºcare care
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
înglobeazã toate forþele politice autohtone ºi care are drept obiectiv
obþinerea independenþei naþionale ºi instaurarea statului naþional, prin
unificarea tuturor teritoriilor locuite de români. În plan intern, aceastã
miºcare se remarcã prin acceptarea necesitãþii modernizãrii societãþii
româneºti, mult prea arhaicã ºi prea ineficientã. Pe de altã parte, tot în plan
intern, naþionalismul românesc este profund etnic ºi xenofob, iar þintã ºi
victimã a acestei atitudini au fost evreii.
În perioada interbelicã, aºa cum s-a întâmplat în întreaga Europã, miºcãrile
de extremã dreapta au jucat un rol important ºi în România. Pe fondul
ascensiunii Germaniei naziste ºi a Italiei fasciste, ponderea pe care
grupãrile fasciste le-au avut în alte state au determinat deseori situarea
acestora într-una din taberele ce s-au confruntat în cel de-al doilea rãzboi
mondial. În România, miºcãrile de tip fascist - culturale, ideologice sau
politice - au adoptat ºi antisemitismul de tip nazist, pe fondul menþionat
anterior. Evreii au fost sistematic discriminaþi ºi persecutaþi politic,
ajungându-se la pogromuri. Antisemitismul a fost de asemenea perpetuat
în faza naþionalistã a comunismului românesc.
Antisemitismul în România contemporanã este, conform unor surse
actuale, o realitate. O dificultate în mãsurarea atitudinii actuale asupra
evreilor o constituie precedentele relaþiei majoritãþii cu minoritatea
evreiascã. Datoritã scalei la care s-a manifestat antisemitismul în perioada
celui de al doilea rãzboi mondial, în context local dar ºi mondial, existã o
serie de interferenþe în analiza obiectivã a situaþiei prezente. Pe de o parte
tendinþa de prezentare permanentã a holocaustului ca exemplu tipic pentru
relaþiile pe care comunitatea evreiascã le-a avut cu majoritarii ºi prin lipsa
unor comentarii privind perioada contemporanã duce la o supraestimare a
antisemitismului. Este de remarcat cã cele mai multe atitudini antisemite
contemporane se referã nu atât la acþiuni curente cât mai ales la atitudini
faþã de trecutul istoric (justificarea sau existenþa holocaustului). Pe de altã
parte o tendinþã des întâlnitã printre majoritari în aprecierea mesajului
antisemit induce o anumitã subestimare prin poziþionarea greºitã a situaþie
actuale prin comparaþie cu perioada holocaustului care duce automat la o
concluzie mult prea optimistã.
În acelaºi timp este interesant de menþionat fenomenul antisemitismului
fãrã evrei din moment ce cifrele recente aratã o scãdere cantitativã
dramaticã a comunitãþii evreieºti în România, simultan cu un accentuat
proces de îmbãtrânire.
31

Reprezentanþii comunitãþii evreieºti, deºi nu percep acest lucru ca un
fenomen foarte structurat, apreciazã cã în România existã antisemitism în
diverse forme. Acesta se manifestã din cauze care variazã de la lipsa de
informare, asumarea unor stereotipuri ce îºi pãstreazã locul în memoria
colectivã, propaganda efectuatã de diverse publicaþii extremiste de micã
circulaþie, comentariile din presa cotidianã ºi chiar discursul unor lideri
politici sau de opinie.
Se constatã o depersonalizare accentuatã a antisemitismului, atitudinile
sesizate fiind mai degrabã reacþii generice decât acþiuni sau declaraþii
îndreptate împotriva indivizilor sau grupurilor de evrei din România. În
acelaºi timp s-a subliniat faptul cã în multe ocazii, datoritã faptului cã
identificarea antropometricã a acestora este dificilã, reacþia la descoperirea
apartenenþei etnice este schimbatã în sensul schimbãrii atitudinii de pânã
atunci.
De asemenea se apreciazã cã reacþiile ostile asupra acestui grup etnic sunt
în general mult mai subtile ºi mai atent construite, în principal datoritã
faptului cã este recunoscutã capacitatea de reacþie la asemenea discursuri
sau acþiuni.
Prejudecãþile ºi stereotipurile referitoare la evrei se extind pe douã paliere.
Am încercat sã identificãm dincolo de cliºeele comune (controlul finanþelor
mondiale, popor care l-a ucis pe Isus, popor care practicã omorul ritual,
isteþime speculativã º.a.) ce anume poate fi considerat specific României.
În general în zonele rurale cultura oralã, dar în anumite cazuri ºi
reprezentanþi ai Bisericii Ortodoxe sunt mijloacele prin care se propaga
prejudecãþile ºi stereotipurile legate de evrei. De multe ori în spaþiul rural,
deºi nu dintr-o iniþiativã instituþionalã ci mai degrabã personalã în
promovarea credinþei ortodoxe, se folosesc în antitezã evreii, ca un mijloc
de demonizare „la îndemânã”.
Puþinele incidente care au avut ca scop diverse atitudini antisemite nu au
fost în general asociate unor structuri bine organizate. Singurii care compun
o structurã organizatã sunt susþinãtorii fostei Gãrzi de Fier din perioada
rãzboiului. Nu au fost semnalate aºa cum se întâmplã în cazul altor etnii
cazuri de asumare a unor acþiuni antievreieºti. Mai mult decât atât, în rândul
acþiunilor manifeste împotriva evreilor sunt menþionate în anul 2002 douã
spargeri de sinagogi ºi douã incidente de scriere de graffitti pe pereþii
sinagogilor. Nici una din spargeri nu a fost asociatã cu un act cu caracter
32
Institutul pentru Politici Publice

antisemit.
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Din punct de vedere juridic, mare parte din cerinþele legislative invocate de
comunitatea evreiascã nu privesc legi care sã-i protejeze suplimentar, cum
de asemenea nu existã probleme cu legi care sã îi facã sã se simtã
discriminaþi. În general cerinþele legislativ-administrative pe care aceºtia le
au sunt referitoare la recunoaºterea holocaustului atât din punct de vedere
legal cât ºi istoric.
În ceea ce priveºte exprimãrile politice ale extremismului, formaþiunile
politice care au fost menþionate de cei intervievaþi variazã de la PRM care îºi
construieºte un adevãrat model în care evreii, ca strãini de poporul român
sunt cei ce influenþeazã în rãu bunul mers al þãrii pânã la PNL care cu ocazia
dezbaterilor din Parlament cu privire la holocaust au prezentat o viziune
complet distorsionatã a ceea ce a însemnat acesta. S-a mai menþionat însã
cã în rândul politicienilor existã chiar reprezentanþi ai etniei dar care din
diverse motive nu doresc sã-ºi precizeze originea etnicã.
I.1.2.c. Romii din România între revendicãri sociale
ºi acces restricþionat la drepturi
Fãrã a îºi propune o reconstituire a relaþiilor dintre minoritatea reprezentatã
de comunitatea Roma din România ºi majoritate sau chiar între douã
minoritãþi etnice, existând deja demersuri lãudabile din partea unor
colective de cercetãtori din Bucureºti ºi din Cluj, acest capitol poate aduce o
contribuþie în dezbaterea cu privire la miza electoralã a politicilor cu caracter
extremist care vizeazã comunitatea Roma.
Un al treilea dosar al „duºmanilor” este cel privitor la þigani. Încã o datã,
mitologia creatã în jurul acestui grup etnic creeazã un paradox. Pe de o
parte, þiganii sunt grupul social cu cel mai scãzut nivel de trai, cu mari
probleme de integrare, cu niveluri scãzute de educaþie, într-un cuvânt aflaþi
21
la marginea societãþii . Totuºi, în publicaþiile ºi documentele extremei
dreapta þiganii apar ca un grup bine organizat ºi extrem de influent, definit
de obicei prin sintagma „Mafia þigãneascã”. Folosirea cuvântului mafie
sugereazã de la bun început o organizaþie bine structuratã, cu clare reguli
interne ºi acþionând împotriva ordinii de drept. „Mafia þigãneascã” este
acuzatã cã este organizaþia care controleazã economia subteranã ºi
genereazã corupþia la toate niveluri în societatea româneascã. „Þiganii au
22
ajuns sã fie stãpâni în Þara Româneascã” este titlul primei pagini al revistei
33

România Mare, urmat de un articol-declaraþie al liderului PRM pe aceastã
temã, în care se „demonstreazã” afirmaþia, principalul argument fiind cã cei
mai importanþi conducãtori ai þãrii sunt de fapt þigani (erau acuzaþi, printre
alþii, Remus Opriº, Radu Sârbu, Viorel Lis, Valeriu Stoica, Petre Roman,
Radu Berceanu, Gyorghy Frunda, ca reprezentanþi ai puterii, dar ºi Adrian
Nãstase ºi Ion Iliescu, principalii lideri ai opoziþiei). Toþi aceºtia, alãturi de
personaje ale lumii interlope, reprezintã doar o parte a lumii þigãneºti, cei
bogaþi ºi puternici.
Ceilalþi þigani, sã le spunem „þiganii de rând” sunt nu mai puþin vinovaþi de
relele ce se abat asupra românilor. Ei sunt acuzaþi de crime, tâlhãrii, violuri,
trafic de stupefiante, în general de orice este în afara legii:
34
Þiganii, iatã adevãrata nãpastã a liniºtii noastre, ei sunt cei
care ne furã bunurile, ei sunt cei care ne violeazã femeile, ei
sunt cei care ne rãpesc copiii ºi îi duc la cerºit, ei sunt cei care
ne tulburã liniºtea socialã, ei sunt cei care ne stricã imaginea
în ochii lumii. Nu spunem cã toþi þiganii sunt rãi, sunt ºi þigani
civilizaþi, dar acei care nu sunt, ºi sunt mulþi, trebuie stârpiþi
fãrã milã. Un conducãtor bun, aºa cum a fost Mareºalul Erou
Ion Antonescu, trebuie sã se ridice ºi sã spunã gata, ajunge
23
jaful...
Modelul Antonescu este repetat ca o obsesie în legãturã cu aceastã
problemã. Gestul dictatorului de a deporta þiganii dincolo de Nistru este
privit ca una din marile realizãri ale sale, respectând întocmai Interesul
Naþional. Incitarea la urã rasialã este evidentã, în ciuda unor atenuãri
ipocrite de genul „noi nu spunem cã toþi þiganii...”.
Actualul cadru legal din România rãspunde, în linii mari, normelor europene
în domeniu, deºi mai sunt o multitudine de aspecte de îmbunãtãþit gradual
pentru armonizarea cu acquisul comunitar în domeniul politicilor de
nediscriminare. Încã din 2000, România elabora cadrul legal cu privire la
interzicerea discriminãrii, fiind „primul stat din regiune care a adoptat
legislaþie privitoare la toate formele de discriminare în viaþa publicã ºi care
prevede existenþa unui organism administrativ care sã supervizeze
24
implementarea” .
În ansamblu legislaþia României este avansatã comparativ cu cea a altor
þãri din zonã; punctual însã, analizând temeinic normele juridice din
România care vizeazã minoritatea Roma ºi coroborat cu aceasta ºi cadrul
instituþional creat pentru a îl aplica, se remarcã unele carenþe. Deºi existã
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
norme-cadru, trebuie þinut cont de faptul cã o serie de legi complementare
aduc atingere, în aplicarea lor, subiectului de faþã, aºa cum este cazul - spre
exemplu - legislaþiei privind publicitatea, cea care ar trebui sa aplice
sancþiuni ori de câte ori în presã apar anunþuri discriminatorii în paginile de
publicitate a ofertelor de muncã.
Unii dintre reprezentanþii comunitãþii Roma avertizeazã asupra faptului cã
unele legi discrimineazã indirect, prin neaplicare, aplicare selectivã sau prin
lipsa normelor de aplicare. ªi mai imperios necesarã este elaborarea unui
sistem coerent de evaluare a aplicãrii legii pentru a se putea adopta mãsuri
de îmbunãtãþire corespunzãtoare, funcþie de anumite tendinþe.
Din punct de vedere instituþional, s-a creat Consiliul Naþional pentru
Combaterea Discriminãrii, responsabil pentru monitorizarea ºi punerea în
aplicare a legislaþiei privind prevenirea ºi sancþionarea tuturor formelor de
discriminare.
O problemã importantã este legatã de accesul romilor la instrumentele
legale ºi instituþionale care îi pot ajuta pentru a combate discriminarea.
Reprezentanþii comunitãþii remarcã absenþa unor campanii de informare
corectã a cetãþenilor de naþionalitate Roma în ceea ce priveºte drepturile lor
ºi modalitãþile prin care le pot accesa sau apãra cu ajutorul statului. De
asemenea, reprezentanþii organizaþiilor care militeazã pentru drepturile
minoritãþii Roma raporteazã atitudini discriminatorii în comportamentul
urmãtoarelor grupuri sociale:
- autoritãþile administraþiei publice, în special ale celei locale. Primarii fac
aici o notã distinctã, fiind cel mai adesea portavoce pentru unele atitudini
discriminatorii locale
- judecãtorii
- patronii
- mass-media sunt adeseori incriminate de activiºtii romi pentru modul în
care reproduc ºi multiplicã stereotipurile privind romii. Acest tip de
abordare conduce în timp la intoleranþã faþã de comunitatea Roma.
Posibilele explicaþii cu privire la atitudinile discriminatorii la adresa
comunitãþii Roma þin foarte mult de unghiul de interpretare. Astfel, din punct
de vedere al instituþiilor, discriminarea minoritãþii Roma pleacã de la cauze
sociale: populaþia Roma reprezintã o minoritate care se adapteazã dificil
rigorilor vieþii în comun ºi ca atare se gãsesc frecvent în situaþii complicate
social. Pe de altã parte, din punct de vedere al beneficiarilor (ale cãror opinii
au fost exprimate de organizaþiile comunitãþii Roma) pe lângã problemele
35

sociale existente, o serie de atitudini de discriminare sesizate la populaþia
majoritarã pleacã de la interzicerea unor drepturi ºi libertãþi civile la nivelul
minoritãþii Roma. Cele mai frecvente cazuri sunt legate de interzicerea
accesului în locuri publice, la care ne vom referi mai departe. O posibilã
explicaþie globalã a atitudinilor de respingere ºi discriminare în ceea ce
priveºte comunitatea Roma este gãsitã de unii reprezentanþi ai comunitãþii
în promovarea activã sau pasivã a unui naþionalism etnic monoculturalist,
atât individual cât mai ales în instituþiile publice ºi mass-media, coroboratã
cu absenþa unor programe naþionale de învãþare socialã ºi educaþie
permanentã.
Discriminarea populaþiei Roma se manifestã mai ales în ceea ce priveºte
satisfacerea unor nevoi ºi probleme sociale, ºi mai ales la nivelul acelor
membri ai populaþiei majoritare ce dispun de pârghii de decizie care le
permit sa îºi punã în aplicare concepþiile (reprezentanþi ai autoritãþilor
publice - mai ales locale -, medici, învãþãtori, asistenþi sociali etc.)
Principalele probleme sociale în abordarea cãrora sunt raportate atitudini
discriminatorii au în prim plan reprezentanþii autoritãþii publice ºi þin mai ales
de aplicarea mãsurilor de protecþie socialã, între care:
- ajutorul social. Se remarcã un tratament discreþionar din partea
autoritãþilor locale în repartizarea fondurilor sociale pentru grupurile
dezavantajate. În atribuirea fondurilor repartizate conform legii privind
venitul minim garantat, autoritãþile locale au tendinþa de a aplica un
tratament discriminatoriu faþã de romi. Aceeaºi atitudine discreþionarã a
fost sesizatã ºi în atribuirea alocaþiilor pentru copiii Roma. O altã problemã
care afecteazã cu precãdere comunitatea Roma þine de condiþia
obligatorie ca cel care primeºte ajutorul social sã îl primeascã la domiciliul
permanent.
- asistenþa socialã. Organizaþiile de romi atrag atenþia cã romii obþin cu
dificultate acces la locuinþe sociale, dar ºi la mese gratuite. În schimbul
unor mese gratuite, romilor li se cere sã îndeplineascã activitãþi
gospodãreºti cu mult mai neplãcute, mai severe, decât în cazul celor
25
repartizate populaþiei majoritare .
- sprijin de urgenþã. Legea fiind interpretabilã cu privire la familiile care ar fi
în dificultate, o serie de autoritãþi publice, mai ales locale, o aplicã în
direcþia defavorabilã comunitãþii Roma.
- servicii de asistenþã medicalã. Mai ales în cazul serviciilor de asistenþã
medicalã gratuitã, medicii ºi asistenþii limiteazã accesul comunitãþii Roma
la acestea.
36
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Fãrã îndoialã cã în jurul repartizãrii fondurilor de asistenþã socialã se fac
remarcate cele mai multe atitudini discriminatorii din partea autoritãþilor
publice. Acolo unde procesul de repartizare a fondurilor este descentralizat
(cum este cazul ajutoarelor de urgenþã sau ajutoarelor de naºtere), legea
este ea însãºi interpretabilã (cum este cazul în situaþia interpretãrii a ce
înseamnã familie în dificultate sau ce înseamnã urgenþã), ar trebui sã se
acorde mai mare atenþie stabilirii unor criterii clare de repartizare. Altfel,
situaþii precum cele prezentate în care autoritãþile locale dau dovada de
discriminare (deci de subiectivism) în repartizarea fondurilor pentru
comunitatea Roma, se pot multiplica.
Iatã un exemplu ilustrativ: în timp ce pentru alocaþiile pentru copiii, sumele
se repartizeazã direct de la bugetul de stat, în baza unor indicatori naþional
26
valabili , ajutorul de urgenþã ºi respectiv ajutorul de naºtere se stabilesc de
cãtre autoritãþile locale. Înþelegerea autonomiei financiare ºi a autogospodãririi
localitãþii a intrat, în multe situaþii, în conflict cu respectarea
drepturilor sociale (anumite autoritãþi locale acordã mamelor Roma ajutorul
de naºtere numai dacã fac dovada achitãrii în prealabil a datoriilor cãtre
stat).
Un al doilea domeniu important în care apar manifestãri ale discriminãrii
este cel al locuinþelor. Ca rãspuns la cererea mare de locuinþe sociale în
rândul membrilor comunitãþii Roma, lideri ai administraþiei publice locale au
gãsit diverse soluþii, între care se remarcã unele discriminatorii la adresa
comunitãþii. Iniþiative de genul: amenajarea unei foste hale de animale, la
marginea oraºului în România sunt expresia indubitabilã a atitudinii
extremiste a majoritãþii faþã de minoritatea Roma. Asemenea atitudini
segregaþioniste au fost semnalate prompt de presã, dar se pot perpetua pe
fondul descentralizãrii fondurilor pentru locuinþe. Autoritãþile administraþiei
publice au, de asemenea, atitudini segregaþioniste în stabilirea criteriilor în
baza cãrora se repartizeazã locuinþe sociale.
O discuþie aparte trebuie sã aibã loc în privinþa accesului romilor în justiþie.
ªi aici se remarcã puternice atitudini discriminatorii. Prejudecãþile rasiale
care afecteazã societatea în ansamblu sunt prezente ºi printre funcþionarii
care se ocupã de administrarea legilor, considerã un raport asupra
Protecþiei minoritãþilor în România, publicat de OSI/EU Monitoring Program
în 2001. Nu mai este o noutate faptul ca romii sunt suspectaþi de a fi comis
infracþiuni mai mult decât populaþia majoritarã ºi uneori sunt trataþi în
consecinþã fãrã a li se acorda circumstanþa de nevinovãþie. Sentinþele date
infractorilor romi sunt mult mai dure decât cele pentru populaþia majoritarã.
37

Putem vorbi despre atitudini extremiste în ce priveºte respectarea de cãtre
populaþia majoritarã a unor drepturi ºi libertãþi, precum ºi a accesului la
diferite bunuri ºi servicii de care este privatã minoritatea Roma.
Cele mai multe exemple se referã la interzicerea la nivelul comunitãþii Roma
a accesului în localuri private (baruri, cluburi, restaurante), dar ºi în localuri
publice, motivate de patronii sau administratorii acestor localuri prin
prejudecãþi precum romii „miros urât”, sunt gãlãgioºi, scandalagii. În aceste
situaþii, sunt implicaþi, dupã caz, reprezentanþii autoritãþii publice dar ºi
persoane private, cu precãdere având o poziþie economicã bunã.
Existã însã ºi exemple care indicã un grad ridicat de discriminare în oferirea,
pentru comunitatea Roma, a informaþiilor necesare pentru accesul pe piaþa
muncii. Cele mai evidente manifestãri discriminatorii se observã în
contextul organizãrii ºi susþinerii concursului pentru obþinerea unui loc de
muncã, unele firme publicând fãrã rezervã anunþuri de tipul „angajãm ....
exclus romi”. Practicile discriminatorii la angajare constituie o problemã
foarte serioasã în România.
O serie de primari din þarã, în general primari cu un scor electoral bun, ºi-au
început mandatul în 2000/ 2001 prin iniþiative care urmãreau sã modifice
organizarea vieþii minoritãþii Roma în cadrul comunitãþii locale. Primarul din
Adjud (prin intenþia de a interzice romilor din comunitatea localã sã circule
pe strãzile oraºului dupã orele 22:00) sau cei din Bârlad, Piatra Neamþ, Baia
Mare, Timiºoara ºi Deva (care au luat iniþiativa - avansând în timp mai mult
sau mai puþin - de a construi pentru romi spaþii de locuit la marginea
comunitãþilor, prin izolare de restul populaþiei) dovedesc cã, la nivel local,
gradul de toleranþã afecteazã major politicile publice locale pe care
autoritãþile locale le elaboreazã adesea desconsiderând norme europene la
care România deja a aderat, în domeniul la care ne referim.
Foarte interesante ar fi câteva observaþii despre diferenþele de atitudine
sesizate la nivelul diferitelor regiuni din þarã. Acolo unde existã un istoric al
convieþuirii între minoritãþile etnice (exemplul cel mai des invocat în studiile
recente care au atins secvenþial tema noastrã se referã la Transilvania) ºi
relaþiile între minoritãþi sunt mai „flexibile”, orice modificare în spaþiul social
fiind mai uºor asimilatã. Acolo unde populaþia majoritarã este tradiþional
predominantã (prin majoritate putem înþelege inclusiv majoritate în sensul
preocupãrilor profesionale - ex. Valea Jiului), ºi gradul de toleranþã faþã de
„celãlalt - cel care nu este la fel” este diferit ºi ca atare ºi politicile care
urmãresc inclusiv promovarea toleranþei trebuie elaborate cu mai mare
grijã.
38
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
În plan politic, existã câteva organizaþii care sunt considerate de
reprezentanþii comunitãþii Roma drept promotoare ale unui discurs
intolerant. Douã dintre acestea sunt amintite constant: Partidul România
Mare ºi organizaþia Noua Dreaptã. Trebuie remarcat cã primul dintre
acestea este al doilea partid ca reprezentare în Parlamentul României.
Pentru o privire obiectivã asupra problemei atitudinii faþã de minoritatea
Roma, trebuie menþionatã ºi discriminarea pozitivã cu care sunt trataþi romii
în ceea ce priveºte accesul în unitãþile de învãþãmânt. Din septembrie 2000,
Ministerul Educaþiei a elaborat un regulament pentru îmbunãtãþirea
accesului elevilor romi în ºcolile de meserii, licee, facultãþi ºi universitãþi. În
unele universitãþi din România, candidaþilor romi le sunt rezervate locuri
separate.
I.1.2.d. Minoritãþi etnice „recunoscute” ºi alte grupuri etnice
Atât ca numãr cât ºi ca percepþie în imaginarul colectiv celelalte grupuri
etnice întâlnite în mod tradiþional pe teritoriul României sunt în general mult
mai puþin prezente în spaþiul public ºi prin urmare sunt în mai micã mãsurã
afectate de discriminare ºi intoleranþã. În legislaþia româneascã existã
conceptul de „minoritate recunoscutã” care se aplicã unui numãr de
ºaptesprezece grupuri etnice prezente pe teritoriul României. Beneficiarii
acestei recunoaºteri oficiale se bucurã, alãturi de toate drepturile conferite
de statutul de cetãþean român, de unele drepturi suplimentare. Cel mai
important dintre ele este câte o poziþie de deputat pentru fiecare dintre ele,
ceea ce le asigurã reprezentarea în Parlament. Este la fel de importantã
oficializarea relaþiei cu Secretariatul de Stat pentru Minoritãþi, instituþia
publicã desemnatã sã asculte ºi sã sprijine reprezentanþii minoritãþilor
naþionale. Astfel, le este mai uºor sã obþinã accesul la drepturile menite sã le
permitã pãstrarea identitãþii culturale. Toate aceste grupuri etnice sunt în
general acceptate de populaþia majoritarã, neexistând conflicte sau
resentimente majore. Convieþuirea în comunitãþile mixte este paºnicã ºi nu
s-au înregistrat violenþe. Este adevãrat cã existã prejudecãþi ºi stereotipuri
în definirea diverselor grupuri (bulgarii cultivatori de legume, ruºii bãutori
înrãiþi etc.), dar acestea nu depãºesc zona ludicului ºi nu genereazã
tensiuni.
O problemã mai delicatã este cea a grupurilor etnice care nu sunt întâlnite
tradiþional în România, iar reprezentanþii acestora au apãrut în spaþiul public
românesc dupã 1989. Este vorba de persoane provenind din þãrile Asiei
Centrale ºi de Est (în special China, Afganistan ºi Pakistan), din þãrile arabe
39

ºi din Africa. Relaxarea regimului de frontierã dupã schimbarea de regim din
decembrie 1989 permite o circulaþie mai uºoarã a persoanelor în spaþiul
românesc. Nu trebuie neglijat nici faptul cã fenomene precum corupþia în
rândul autoritãþilor ºi crima organizatã (în ceea ce priveºte traficul de
persoane) favorizeazã într-o anume mãsurã migraþia internaþionalã, legalã
sau nu.
Pentru a uºura analiza ºi înþelegerea fenomenului, putem identifica în
cadrul grupului care face subiectul acestei secþiuni trei categorii de
persoane:
a) persoanele refugiate din þara de origine din motive politice (persecuþii
politice, regimuri autoritare), socio-economice (sãrãcie extremã,
foamete prelungitã etc.) sau militare (conflict armat în þara de origine),
care solicitã statutul de refugiat sau cer azil politic în România.
b) persoanele care încearcã sã tranziteze România pentru a ajunge întruna
din þãrile Europei Occidentale. De obicei acestea au o motivaþie
economicã (cautã un loc de muncã sau pur ºi simplu un nivel de trai mai
ridicat), se plaseazã prin intenþii (vizeazã participarea la acþiuni ilegale în
þara de destinaþie) sau modalitate de acþiune (tranziteazã ilegal
majoritatea frontierelor) ºi nu îndeplinesc condiþiile minime pentru a
deveni refugiaþi sau azilanþi.
c) persoanele care cautã oportunitãþi de afaceri sau de carierã (inclusiv
studii) în România.
Prezenþa pe teritoriul României a persoanelor care se încadreazã în primele
douã categorii de mai sus a antrenat adoptarea unui cadru legislativ coerent
ºi în concordanþã cu standardele internaþionale, necesar pentru a stabili
modul în care autoritãþile se raporteazã la aceste situaþii speciale.
Atât azilanþii cât ºi refugiaþii reprezintã cazuri speciale în primul rând datoritã
situaþiei economice precare. Este vorba despre persoane care au fugit din
þara de origine datoritã unor cauze obiective (persecuþii de orice fel,
rãzboaie, sãrãcie etc.). Acest lucru este demonstrat ºi de relaþia între diferite
evenimente internaþionale ºi numãrul de persoane care îºi cautã refugiul în
România. Spre exemplu, pânã anul trecut cei mai mulþi refugiaþi proveneau
din Afganistan, þarã care era condusã de un regim autoritar, cunoscut pentru
abuzurile sale. Tot astfel, în urmã cu câþiva ani, cei mai mulþi refugiaþi
proveneau din Somalia, regiune afectatã de un lung rãzboi civil, precum ºi
de o foamete cumplitã (numãrul refugiaþilor somalezi în România este în
continuare destul de ridicat). În aceste condiþii este firesc faptul cã
persoanele ajunse în România nu au posibilitatea de a se întreþine, nu au
40
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
proprietãþi ºi în general sunt dependente de ajutorul oferit de statul român,
cel puþin în primele câteva luni de la sosire.
De cele mai multe ori cei ajunºi în România o fac numai pentru a încerca sã
treacã graniþa spre vest. Este totuºi interesant de remarcat cã România
reprezintã, în ciuda performanþelor economice destul de proaste, o þintã
finalã a multor refugiaþi. În opinia unora dintre asistenþii sociali care lucreazã
în acest domeniu, este consecinþa adoptãrii unor legi mai indulgente în
comparaþie cu alte þãri din zonã, precum ºi a înãspririi regimului refugiaþilor
în þãrile Uniunii Europene. Cel mai bun exemplu este faptul cã doar douã þãri
din Europa Centralã ºi de Est, România ºi Polonia, recunosc ºi acordã
statutul de azilant.
În ceea ce priveºte pe cei care doar tranziteazã România, din punct de
vedere legislativ, lucrurile sunt relativ simple ºi destul de clare. Eu sunt
consideraþi infractori ºi trataþi ca atare. Au foarte puþine drepturi, în esenþã
limitate la satisfacerea unor nevoi elementare. Din momentul în care sunt
capturaþi de autoritãþi petrec foarte puþin timp pe teritoriul României, fiind
predaþi cât mai repede poliþiei de frontierã din þara din care au venit, conform
cu acordurile bilaterale încheiate de România cu statele vecine. Pe teritoriul
român ei sunt þinuþi în arest sau în centre speciale, sub pazã ºi nu
interacþioneazã în nici un fel cu alþi membri ai comunitãþii. Uneori, în cazuri
mai spectaculoase prin numãrul mare de persoane într-un grup sau prin
dimensiunile reþelelor de traficanþi de persoane, apar pentru scurtã vreme în
centrul atenþiei prin relatãrile mass-media. Atitudinea populaþiei faþã de
aceste persoane poate fi definitã de cele mai multe ori ca indiferentã, sau,
cel mult, condescendentã. În foarte puþine cazuri se manifestã o uºoarã
iritare în zonele de graniþã, atunci când acþiuni ale poliþiei de frontierã tulburã
liniºtea unor comunitãþi. Nu se poate însã vorbi de discriminare sau
intoleranþã îndreptatã în mod special împotriva lor.
Atunci când persoanele în cauzã provin dintr-o zonã „cu probleme”, în
sensul menþionat mai sus, ei pot solicita statutul de refugiat ºi de cele mai
multe ori îl ºi primesc. Din acest moment ei beneficiazã de o serie de
drepturi. Sunt cazaþi în centre speciale în care primesc hranã, servicii
medicale de bazã, precum ºi unele indemnizaþii lunare. Au o libertate de
miºcare limitatã doar de contactul periodic cu autoritãþile din localitatea în
care se aflã. Au acces la educaþie, dar numai în limba românã. Pot primi
educaþie în limba proprie prin intermediul comunitãþilor formate de
conaþionalii ajunºi de mai multã vreme în România, atunci când acestea
existã. Tot prin intermediul acestor comunitãþi au acces ºi la servicii
religioase specifice. Refugiaþii nu au drept la muncã, dar de cele mai multe
41

ori încearcã (ºi uneori reuºesc) sã îºi gãseascã de lucru în economia
subteranã. Azilanþii primesc dreptul limitat la muncã. Toate aceste ajutoare
ºi servicii oferite de statul român sunt completate de organizaþii
neguvernamentale care activeazã în domeniu. Nu în ultimul rând, ei pot
spera ca la un moment dat sã devinã cetãþeni români cu drepturi depline.
În opinia asistenþilor sociali ºi a reprezentanþilor ONG-urilor care activeazã
în domeniu, cadrul legislativ românesc este destul de avansat în
comparaþie cu situaþia la nivel internaþional, dar ar putea fi îmbunãtãþit. Spre
exemplu, ar fi binevenitã lãrgirea dreptului la muncã pentru toate categoriile
de refugiaþi ºi azilanþi. De asemenea, accesul la unele servicii de protecþie
socialã specifice este deficient: asigurãri de sãnãtate, venitul minim
garantat, alocaþii pentru copii. Toate aceste lucruri sunt totuºi foarte noi în
practica chiar ºi a celor mai avansate state din punct de vedere al dezvoltãrii
economice ºi al funcþionãrii instituþiilor democratice.
Principala problemã cu care se confruntã refugiaþii rãmâne lipsa de
informare a funcþionarilor publici. Sunt numeroase cazurile în care unele
dintre serviciile la care au dreptul refugiaþii nu le sunt accesibile pentru cã
funcþionarii însãrcinaþi cu distribuirea lor nu cunosc îndeajuns de bine
prevederile legislative sau întârzie foarte mult procedurile necesare.
Relaþia refugiaþilor cu populaþia este în general bunã. Acest lucru este vizibil
în zonele cu potenþial ridicat de risc, adicã acolo unde sunt amplasate
centrele de cazare. În general centrele sunt acceptate fãrã probleme de
populaþie ºi nu existã tensiuni între refugiaþii cazaþi în aceste centre ºi
cetãþenii români care locuiesc în zonã. Mai mult, sunt cazuri în care unele
instituþii ale comunitãþii - biserica, primãria - încearcã sã ajute locatarii
centrelor pentru a le îmbunãtãþi condiþiile de viaþã. Bisericile ortodoxe, la
nivel de parohie, ajutã nediscriminatoriu centrele aflate în imediata
vecinãtate a lor, în special cu ocazia sãrbãtorilor religioase importante
(Paºtele, Crãciunul), dar nu numai. Uneori primãriile se alãturã acestor
iniþiative, mai ales în oraºe medii ºi mici.
Cea de-a treia categorie de persoane identificatã este cea a celor care au
venit în România fie pentru a cãuta oportunitãþi de afaceri, fie pentru a
studia. Statisticile oferite de Ministerul Industriilor aratã cã, numeric,
investitorii proveniþi din Orientul Mijlociu reprezintã unul dintre principalele
grupuri de strãini care au afaceri în România. Afirmaþia nu este adevãratã ºi
pentru nivelul capitalului investit: cei mai mulþi dintre ei sunt mici investitori,
proprietari de restaurante (cele mai multe fast-food) ºi magazine cu profil
divers. Din nou, nu se poate identifica o respingere a acestor oameni de
42
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
cãtre populaþia majoritarã ºi cu atât mai puþin de discriminare sau
intoleranþã a altor grupuri etnice faþã de ei.
Existã totuºi un grup cãtre care se îndreaptã unele acuzaþii, redus ca numãr
de indivizi, dar plasat în centrul atenþiei. Este vorba de o serie de oameni de
afaceri, în general arabi sau persani, proveniþi tot din þãrile Orientului
Mijlociu, care sunt asociaþi, în special de mass-media, cu activitãþi specifice
crimei organizate, precum contrabanda cu produse purtãtoare de accize
mari (þigãri, alcool, carburanþi), spãlare de bani ºi evaziune fiscalã de mari
proporþii, trafic de droguri ºi de persoane. Ca orice stereotip, ºi acesta are în
spate unele fapte reale: existã mai multe hotãrâri judecãtoreºti definitive
prin care persoane din grupul cultural analizat au fost condamnate pentru
astfel de fapte, precum ºi destule dosare nefinalizate. Totuºi nu se poate
vorbi de un fenomen generalizat.
Ultimul subgrup identificat este cel al persoanelor care au venit în România
pentru a studia. Principalul motiv pentru care cetãþeni ai altor state aleg sã
studieze în România este raportul bun între costuri ºi calitatea sistemului de
învãþãmânt. Cele mai multe din universitãþile cu tradiþie din România sunt
recunoscute la nivel internaþional pentru valoarea relativ ridicatã a
serviciilor educaþionale furnizate, reflectatã de calitatea profesorilor ºi de
succesele absolvenþilor. În acelaºi timp, costul ºcolarizãrii în România este
accesibil ºi foarte scãzut în comparaþie cu universitãþile din Uniunea
Europeanã sau America de Nord, mai ales în domenii precum medicina ºi
tehnologia informaþiei. Deºi se pot identifica unele tensiuni legate de
prezenþa studenþilor strãini în universitãþi, acestea nu pot fi legate de un
anume grup cultural ºi nici nu existã o substanþã culturalã a lor. Este mai
degrabã vorba de frustrãri apãrute din diferenþele de standard economic ºi
nici mãcar acestea nu pot fi generalizate.
Cea mai importantã concluzie a analizei preliminare asupra acestor grupuri
culturale este aceea cã nu putem identifica atitudini de discriminare sau
intoleranþã îndreptate împotriva lor ºi generalizate într-o mãsurã mai mare
sau mai micã în societatea româneascã. Aceastã afirmaþie întãreºte
observaþiile anterioare privind faptul cã majoritatea acestor sentimente în
legãturã cu alte grupuri sunt determinate de existenþa unei istorii comune cu
a populaþiei majoritare pe teritoriul României ºi sunt alimentate de miturile
prezente în conºtiinþa colectivã.
În acelaºi timp nu trebuie sã uitãm cã în România, ca în orice altã þarã, existã
ºi persoane cu sentimente xenofobe ºi rasiste. Pentru aceºtia, cei proveniþi
din þãri africane sau asiatice reprezintã o nouã þintã a propriilor fobii, alãturi
43

de maghiari, romi, evrei etc. Prezenþa oricãror strãini pe teritoriul românesc
este puternic repudiatã ºi în acest sens putem vorbi despre intoleranþã.
I.1.3. Relaþiile cu vecinii între mitologie ºi realitate
În 1993, deci la trei ani dupã înfrângerea regimului comunist, un autor
român nota:
44
România a fost, incontestabil, de la „Declaraþia din aprilie
1964” ºi pânã la revoluþia din Decembrie 1989, a patra putere
politicã a lumii, dupã Israel (statul ºi etnia universal
27
rãspânditã), SUA ºi URSS.
Foarte probabil autorul respectiv crede cu sinceritate ceea ce spune ºi cu
greu poate fi acuzat de rea-credinþã. Este fãrã îndoialã expresia mitologiei
politice specifice regimului Ceauºescu, care a reuºit sã „demonstreze” ceea
28
ce istoricul Lucian Boia numea „destinul mare al unei þãri mici” . Afirmarea
rolului important pe care România îl ocupa pe scena internaþionalã a fost o
preocupare constantã a regimului. Evident, România nu putea concura cu
super-puteri precum Statele Unite sau Uniunea Sovieticã, aºa încât a fost
inventatã o altã modalitate de a transforma o þarã aflatã la marginea marilor
ansambluri politico-economice într-un nucleu al lumii. Figura lui Nicolae
Titulescu a revenit în forþã în aceastã perioadã; rolul real pe care ministrul de
externe al României l-a jucat pe scena internaþionalã a fost exemplul perfect
de modalitate în care o þarã micã poate face o politicã mare, devenind astfel
egala celor mari. În întreaga sa carierã, Ceauºescu a încercat sã joace rolul
de arbitru în marile jocuri politice ale lumii, profitând de existenþa unui numãr
relativ mare de conflicte importante în care argumentele raþionale îºi
pierduserã eficacitatea (est-vest, nord-sud, Israel-lumea arabã Uniunea
Sovieticã-China, pentru a da doar câteva exemple). Pe plan intern, mãreþia
româneascã se manifesta prin mobilizarea ºi rezultatele economice cu totul
excepþionale ale întregului popor. Producþia agricolã bãtea orice recorduri ºi
creºtea anual, iar industria cunoºtea rate de creºtere fãrã precedent. Din
punct de vedere militar, lipsa tehnologiilor ºi armamentului era compensatã
prin mobilizarea întregului popor, inclusiv partea sa femininã sau
adolescenþii, dupã modelul declarat al lui Burebista sau al marilor voievozi
29
români .
Una din cele mai puternice manifestãri ale ideologiei naþionale sub
30
Ceauºescu, consideratã de unii cercetãtori chiar cea mai puternicã , este
fãrã îndoialã protocronismul. În anii '70 ºi '80 tot mai mulþi critici literari au
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
fost atraºi în dezbaterea protocronistã ºi li s-a cerut sã gãseascã în cultura
româneascã evoluþii care anticipau evenimentele din culturile Europei
Occidentale. Dezbaterea a cuprins apoi ºi alte zone ale societãþii, ºtiinþele
umane, inventica ºi, bineînþeles, istoria. Un bun exemplu este afirmaþia unui
cunoscut sociolog potrivit cãreia Mihai Eminescu a fost primul sociolog
31
radical al capitalismului periferic, fondator de ºcoalã sociologicã . În ceea
ce priveºte istoria, am amintit deja de analize care desemnau întâietatea
româneascã a unor idei precum statul, cel românesc devenind unul dintre
cele mai vechi datoritã lui Burebista sau ideea naþionalã, a cãrei apariþie în
Europa a fost anticipatã cu aproape douã secole de Mihai Viteazul.
Un element interesant ºi cu profunde implicaþii al dezbaterii protocroniste a
fost disputa în jurul Rãscoalei þãrãneºti condusã de Horea. La sfârºitul
anilor '70, mai întâi în discursuri oficiale ºi apoi ºi într-o serie de articole ºi
studii cu pretenþii ºtiinþifice, a apãrut ideea conform cãreia miºcarea
condusã de Horea a fost de fapt o Revoluþie inspiratã de idei similare cu cele
care au stat la baza declanºãrii Revoluþiei Franceze. Altfel spus, românii
anticipaserã modernitatea ºi evenimentele ºi ideile care au provocat o
transformare majorã a lumii occidentale. Clasa þãrãneascã (pe care Marx o
considera ca fiind o masã ne-revoluþionarã!) era astfel transformatã într-o
avangardã a miºcãrii internaþionale de modernizare ºi emancipare. La fel
de important este ºi caracterul naþional al miºcãrii, de altfel principalul
argument pentru desemnarea ei ca revoluþie. Graniþele între care s-a extins
rebeliunea conform noii abordãri cuprindeau întregul teritoriu al
Transilvaniei de astãzi, ba chiar îl depãºeau. Miºcarea a devenit astfel un
argument împotriva pretenþiilor teritoriale reale sau inventate ale Ungariei,
dar ºi o nouã sursã de neînþelegeri între cele douã naþiuni.
Protocronismul descoperã astfel un ºir interminabil de domenii generale ºi
aspecte punctuale în care existã o prioritate româneascã, cele mai multe
dintre ele depãºind cu mult imaginaþia chiar ºi a celor mai înfocaþi
naþionaliºti din secolele trecute. Concluzia era cã oamenii nu trebuie sã
priveascã România ca o periferie, ci ca o rãscruce a marilor civilizaþii
mondiale, receptivã la toate curentele ºi capabilã sã sintetizeze creator
diversele influenþe ºi în acelaºi timp, creatoare de noi idei ºi tendinþe care
influenþeazã dezvoltarea ulterioarã a civilizaþiei universale. Acest loc
privilegiat al României a fost refuzat conºtient de-a lungul istoriei, dar,
conºtienþi de el, marii conducãtori români au luptat pentru a-l recâºtiga.
Un paradox se naºte în discursul ideologic: România, deºi are un destin
mare pe care ºi-l asumã ºi în întâmpinarea cãruia vine, se afla totuºi într-o
poziþie fragilã care îi cerea nenumãrate sacrificii pentru a rezista. Cum este
45

acest lucru posibil? Rãspunsul este simplu: strãinii, ceilalþi, conspirã
împotriva noastrã. Mitul conspiraþiei, al complotului este unul universal
32
recunoscut ca prezent în imaginarul societãþilor ºi cea româneascã nu
face excepþie.
Mitul conspiraþiei este probabil cel mai frecvent reper în discursul public al
grupãrilor radicale în România post-comunistã. Duºmanul poartã diverse
nume: serviciile secrete, marile puteri, oligarhia mondialã, franc-masoneria,
evreii, hungarismul, sionismul, Sfântul Scaun, bolºevismul, americanismul,
Malta, Yalta ºi exemplele pot continua. Conspiraþionismul apare în forma sa
de „set de credinþe, interconectate, vizând faptul cã existã un grup de
persoane, de regulã redus numeric, care se îndeletniceºte cu proiectarea,
organizarea ºi realizarea mentalã a unor acþiuni duºmãnoase împotriva
33
unui alt grup, de obicei majoritar” . Pentru naþionaliºtii români, conspiraþia
universalã este motivul pentru care „excepþionalul” popor român nu ºi-a
împlinit încã destinul de „Popor Ales”. Rãul trebuie deci cãutat în afarã ºi nu
înãuntrul naþiunii. Cãile ascunse ale conspiraþiei sunt dezvãluite de
iluminaþii patrioþi ºi legãturile apar acolo unde te aºtepþi mai puþin. Iatã
perspectiva PRM asupra unor dezvãluiri despre trecutul Patriarhului
Teoctist, publicate în ziarul Libertatea, de cãtre un ziarist ºi un funcþionar al
34
CNSAS, fraþii Alexandru ºi George Catalan :
46
Atacul direct asupra Bisericii Ortodoxe Române, sãvârºit de
CNSAS, prin acuzaþiile aduse Patriarhului Teoctist, se pare
cã este premeditat de un grup de interese comandat din
exterior. Se afirmã chiar cã premierul Adrian Nãstase ar fi
fost sesizat din timp […] Surse bine informate afirmã cã
acþiunea a fost „înfiripatã” de Mircea Dinescu ºi Andrei Pleºu,
totul petrecându-se în casa socrilor celui dintâi, Elena
Loghinovskaia ºi Albert Kovacs […] Avem date conform
cãrora comanda s-a fãcut de la Budapesta, catolicii
încercând sã câºtige teren în România prin denigrarea
cultului ortodox dominant. […] 1) Fraþii Catalan sunt evrei
sefarzi (spanioli, catolici). Ziarul „Libertatea” este condus tot
de un evreu, Adrian Halpert. Accentul, în materialul
Securitãþii, din anul 1949, nu trebuia pus pe
„homosexualitate” ci pe „incendierea unei sinagogi evreieºti
în timpul rebeliunii legionare”. În acest fel, ar fi trebuit sã
reiasã, cu ºi mai mare pregnanþã, cã românii au participat
masiv la holocaust, din moment ce o înaltã faþã bisericeascã
(viitor Patriarh!) a dat foc la sinagogi; pasul urmãtor era
cererea de noi ºi noi proprietãþi de la statul român. 2)
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Începutul provocãrii a fost fãcut de Gabriel Andreescu, de la
GDS, cel care îi acuzase pe unioniºtii din Basarabia de
fascism (în ianuarie 1995) ºi care, nu demult, afirmase cã
Patriarhul Teoctist ar fi fost informator al Securitãþii; politica
antiromâneascã a GDS-ului este finanþatã de evreul maghiar
George Soros; este evident cã nimeni n-ar fi riscat sã
rãmânã fãrã pâine dacã n-ar fi avut spatele asigurat (aºa se
explicã acceptarea, cu seninãtate, de cãtre Gabriel Catalan,
a concedierii sale de la CNSAS). 3) Numai niºte oameni fãrã
Dumnezeu puteau lansa o asemenea provocare mârºavã în
Postul Mare al Paºtelui - veritabilã tentativã de asasinat
moral care, din fericire, a eºuat; noi cerem excluderea
imediatã din CNSAS a impostorilor Dinescu ºi Pleºu (propuºi
în acest organism de partidul etnic, tot evreiesc, PD, deºi
fuseserã membri PCR) ºi solicitãm Serviciilor Secrete sã
35
facã public tot ceea ce ºtiu pe aceastã temã.
Titlul acestui articol este ºi el elocvent: „Atacul împotriva Patriarhului
Teoctist este o diversiune strãinã, pusã la cale în casa socrilor lui Mircea
Dinescu!”. O analizã asupra acestui text dezvãluie cu uºurinþã aspectele
mitologiei conspiraþioniste în versiunea PRM.
36
În primul rând avem rãspunsul la întrebarea “Cine conspirã?” ºi mai mult
decât atât este o mostrã de abordare a problemei conspiraþiei care reuneºte
în jurul aceluiaºi subiect întreaga pleiadã de conspiraþioniºti care trezesc
spaimele naþionaliºtilor români. Conspirã deci strãinii, din punct de vedre
etnic, adicã evreii ºi ungurii, dar ºi religios, adicã în primul rând catolicii, dar
în general toþi cei „fãrã Dumnezeu”; conspirã organismele internaþionale -
chiar dacã aici apare doar Uniunea Europeanã, þintele predilecte sunt
37
Fondul Monetar Internaþional ºi Banca Mondialã , adicã într-un cuvânt
Occidentul, alãturi de alte state naþionale, precum Ungaria sau Israelul;
conspirã ºi ocultele organizaþii internaþionale atotputernice, precum francmasoneria,
prin implicarea unor reprezentanþi de marcã, aºa cum este
milionarul George Soros, în acelaºi timp evreu ºi ungur; în fine, dar nu în
ultimul rând, conspirã ºi toþi spionii ºi trãdãtorii implantaþi, respectiv
cumpãraþi de conspiratorii mai sus amintiþi în mijlocul poporului român.
O a doua întrebare, care vine natural este de ce atâþia oameni implicând
atâtea resurse îºi propun sã îºi uneascã forþele pentru a acþiona premeditat
împotriva României. Rãspunsul vine imediat: pentru cã au ceva de câºtigat.
Aºa cum remarca George Voicu, pentru a stabili legãtura între efectele ºi
motivele conspiraþiei ºi conspiratori, trebuie aplicatã „metoda utilitarã”,
47

pentru cã „tot ceea ce se întâmplã important se întâmplã pentru cã foloseºte
38
cuiva anume” . În cazul analizat, rãspunsul ni-l oferã chiar autorul textului.
Miza este, pe de o parte, câºtigul material: ungurii vor Transilvania, iar evreii
vor sã smulgã cât mai multe de la greu încercatul Stat român. Se adaugã o
nu mai puþin importantã mizã spiritualã, anume progresul catolicismului în
dauna ortodoxiei. În ordin mai general, este o acþiune a franc-masoneriei,
care urmãreºte sã demoleze instituþiile naþionale, pentru a-ºi consolida
dominaþia mondialã, dupã cum ne avertizase acelaºi PRM:
48
Francmasoneria, prin instrumentul ei, care este Liga
Naþiunilor, lucreazã la Republica Universalã, prin
distrugerea Monarhiilor, Religiilor ºi Armatelor Naþionale,
contra oricãrui regim de autoritate, în vederea realizãrii aºaziselor
State unite ale Europei sau Pan-Europa, care nu-i
decât o formã ipocritã a Republicii Universale, atee, fãrã
39
Patrie ºi fãrã Rege.
40
Este ceea ce putem numi rãspunsul teleologic , anume conspiraþia în
41
numele instaurãrii unei Noi Ordini Mondiale , pe care Corneliu Vadim Tudor
o numeºte „un Guvern Mondial care n-are alt scop decât dominaþia absolutã
42
asupra popoarelor, a economiilor, finanþelor ºi patrimoniului Umanitãþii” .
„Cea de-a treia ºi ultima întrebare revelatoare în privinþa
43
conspiraþionismului” este „cum conspirã?”. O bunã parte din mijloacele
tipice de acþiune ale conspiraþiei sunt dezvãluite ºi în cazul de faþã. O primã
pârghie este cea financiarã, reprezentatã aici de intervenþia privatã a lui
George Soros; de obicei instrumentele predilecte pentru acest gen de
acþiune sunt FMI ºi Banca Mondialã, care au fost create tocmai în acest
scop. Nu mai puþin important este rolul ideologiei, pentru cã atentatorii
acþioneazã sub acoperirea unor concepte precum libertatea de exprimare
sau drepturile minoritãþilor; chiar CNSAS, ca instituþie, a fost creatã în
numele unor astfel de principii, în opinia PRM strãine spiritului naþional
românesc. Referirea la acordarea unor paºapoarte speciale etnicilor
maghiari din afara Ungariei face referire la o altã temã recurentã a
naþionaliºtilor români, anume „yugoslavizarea României”, adicã la crearea
unei situaþii care sã faciliteze ºi sã justifice intervenþia armatã a
conspiraþioniºtilor în România.
Sunt de remarcat douã referiri importante în text: prima la prim-ministrul
Adrian Nãstase ºi a doua la Serviciile Secrete. Mesajul este cã autoritãþile
statului au fost deja prinse în jocul conspiraþionist, cã forþa duºmanilor este
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
atât de mare încât ei îºi au aliaþi la cel mai înalt nivel chiar în rândurile
românilor. Pe de altã parte, partidul ºi liderul salvator, având revelaþia
adevãrului, se plaseazã la rândul lor într-o poziþie de forþã, somând pe
aceºti „trãdãtori” sã limpezeascã mãcar în ultimul moment conºtiinþa, de
vreme ce oricum au fost deja demascaþi. PRM ºi Corneliu Vadim Tudor se
prezintã în acest joc al titanilor ca fiind capabili, în fruntea excepþionalului lor
popor, sã înfrunte teribilul duºman.
Procesele de lãrgire cãtre est a celor douã mari organizaþii ale Occidentului
- NATO ºi Uniunea Europeanã - schimbã în bunã mãsurã peisajul
internaþional ºi submineazã multe dintre tezele conspiraþioniste care
populeazã imaginarul colectiv în România. Aºa cum am arãtat, cea mai
importantã dintre aceste teze spune cã nivelul scãzut de dezvoltare al þãrii
noastre se datoreazã în mare parte acþiunilor ostile ale strãinãtãþii.
Negocierile de aderare la Uniunea Europeanã ºi invitaþia de a face parte din
NATO pun România într-o situaþie cu totul nouã din acest punct de vedere,
aceea de þarã beneficiarã a unui ajutor economic substanþial din partea
aceleiaºi strãinãtãþi. Spre exemplu, numai ajutoarele nerambursabile
primite de la Uniunea Europeanã reprezintã o contribuþie substanþialã la
dezvoltarea României ºi se estimeazã cã vor ajunge la peste douã miliarde
de euro anual în anii urmãtori. Un alt mare actor internaþional, Banca
Mondialã, este considerat a fi principalul investitor strãin pe piaþa
româneascã, în condiþiile în care creditele acordate Guvernului de cãtre
aceastã instituþie au condiþii foarte avantajoase în ceea ce priveºte durata
de creditare ºi dobânda.
În noile condiþii era de aºteptat sã asistãm pe de o parte la o diminuare a
prezenþei teoriilor conspiraþioniste în discursul public ºi pe de altã parte la
reducerea audienþei acestor teorii. Ceea ce se întâmplã însã este mai
degrabã o schimbare a discursului, cu trei aspecte principale.
În primul rând este vorba de folosirea „jumãtãþilor de adevãr”. Ajutorul
extern primit de România este condiþionat de îndeplinirea unor obiective de
dezvoltare, în domenii variate, de la cadrul legislativ pânã la performanþele
economice. Deºi atingerea acestor obiective reprezintã în cvasitotalitatea
cazurilor un progres faþã de situaþia actualã, este la fel de adevãrat cã pe
termen scurt acþiunile întreprinse au numeroase efecte impopulare în plan
social (creºterea ºomajului fiind cel mai important dintre ele) sau cultural
(schimbãri majore împotriva tradiþiei existente). Efectele negative sunt
resimþite direct ºi imediat de cãtre populaþie, în timp ce rezultatele pozitive
sunt aºteptate pe termen mediu ºi lung. Mai mult, în timp ce primele pot fi
uºor cuprinse în cuvinte puþine ºi dictoane electorale, cele din urmã
49

necesitã o informare comprehensivã ºi au un grad de abstractizare ridicat.
Din toate acestea a rezultat un nou tip de discurs, care are în centru ideea cã
organizaþiile internaþionale fac mai mult rãu decât bine. Acest tip de discurs
nu este folosit ºi întreþinut numai de formaþiuni aflate la extremele spectrului
politic, ci este de multe ori propriu guvernelor, indiferent de culoarea politicã.
Cele mai puþin populare acþiuni guvernamentale sunt invariabil justificate cu
o explicaþie facilã de genul „este un sacrificiu necesar pentru aderarea la
Uniunea Europeanã”. O altã practicã des folositã de guvernanþi este jocul
cu promisiunile populiste: Guvernul ar vrea sã subvenþioneze în continuare
unele produse, sã intervinã pe piaþã pentru a controla preþurile, sã pãstreze
locurile de muncã inutile în întreprinderile de stat nerentabile ºi alte
asemenea lucruri, dar nu poate pentru cã Fondul Monetar Internaþional (sau
Banca Mondialã, sau Uniunea Europeanã) nu este de acord. Guvernul „cel
bun” se luptã ºi negociazã cu strãinii „cei rãi” pentru a pãstra o parte din
aceste lucruri intacte. Evident, acelaºi Guvern uitã sã precizeze cã miza
negocierii sunt de fapt banii strãinilor, fãrã de care toate aceste elemente
absolut ineficiente ºi aducãtoare de sub-dezvoltare nu s-ar putea menþine.
Jocul dual al guvernanþilor are o justificare politicã: prea multe efecte
negative impopulare pe termen scurt vor scãdea capitalul de încredere al
partidelor aflate la putere, care vor pierde alegerile chiar înainte de a se
bucura de efectele pozitive ale politicilor adoptate. Cu toate acestea, tot în
plan politic, se naºte a doua direcþie a discursului conspiraþionist. Corneliu
Vadim Tudor interpreteazã în felul sãu acþiunile guvernamentale ºi nu
numai cã nu vede eforturile guvernamentale, ci spune cã pur ºi simplu
„Guvernul este aservit organizaþiilor internaþionale care îi dicteazã ce
mãsuri trebuie sã ia”. În aceastã interpretare pãstrarea câtorva dintre
elementele de politicã socialã amintitã este fãcutã doar pentru a masca
adevãrate intenþii. Faþã de discursul guvernamental, acest exerciþiu de
retoricã are avantajele de a fi mai uºor de înþeles ºi de a corespunde
mitologiei existente. Cu alte cuvinte, strãinãtatea conspirã în continuare,
dar interesul ei s-a schimbat. Simulând faptul cã ne ajutã, spun
conspiraþioniºtii români, strãinii cumpãrã deciziile politice care distrug
industria româneascã (cea care ne adusese pe locul patru în lume!) ºi
transformã România într-o colonie de desfacere a produselor occidentale.
Cea de-a treia direcþie în care se dezvoltã discursul naþionalist referitor la
intervenþia strãinilor este cea mult mai difuzã a perspectivelor culturale.
Aspectele materiale ale problemei sunt lãsate deoparte. Dincolo de
dezvoltarea economicã ºi de nivelul de trai gãsim ceea ce conteazã cu
adevãrat, adicã „fiinþa naþionalã”. Elementele care compun identitatea
culturalã unicã a românilor - limba, religia, tradiþiile - rãmân marea mizã a
50
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
jocului conspiraþionist. Integrarea în Uniunea Europeanã este privitã ca
punctul culminant al unui mare proces de deznaþionalizare. În schimbul
efemerelor avantaje materiale, românii ar trebui sã renunþe la toate lucrurile
mult mai importante care îi definesc ca naþiune. Este marea loviturã a celor
ce doresc sã controleze lumea, care cautã sã impunã „religia banului”, o
lume a consumului lipsitã de Dumnezeu ºi golitã de spiritualitate.
I.1.4. Genul minoritar ºi minoritãþile sexuale
I.1.4.a. Aspecte privind intoleranþa ºi discriminarea de gen
A te naºte femeie în România este un fapt care configureazã o situaþie de
minoritate. Deºi nu este vizibil numeric, ca în cazul celorlalte grupuri
minoritare discutate în acest studiu (minoritãþi etnice, religioase, sexuale),
minoratul femeilor se exprimã în orice altã dimensiune de la participarea
civicã la accesul la resurse ºi la vizibilitatea în spaþiul public. Femeile
experimenteazã adesea condiþia de minoritare în raport cu bãrbaþii, chiar
dacã, numeric, lucrurile stau exact invers (populaþia de femei a României
este cu 3% mai mare decât cea de bãrbaþi).
Se poate aprecia cã legislaþia României în domeniu este suficient de
adaptatã normelor ºi standardelor internaþionale, iar instituþiile publice au
fãcut progrese în ultimii ani în sensul modificãrii atitudinii ºi al oferirii de
oportunitãþi egale femeilor. Odatã acest cadru conturat, rãmân în discuþie
probleme importante precum implementarea legislaþiei ºi schimbarea
mentalitãþii cu privire la statutul femeii în societate, probleme a cãror
soluþionare nu poate fi nici simplã ºi nici imediatã.
Opiniile actorilor implicaþi în promovarea drepturilor femeilor în România
definesc intoleranþa ºi discriminarea de gen nu prin prisma extremismului ci
din punctul de vederea al existenþei/inexistenþei oportunitãþilor egale pentru
cele douã sexe în toate domeniile vieþii sociale. Prin urmare, forma cea mai
rãspânditã de extremism în cazul femeilor este discriminarea.
Spre deosebire de celelalte grupuri sociale împotriva cãrora se manifestã
extremismul astãzi, manifestãrile de intoleranþã în cazul femeilor nu au de
cele mai multe ori drept cadru de desfãºurare scena publicã. Ea este
specificã familiilor în care femeia este lovitã sau umilitã, aflate în numãr încã
suficient de mare în România pentru a necesita adoptarea unor politici
publice distincte. Cu toate acestea, studierea anumitor aspecte/domenii
51

poate oferi o imagine adecvatã a intoleranþei faþã de femei cum ar fi: violenþa
domesticã, violul, traficul de femei, etc.
Spaþiul societãþii româneºti în care discriminarea de gen este majorã ºi
vizibilã în acelaºi timp este piaþa muncii. Existã încã locuri de muncã la care
femeile nu au acces, profesiile fiind considerate tradiþional masculine (un
exemplu în acest sens îl reprezintã ofiþerii din garda financiarã) sau în care
accesul lor este restricþionat din considerente legate de vârstã sau aspect
fizic. O problemã acutã din acest punct de vedere o reprezintã prioritatea pe
care o au femeile cu prilejul disponibilizãrilor, posibilitãþile de reconversie
sau de a gãsi un loc de muncã dupã vârsta de 45 de ani fiind cu mult
diminuate spre deosebire de cele pe care le au bãrbaþii.
Alte domenii în care discriminarea ºi intoleranþa sunt prezente se aflã în
directã legãturã cu sistemul de educaþie (discriminare prin curricula ºcolarã
ºi intervenþia bisericii ortodoxe), de sãnãtate (prin lipsa de abordare a bolilor
specifice), eforturi minime în promovarea femeilor în funcþii de decizie atât
la nivel politic cât ºi administrativ ºi care se manifestã în principal prin lipsa
de reprezentativitate conform procentului deþinut din numãrul total al
populaþiei.
Modalitãþi concrete ale manifestãrii discriminãrii (directe ºi indirecte) la:
1. Locul de muncã:
­ preferinþa pentru angajarea anumitor persoane pe criterii de diferenþã de
gen
­ blocarea promovãrii, accesului la posturi înalte
­ discriminarea la salarizare
­ discriminarea la disponibilizare sau pensionare
­ creºterea controlului asupra muncii lor
2. Politicã ºi luarea deciziilor
- atribuirea funcþiilor de conducere în structurile centrale ºi locale de partid
- atribuirea locurilor pe liste la alegeri
- atribuirea spaþiului TV în campanie
3. Viaþa socialã
Un exemplu din viaþa socialã este luarea în considerare a „bunei reputaþii” a
victimei în demonstrarea constrângerii în cazul violului. Aceasta poate fi
consideratã o formã de discriminare faþã de femei, întrucât se bazeazã pe
cultura tradiþionalã conform cãreia femeile ar trebui sã aibã o bunã reputaþie
în timp ce bãrbaþii pot fi judecaþi indiferent de aceasta. Acelaºi argument se
52
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
foloseºte ºi în cazul victimelor traficului cu femei.
Uneori discriminarea de gen îmbracã forme mai discrete ca marginalizarea,
izolarea, devalorizarea, minimalizarea realizãrilor profesionale, ºi acestea
se pot regãsi ºi la locul de muncã, ºi în viaþa politicã de partid, ºi în cea
publicã (aici incluzând ºi activitãþile din cadrul societãþii civile), dar ºi în cea
socialã.
Printre prejudecãþile ºi stereotipurile care conduc la discriminarea femeilor,
cele mai multe sunt legate de percepþia întâlnitã la nivelul societãþii cu
privire la definirea strictã a rolurilor celor douã sexe. Conform acestei
percepþii rostul femeilor este de a asigura un mediu familial adecvat, de a
avea în grijã creºterea ºi educaþia copiilor, de a oferi condiþiile necesare
sprijinirii bãrbatului în a-ºi îndeplini propriul rol mult mai orientat cãtre
afirmarea în societate ºi asigurarea condiþiilor materiale necesare familiei
sale. Cumulat cu aceastã percepþie legatã de rolul femeii în societate, un alt
aspect care determinã formarea unor prejudecãþi ºi stereotipuri se referã la
natura prin definiþie mai slabã, cu câteva excepþii, a femeii. Aceasta este
sensibilã pe de o parte ºi nu suficient de „durã” pentru a face faþã unor
responsabilitãþi sporite ºi complexe.
Prin urmare, cele mai întâlnite expresii care definesc rolul strict pe care
femeia este menitã sã îl îndeplineascã în societate sunt: locul femeii este la
cratiþã, femeia - mamã ºi soþie, expresii legate de inferioritatea naturalã (din
punctul de vedere al inteligenþei în principal) a femeii.
O formã de discriminare mai evidentã se întâlneºte în cazul comunitãþilor de
romi, unde ºi datoritã modului tradiþional de organizare a acestora, femeile
de etnie Roma au un statut inferior bãrbaþilor romi.
O imagine asupra stereotipurilor din societatea actualã oferã urmãtoarea
clasificare:
a. stereotipuri culturale (ce provin din imaginile pe care ni le formãm sub
influenþa propriei noastre culturi prin intermediul ºcolii, bisericii, artei,
cãrþilor, filmelor, muzicii, presei):
- tipul de imagine al femeilor proiectat de mass-media: casnicã, mamã,
prietenã, obiect sexual
- calitãþile asociate femeii în reviste ºi imagini de divertisment: pasive,
emoþionale, non-asertive, grijulii, dependente, incompetente tehnic
- tipuri de femei rezultate din procesele de (auto) atribuire categorialã: (1)
53

cu conotaþie pozitivã = femeie: la locul ei, la casa ei, nevastã ºi sau mamã
idealã, împlinitã; ºi (2) cu conotaþie negativã = femeie: ne- la locul ei,
pierdutã, de moravuri uºoare
- trei mituri actuale care încã dominã viaþa publicã: (1) „cel matern care
acþioneazã iraþional în virtutea maternitãþii (Zoe Petre); (2) cel delicatsensibil,
care acþioneazã subtil pervers în virtutea sensibilitãþii (Ana
Blandiana); ºi (3) cel viril, care acþioneazã dictatorial ºi castrator în
44
virtutea „bãrbãþiei” (Alina Mungiu)” toate cu imagine „negativ maleficã”.
b. personale (care sunt propriile noastre convingeri în privinþa atributelor
unui grup)
În general, evaluarea proprie a poziþiei sale în raportul dintre sexe, o duce
pe femeie la ceea ce înseamnã feminitate normalã: condiþia de soþie ºi
mamã.
Printre grupurile sociale formale sau informale care promoveazã
discriminarea de gen, instituþia cel mai des menþionatã în România în
legãturã cu discriminarea ºi intoleranþa faþã de femei este Biserica Ortodoxã
tocmai datoritã moralei creºtine promovate. Printre aspectele care conduc
cãtre aceastã concluzie se numãrã: poziþia Bisericii faþã de divorþuri, faþã de
avorturi, faþã de sexualitatea femeii (Biserica promoveazã modelul pur,
asexuat gen Fecioara Maria al femeii). La toate acestea se adaugã ºi faptul
cã rolul femeii în ritualurile bisericeºti este net diminuat faþã de cel al
bãrbatului, ea având un rol principal doar în ceremonia de înmormântare.
Rolul acestei instituþii este poate mai important decât al celorlalte în
promovarea drepturilor ºi poziþiei femeii deoarece are cea mai mare putere
de a influenþa mentalul colectiv.
Un alt grup care, deºi nu promoveazã, nu face suficiente eforturi pentru
afirmarea femeii este clasa politicã, unde, raportat la populaþie,
reprezentarea femeii este inferioarã faþã de statele occidentale. Poliþia,
Armata ºi SRI reprezintã alte grupuri formale care practicã discriminarea de
gen limitând prin regulamente interne accesul femeilor la aceste profesii,
spre pildã prin a restricþiona accesul lor la învãþãmântul de specialitate,
numãrul de locuri fiind mai mic pentru femei sau lipsind în totalitate.
Discriminarea de gen este practicatã ºi în alte instituþii publice unde, deºi
accesul nu este interzis sau limitat, femeile nu deþin funcþii de decizie. Existã
de asemenea meserii tradiþional considerate feminine, acest lucru fiind
subliniat încã din titlul lor (ex: femei de serviciu, asistente medicale etc.).
54
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
În ceea ce priveºte legislaþia, dupã cum este menþionat anterior, în
România, aceasta a fost aliniatã standardelor internaþionale. În acelaºi timp
existã o serie de acte normative sau norme legate de acestea care
încurajeazã în mod indirect discriminarea de gen. Dintre acestea:
­ legea egalitãþii de ºanse este lipsitã de mecanismul de implementare ºi
monitorizare
­ implementarea legii prevenirii ºi combaterii discriminãrii nu este susþinutã
de suportul financiar
­ nu existã o lege privind protecþia familiilor monoparentale
­ interzicerea accesului femeilor la funcþii de ofiþeri în garda financiarã este
reglementatã printr-un ordin al Ministrului Finanþelor etc.
În ceea ce priveºte formaþiunile politice care încurajeazã discriminarea de
gen, douã formaþiuni politice apar în rãspunsurile actorilor chestionaþi în
legãturã cu acest subiect:
a. Partidul România Mare - caracterul profund extremist al acestei
formaþiuni politice se rãsfrânge ºi asupra problemelor de gen
b. Partidul Social Democrat care, deºi are o politicã de promovare a
femeilor în funcþiile de decizie ºi chiar în cele politice, a
promovat/adoptat în mai multe ocazii acte normative sau declaraþii care
încurajeazã în mod indirect discriminarea de gen: diverse intervenþii
privind înfiinþarea Autoritãþii Naþionale pentru implementarea legii
privind egalitatea de ºanse, ireversibilitatea probei în cazul violenþei,
etc.
Raportând cercetarea efectuatã în cazul discriminãrii de gen la definiþia
inclusã în capitolul de introducere se poate concluziona cã existã diverse
elemente ce indicã intoleranþã din partea unor categorii faþã de opiniile
altora, domeniul vieþii sociale dar ºi al celei politice fiind vizate cu precãdere.
De asemenea, am demonstrat mai sus cã, prin folosirea unor mijloace care
nu respectã drepturile fundamentale ale celorlalþi, diverºi actori urmãresc
atingerea unor scopuri politice, chiar dacã nu la fel de evident ca în cazul
celorlalte categorii de persoane discriminate. În acelaºi timp, în cazul
femeilor se poate afirma cã în prezent discriminarea este cea care
predominã, intoleranþa manifestându-se doar în câteva situaþii extreme.
55

45
I.1.4.b. Aspecte privind minoritatea LGBT
Lipsa de informaþii nepartizane despre homosexualitate, asociatã tradiþiei
discriminãrii prin lege a persoanelor LGBT (care a încetat abia la începutul
anului 2002), fac ca societatea româneascã sã cunoascã un grad ridicat de
intoleranþã la adresa LGBT. Barometrul de opinie publicã din noiembrie
2000 indica un procent de 86% dintre cei intervievaþi care nu ar dori sa aibã
homosexuali drept vecini, în timp ce un barometru similar din luna iunie
2002 arãta cã aproximativ 59% nu considerã persoanele LGBT ca fiind
obiºnuite, normale. Aceste atitudini ºi mentalitãþi stau la originea celor mai
multe dintre manifestãrile de intoleranþã vizând LGBT. Ca urmare, mii de
persoane LGBT s-au confruntat cu experienþa închisorii, cu discriminarea,
s-au sinucis ori au cerut statut de refugiaþi pe baza orientãrii lor sexuale
dupã cãderea regimului comunist. În continuare, cele mai multe dintre
persoanele LGBT îºi ascund orientarea sexualã ºi duc o viaþã dublã de
teama repercusiunilor declinãrii orientãrii sexuale, ceea ce are efecte
negative asupra dezvoltãrii personalitãþii proprii, ca ºi asupra participãrii
libere ºi creative la viaþa societãþii.
Lipsa oricãror politici publice care sã iniþieze incluziunea socialã a LGBT
face ca, în continuare, climatul social, religios ºi politic sã încurajeze, prin
ratificare tacitã, discriminarea ºi intoleranþa pe criteriul orientãrii sexuale în
România. Discriminarea LGBT este o realitate prezentã în domenii precum
serviciile publice, relaþiile de muncã, comportamentul þi practicile angajaþilor
Poliþiei Române, sistemul penitenciar, reflectarea în mass-media, ori chiar
relaþiile de familie.
Conform Raportului cu privire la actele de violenþã, hãrþuire ºi discriminare
împotriva comunitãþii LGBT din România, realizat în 2001 de cãtre ACCEPT
în cooperare cu ILGA - Europe, 28% dintre persoanele LGBT chestionate
au fost victimele violenþei, 41% au fost hãrþuiþi, 35% au cunoscut, în familie,
manifestãri ale discriminãrii pe criteriul orientãrii sexuale, iar 29% au fost
discriminate la locul de muncã. Îngrijorãtor ºi alarmant este cã în 20% dintre
cazurile de violenþã ºi intoleranþã îndreptate împotriva LGBT sunt implicaþi
poliþiºti. Poliþia continuã sã se comporte intimidant ºi sã trateze persoanele
LGBT ca persoane „deviante” ce reprezintã un pericol social care trebuie
combãtut ºi amendat. Mai multe abuzuri ºi intimidãri de acest tip sãvârºite
de poliþiºti în anul 2002 indicã faptul cã „viaþa privatã” a LGBT este pusã în
pericol - sub forma ameninþãrilor, ridiculizãrii, intimidãrii prin reþineri abuzive
ºi amenzi - atunci când ea se exprimã "în public", în forme care nu au nici un
fel de conotaþie sexualã.
56
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Intoleranþa vizând comunitatea LGBT are în principal ca origine asocierea
homosexualitãþii cu sfera patologicului, pedofiliei ºi a crimelor pasionale.
Reducerea persoanelor LGBT la sexualitatea lor, ca ºi a individualitãþii
acestora la cea de grup, contribuie la transformarea lor într-un „celãlalt” al
societãþii româneºti, într-un „strãin” de care ne este teamã ºi pe care îl
percepem a avea o umanitate inferioarã. Dezumanizarea „celuilalt” îl
transformã într-o ameninþare la adresa normelor tradiþionale ºi de care
trebuie sã te aperi, fie prin degradarea lui moralã, fie prin acte ºi practici de
discriminare socialã.
În virtutea libertãþii de conºtiinþã ºi de opinie, orice grup social are dreptul sã
nu fie de acord cu homosexualitatea. Grupãri precum Noua Dreaptã,
Miºcarea pentru România, Fundaþia Anastasia, Asociaþia Studenþilor
Creºtini Ortodocºi (acestea din urma considerându-se a fi „braþul militant” al
Bisericii Ortodoxe Romane), diverse facþiuni auto-intitulate legionare incitã
la discriminare prin lege împotriva LGBT, înainte ºi dupã abolirea articolului
200 Cod Penal. Aceste convingeri ºi credinþe sociale pot fi exprimate liber,
cu eventuala suportare a consecinþelor derivate din încãlcarea dreptului la
demnitate pentru persoanele/ comunitatea LGBT, ele însã nu pot prevala
asupra obligaþiei statului de a asigura respectarea egalitãþii în faþa legii ºi a
dreptului la viaþa privatã asupra tuturor cetãþenilor sãi.
Atitudinile publice ale unor instituþii s-au adãugat la tradiþia excluziunii
sociale ºi a intoleranþei ce afecteazã persoanele LGBT din România,
sporind ºi dând legitimitate prejudecãþilor negative cu privire la
homosexualitate în rândul populaþiei în general. Se adaugã la acestea
practici abuzive ale Poliþiei Române îndreptate împotriva persoanelor
LGBT, ca ºi standardele duble de recrutare practicate de cãtre Armatã ºi
Poliþie. În accesarea unor servicii publice (precum cele medicale ori de
asistenþã psihologicã, de exemplu), LGBT se confruntã fie cu manifestãri
ale homofobiei personalului acestora, fie cu angajaþi care nu dispun de (1)
cunoaºtere, (2) expertizã ºi (3) experienþã în a rãspunde adecvat nevoilor
specifice ale LGBT. Principala temere a LGBT în accesarea acestor servicii
vizeazã confidenþialitatea exerciþiului profesional, în lipsa oricãror coduri
etice sau de bunã practicã prin care sã se garanteze non-discriminarea.
Tratamentul la care sunt supuse persoanele LGBT de cãtre poliþie indicã cu
claritate cã renunþarea la discriminarea prin lege nu asigurã în mod automat
îmbunãtãþirea statutului social al acestei minoritãþi. Cazurile documentate
de ACCEPT în anul 2002 pun în luminã mentalitãþi ºi practici discriminatorii
ale Poliþiei Române, ce mãsoarã tocmai distanþa dintre textul legii ºi
punerea sa în practicã. Trei dintre aceste cazuri sunt ilustrative: în cazurile
57

B.S, D. Z. ºi F. D, patrule ale Poliþiei i-au reþinut ºi amendat sub pretextul
propunerilor de întreþinere de relaþii sexuale în scopul obþinerii de foloase
materiale. Aceºtia, cu concursul ACCEPT, au solicitat în justiþie anularea
procesului verbal de constatare a presupusei contravenþii ºi exonerarea de
la plata amenzii. Sesizat, Tribunalul a reþinut netemeinicia învinuirilor
Poliþiei Române ºi a amenzilor pe care aceastã instituþie le-a aplicat, dândule
dreptate celor trei persoane, a cãror “vinã” este cã tranzitau Parcul Operei
din Bucureºti - loc de întâlnire al homosexualilor în capitalã. În martie 2003,
un întreg grup de persoane presupuse a fi LGBT au fost reþinute de cãtre
poliþia din Arad ºi interogate cu privire la aspecte vizând viaþa privatã a
acestora.
Deºi din punct de vedere juridic, odatã cu abrogarea art. 200 Cod Penal ºi
introducerea legislaþiei anti-discriminare, situaþia actualã poate fi
consideratã satisfãcãtoare, existã lacune legislative care permit un
tratament discriminatoriu ºi o ingerinþã a statului asupra drepturilor
persoanelor LGBT: nerespectarea dreptului la viaþa privatã atunci când
aceasta se exprimã „în public” , lipsa egalitãþii de tratament juridic cu privire
la parteneriatul de viaþã între persoane de acelaºi sex.
Partidul România Mare a avut o poziþie constantã de opoziþie la adresa
persoanelor/ comunitãþii LGBT, în principal în perioada 1990-2002, când
au existat dezbateri parlamentare ºi extra-parlamentare pentru eliminarea
din Codul Penal a art. 200, cât ºi în poziþiile publice ori paginile oficiosului
acestui partid parlamentar.
I.1.5. Minoritãþi religioase
O discuþie despre minoritãþi religioase în cadrul unei cercetãri despre
extremism este fãrã îndoialã sursã de controversã, în mai mare mãsurã
decât orice alte grupuri culturale abordate în acest raport. Totul porneºte de
la întâlnirea aproape ireconciliabilã între raþiune ºi credinþã pe care o astfel
de abordare o presupune.
Studiul oricãrui fenomen sau concept în ºtiinþele sociale este în esenþa sa
un proces raþional: porneºte de la definiþii ºi ipoteze ºi, printr-o serie de
inferenþe logice succesive, încearcã sã confirme sau sã infirme ipotezele
iniþiale, precum ºi sã afirme una sau mai multe concluzii. Studiul
extremismului nu face excepþie, aºa cum nu face excepþie nici studiul
religiei. Pe de altã parte esenþa religiei este iraþionalul, credinþa
nestrãmutatã în lucruri dincolo de orizontul de înþelegere al omului.
58
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
În introducerea acestei lucrãri am definit extremismul ca fiind, printre altele,
intoleranþã faþã de opiniile altora care diferã de cele proprii. Orice religie însã
pretinde a fi deþinãtoarea adevãrului unic despre cele mai importante lucruri
ale lumii, despre tot ceea ce este dincolo de limitele de orice fel ale omului.
Orice religie respinge implicit credinþele celorlalþi; mai mult, în orice religie
46
cei care cred sunt de obicei mântuiþi, iar cei ce nu cred sunt damnaþi . Cu
alte cuvinte, cel ce nu crede este un pãcãtos ce mai devreme sau mai târziu
va fi pedepsit, dacã nu prin altceva, mãcar prin faptul cã i se neagã accesul
la o viaþã liniºtitã dupã moarte. O dozã mai mare sau mai micã de intoleranþã
îi este astfel intrinsecã oricãrei credinþe religioase, exprimatã în respingerea
ºi chiar marginalizarea celui care nu crede. Unde este limita de la care acest
tip de intoleranþã intrinsecã poate fi consideratã extremism? ªi cum poate fi
definitã aceastã limitã fãrã a risca comparaþii valorice între o religie ºi alta?
Acestea sunt întrebãrile la care vom cãuta rãspunsul, referitor la societatea
româneascã, pe parcursul acestui capitol.
Dicþionarul de Sociologie defineºte religia ca un „tip de comportament uman
47
(credinþe ºi ritualuri) referitor la fiinþe, forþe, puteri supranaturale” .
Dicþionarul adaugã: „nu intrã în competenþa sociologiei sã se pronunþe
asupra valorii intrinseci a unei credinþe religioase sau a alteia ºi nici a religiei
ca atare. Ea analizeazã religia ca fenomen social în interacþiunea sa
48
multiplã cu celelalte fenomene sociale, semnificaþia socialã a religiei” . În
acest sens trebuie înþeles demersul analitic al acestei secþiuni.
Primul pas al analizei este trasarea, cel puþin la nivel teoretic, a limitei de
care am vorbit mai sus. Din bogata literaturã dedicatã studiului religiei, am
preluat definiþia extremismului religios propusã de Charles S. Lieberman,
pe care am considerat-o adecvatã atât ipotezelor iniþiale ºi scopurilor
lucrãrii de faþã, cât ºi reprezentãrilor fenomenului religios în plan social.
49
Lieberman defineºte extremismul religios prin trei componente :
- dorinþa de a extinde cuprinderea, detaliile ºi stricteþea normelor religioase
- izolarea socialã a celor de altã religie
- respingerea formelor culturale ºi a valorilor care sunt percepute ca fiind
strãine religiei practicate
Prima dintre aceste dimensiuni este probabil cea mai complexã dintre cele
trei dimensiuni. Prin norme religioase înþelegem setul de reguli pe care
credincioºii trebuie sã le respecte pentru a nu pãcãtui în faþa propriului zeu
(sau propriilor zei). Normele religioase reglementeazã o serie de
comportamente ale individului, atât în spaþiul public cât ºi în cel privat. Prin
dorinþa de a extinde cuprinderea acestor norme înþelegem intenþia de a
59

extinde limitele în care ele sunt valabile la toate aspectele vieþii, fie ele
publice sau private. Interpretarea detaliilor legilor poate fi de asemenea o
sursã de extremism. Spre exemplu, o normã religioasã poate cere femeilor
sã se îmbrace „decent ºi modest”. O interpretare posibilã a acestei norme
este cã fiecare individ sau comunitate poate decide modul de aplicare, dupã
cum îi dicteazã propria conºtiinþã. Una extremã va interpreta norma
adãugând detalii care pot merge de la rochie lungã pânã la acoperirea
tuturor pãrþilor corpului, inclusiv faþa. În fine, în cadrul primei componente
am fãcut referire la stricteþea legii. Dupã cum spune Lieberman, „termenul
strict nu înseamnã în mod obligatoriu mai aproape de ‚litera legii'. ‚Litera
legii' sugereazã de cele mai multe ori o flexibilitatea a interpretãrii. Strict se
referã la impunerea unor restricþii ºi mai mari”.
Extremismul religios poate fi pus în legãturã fie cu un proces, fie cu un grup
cultural (la limitã un individ). În primul caz putem spune despre un individ
sau un grup cã devin mai mult sau mai puþin extremiºti în convingerile lor
religioase, iar în cel de-al doilea sens vorbim de grupuri sau indivizi care
sunt plasate la extremã din punct de vedere al credinþelor ºi practicilor
religioase. În consecinþã, atunci când analizãm o creºtere a extremismului
religios într-o comunitate avem în vedere fie faptul cã tot mai mulþi membri ai
comunitãþii devin mai extremiºti (ºi ne referim deci la proces), fie cã
grupurile culturale identificate drept extremiste câºtigã influenþã ºi aderenþi
în comunitate.
Discuþia despre religie ºi extremism religios în România se leagã inevitabil
de cea despre naþionalism. Românii sunt într-o proporþie covârºitoare
creºtini-ortodocºi: 87% dintre cetãþenii României de astãzi se declarã
50
ortodocºi, iar procentul depãºeºte 90% pentru cei de etnie românã .
Religia joacã un rol important în definirea naþiunii române. În România,
toate proiectele naþionaliste ale perioadei moderne au inclus ortodoxismul
ca element esenþial. Mai mult, în cea mai mare parte a istoriei lor românii au
fost în mod direct afectaþi de faptul cã aveau o altã religie decât vecinii lor.
Acest lucru este valabil atât pentru locuitorii Moldovei ºi Valahiei, aflaþi într-o
continuã confruntare cu expansiunea otomanã, cât ºi pentru cei din
Transilvania, în relaþia cu regii maghiari catolici. Încã o datã istoria, tradiþia,
imaginarul colectiv aduc în prim plan un model conflictual de percepþie a
fenomenului religios: De o parte a conflictului se aflã comunitatea românã
de credinþã ortodoxã ºi de cealaltã „strãinii”. Nu este scopul acestui raport
sã analizeze acest conflict în ceea ce priveºte rãdãcinile sale istorice sau
51
mitologia cãreia i-a dat naºtere . Pentru obiectivele lucrãrii de faþã am ales
sã prezentãm cadrul legislativ actual în ceea ce priveºte practicarea religiei
60
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
în România, precum ºi sã semnalãm o serie de manifestãri pe care le putem
plasa în sfera extremismului religios, în abordarea descrisã mai sus.
Constituþia României prevede fãrã echivoc principiul nediscriminãrii
culturale, indiferent de criteriul considerat. Astfel, paragraful (2) al articolului
4 spune cã „România este patria comunã ºi indivizibilã a tuturor cetãþenilor
sãi, fãrã deosebire de rasã, de naþionalitate, de origine etnicã, de limbã, de
religie, de sex, de opinie, de apartenenþã politicã, de avere sau de origine
socialã”. Articolul 29, referitor la libertatea conºtiinþei, garanteazã dreptul la
liberã practicã religioasã:
(1) Libertatea gândirii ºi a opiniilor, precum ºi libertatea
credinþelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o formã.
Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere
la o credinþã religioasã, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conºtiinþei este garantatã; ea trebuie sã se
manifeste în spirit de toleranþã ºi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere ºi se organizeazã potrivit
statutelor proprii, în condiþiile legii.
(4) În relaþiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace,
acte sau acþiuni de învrãjbire religioasã.
(5) Cultele religioase sunt autonome faþã de stat ºi se bucurã
de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenþei
religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azil ºi în
orfelinate.
(6) Pãrinþii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit
propriilor convingeri, educaþia copiilor minori a cãror
rãspundere le revine.
Constituþia este completatã de Ordonanþa Guvernului nr. 137/2000, privind
prevenirea ºi sancþionarea tuturor formelor de discriminare. Textul legii
defineºte discriminarea ca fiind „orice deosebire, excludere, restricþie sau
preferinþã, pe bazã de rasã, naþionalitate, etnie, limbã, religie, categorie
socialã, convingeri, sex sau orientare sexualã, apartenenþã la o categorie
defavorizatã sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea
sau înlãturarea recunoaºterii, folosinþei sau exercitãrii, în condiþii de
egalitate, a drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale sau a drepturilor
61

ecunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social ºi cultural sau în
orice alte domenii ale vieþii publice”. România este prima þarã din Europa
Centralã ºi de Est care adoptã un astfel de act normativ ce pedepseºte toate
formele de discriminare. În baza Ordonanþei de Guvern nr. 137/2000 ºi a
Hotãrârii de Guvern nr. 1194/2001 a fost înfiinþat în anul 2002 Consiliul
Naþional pentru Combaterea Discriminãrii care are rolul de a superviza
aplicarea legislaþiei antidiscriminare.
Principala lacunã a cadrului legislativ în acest domeniu este lipsa unei
reglementãri specifice. Mai exact, poate cã nu lipsa unei legi a cultelor este
problema - în fond, orice religie se poate auto-organiza mult mai bine în
virtutea propriilor legi interne ºi respectând legile existente - ci faptul cã
existã o astfel de reglementare datând din 1948 ºi încã neabrogatã.
Decretul-Lege nr. 177/1948, pentru regimul general al cultelor religioase,
este încã legea care reglementeazã funcþionarea cultelor religioase pe
teritoriul României. Acesta face o distincþie care poate fi consideratã
discriminatorie, între cultele „recunoscute” ºi cele „nerecunoscute” de cãtre
stat, în sensul cã acestea din urmã nu beneficiazã de sprijinul material al
autoritãþilor. Obþinerea statutului de cult depinde de deciziile Guvernului ºi
Parlamentului, decizii care pot fi considerate în unele cazuri arbitrare.
Pentru cã o parte din prevederile Decretului nr. 177/1948 contravin
Constituþiei, existã opinia cã el trebuie considerat implicit abrogat. Analistul
Gabriel Andreescu afirmã:
62
Nu a fost adoptatã nici o lege de abrogare a Decretului nr.
177/1948 ºi, drept urmare, prevederile sale
neconstituþionale trebuie considerate abrogate implicit.
Existã în acelaºi timp decizii ale Curþii Supreme de Justiþie
care susþin cã Decretul nr. 177/1948 nu mai este valabil
52
datoritã caracterului sãu neconstituþional.
Dincolo de reuºitele sau lipsurile cadrului legislativ, principalele manifestãri
de intoleranþã religioasã le regãsim în spaþiul public. Spre exemplu, în anul
1997, Asociaþia Studenþilor Creºtini-Ortodocºi din România (ASCOR) a
trimis Preºedintelui României o scrisoare deschisã cu ocazia votului din
53
Parlament a unui amendament la Legea investiþiilor . Conform legii,
investitorii strãini nu au posibilitatea de a cumpãra pãmânt pe teritoriul
românesc ºi dezbaterea viza abrogarea acestei prevederi. Scrisoarea
cerea, pe o linie virulent naþionalistã, pãstrarea prevederilor existente.
ASCOR este un exemplu tipic de organizaþie religioasã care încearcã sã
construiascã un proiect social pornind de la normele religioase. Scopul
declarat al Asociaþiei este „sã contribuie la restaurarea personalitãþii umane
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
prin cultivarea valorilor creºtine, a dragostei faþã de aproape ºi a
responsabilitãþii faþã de societate”. În practicã, acþiunile ASCOR merg
dincolo de acest scop, încercând sã introducã ºi în alte domenii
reglementãri pornind de la valorile religioase (aºa cum sunt înþelese de
Asociaþie).
Sunt destul de multe cazurile în care apar astfel de manifestãri care,
conform definiþiei adoptate, pot fi considerat extremiste. Multe dintre ele
urmeazã prima dimensiune a extremismului religios, aºa cum este ºi
exemplul de mai sus, o încercare de a extinde cuprinderea normei
religioase; de asemenea, nu lipsesc nici situaþiile în care detaliile sau
stricteþea legii sunt interpretate într-o manierã extremã.
La începutul lunii noiembrie a anului 2002, Parlamentul a luat din nou în
discuþie o iniþiativã care are ca obiect legalizarea prostituþiei pe teritoriul
României. Problema în sine este extrem de complicatã ºi trebuie avute în
vedere nenumãrate aspecte, de la principiile fundamentale la aspectele
economice, cele privind politicile de sãnãtate publicã, securitatea
cetãþeanului ºi multe altele. Între acestea, ºi morala îºi are un loc însemnat.
Totuºi, Biserica Ortodoxã Românã a preferat sã facã apel încã o datã la un
argument de dogmã religioasã, cerând respingerea proiectului în virtutea
faptului cã practicarea prostituþiei contravine normei religioase.
În România, conform Recensãmântului populaþiei 2002, 86,7% dintre
locuitori sunt creºtini ortodocºi. În aceste condiþii putem identifica o serie de
manifestãri care au ca obiectiv diverse forme de izolare socialã a aderenþilor
unor culte minoritare, în special cele fãrã tradiþie în spaþiul românesc. Cele
mai multe dintre ele au ca bazã interzicerea accesului în spaþiul public,
precum ºi la diverse resurse. În unele cazuri evenimentele capãtã un
caracter violent. Astfel, analistul Gabriel Andeescu consemneazã o serie de
agresiuni împotriva credincioºilor de rit greco-catolic în Filea de Jos, 1991;
Visuia (Bistriþa-Nãsãud), 1991; Turda, 1991; Mãrgãu (Cluj), 1991; Ceaba
(Cluj), 1992; Hodac (Mureº), 1992, Hopîrta (Blaj), 1993; Salva (Bistriþa-
Nãsãud), 1993; Romuli (Bistriþa-Nãsãud), 1994; Pârâul Frunþii (Neamþ),
1994; Breb (Maramureº), 1994, Iclod (Cluj), 1997; Botiza (Maramureº),
54
1998 . Andreescu menþioneazã, de asemenea, agresiuni îndreptate
împotriva membrilor bisericilor baptistã ºi Martorii lui Iehova, în unele dintre
ele investigaþiile demonstrând existenþa unei colaborãri între autoritãþile
publice ºi ierarhii Bisericii Ortodoxe pentru a-i împiedica pe membrii cultului
55
Martorii lui Iehova sã îºi practice liber credinþa religioasã .
O mare parte a tendinþelor extremiste manifestate de cultele din România
63

îºi au ca sursã principalã de alimentare confruntãrile cu interes patrimonial
- nu de puþine ori s-a discutat despre accesul la resurse financiare bugetare
sporite al Bisericii Ortodoxe sau protestele ºi demersurile „în forþã” pentru
limitarea accesului la resurse al celorlalte culte. De foarte multe ori aceste
I. 2. Amplificarea manifestãrilor extremiste din cauze
socio-economice: sãrãcie, inegalitate, corupþie
Contextul socio-economic reprezintã de asemenea o sursã de tensiune în
România, contribuind la contextul politic propice dezvoltãrii acþiunilor
extremiste. Dupã ce regimul comunist a gestionat foarte prost economia
româneascã, au urmat încã treisprezece ani de recesiune la care au
contribuit în bunã mãsurã greºelile elitelor politice, determinate fie de
incompetenþã, fie de interese personale. În aceste condiþii nivelul de trai al
majoritãþii populaþiei a scãzut considerabil, în timp ce diferenþele între cei
mai bogaþi ºi cei mai sãraci dintre cetãþeni au crescut continuu, iar clasa de
mijloc este aproape inexistentã. Totodatã, corupþia reprezintã o gravã
problemã în România de astãzi, recunoscutã ca atare de autoritãþi, de
cetãþeni ºi de rapoarte independente ale organizaþiilor internaþionale. Toate
acestea sunt surse potenþiale de conflict în societatea româneascã, în
condiþiile în care atitudinea ostilã împotriva celor „vinovaþi” de problemele
economice („corupþii”, „noii îmbogãþiþi”) este abil întreþinutã ºi promovatã de
grupãri populiste.
64
Sãrãcia
Lipsa locurilor de muncã
Corupþia
Preþurile mari
Veniturile mici
11
10
Institutul pentru Politici Publice
8
Lipsa locuinþelor 14
20
19
17
22
49
23
12
%
Prima menþiune
A doua menþiune
Dupã pãrerea dvs., care credeþi cã sunt cele mai importante
probleme cu care se confruntã România în prezent?

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Întrebaþi care sunt principalele probleme cu care se confruntã þara lor, în
luna mai 2003, românii au indicat pe primele locuri sãrãcia, lipsa locurilor
de muncã ºi corupþia, în aceastã ordine. Toate rãspunsurile care au
obþinut scoruri semnificative, cu excepþia corupþiei, sunt din aceeaºi sferã
a nivelului de trai ºi performanþelor socio-economice, dupã cum ne aratã
56
figura de mai sus .
Putem spune fãrã a exagera cã cetãþenii României sunt foarte preocupaþi
de nivelul scãzut de trai cu care se confruntã. Nu vom insista pentru a
demonstra cã în România calitatea vieþii populaþiei este la cote scãzute.
Este un subiect asupra cãruia existã numeroase rapoarte ºi cercetãri,
aparþinând autoritãþilor publice, organizaþiilor internaþionale sau altor surse
57
independente . Concluziile comune acestor rapoarte aratã cã nivelul de
trai al românilor este unul dintre cele mai mici din Europa, cã a scãzut
semnificativ faþã de perioada comunistã ºi cã un numãr mare de cetãþeni
trãiesc sub sau foarte aproape de pragul de la care sunt consideraþi sãraci,
58
conform standardelor internaþionale .
Absenþa resurselor, de multe ori inclusiv a celor care ar permite satisfacerea
nevoilor minime de viaþã este surprinsã ºi în sondajul amintit: 39% dintre
respondenþi afirmã cã veniturile gospodãriei proprii le permit numai strictul
necesar, iar 38% spun cã se aflã chiar sub acest prag. Urmãrind dinamica
rãspunsurilor la aceeaºi întrebare („Cum apreciaþi veniturile actuale ale
gospodãriei dumneavoastrã”) în ultimii ºase ani, se poate lesne observa cã
cifrele se menþin la aproximativ aceleaºi valori. Cu alte cuvinte, problema
veniturilor scãzute afecteazã pe o perioadã lungã de timp majoritatea
populaþiei României.
iun
1997
sep
1997
dec
1997
iun
1998
CURS LUAS CURS CURS
1
6
22
40
31
1
6
21
40
32
1
7
23
41
28
1
7
18
43
31
nov
1998
MMT
2
8
22
37
31
mai
1999
1
6
18
39
36
nov
1999
1
3
15
42
39
mai
2000
1
3
17
37
41
nov
2000
1
4
16
39
40
mai
2001
1
6
21
37
36
nov
2001
1
3
14
38
44
iun
2002
1
3
16
34
45
oct
2002
1
6
19
38
34
mai
2003
MMT CURS MMT CURS MMT CURS IMAS MMT GALLUP
1
5
17
39
36
Veniturile familiei…
Reuºim sã avem tot ce ne trebuie, fãrã
sã ne restrângem de la ceva
Reuºim sã cumpãrãm ºi unele bunuri
mai scumpe, dar cu restrângeri în alte
domenii
Ne ajung pentru un trai decent, dar nu
ne permitem cumpãrarea unor bunuri
mai scumpe
Ne ajung numai pentru strictul necesar
Nu ne ajung nici pentru strictul necesar
Nemulþumirile legate de starea de sãrãcie sunt în strânsã legãturã cu
percepþia gradului de inegalitate socialã. Conºtientizarea propriei sãrãcii
65

este determinatã ºi de comparaþia cu alþi membri ai societãþii. Respondenþii
BOP au fost solicitaþi sã aleagã dintre mai multe grafice care indicau diverse
moduri de distribuire a veniturilor în societate. Rezultatul este prezentat în
figura de mai jos.
66
O micã elitã la vârf ,
foarte puþini oameni
la mijloc º i cea mai
mare parte a
oamenilor la bazã
Situaþia din...
România dinainte de
1990
România de az i
România de pes te 10
ani
România aº a cum ar
trebui sã fie
O societate ca o
piramidã, cu o elitã micã
la vârf , mai mulþi oameni
la mijloc º i cei mai mulþi
la bazã
11
2 4
28
18
60
Institutul pentru Politici Publice
6
O piramidã cu
excepþia f aptului
cã puþini oameni
sunt chiar jos
35
18
20
O societate cu c ei
mai mulþi oameni la
mijloc
A B C D E
12
36
19
44
24
O societate cu c ei
mai mulþi apropiaþi
de vârf ºi doar
puþini jos
10
4
4
4 1
0% 25% 50% 75% 100%
%
Diferenþele pânã la 100% reprezintã Nª/NR
Analizând datele din seria Barometrul de Opinie Publicã, politologul Gabriel
Bãdescu concluziona cã „România este una dintre þãrile cu un trecut
comunist, în care tranziþia economicã a dus la o creºtere însemnatã a
inegalitãþii veniturilor ºi, în acelaºi timp, la o scãdere a veniturilor pentru cea
mai mare parte a cetãþenilor. Datele aratã cum cei mai mulþi dintre oameni
au o percepþie clarã a creºterii inegalitãþii ºi îºi doresc ca societatea sã fie
din nou caracterizatã de venituri apropiate, în special prin ridicarea salariilor
59
mici.”

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Întrebaþi de ce cred cã existã în þara noastrã persoane care trãiesc în
sãrãcie, respondenþii BOP au fost mai degrabã de pãrere cã vina aparþine
altora decât sãracilor în cauzã. 31% au identificat ca principal vinovat statul,
iar 27% dintre rãspunsuri au menþionat „nedreptatea din societatea
noastrã”, în timp ce doar 29% la sutã dintre alegerile subiecþilor indicã drept
60
cauzã a sãrãciei „lenea” . Diferenþele sunt ºi mai clare dacã luãm în
considerare numai pe cei care se considerã sãraci (cei care spun cã
veniturile realizate nu le ajung nici pentru satisfacerea nevoilor de bazã).
Considerând rãspunsurile acestora, 37% considerã cã principala motivaþie
a sãrãciei este lipsa de ajutor din partea statului, iar 30% acuzã nedreptatea
din societatea noastrã. Un procent însemnat de rãspunsuri (27%)
menþioneazã provenienþa dintr-o familie sãracã. Românii în general, ºi cu
precãdere cei mai sãraci dintre ei, plaseazã, deci, cauzele sãrãciei în
funcþionarea sistemului. În cele mai multe dintre cazuri, ei considerã fie cã
statul sau societatea nu îi ajutã suficient sau sunt prea nedrepte, fie cã
Ordine publicã
Educaþie
Privatizare
Locuinþe
Nivel de trai
Sãnãtate
Agriculturã
Industrie
Locuri de muncã
Reducerea corupþiei
Foarte nemulþumit+Nemulþumit Mulþumit+Foarte mulþumit
78%
77%
81%
74%
79%
67%
71%
63%
49%
47%
15%
12%
11%
10%
20%
19%
19%
18%
44%
42%
Diferenþele pânã la 100% reprez intã Nª/ NR
Cât de mulþumit sau nemulþumit sunteþi de activitatea
Guvernului în urmãtoarele domenii? (mai 2003)
67

inegalitatea iniþialã se perpetueazã, ºansele celor proveniþi din familii
sãrace fiind reduse.
În acelaºi timp, lipsa de eficienþã a guvernãrii este principala sursã de
frustrare a populaþiei. În toate aspectele românii sunt mai degrabã
nemulþumiþi de activitatea guvernanþilor, aºa cum aratã figura de mai sus.
Politicile proaste sau prost aplicate sunt principala sursã a nemulþumirii.
Cifrele din graficul anterior nu sunt un accident, în sensul cã nu se referã
doar la activitatea actualului cabinet. Urmãrind dinamica rãspunsurilor la
aceeaºi întrebare în ultimii ºapte ani descoperim cã activitatea tuturor
guvernelor, indiferent de culoarea politicã, a primit aprecieri negative.
O sursã importantã de nemulþumire este reprezentatã de corupþie. Pornind
de la datele disponibile în ultimii ani, sociologul Manuela Stãnculescu
noteazã:
Într-adevãr, 80% dintre români considerau în mai anul acesta cã în þara
noastrã „corupþia este generalizatã ºi prezentã la toate nivelurile”. Nivelul
ridicat al corupþiei percepute este strâns corelat cu neîncrederea în
principalele instituþii ale statului. 76% dintre respondenþi au puþinã, foarte
puþinã sau nu au deloc încredere în Parlament, 69% ºi 67% manifestând
aprecieri similare faþã de Justiþie, respectiv de Guvern. Analizând sursele
corupþiei percepute, Manuela Stãnculescu concluzioneazã:
68
La nivelul mentalului colectiv, în cei 13 ani de tranziþie tema
socialã a corupþiei a parcurs drumul de la disputã la consens.
Astfel, în ultimii trei ani, BOP FSD înregistreazã în mod
constant opinii conform cãrora corupþia din România este
„mare”, „generalizatã”, mai degrabã „în creºtere”, opinii
61
exprimate de marea majoritate a populaþiei cu drept de vot.
La nivelul mentalului colectiv, cauza principalã a corupþiei
este de naturã individualã pentru 44% dintre respondenþii
care au o opinie ºi de naturã sistemicã pentru restul. Este de
remarcat cã dacã se cumuleazã rãspunsurile “legi proaste”
ºi “legile nu sunt aplicate” se observã cã douã treimi din
populaþia cu drept de vot indicã designul defectuos ºi lipsa de
eficienþã a legislaþiei drept principale cauze ale corupþiei din
România. De asemenea, o jumãtate din populaþie opteazã
pentru “birocraþie” ºi pentru “ºefi incompetenþi numiþi în
funcþie pe criterii politice“. În aceste condiþii, dincolo de
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
cauzele individuale de tipul “dorinþa unora de a se îmbogãþi
peste noapte” principalele surse percepute ale corupþiei sunt
62
legislaþia ºi modul de organizare al administraþiei publice.
În aceste condiþii nu trebuie sã surprindã faptul cã 53% dintre români
considerã cã ne îndreptãm într-o direcþie greºitã ºi 72% sunt nemulþumiþi de
felul în care trãiesc. De aici rezultã nemulþumiri ºi tensiuni populare, care pot
fi cu uºurinþã folosite de formaþiuni radicale ºi/sau populiste pentru a fi
transformate în capital politic. Rezultatul unui astfel de proces poate fi
concretizat inclusiv în violenþe ºi în acþiuni extreme în plan politic.
O grupare precum România Mare poate transforma nemulþumirile
cetãþenilor în capital politic. Sloganul cu care PRM ºi Corneliu Vadim Tudor
s-au prezentat la ultimele alegeri generale este „Jos Mafia! Sus Patria”.
Mesajul este simplu de înþeles: motivul pentru care noi, românii ºi þara
noastrã, România, trãim în mizerie este corupþia generalizatã; eliminarea
corupþiei înseamnã redresarea Patriei.
Lupta împotriva corupþiei este, aºa cum am vãzut din toate programele pe
care PRM le-a prezentat, una din marile obsesii ale acestui partid. De multe
ori, Interesul Naþional este prezentat ca sinonim cu „eliminarea acestei
63
pecingini care ne macinã fiinþa noastrã naþionalã” . Într-un discurs þinut în
64
februarie 2001 la Alba-Iulia, intitulat „Discurs despre starea Naþiunii” ,
liderul PRM se întreba retoric „acum care este starea Naþiunii?” ºi
rãspundea „Am înlocuit o Mafie cu altã Mafie”. PRM se prezintã ca singura
grupare politicã alcãtuitã din oameni cinstiþi, care acþioneazã doar în
virtutea Interesului Naþional. Toate celelalte formaþiuni, deºi în aparenþã
urmãresc interese divergente, sunt de fapt unite de interese comune
subversive ºi ilegale. În amintitul discurs, liderul PRM acuza:
Un nenorocit care sparge o vitrinã ºi ºterpeleºte o pâine, sau
unul care a furat un tomberon de gunoi ºi l-a vândut cu 1
milion de lei, fiindcã n-avea ce sã dea de mâncare la copii -
caz real, prezentat de mine, în Senat, în faþa fostului ministru
de interne, Dudu Ionescu - este bãgat în închisoare, în vreme
ce un mafiot care sparge o bancã, din interior, este bãgat în
Parlament sau în Guvern. Nu trebuie un efort deosebit
pentru a înþelege cã nici un mare infractor al Regimului
Iliescu n-a pãþit nimic pe timpul Regimului Constantinescu, la
fel cum nici unui mare infractor al Regimului Constantinescu
nu i s-a clintit nici un fir de pãr pe timpul noului Regim Iliescu.
69

70
Toþi merg mânã-n mânã. Toþi sunt înþeleºi ºi nimeni nu
îndrãzneºte sã depãºeascã linia roºie.
Argumentul este cu siguranþã greu de infirmat, în fond corupþia este o
problemã realã ºi deosebit de acutã a societãþii româneºti, dar PRM
încearcã sã facã mai mult, anume sã creeze impresia unei plan diabolic de
îndobitocire a românilor. Tribunul îºi încheie apoteotic atacul spunând:
Fibra biologicã a Poporului Român e atacatã sistematic, în
conformitate cu un plan diabolic. Românii nu mai sunt priviþi
ca o Naþiune, ci ca o turmã, care rabdã orice ºi oricât.
În consecinþã, partidul îºi însuºeºte misiunea istoricã de a lupta împotriva
corupþiei. Pagini întregi ale revistelor sale sunt tipãrite sub genericul „rãzboi
corupþiei”, iar acuzaþiile, niciodatã probate, vizeazã pe oricine este
împotriva sau are alte opinii decât PRM. Totul este prezentat ca un imens
complot al corupþilor împotriva întregului popor, iar Mafia pare atât de
puternicã încât „bugetul pe anul 2001 poate fi compromis total de Mafie!”, iar
Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii, alcãtuit din cei mai înalþi demnitari
66
români, s-a transformat în „Consiliul Suprem de Apãrare a Mafiei” .
Totuºi, PRM se aratã suficient de puternic pentru a lupta, în numele
întregului popor, împotriva corupþiei: „PRM, deºi este în opoziþie, are
67
puterea sã dea cu Mafia de pãmânt!” . Pentru a simboliza acest lucru, a fost
creat un departament special, intitulat Departamentul Anti-Corupþie al PRM,
dar nu a fost publicat nici un document despre ce face sau ce va face acest
departament, altceva decât revelaþii incendiare a cãror veridicitate este de
multã ori pusã sub semnul întrebãrii de absenþa oricãror probe concrete.
Prin demascarea corupþiei sistemului, Vadim se proclamã pe sine ºi partidul
sãu ca fiind singura alternativã viabilã pentru a asigura un viitor poporului.
Partidul promite cã va fi cel care va elimina corupþii, iar metodele pe care le
propune sunt extreme. În noiembrie 2000, în plinã campanie electoralã a
izbucnit un scandal în jurul unei declaraþii a candidatului PRM la preºedinþie,
nimeni altul decât Corneliu Vadim Tudor, conform cãreia va guverna þara cu
mitraliera. Mai pot fi amintite ºi prevederile cu caracter programatic de
înfiinþare a Judecãtoriilor de Urgenþã. Rolul de executanþi ai campaniilor
anti-corupþie ar reveni atât poliþiei, dar mai ales Gãrzilor Naþionale
68
Antimafie , adevãrate formaþiuni paramilitare a cãror înfiinþare o propune
PRM.
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Sãrãcia ºi inegalitatea socialã sunt în România de astãzi principalele surse
ale nemulþumirii populaþiei. Corupþia asociatã cu administraþia publicã ºi
frustrãrile cauzate de legile proaste sau prost aplicate sunt în strânsã
legãturã cu insatisfacþia generatã de lipsa resurselor materiale. Existã un
risc major ca aceste tensiuni sã fie captate de un partid extremist, precum
PRM, ºi transformate în capital politic. Chiar dacã pe termen lung
extremismul de sorginte culturalã rãmâne principalul pericol în societatea
româneascã, în contextul actual nu pot fi neglijate eventualele manifestãri
extreme pornite sau legitimate de nemulþumirea popularã cu cauze socioeconomice.
I. 3. Autoritarism, deprivare ºi opþiunile românilor pentru
formaþiuni extremiste
Sondajul IPP/Gallup pe tema intoleranþei, discriminãrii ºi autoritarismului
dezvãluie, pe lângã datele ºi comentariile prezentate în caietul de sondaj,
alte aspecte care þin de aceastã tematicã largã, pe care ne propunem sã le
prezentãm în aceastã secþiune. Selecþia relaþiilor incluse în acest capitol nu
69
epuizeazã subiectele aferente acestui subiect, ea se bazeazã în principal
pe ipotezele iniþiale ale cercetãrii realizate de Institutul pentru Politici
Publice ºi îºi propune sã întregeascã imaginea pe care rezultatele
sondajului o pot oferi pe aceastã temã.
Astfel, subiectele pe care se va centra acest capitol sunt, formulate într-o
accepþiune largã, urmãtoarele: relaþia dintre autoritarism ºi anomie socialã
ºi cea dintre autoritarism ºi deprivare; care sunt minoritãþile afectate în cea
mai mare mãsurã de discriminare, precum ºi câteva rezultate pe tema
extremismului politic. Asemenea formulãri largi ar putea sã inducã imaginea
unei analize ample, atât teoretice cât ºi empirice. Dimpotrivã, obiectivul
acestui capitol este mult mai modest - acela de a prezenta rezultatele
înregistrate în ideea oferirii unei baze de analizã pentru comentariile ºi
studiile viitoare. El se doreºte a fi deci, în primul rând o radiografiere a
situaþiei existente în privinþa subiectelor mai sus-menþionate, dar ºi o
continuare ºi o completare atât a caietului de sondaj realizat, cât ºi a
capitolelor incluse în studiul de faþã.
71

I.3.1. Autoritarism ºi anomie socialã
Proasta funcþionare a legilor ºi corupþia ridicatã sunt douã aspecte care
structureazã percepþia cetãþenilor asupra contextului românesc, conform
datelor sondajului. Legat de întrebãrile punctuale menþionate mai jos, ceea
ce este supus analizei este de fapt percepþia anomiei sociale, prin
acordul/dezacordul exprimat în legãturã cu urmãtoarele afirmaþii: „Nu
conteazã cã existã legi, oricum cei de la putere fac ce vor ei”, „În zilele
noastre cei mai mulþi care încalcã legea scapã nepedepsiþi”, „În prezent nici
tribunalele nu mai fac dreptate oamenilor”, „În România te poþi îmbogãþi
doar pe cãi necinstite”.
Autoritarismul este mãsurat, în acelaºi sondaj, prin multiple întrebãri, dintre
care, pentru a focaliza mai bine rezultatele prezentate în cadrul secþiunii de
faþã, vom concentra analiza pe acordul/dezacordul respondenþilor cu
urmãtoarele afirmaþii: „Lucrurile ar merge mult mai bine dacã toatã lumea ar
asculta de ordinele autoritãþilor”, „România are nevoie de un conducãtor
puternic, care sã facã ordine în þarã”, „Ascultarea ºi respectarea autoritãþilor
sunt cele mai importante lucruri pe care copiii ar trebui sã le înveþe”, „Cât de
bine credeþi cã ar fi pentru România sã aibã la conducere un regim militar”, „
Cât de bine credeþi cã ar fi pentru România sã aibã un sistem politic
democratic”.
Pentru a exemplifica demersul nostru, iatã cum poate fi structuratã una din
ipotezele care pot fi formulate ºi pe care le vom supune analizei în sondajul
de faþã: în condiþiile în care legile nu funcþioneazã, iar cei care ne conduc
„fac oricum ce vor ei”, are România nevoie de un conducãtor puternic sau
de un regim militar? Mai precis, vom examina întrebãri cum ar fi cea dacã, în
actualul context în care este prezentã, printre altele, ºi anomia socialã,
existã vreo legãturã între percepþia asupra acestei teme ºi atitudinea pro
sau contra autoritarismului.
Astfel, din categoria celor care cred cã „Nu conteazã cã existã legi, oricum
cei de la putere fac ce vor ei”, aproape 70% sunt în acelaºi timp de acord ºi
cu afirmaþia cã, dacã toatã lumea ar asculta ordinele autoritãþilor, lucrurile ar
70
merge mult mai bine (diferenþe semnificative statistic , prin metoda
reziduurilor ajustate). 60% dintre aceiaºi respondenþi care percep un grad
mare de anomie manifestat prin proasta funcþionare a legilor, considerã cã,
în ceea ce priveºte educaþia copiilor, ei ar trebui sã înveþe ascultarea ºi
respectarea autoritãþilor (diferenþe nesemnificative statistic). Totuºi, aceste
rezultate nu trebuie absolutizate, ci privite ºi prin prisma altor rãspunsuri - de
exemplu 93% din cei care cred cã nu existã legi sunt de acord cã în
72
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
România este bine sã existe un sistem politic democratic. Avem astfel
imaginea unor opinii „contradictorii” care meritã sã fie supuse unei analize
viitoare.
Alte diferenþe semnificative sunt cele înregistrate pentru un alt aspect care
vizeazã tot proasta funcþionare a legilor. Dintre cei care considerã cã în
zilele noastre cei mai mulþi care încalcã legea scapã nepedepsiþi, 91% cred
cã România are nevoie de un conducãtor puternic; 70% din cei care cred cã
în prezent nici tribunalele nu mai fac dreptate oamenilor sunt de acord cã
autoritãþile ar trebui întotdeauna ascultate. Din aceeaºi categorie, a celor
care cred cã în prezent tribunalele nu mai fac dreptate oamenilor, 92% sunt
de acord cã în România e nevoie de un sistem politic democratic. În cadrul
acestor rezultate, este interesant de menþionat faptul cã nu existã diferenþe
semnificative între cei care considerã cã este bine sã avem un sistem politic
democratic ºi cei care sunt de acord cu ascultarea întotdeauna a
autoritãþilor.
Susþinerea puternicã a unei conduceri autoritare (prin acordul cu afirmaþia
România are nevoie de un conducãtor puternic) se remarcã ºi în relaþia cu
acordul exprimat cu afirmaþia „În România te poþi îmbogãþi doar pe cãi
necinstite” (92% dintre aceºtia). O situaþie similarã întâlnim ºi în ceea ce
priveºte acordul cu sistemul politic democratic.
Percepþia anomiei sociale (mãsuratã ca index realizat prin numãrarea
rãspunsurilor corespunzãtoare întrebãrilor analizate mai sus pe aceastã
dimensiune) nu se diferenþiazã puternic pe sexe, atât majoritatea bãrbaþilor
cât ºi a femeilor percepând un grad maxim de anomie (4, în condiþiile în care
valorile indexului variazã de la 0-minim la 4-maxim). Acelaºi lucru se poate
71
spune ºi în ceea ce priveºte vârsta respondenþilor , mediul rezidenþial ºi
nivelul de educaþie, din nou pentru nivelul maxim de percepþie a anomiei.
Aºadar, ideea unui sistem politic democratic este larg susþinutã chiar în
contextul unui mediu perceput ca fiind anomic; în acelaºi timp însã, tot cei
care sunt de acord cã în România legile funcþioneazã prost, susþin, într-o
anumitã mãsurã, ideea autoritarismului, mãsuratã în diverse forme.
I.3.2. Autoritarism ºi deprivare
În strânsã relaþie cu tema anomiei sociale, cea a deprivãrii a fost ºi ea
prezentatã în caietul de sondaj ca o caracteristicã a contextului românesc.
ªi în aceastã secþiune, pentru a putea reliefa mai bine rezultatele acestui
73

sondaj pe tema deprivãrii, în relaþie cu cea a autoritarismului, am selectat
pentru analizã câteva întrebãri referitoare la resursele necesare pentru
satisfacerea nevoilor de bazã cum ar fi: „Sunt anumite lucruri pe care
oamenii nu-ºi pot permite sã le aibã, deºi le-ar dori”; „în cazul gospodãriei
dumneavoastrã, vã puteþi permite încãlzirea locuinþei”; „hainele cãlduroase
necesare iarna; cumpãrarea sau producerea zilnicã a pâinii necesare”.
Sunt cei care nu au resurse de bazã pentru bunãstarea familiei mai înclinaþi
sã sprijine o conducere autoritarã?
Dintre cei care îºi pot permite încãlzirea locuinþei, aproape 60% ºi-au
exprimat acordul cu afirmaþia „copiii trebuie sã înveþe ascultarea ºi
respectarea autoritãþilor”. Ideea unei regim militar este majoritar (66%)
dezaprobatã în grupa respondenþilor care nu îºi pot permite încãlzirea
locuinþei. De asemenea, ideea unui sistem politic democratic este larg
susþinutã (91%) în rândul celor care nu acces la asemenea tipuri de resurse,
cum sunt cele necesare încãlzirii locuinþei. Fãrã a obþine diferenþe
semnificative, dar menþionãm în acest registru al accesului la resurse,
dintre cei care nu îºi pot permite hainele cãlduroase necesare iarna, 92%
susþin ideea cã România are nevoie de un conducãtor puternic, iar dintre cei
care au acces la acest tip de resurse, 89% sunt de acord cu o astfel de
conducere. De asemenea, din rândul celor care nu îºi pot permite haine
cãlduroase, 67% nu sunt de acord cu ideea unui regim militar. O diferenþã
mult mai mare între acordurile/dezacordurile exprimate se înregistreazã în
rândul celor care nu îºi pot permite cumpãrarea sau producerea zilnicã a
pâinii necesare. Astfel, 84% dintre cei care nu îºi pot satisface aceastã
nevoie de bazã, sunt de acord cu afirmaþia „copiii trebuie sã înveþe
ascultarea ºi respectarea autoritãþilor”. Un procent mai crescut (93%) din
aceeaºi categorie a celor care nu îºi pot permite cumpãrarea pâinii zilnice
necesare, susþin ºi ideea unui conducãtor puternic pentru România. Pe de
altã parte, ca ºi în cazul altor dimensiuni analizate, imaginea unui sistem
politic democratic este puternic susþinutã atât în rândul celor care îºi pot
permite, cât ºi în rândul celor care nu îºi pot permite cumpãrarea pâinii
zilnice necesare.
I.3.3. „Definiþia” extremismului
Dupã cum este precizat ºi în acest studiu, definiþiile asociate termenului de
extremism sunt multiple ºi variate. Pentru opinia publicã anchetatã în cadrul
acestui sondaj, conceptul de extremism este unul vag, dupã cum se poate
observa din numãrul mare de non-rãspunsuri rezultate la întrebarea care
cere o definiþie succintã a organizaþiilor sau partidelor extremiste. Tot un
74
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
numãr mare de non-rãspunsuri se obþin la alte întrebãri legate de aceeaºi
temã - „Dupã pãrerea dumneavoastrã, în România existã partide sau
organizaþii extremiste?”, aproape 50% din cei chestionaþi. La aceeaºi
întrebare, 31% cred cã în România existã astfel de organizaþii. Dintre
organizaþiile extremiste existente, PRM-ul a fost indicat ca una dintre ele de
cei mai mulþi dintre intervievaþi (43%), urmat de UDMR (12%). ªi acestei
întrebãri i se asociazã un procent mare de non-rãspunsuri, de 33%. Ca o
caracterizare a acestor tipuri de organizaþii („Când spuneþi despre un partid
sau o organizaþie cã este extremistã, la cine vã gândiþi în primul rând?”),
cele mai frecvente rãspunsuri se înregistreazã pentru varianta „fac rãu
þãrii/sunt rãi/ fac rãu”. Corneliu Vadim Tudor în schimb este privit („Dacã vã
gândiþi la Corneliu Vadim Tudor vã rog sã îmi spuneþi trei lucruri care îl
caracterizeazã pe acesta?”) ca fiind „agresiv/violent”, „om bun”, „vorbeºte
mult”, „deºtept/patriot/român adevãrat”, “direct/spune lucrurile pe
faþã/sincer”, „rasist/ºovin/intoleranþã/urã faþã de minoritãþi” (cu diferenþe
mici (de1-2%) între procentele corespunzãtoare acestor categorii). Dintre
cei care ºi-au exprimat opinia asupra „Credeþi cã partidele sau organizaþiile
extremiste ar trebui interzise?”, 44% cred cã da, în România existã astfel
de organizaþii, faþã de 14% care nu susþin aceastã ipotezã.
O altã situaþie ipoteticã este cea a câºtigãrii alegerilor de Corneliu Vadim
Tudor ºi Partidul România Mare. În aceastã ipotezã, respondenþii au fost
întrebaþi cum cred cã se va schimba situaþia: s-ar înrãutãþi, ar rãmâne la fel
sau s-ar îmbunãtãþi. Cu o diferenþã de 1%, subiecþii chestionaþi spun cã s-ar
înrãutãþi (28%) faþã de ar rãmâne la fel (27%). Cine sunt cei care cred cã
situaþia s-ar înrãutãþi, din punct de vedere al vârstei, mediului de rezidenþã,
sex ºi a anilor de educaþie?
Dacã respondentul locuieºte în mediul urban, atunci este mai probabil sã
considere cã situaþia se va înrãutãþi în aceastã ipotezã, spre deosebire de
cel din mediul rural (în procente egale, cei mai mulþi din rural cred cã situaþia
va rãmâne la fel/se va îmbunãtãþi). Diferenþe semnificative statistic între
grupele de vârstã analizate cu privire la cei care rãspund cã nivelul de trai se
va înrãutãþi, se înregistreazã între cei cu vârste între 25-59 ani ºi cei de
peste 60 de ani.
Capitalul educaþional al subiectului aratã cã, în opinia majoritãþii celor cu
studii superioare, nivelul de trai se va înrãutãþi în ipoteza câºtigãrii alegerilor
de cãtre PRM ºi Corneliu Vadim Tudor, pentru cei mai mulþi dintre cei cu
studii liceale- ar rãmâne la fel, iar pentru cei cu maxim ºcoalã profesionalã
situaþia în privinþa nivelului de trai s-ar îmbunãtãþi.
75

Revenind la un alt aspect examinat, cel al identificãrii acelor organizaþii sau
partide care sunt extremiste, pe aceleaºi segmente analizate, atât cei din
mediul urban cât ºi din rural identificã preponderent PRM-ul ca fiind un
astfel de tip de organizaþie. Este important de menþionat cã acest lucru este
valabil ºi pentru celelalte grupe; deci, se poate afirma cã indiferent de
vârstã, mediu rezidenþial sau educaþie, majoritatea respondenþilor indicã
PRM-ul ca un exemplu de organizaþie extremistã. Pe sexe, singura
diferenþã semnificativã statistic se înregistreazã pentru categoria de
rãspuns: nivelul de trai se va înrãutãþi, cu 33% din bãrbaþi rãspunzând în
acest fel, faþã de 26% dintre femei.
În legãturã cu aceste din urmã tipuri de variabile, pe medii rezidenþiale,
majoritar atât cei din mediul urban cât ºi cei din mediul rural susþin ideea
interzicerii partidelor extremiste. Totuºi, ca o diferenþiere între cele douã
grupe, 51% dintre cei din mediul urban susþin aceastã idee, în timp ce 36%
din cei din rural cred cã partidele sau organizaþiile extremiste ar trebui
interzise. Cei mai mulþi dintre cei cu studii superioare cred cã organizaþiile
extremiste ar trebui interzise, în timp ce majoritatea (51%) dintre cei care
au ca nivel maxim de educaþie ºcoala profesionalã nu pot da un rãspuns la
aceastã întrebare (categoria „nu ºtiu”).
În ceea ce priveºte imaginea PRM-ului ºi a lui Corneliu Vadim Tudor, dintre
cei care spun cã situaþia s-ar îmbunãtãþi, în ipoteza în care PRM-ul ºi
Corneliu Vadim Tudor ar câºtiga alegerile, cei mai mulþi dintre ei (69%) au ca
72
nivel maxim de educaþie ºcoala profesionalã.
76
Institutul pentru Politici Publice

Partea a II-a
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
ATRIBUÞIILE INSTITUÞIILOR CURENTE
ªI SUGESTII PENTRU AGENDA UNUI
PROGRAM DE INTERVENÞIE PENTRU
COMBATEREA INTOLERANÞEI,
DISCRIMINÃRII ªI A FENOMENULUI
EXTREMIST ÎN ROMÂNIA
77

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
II. 1. Elaborarea ºi realizarea politicilor de combatere a
discriminãrii ºi promovare a egalitãþii de ºanse între
membrii grupurilor minoritare ºi cei ai majoritãþii ºi
între femei ºi bãrbaþi - scurtã analizã a instituþiilor
II.1.1. Contextul analizei
Începând cu anul 2000, legislaþia româneascã în ceea ce priveºte
combaterea discriminãrii ºi promovarea egalitãþii de ºanse s-a dezvoltat
semnificativ, mai ales prin adoptarea Ordonanþei de Guvern nr. 137/2000,
aprobatã ºi modificatã prin Legea nr. 48/2002 ºi în curs de modificarea prin
Ordonanþa de Guvern nr. 77/2003, a cãrei aprobare prin lege se afla încã în
dezbaterea comisiilor parlamentare, la momentul când acest raport a fost
scris. Legislaþia a fost completatã ºi prin Legea nr. 202/2002 privind
egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi ºi prin aprobarea, prin Hotãrârea
de Guvern nr. 1237/2000 a Planului Naþional de Acþiune privind Egalitatea
de ªanse între femei ºi bãrbaþi. Tot în anul 2000 a fost emisã Hotãrârea de
Guvern nr. 430/2000 privind aprobarea Strategiei Guvernului României de
Îmbunãtãþire a Situaþiei Romilor. În cadrul iniþiativelor legislative pentru
reglementarea domeniului anti-discriminãrii, s-au mai aprobat Legea nr.
678/2001 privind prevenirea ºi combaterea traficului de persoane ºi Legea
nr. 217/2003 privind prevenirea ºi combaterea violenþei în familie.
Mai existã încã unele lacune importante în legislaþie care trebuiesc
soluþionate pentru ca ne-discriminarea în România sã fie reglementatã în
acord cu principiile acceptate de convenþiile internaþionale la care România
este parte, precum ºi în acord cu criteriile de aderare pe care România s-a
angajat sã le realizeze. Aceste lacune se referã mai ales la reglementarea
73
noþiunilor de discriminare indirectã ºi schimbare a sarcinii probei . Cu toate
acestea, legislaþia actualã consolideazã domeniul ne-discriminãrii ºi
promovãrii egalitãþii de ºanse în România.
Structura instituþionalã existentã pentru aplicarea acestei legislaþii, prin
elaborarea de politici publice care sã îi implementeze prevederile, este încã
rigidã ºi excesiv centralizatã. Existã (ºi vom reveni asupra acestui aspect pe
parcursul analizei) o divizie, un departament sau un consilier în fiecare
minister care sã adreseze, sectorial, problematica ne-discriminãrii ºi a
egalitãþii de ºanse, în domeniile de activitate ale respectivelor ministere.
Aceste instituþii îºi coordoneazã însã insuficient activitatea între ele, precum
ºi cu membrii Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii
79

(CNCD), organismul care ar trebui sã aibã rolul de a ghida, într-o abordare
unitarã politicile ºi instituþiile cu atribuþii complementare.
Ineficienþele generate de lipsa de coordonare la nivel central sunt
accentuate de inexistenþa unei structuri instituþionale dezvoltate la nivel
local. CNCD nu are încã birouri teritoriale ºi nicidecum bugetul necesar
pentru a înfiinþa astfel de birouri. Dezvoltãrile locale în domeniul aplicãrii
politicilor de combatere a discriminãrii ºi promovare a egalitãþii de ºanse
sunt mai ales cele generate de implementarea Strategiei Naþionale de
îmbunãtãþire a situaþiei romilor. Astfel, existã Birourile Judeþene pentru
Romi, care raporteazã periodic Oficiului pentru Problemele Romilor ºi a fost
dezvoltat un sistem al mediatorilor sanitari, prin parteneriat între Ministerul
Sãnãtãþii ºi Centrul Romilor pentru intervenþie socialã ºi studii RomaniCriss.
Adresarea problemei ne-discriminãrii la nivel local este serios împiedicatã
de tendinþa autoritãþilor române de a se eschiva sau de a se implica la limita
minimã, pentru cã nu existã o presiune politicã europeanã sau
internaþionalã în acest sens. Dimpotrivã, combaterea discriminãrii ºi
promovarea egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi sunt privite european
ca fiind realizãri ale politicii româneºti. Recentul raport de þarã al Comisiei
Europene privind progresele României în ceea ce priveºte satisfacerea
condiþiilor de aderarea la Uniunea Europeanã în anul 2003 apreciazã în
secþiunea generalã cã România a fãcut progrese în aplicarea criteriilor
politice de aderare, mai precis în ceea ce priveºte respectarea drepturilor
74
civile ºi politice, prin “promovarea egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi”
ºi prin “constituirea cadrului instituþional pentru combaterea discriminãrii”
(p.13). De asemenea, la acelaºi capitol sunt evaluate pozitiv “extinderea
folosirii oficiale a limbilor minoritãþilor naþionale” ºi “progresele înregistrate
în implementarea Strategiei Naþionale de Îmbunãtãþire a Situaþiei Romilor”
(p.13).
Acelaºi raport indicã însã, ca domenii deficitare, “protejarea libertãþilor
individuale împotriva acþiunilor poliþiei” ºi “integrarea minoritãþii Roma”
(p.12), concluzii care sugereazã, în opinia noastrã, cã existã mai multe
motive de a trage semnale de alarmã în legãturã cu politicile de combatere a
discriminãrii ºi promovare a egalitãþii de ºanse, decât de a arbora laurii
Uniunii Europene.
În raport cu toate aceste aspecte, Institutul pentru Politici Publice considerã
cã a venit momentul ca instituþiile cu atribuþii în elaborarea ºi implementarea
politicilor de combatere a discriminãrii ºi promovare a egalitãþii de ºanse sã
se concentreze pe aplicarea legii ºi sã dea un semnal mai ferm de
80
Institutul pentru Politici Publice

monitorizare. În acest context, studiul IPP îºi propune sã identifice
aspectele asupra cãrora trebuie intervenit în funcþionarea instituþiilor, pentru
ca acestea sã realizeze ºi implementeze eficient politici de combatere a
discriminãrii ºi promovare a egalitãþii de ºanse. În acest sens ºi aplicarea
recomandãrilor pe care le oferim în secþiunea urmãtoare, depinde în mare
mãsurã de dezvoltarea capacitãþii instituþionale. Scopul principal al analizei
de faþã este sã evalueze aceastã capacitate, din perspectiva oportunitãþilor
ºi obstacolelor existente în procesul de implementare a legislaþiei existente
în ceea ce priveºte combaterea discriminãrii ºi promovarea egalitãþii de
ºanse.
II.1.2 Obiectivele analizei
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Analiza îºi propune sã oferã o prezentare succintã ºi o evaluare minimalã a
instituþiilor existente în România care au atribuþii în realizarea ºi
implementarea de politici de combatere a discriminãrii ºi/ sau promovare a
egalitãþii de ºanse între membrii grupurilor minoritare ºi cei ai majoritãþii,
precum ºi a femeilor cu bãrbaþii.
Consecvent orientãrii cãtre concluzii cu implicaþii practice, Institutul pentru
Politici Publice (IPP) ºi-a propus radiografierea situaþiei de fapt a activitãþii
acestor instituþii, mai ales în ceea ce priveºte aspectele asupra cãrora
trebuie intervenit astfel încât sã creascã eficienþa procesului de elaborare ºi
implementare a politicilor de combatere a discriminãrii ºi promovare a
egalitãþii de ºanse.
Lista instituþiilor care au fost incluse în aceastã cercetare (vezi ºi Anexa 5)
nu este exhaustivã. Echipa IPP a folosit câteva criterii de selecþie, care au
redus lista la cele opt instituþii menþionate în secþiunea urmãtoare. Mai întâi,
echipa IPP a realizat aceastã analizã numai la nivelul instituþiilor centrale
din douã motive. Primul este acela cã la nivelul administraþiei centrale este
necesarã elaborarea unei politici anti-discriminare unitare. În lipsa acestei
politici, dezvoltarea instituþionalã la nivel local este lipsitã de coordonare, iar
realizãrile nu sunt strategice, ci arbitrare. Intervenþia trebuie fãcutã aºadar
mai întâi la nivelul instituþiilor centrale, ceea ce indicã faptul cã acestea sunt
o prioritate de investigare. Cel de-al doilea se referã la faptul cã structura
instituþionalã la nivel local este dezvoltatã doar în micã mãsurã ºi pe
anumite dimensiuni sectoriale specifice legate de implementarea Strategiei
Naþionale de Îmbunãtãþire a Situaþiei Romilor. Cum aceastã analizã îºi
propune o privire de ansamblu, o cercetare asupra acestor instituþii, deºi
extrem de interesantã, nu a constituit însã o prioritate.
81

În al doilea rând, analiza a urmãrit sã studieze acele instituþii care au atribuþii
relevante ºi din perspectiva categoriilor minoritare incluse în acest studiu.
Sperãm ca cercetãri ulterioare, ale Institutului sau ale altor instituþii sau
organizaþii interesate sã depãºeascã aceste limite ºi sã extindã aceste
analize ºi asupra altor instituþii relevante, mai ales asupra celor de nivel
local.
II.1.3. Metodologia
Datele primare care stau la baza informaþiilor ºi concluziilor prezentate în
aceastã secþiune au fost colectate ºi prelucrate în perioada 6 - 29 noiembrie
2003 .
În luna noiembrie echipa IPP a realizat un chestionar (vezi Anexa 4) pe care
l-a distribuit prin fax instituþiilor naþionale cu atribuþii în domeniul combaterii
discriminãrii ºi promovãrii egalitãþii de ºanse a grupurilor minoritare faþã de
cele majoritare ºi a femeilor faþã de bãrbaþi. Prin acest chestionar, am
urmãrit sã obþinem informaþii legate în special de activitatea de elaborare de
politici a acestor instituþii ºi, în cadrul acestei activitãþi, un accent special a
fost pus pe mecanismele de consultare pe care respectivele instituþii le au
cu alte organisme similare, cu instituþii ministeriale, parlamentare ºi cu
organizaþii ale societãþii civile.
IPP a trimis nouã chestionare cãtre: Consiliul Naþional pentru Combaterea
75
Discriminãrii, Direcþia pentru Egalitate de ªanse din Ministerul Muncii,
Solidaritãþii Sociale ºi Familiei, Direcþia Generalã pentru Învãþãmânt în
Limbile Minoritãþilor Naþionale ºi Accesul la Educaþie, din Ministerul
Educaþiei ºi Cercetãrii, cãtre Oficiul pentru Problemele Romilor ºi cãtre
Subcomisia pentru Oportunitãþi Egale, din Camera Deputaþilor (din 17
octombrie, Comisia pentru Egalitate de ªanse între Femei ºi Bãrbaþi), cãtre
Ministerul Sãnãtãþii, cãtre Ministerul Justiþiei, cãtre Ministerul Administraþiei
76
ºi Internelor, precum ºi cãtre Direcþia Generalã Culte din Ministerul Culturii
ºi Cultelor.
82
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
II.1.4. Instituþii ºi organisme specializate existente
în România, cu atribuþii în combaterea discriminãrii
ºi/sau promovarea egalitãþii de ºanse
Autoritãþile administraþiei publice, centrale ºi locale, au ºi ar trebui sã aibã
rolul central în implementarea politicilor antidiscriminare. Presiunea pentru
crearea unor astfel de politici se poate realiza de cãtre o serie largã de
instituþii (ale societãþii civile, naþionale ºi internaþionale, ale Uniunii
Europene, instituþii politice sau ale sectorului privat) sau de cãtre
reprezentanþi ai unor grupuri de beneficiari direcþi ai unor astfel de politici,
însã mandatul pentru realizarea ºi aplicarea lor îl au autoritãþile
administraþiei publice.
Construcþia, la nivel guvernamental, a instituþiilor care sã adreseze
problema combaterii discriminãrii ºi a promovãrii egalitãþii de ºanse a
început greu, primele iniþiative concretizându-se dupã 1995.
Instituþia centralã în elaborarea politicilor guvernamentale de combatere a
discriminãrii, Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii (CNCD) a
fost creatã abia în anul 2002. CNCD este un „organ de specialitate al
administraþiei publice centrale, cu personalitate juridicã, în subordinea
Guvernului” (art. 1, alin. 1, din HG nr. 1194/2001), cu atribuþii numeroase în
domeniul combaterii discriminãrii, dintre care ne vom concentra aici pe cele
referitoare la elaborarea ºi implementarea de politici.
Hotãrârea Guvernului nr. 1514/2002, care modificã ºi completeazã
Hotãrârea Guvernului nr. 1194/2001 privind organizarea ºi funcþionarea
Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii lãrgeºte sfera de
atribuþii a CNCD, atribuindu-i acestuia rolul central în implementarea politicii
guvernamentale anti-discriminare: „Consiliul rãspunde de aplicarea politicii
Guvernului în materia nediscriminãrii.”
Pentru a se conforma acestei atribuþii, CNCD trebuie sã elaboreze Planul
Naþional de Combatere a Discriminãrii, cerinþã care se regãseºte ºi printre
angajamentele asumate de CNCD în cadrul Planului Naþional de Aderare la
Uniunea Europeanã. CNCD a elaborat un proiect preliminar al acestui Plan,
încã neaprobat, a cãrui implementare însã, conform aceloraºi
77
angajamente, ar trebui sã înceapã la sfârºitul anului 2003 . CNCD a
elaborat o serie de micro-strategii pentru urmãtoarele grupuri, victime ale
discriminãrii: minoritãþi naþionale, minoritãþi religioase, persoane cu
dizabilitãþi, minoritãþi sexuale, femei, persoane infectate cu HIV ºi bolnavi
de SIDA, tineri ºi persoane în vârstã. Toate aceste micro-strategii au fost
83

edactate prin consultare cu reprezentanþi ai diferitelor ONG-uri care apãrã
interesele acestor grupuri.
Recentul raport asupra activitãþii CNCD, dat publicitãþii în luna septembrie
2003, formuleazã urmãtoarele concluzii în ceea ce priveºte implicarea
CNCD în elaborarea ºi aplicarea politicii Guvernului în materia discriminãrii
(Institutional Building in the Field of anti-discrimination, 2003: 42), aspectul
activitãþii CNCD care ne intereseazã în analiza de faþã:
84
„1. Elaborarea de micro-strategii pe grupuri a fost una din
activitãþile cele mai interesante ºi cele mai de succes ale
CNCD. Este salutar faptul cã aceste micro-strategii au fost
elaborate prin consultare extensivã cu reprezentanþi ai
ONG-urilor, dar ºi pe baza investigaþiei empirice ºi a altor
analize ale CNCD.
2. Cu toate acestea, Planului Naþional de Combatere a
Discriminãrii îi lipsesc încã obiectivele majore, care sã dea
coerenþã politicii, dimensiunea localã, specificarea clarã a
actorilor implicaþi ºi a grupurilor þintã.
3. CNCD poate avea rolul de a stabili ºi coordona politica
guvernamentalã anti-discriminare, dar CNCD nu poate fi
singurul organism de implementare a acestei politici. “
Tot la nivel guvernamental, existã, în cadrul diferitelor ministere,
departamente sau divizii care au ca atribuþii ºi obiective principale
monitorizarea ºi asigurarea egalitãþii de ºanse ºi a nediscriminãrii, în
domeniul lor de activitate.
În cadrul Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei existã Direcþia
pentru Egalitatea de ªanse. Direcþia de ªanse Egale din cadrul Ministerului
Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei are urmãtoarele atribuþii (Liliana
Popescu, 2002: 75):
­ înainteazã propuneri legislative
­ este consultatã în cazul în care din interiorul Ministerului Muncii ºi
Solidaritãþii Sociale se fac propuneri legislative.
­ are rol consultativ în proiecte legislative pe probleme sociale (violenþã
domesticã, protecþia socialã a celor ce desfãºoarã activitãþi casnice,
sãnãtate)
­ alcãtuieºte rapoarte privind modul de îndeplinire de cãtre România a
diferitelor angajamente internaþionale privind ºansele egale pe
dimensiunea de gen.
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
­ pregãteºte materiale pentru ministrul muncii ºi delegaþii parlamentare.
Personalul Direcþiei a continuat sã scadã, de la înfiinþarea acesteia, în anul
1995 (sub forma, atunci, a Departamentului pentru Promovarea ºi
Asigurarea Drepturilor Femeilor, un statut superior celui actual, de Direcþie).
Maximul de personal al Direcþiei a fost de 11 angajaþi. În prezent, aceasta ºia
atins minimul de douã angajate. În acest moment, Direcþia pentru
Egalitate de ªanse se aflã într-un proces de reorganizare, în vederea
înfiinþãrii Agenþiei Naþionale pentru Oportunitãþi Egale.
Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii a adresat instituþional problema
discriminãrii în accesul la educaþie prin crearea unei Direcþii Generale
pentru Învãþãmânt în Limbile Minoritãþilor Naþionale ºi Accesul la Educaþie,
în cadrul cãreia funcþioneazã un Compartiment pentru Probleme Speciale
ale Învãþãmântului Preuniversitar. Activitatea compartimentului, aºa cum
precizeazã site-ul oficial al MEC este “centratã pe asigurarea accesului la
procesul de educaþie instituþionalizat a tuturor categoriilor de tineri,
indiferent de starea socio-economicã, de zonã de rezidenþã, de etnie, rasã,
confesiune”. Printre direcþiile viitoare de acþiune ale acestui Compartiment
din MEC se numãrã, în formularea aceleiaºi pagini de Internet oficiale:
„Realizarea unui parteneriat eficient între MEC ºi organismele nonguvernamentale
care au ca obiect de activitate grupurile populaþionale
vulnerabile, cu alþi actori sociali ºi/sau cu organismele internaþionale
specializate”.
În cadrul Ministerului Justiþiei funcþioneazã Direcþia Relaþii Internaþionale ºi
Drepturile Omului ale cãrei atribuþii se referã mai ales la elaborarea de acte
normative ºi studii, precum ºi documentare în materia drepturilor omului.
Ministerul Administraþiei ºi Internelor ºi Ministerul Sãnãtãþii nu au
departamente sau divizii speciale care sã adreseze problema discriminãrii
în actul de justiþie, a accesului inegal la îngrijire medicalã sau a
tratamentului inegal din partea forþelor de ordine ºi a inegalitãþilor în privinþa
siguranþei personale. În Ministerul Sãnãtãþii existã un consilier personal al
Ministrului, pentru problemele specifice romilor. În cadrul Ministerului
Administraþiei ºi Internelor, direcþia Management Resurse Umane
asimileazã ºi problematici legate de ne-discriminare ºi promovarea
egalitãþii de ºanse.
Din iulie 2003 funcþioneazã în cadrul Secretariatului General al Guvernului,
Oficiul pentru Problemele Romilor, „moºtenitorul” Oficiului Naþional pentru
Romi, care a funcþionat din anul 2000 în cadrul Ministerului Informaþiilor
85

Publice. Printre atribuþiile Oficiului pentru Problemele Romilor, se numãrã:
­ participarea la elaborarea politicilor publice în domeniul îmbunãtãþirii
situaþiei romilor
­ monitorizarea aplicãrii Strategiei Naþionale pentru îmbunãtãþirea romilor
­ acordarea de asistenþã financiarã organizaþiilor neguvernamentale rome
care urmãresc implementarea unor proiecte pentru îmbunãtãþirea situaþiei
romilor
­ colaborarea cu Birourile Judeþene pentru Romi ºi desfãºurarea de
programe de pregãtire care vizeazã îmbunãtãþirea capacitãþii
manageriale la nivelul acestora.
La nivelul Camerei Deputaþilor funcþioneazã Comisia pentru egalitate de
ºanse între femei ºi bãrbaþi, care continuã ºi îºi propune sã dezvolte
activitatea Subcomisiei cu acelaºi nume, care a activat în cadrul Comisiei
pentru integrare europeanã.
II.1.5. Practici instituþionale în domeniul elaborãrii de
politici de combatere a discriminãrii ºi/ sau
promovare a egalitãþii de ºanse
a. Instabilitatea instituþionalã
Principalul actor instituþional cu atribuþii în elaborarea politicilor
guvernamentale de combatere a discriminãrii, CNCD, este un organism
foarte recent înfiinþat. Deºi Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului 137/ 2000
prevedea constituirea CNCD “în termen de 60 de zile”, acesta a devenit
operaþional abia în august 2002, aºadar doi ani mai târziu faþã de data
prevãzutã legal. Raportul de þarã 2003 apreciazã cã “legislaþia trebuie
modificatã astfel încât sã se clarifice rolul CNCD în raport cu alte instituþii
publice” (p.22).
Construcþia instituþionalã pentru abordarea ºi aplicarea politicilor de
promovare a egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi este, la ora actualã,
într-un proces de reorganizare. Astfel, în luna decembrie se va înfiinþa
Agenþia Naþionalã pentru Egalitate de ªanse, care va înlocui actuala
Direcþie pentru Egalitate de ªanse din Ministerul Muncii, Solidaritãþii
Sociale ºi Familiei.
86
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Pe 17 octombrie 2003 a fost aprobatã înfiinþarea Comisiei pentru egalitate
de ºanse, care funcþioneazã la nivelul Camerei Deputaþilor. Comisia este
formatã din 18 membri femei ºi 3 membri bãrbaþi, aparþinând Partidului
Social Democrat (4), Partidului Democrat (2), Uniunii Democrate Maghiare
din România (1), Partidului România Mare (2), Partidului Naþional Liberal
(1).
b. Iniþiative sectoriale de politici privind combaterea
discriminãrii ºi promovarea egalitãþii de ºanse
a. Una din cele mai mediatizate, comentate ºi, în acelaºi timp insuficient
aplicate iniþiative pentru combaterea discriminãrii ºi promovarea egalitãþii
de ºanse este Strategia Guvernului României de îmbunãtãþire a situaþiei
romilor, aprobatã prin Hotãrârea Guvernului 430/ 2000.
Instituþiile din administraþia centralã au subliniat implicarea în diferite etape
ºi referitor la diferite aspecte legate de elaborarea Strategiei.
Astfel, în cadrul Ministerul Administraþiei ºi Internelor, Direcþia pentru
Managementul Resurselor Umane a colaborat în cursul anului 2002 cu o
serie de organizaþii neguvernamentale (Alianþa pentru Unitatea Romilor,
Fundaþia pentru Recuperare, Integrare ºi Promovare Socialã, Asociaþia
“RomaniCriss”), precum ºi cu Oficiul Naþional pentru Romi (actualmente
Oficiul pentru Problemele Romilor), în vederea realizãrii studiului cu tema
“Adaptarea sistemului de recrutare a personalului MAI ºi promovarea
profesiei de poliþist în comunitãþile de romi”. Studiul a avut ca scop
fundamentarea ºtiinþificã a unor politici de personal nediscriminatorii.
Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, Direcþia pentru învãþãmânt în limbile
minoritãþilor naþionale ºi acces egal a participat la consultãri în vederea
realizãrii Strategiei pentru îmbunãtãþirea situaþiei romilor, capitolul Educaþie
ºi s-a consultat cu CNCD pe tema discriminãrii copiilor romi.
În cadrul Ministerului Sãnãtãþii au avut loc în anul 2001:
­ semnarea unui Protocol de Parteneriat, prin care se reglementeazã
relaþiile de colaborare între Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei ºi Partida
Romilor “Convenþia Cadru” (în prezent - Partida Romilor Social
Democratã din România), în vederea identificãrii soluþiilor optime privind
îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate ºi integrarea socialã a romilor
­ semnarea unui Acord, prin care se reglementeazã relaþiile de colaborare
87

între Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei ºi Centrul Romilor pentru Intervenþie
Socialã ºi Studii RomaniCriss, în vederea îndeplinirii sarcinilor cuprinse în
HG nr. 430/ 2001, legate de sistemul mediatorului sanitar.
b. CNCD a realizat un proiect de Plan Naþional pentru Combaterea
Discriminãrii, a cãrui greutate cade, deocamdatã, pe micro-strategiile
elaborate pentru grupurile frecvent supuse discriminãrii. Aceste microstrategii
se referã la combaterea discriminãrii faþã de romi, femei ºi
persoane cu dizabilitãþi.
c. În cadrul Subcomisiei pentru oportunitãþi egale (actualmente Comisia
pentru egalitate de ºanse între femei ºi bãrbaþi) s-a elaborat o propunere de
lege pentru dezvoltarea capacitãþii instituþionale de promovare a egalitãþii
de gen: Autoritatea Naþionalã pentru Egalitatea de ªanse.
Deputata Iulia Pataki, membrã a Subcomisiei pentru oportunitãþi egale ºi
membrã a noii Comisii pentru egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi ne-a
declarat cã, în opinia comisiei, prioritãþile de politici sunt:
- politici de dezvoltare a serviciilor pentru activitãþi gospodãreºti accesibile
populaþiei
- politici de dezvoltare a serviciilor de îngrijire pentru copii ºi bãtrâni
- politici de sprijinire ºi susþinere a femeilor în funcþiile de decizie la nivel
politic ºi economic
- politici de integrare a egalitãþii de gen în toate domeniile de activitate ºi de
înfiinþare a unor sisteme de monitorizare a progreselor fãcute.
c. Lipsa unor programe de cercetare care sã
ofere o bazã documentarã
Cu excepþia Direcþiei Relaþii Internaþionale ºi Drepturile Omului care a
menþionat atribuþii de documentare, nici una din instituþiile care au rãspuns
chestionarelor IPP nu au indicat, în aceste rãspunsuri sau în întâlnirile pe
care echipa IPP le-a avut cu unele dintre ele, existenþa unor iniþiative de
cercetare care sã ofere o bazã documentarã, necesarã ca punct de plecare
pentru realizarea unor politici adecvate contextului social românesc.
Principalele metode de realizare a politicilor de combatere a discriminãrii ºi/
sau promovare a egalitãþii de ºanse pe care aceste instituþii le-au indicat au
fost (1) armonizarea cu legislaþia europeanã ºi (2) consultarea cu alte
instituþii guvernamentale sau cu organizaþii non-guvernamentale.
88
Institutul pentru Politici Publice

d. Lipsa unei politici unitare
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Iniþiativele de politici pe care diferitele instituþii le-au indicat (existente sau în
curs de formulare) sunt iniþiative în general sectoriale, specifice unui anumit
domeniu în care instituþia îºi desfãºoarã activitatea.
Un aspect pe care îl apreciem drept pozitiv este existenþa ºi funcþionarea
mecanismelor de consultare între diferite instituþii, pe tematici legate de
combaterea discriminãrii ºi promovarea egalitãþii de ºanse. Respondenþii
care au completat chestionarul IPP adresat instituþiilor au indicat situaþii
numeroase în care s-au realizat astfel de consultãri. Astfel, Direcþia pentru
Învãþãmânt în limba minoritãþilor naþionale ºi acces egal la educaþie a fãcut
referire la cooperãri ºi colaborãri cu aproape toate celelalte ministere,
Parlamentul României, Guvernul României, UNICEF, Delegaþia Uniunii
Europene. Aceste colaborãri s-au referit la în principal la elaborarea
Strategiei Naþionale pentru îmbunãtãþirea situaþiei romilor, secþiunea
educaþie.
Oficiul pentru Problemele Romilor ne-a declarat cã existã formule de
consultãri periodice cu Comitetul mixt de implementare a Strategiei
Naþionale, cu Comisiile ministeriale pentru romi ºi cu Birourile Judeþene
pentru romi. Oficiul pentru Problemele Romilor este singurul care are
consultãri la nivel local ºi pentru cã Strategia Naþionalã pentru Romi, ca
politicã, este singura care are o construcþie instituþionalã la nivel local.
Deºi existenþa iniþiativelor sectoriale, precum ºi a formulelor de parteneriat
ºi colaborare între instituþii (ministeriale mai ales), este un aspect pozitiv, în
ansamblu procesul de elaborare a politicilor de combatere a discriminãrii ºi
promovare a egalitãþii de ºanse este lipsit de o strategie unitarã.
Accelerarea ºi eficientizarea acestui proces depinde de realizarea unei
strategii unitare care sã aducã problema ne-discriminãrii ºi a promovãrii
toleranþei pe agenda de politici prioritare. Existã un demers în acest sens,
Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii declarând cã a elaborat
Planul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii, prin consultare cu
instituþii guvernamentale (Ministerul Integrãrii Europene, Ministerul Muncii
ºi Solidaritãþii Sociale, Ministerul Justiþiei, Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei,
Ministerul de Interne ºi Jandarmeria) ºi cu organizaþiile nonguvernamentale
membre ale Alianþei Naþionale Împotriva Discriminãrii
(ANID). Acest Plan urmeazã sã fie aprobat de cãtre Guvernul României în
perioada urmãtoare.
89

e. Mecanisme de consultare cu societatea civilã,
pentru formularea politicilor
Toate instituþiile administraþiei centrale au indicat cã s-au consultat ºi se
consultã frecvent cu diferite organizaþii neguvernamentale. Tematicile pe
care s-au realizat consultãrile au fost tematici de substanþã, instituþiile
administraþiei centrale fãcând referiri mai ales la colaborãri în vederea
realizãrii unor texte normative, strategii sau documente de politici. Din
chestionarele pe care instituþiile administraþiei centrale le-au completat
reiese cã tematicile de colaborare dintre acestea ºi organizaþiile
neguvernamentale au fost cuprinse în cadrul a trei arii de politici majore:
politici de îmbunãtãþire a situaþiei romilor, politici de promovare a egalitãþii
de ºanse între femei ºi bãrbaþi ºi politici de combatere a traficului de fiinþe
umane.
Astfel, Ministerul Justiþiei a colaborat cu organizaþiile neguvernamentale în
vederea realizãrii Planului naþional de acþiune împotriva traficului de fiinþe
umane.
Ministerul Sãnãtãþii a colaborat cu RomaniCriss în vederea implementãrii
sistemului mediatorului sanitar. Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, Direcþia
pentru învãþãmânt în limba minoritãþilor naþionale a realizat parteneriate cu
o serie de ONG-uri, unele din aceste parteneriate referindu-se la
promovarea accesului la educaþie al copiilor romi. Printre aceste ONG-uri sau
numãrat UNICEF, Salvaþi Copiii, RomaniCriss, Aven Amentza, Partida
Romilor, Asociaþia “Împreunã”. În sfârºit, Oficiul pentru Problemele Romilor
desfãºoarã consultãri periodice cu organizaþiile romilor enumerate anterior,
în cadrul Comitetului mixt de implementare a Strategiei, din care fac parte
reprezentanþi ai diferitelor ministere ºi reprezentanþi ai ONG-urilor.
Subcomisia pentru oportunitãþi egale a colaborat cu Centrul Parteneriat
pentru Egalitate, Societatea de analize feministe ANA, Civic Education
Project, Uniunea Naþionalã pentru Drepturile Femeii din România, Asociaþia
Femeilor din România, organizaþiile de femei din BNS, Cartel ALFA ºi
CNSLR-Frãþia în vederea elaborãrii de propuneri de modificãri ale legii,
precum art. 16 din Constituþia României, OUG nr. 9/2003 ºi 23/2003 privind
modificarea legii 19/ 2000 ºi a unor propuneri legislative precum cea
referitoare la înfiinþarea Agenþiei Naþionale pentru Egalitatea de ªanse.
Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii ne-a declarat cã existã
un schimb de informaþii permanente cu toate asociaþiile ºi organizaþiile
membre ale Alianþei Naþionale Împotriva Discriminãrii (ANID). În colaborare
90
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
cu aceste organizaþii, CNCD a finalizat elaborarea Planului Naþional pentru
Combaterea Discriminãrii, care urmeazã sã fie adoptat de cãtre Guvern în
perioada urmãtoare.
II.1.6. Problema intoleranþei ºi a discriminãrii pe agenda
ºi în intenþiile de politici ale partidelor
În luna august 2003, echipa IPP a desfãºurat un studiu exploratoriu, calitativ
prin care a urmãrit sã descopere mãsura în care problemele intoleranþei ºi
ale discriminãrii apar pe agenda ºi în intenþiile de politici ale partidelor din
România.
Echipa IPP a organizat întâlniri cu reprezentanþi ºi reprezentante ale
Partidului Social Democrat, Partidului Democrat, Partidului Naþional
Þãrãnesc Creºtin Democrat, Alianþei Populare, Partidului Umaniºtilor din
România, Uniunea Democratã Maghiarã din România ºi cu Partidul
Naþional Liberal. Reprezentanþii partidelor care au acceptat sã participe la o
întâlnire cu membri ai echipei IPP, au fost, în aceastã ordine: Zoe Petre,
Vicepreºedinte AP ºi Camelia Baciu, expert AP, Mihaela Muraru Mândrea,
senator PUR (în august 2003), Teodor Morariu, Vicepreºedinte PNÞCD,
Maria Petre, senator PD ºi Ion Neagu, expert PD, Ferenc Csaba Asztalos,
deputat UDMR, Vasile Dâncu, Secretar de Stat, PSD ºi Mona Muscã,
deputat PNL.
Întâlnirile au avut formatul unor interviuri semi-structurate, în cadrul cãrora
au fost adresate urmãtoarele întrebãri:
1. În activitatea dumneavoastrã politicã aþi constat o preocupare pentru
combaterea intoleranþei? Aþi putea sã ne indicaþi iniþiative de politici publice
care îºi propun sã combatã intoleranþa?
2. Care politici credeþi cã au efecte de potenþare a intoleranþei în societatea
româneascã? Numiþi, vã rog, trei exemple.
Întrebãrile de mai sus, care au direcþionat tematic discuþia au fost trimise în
prealabil prin fax reprezentanþilor ºi reprezentantelor partidelor.
De asemenea, echipa IPP a informat reprezentanþii tuturor partidelor
despre intenþia de a realiza un sondaj cu tematica intoleranþã, discriminare
ºi autoritarism, a prezentat pe scurt conþinutul acestui sondaj ºi a consultat
reprezentanþii partidelor în ceea ce priveºte interesul lor specific faþã de
receptarea de cãtre opinia publicã a anumitor probleme relevante pentru
politici care sã combatã intoleranþa ºi discriminarea.
91

În interviurile pe care echipa IPP le-a realizat, reprezentanþii partidelor
politice, menþionaþi mai sus au reliefat urmãtoarele arii prioritare de politici,
care în opinia lor trebuie adresate cu precãdere, în vederea combaterii
intoleranþei ºi discriminãrii:
­ schimbarea mentalitãþilor, educaþie (PD, PUR)
­ problemele pe care integrarea europeanã le pune pentru procesul
legislativ;
­ adecvarea aquis-ului comunitar la societatea româneascã (PD)
­ implementarea legilor (PD)
­ încurajarea participãrii femeilor în politicã (PD)
­ frustrãrile oamenilor legate de corupþie (PNÞCD); frustrãrile legate de
faptul cã alþii se îmbogãþesc (invidia socialã)
­ discriminarea romilor (PNL)
­ intoleranþa faþã de minoritãþile sexuale (AP, PNÞCD, PD)
­ problema celor care pierd în procesele de transformare (“de la looseri ni se
trage” - Zoe Petre)
­ accentuarea diferenþelor dintre bogaþi ºi sãraci (PSD)
­ egalitatea de ºanse, tratatã ca o problematicã generalã ºi nu doar sectorial
(PNL, Mona Muscã)
De asemenea, politicienii intervievaþi au declarat cã fenomenele de
intoleranþã ºi discriminare se manifestã ºi (sau mai ales) la nivelul clasei
politice, motiv care ar împiedica accelerarea procesului de elaborare a
politicilor care sã previnã ºi sã combatã aceste fenomene. Majoritatea
reprezentanþilor partidelor au sugerat echipei IPP sã aplice sondajul de
opinie referitor la intoleranþã, discriminare ºi autoritarism ºi, specific, numai
pe clasa politicã, sugestia lor fiind cã rãspunsurile vor reflecta, în general,
atitudini intolerante ºi discriminatorii. Având în vedere cã, în interviurile
noastre, am acoperit întregul spectru politic aceste sugestii au pãrut mai
degrabã acuzaþii reciproce. În acelaºi timp în care acuzau membrii altor
partide de intoleranþã ºi atitudini discriminatorii, unii dintre respondenþi au
formulat explicit opinii intolerante. Unul dintre reprezentanþii cu care echipa
IPP s-a întâlnit, membru PD, era intrigat de faptul cã homosexualitatea se
aflã în dezbatere publicã, pentru cã, în opinia sa, orientarea homosexualã
este aproape inexistentã în România, “200 de persoane de orientare
homosexualã” fiind o cifrã irelevantã.
92
Institutul pentru Politici Publice

II.1.7. Concluzii
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Principalele concluzii care în opinia noastrã se desprind din analiza
chestionarelor se referã la:
1. instabilitatea instituþionalã, douã din cele nouã instituþii consultate fiind în
curs fie de desfiinþare, fie de reorganizare
2. insuficienþa sau chiar inexistenþa unor programe de cercetare în aceste
instituþii care sã ofere baza documentarã necesarã pentru elaborarea
politicilor de combatere a discriminãrii ºi/ sau promovare a egalitãþii de
ºanse
3. lipsa unei politici unitare în domeniul anti-discriminãrii, al cãrei principal
organizator ar trebui sã fie CNCD
4. insuficienþa sau chiar inexistenþa implementãrii la nivel local a politicilor
elaborate la nivel central
Concluziile pe care aceastã scurtã analizã instituþionalã le-a pus în evidenþã
trebuie relaþionate cu recomandãrile de politici pe care le formulãm în ultima
secþiune a studiului.
II.2. Propuneri/ sugestii/ recomandãri ºi programe
publice vizând diminuarea potenþialului autoritarist
ºi intolerant din România ºi crearea unui spirit
public ºi a unei solidaritãþi democratice
Proiectul Extremismul în România, iniþiat de Institutul pentru Politici Publice,
ºi-a propus de la bun început sã elaboreze un set de principale recomandãri
de politici publice ºi de programe de intervenþie, destinate sã modifice
peisajul intoleranþei, al discriminãrii ºi autoritarismului în România postcomunistã
ºi sã faciliteze naºterea/consolidarea unui spirit public
democratic. Având în vedere cã iniþiativele de politici în acest domeniu la
nivelul instituþiilor guvernamentale din România, dar ºi la nivelul
organizaþiilor non-guvernamentale sunt încã slab conturate, eforturile
echipei de cercetare a IPP s-au redirecþionat, treptat cãtre identificarea
ariilor de politici care trebuiesc mai întâi cercetate ºi în care trebuiesc mai
apoi elaborate politici, un pas care, am constatat, nu fusese fãcut nici în
mediul instituþiilor guvernamentale, nici în cel al organizaþiilor nonguvernamentale.
Sugestiile, propunerile ºi recomandãrile din acest capitol
trebuiesc interpretate în acest sens ca ºi direcþii de cercetare ce trebuiesc
dezvoltate ºi aprofundate. Cu alte cuvinte, acest capitol schiþeazã o agendã
de problematici ale unui program de intervenþie pentru combaterea
discriminãrii, a intoleranþei ºi extremismului, o agendã pe care invitãm sã o
93

asume, într-un efort conjugat, instituþiile ºi organizaþiile cu atribuþii sau
interes în domeniu.
Aprecierile cu privire la cadrul legal avansat pe care se sprijinã combaterea
discriminãrii în România trebuie sã fie interpretate - pentru implementarea
de politici eficiente în acest domeniu - în sensul recomandãrii de a insista
asupra pregãtirii instituþiilor sã îºi exercite atribuþiile care le revin pentru
promovarea unui climat de toleranþã în societatea româneascã. Consiliul
Naþional pentru Combaterea Discriminãrii (CNCD) este o instituþie încã
„fragilã”, iar celelalte organisme ºi instituþii publice, atât de la nivel central
cât ºi local nu trebuie sã se comporte ca ºi cum singura rãspundere în
domeniu aparþine acestuia. Dimpotrivã am putea spune, pentru fenomene
care excedeazã aria de competenþã directã a CNCD, deci pentru
manifestãri ºi opinii care pot fi catalogate ca extremiste, gãsim un rol
primordial pe care ar trebui sã ºi-l exercite mai pregnant Ministerul
Administraþiei ºi Internelor. În alte þãri din regiune, Ministerul de Interne
joacã un rol de coordonator al politicilor pentru combaterea extremismului
lucrând în strânsã legãturã cu ministerele de resort pentru combaterea
intoleranþei, discriminãrii, extremismului în sectorul educaþional dar ºi din
armatã (din nou, cu ministerul de resort) sau din poliþie (la fel). În atenþia
Ministerelor de interne din aceste þãri care sunt intens preocupate de
problema intoleranþei ºi a extremismului, dar ºi a serviciilor de informaþii
stau atât colaborãri strânse cu organizaþii ale societãþii civile, cât ºi
furnizarea de informaþii publice menite sã stimuleze implicarea societãþii
civile în combaterea acestor manifestãri.
În România aceste eforturi abia se clarificã (în abordare, atribuþii, prioritãþi)
ºi de aceea punctarea principalelor probleme din zona de interes a studiului
nostru este mai mult decât oportunã astãzi. Instituþiile româneºti însele trec
printr-o etapã de orientare a atribuþiilor în domeniul combaterii discriminãrii,
intoleranþei ºi extremismului cãtre armonizarea propriilor politici într-un
cadru coerent, unitar de mãsuri care sã exprime strategia întregului guvern
pentru combaterea acestor manifestãri nedorite. Recomandãrile de mai
jos, selectate de Institutul pentru Politici Publice din toate sugestiile ºi ideile
receptate în decursul cercetãrii, funcþie de oportunitatea lor în cadrul
mãsurilor instituþionale, au, ca atare, un caracter suficient de general pentru
a permite tuturor instituþiilor administraþiei centrale ºi locale sã identifice
corespondenþe între atribuþiile stabilite deja în domeniul care face obiectul
studiului de faþã.
Acest set de recomandãri urmeazã mai multe direcþii, în funcþie de agenþii
care pot asuma politicile sau programele respective:
94
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
­ prima direcþie priveºte intervenþia publicã/politicã oficialã ºi este destinatã
sã schimbe harta instituþionalã româneascã, generând un potenþial de
progres în ordinea mentalitãþilor democratice, deschise, civilizate (A)
­ a doua direcþie priveºte acþiunea partidelor politice ºi are ca scop
redefinirea acþiunii lor simbolice ºi organizaþionale, mai ales în contextul
anului electoral 2004, vãzut ca an decisiv al parcursului democratic al
României (B)
­ a treia direcþie se referã la acþiunea organizaþiilor non-guvernamentale ºi
vizeazã o intervenþie de duratã medie în câmpul social ºi civic din
România (C).
Toate cele trei direcþii care vor fi descrise mai jos - din simple raþiuni
analitice, în mod separat - trebuie privite:
­ atât ca pãrþi ale unui ansamblu care poate cãpãta coerenþã printr-o
intervenþie conjugatã (nu coordonatã de la un “centru”, ci pornitã din
puncte diferite, la diverse paliere ale sistemului social)
­ cât ºi ca pãrþi ale unei strategii de integrare europeanã, înþeleasã în sensul
tehnic al expresiei, ºi nu metaforic (aºa cum s-a întâmplat, din nefericire,
de mai multe ori, în decursul ultimilor ani). În acest sens, direcþiile de
acþiune pot fi asumate ca formulã specificã de concepere a integrãrii sau,
altfel spus, ca o parte a viziunii româneºti asupra Uniunii Europene.
95

Domeniul Instituþional
Intervenþia publicã/ politico-oficialã este foarte însemnatã: statul trebuie sã se
afirme ca agent al schimbãrii ºi nu, aºa cum a apãrut el în cursul anilor nouãzeci, ca
un factor de blocare a progresului social.
1.
Toate informaþiile cu privire la indivizi sau grupuri ale cãror activitãþi pot fi
catalogate de cãtre autoritãþi competente ca având legãturã cu fenomenul
extremist ºi atitudini anti-sistem (sau elemente care indicã pericolul unor
acþiuni subversive) ar trebui date publicitãþii.
2.
Este necesarã localizarea spaþialã a persoanelor/ grupurilor/ activitãþilor de
mai sus, în termeni de judeþe sau localitãþi pentru definirea clarã a regiunilor
în care organismele administraþiei centrale ºi locale cât ºi ONG ar trebui sã
îºi îndrepte atenþia cu programe care sã contribuie la reducerea ratei de
risc.
3.
Reprezentanþii Poliþiei împreunã cu cei ai Justiþiei ºi ai Serviciului Român de
Informaþii, ar trebui sã coopereze pentru realizarea unei baze de date cu
infracþiuni care au avut o componentã de naturã a pune în pericol siguranþa
statului, a unei naþionalitãþi, rase, a unui grup religios sau care au instigat la
urã naþionalã sau rasialã. Aceastã bazã de date ar trebui sã fie datã
publicitãþii anual.
4.
Realizarea unei politici unitare de combatere a discriminãrii care sã dea
coerenþã iniþiativelor sectoriale existente.
5.
Dezvoltarea mecanismelor de implementare la nivel local a strategiei
naþionale privind combaterea discriminãrii.
6.
Elaborarea unei strategii naþionale de integrare a strãinilor care sã
reprezinte, în relaþie cu manifestãrile extremiste, un instrument preventiv ºi
care sã poatã determina din timp asemenea fenomene nedorite.
96
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
7.
Crearea unui plan de mãsuri eficient pentru combaterea violenþei în cadrul
manifestãrilor sportive (în special la meciurile de fotbal ºi hochei).
8.
Dezvoltarea unor programe de instruire adecvate privind tematica
intoleranþei, discriminãrii, extremismului în cadrul pregãtirii forþelor de
ordine publicã.
9.
Înfiinþarea, în cadrul structurilor de combatere a crimei organizate, a unei
unitãþi specializate în urmãrirea ºi combaterea extremismului.
10.
Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii trebuie sã devinã o
organizaþie vizibilã. Se impune ca acþiunea sa sã fie susþinutã de intervenþii
credibile ºi sã fie fãcutã cunoscutã.
11.
Recomandãm o intervenþie de lungã duratã a Parlamentului care sã vizeze
extinderea cunoaºterii mecanismelor sale de funcþionare. Fãrã restaurarea
încrederii în instituþia parlamentarã, spaþiul toleranþei ºi al decenþei publice
nu are ºanse de fi lãrgit.
Parlamentul poate consacra, de pildã, douã zile pe an (de ex. Ziua tricolorului ºi
Ziua Constituþiei) pentru a organiza, în locul costisitoarelor ceremonii, întruniri
publice în care, sub patronajul unui deputat sau senator, sã fie înfãþiºate ºi
discutate, în mediile ºcolare, prevederile Constituþiei ºi importanþa instituþiei
parlamentare în dispozitivul constituþional. þinând cont de numãrul parlamentarilor,
aceste intervenþii ar fi de ordinul a 1.500 pe an, adicã 6.000 pentru o legislaturã
completã. O parte însemnatã a localitãþilor României ar fi astfel “acoperitã” într-un
ciclu electoral.
12.
O intervenþie de substanþã ar trebuie sã vizeze, apoi, relaþia cultelor cu
statul. Renunþarea la finanþarea publicã a cultelor recunoscute oficial ºi
trecerea la o finanþare directã din partea comunitãþilor de credincioºi: (a) ar
putea da un sens clar separaþiei statului de domeniul religios; (b) ar putea
reechilibra forþa simbolicã ºi materialã a cultelor din România.
13.
Instituþionalizarea unui dialog interconfesional, cu douã mari sesiuni (de
primãvarã ºi de toamnã) ºi cu rezoluþii larg difuzate ar putea, de asemenea,
97

detensiona raporturile religioase ºi ar crea un climat favorabil pentru acþiuni
precum restaurarea terenurilor ºi imobilelor confiscate de regimul comunist.
14.
O reformã importantã a Guvernului ar trebui sã includã organizarea ºi
permanentizarea unui secretariat de stat pentru minoritãþi în cadrul
Ministerului Justiþiei. În acest fel, problema locului ºi rolului minoritãþilor în
România ar fi asumatã ca o parte a “distribuirii dreptãþii” ºi nu ca o problemã
de administraþie sau ca una de propagandã (cum s-a întâmplat odatã cu
instalarea guvernului Nãstase). Atât justiþia (împãrþirea dreptãþii), cât ºi
minoritãþile ar fi redefinite într-un mod simbolic ºi instituþional cu o mare forþã
de convingere.
15.
Crearea unui post de consilier prezidenþial pentru minoritãþi naþionale ar
marca, de asemenea, într-un mod foarte clar voinþa statului român de a
recunoaºte minoritãþile ca o parte, ºi nu ca o margine/periferie, a societãþii
româneºti.
16.
Susþinerea unei cercetãri de lungã duratã care sã aibã ca teme-pivot
discriminarea, intoleranþa ºi tentaþiile autoritariste. Cercetarea ar trebui
asumatã - ca program oficial - de Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi
Tineretului, de Academia Românã, de echipe de prestigiu din centrele
universitare.
Conceputã ºi desfãºuratã inter-disciplinar, reunind sociologi, istorici, specialiºti în
ºtiinþe politice, cercetarea ar putea detalia cauzele, istoria ºi actualitatea
fenomenelor menþionate. O atenþie specialã ar trebui acordatã distingerii diferitelor
tipuri de naþionalism construite ºi vehiculate în România. Este evident cã doar o
cunoaºtere profesionistã ºi susþinutã poate mãsura amploarea acestora,
diferenþiind / distingând aspectele relevante care þin de memoria colectivã, de
agregarea socialã a grupurilor intolerante sau discriminatoare, respectiv a
grupurilor supuse intoleranþei sau discriminãrilor. Cercetarea ar trebui sã includã
dezbateri publice ºi sã fie finalizatã prin publicarea unei serii de volume accesibile,
a cãror tipãrire ºi difuzare sã fie asumate, de asemenea, din fonduri publice.
17.
Lãmurirea sensului discriminãrii ºi intoleranþei, ca ºi punerea în evidenþã a
pericolului unui derapaj extremist ºi/sau autoritarist trebuie sã devinã o
constantã a politicilor educaþionale.
98
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Manualele de educaþie civicã, dar ºi cele de istorie, ar trebui reorientate în acest
sens. Ele au fost concepute într-un stil greoi, fiind dominate de o retoricã scepticã ºi
de o limbã de lemn care nu are ºanse de a fi “învãþatã”.
18.
În procesul de predare din sistemul de învãþãmânt, sã se punã mai mult
accentul pe teme ce þin de promovarea toleranþei ºi combaterea rasismului,
xenofobiei, extremismului. Îmbunãtãþirea bibliotecilor cu literaturã de
specialitate. Dezvoltarea de materiale educaþionale de cãtre Ministerul
Educaþiei în strânsã colaborare cu Ministerul Administraþiei ºi Internelor.
Profesorii sã beneficieze, la rândul lor, de programe de pregãtire
specializatã.
19.
Sã se elaboreze periodic evaluãri sociologice în rândul copiilor ºi tinerilor
care sã determine din timp valorile ºi orientãrile individuale/de grup ale
acestora.
20.
Introducerea, în cursul ciclului liceal, a unei discipline obligatorii precum
“Studiul Constituþiei” ar putea fi foarte beneficã. Cunoaºterea neutrã ºi
dezangajatã a Actului fundamental poate crea reacþii civice mult mai uºor
decât discursul abstract despre educaþie civicã.
21.
Introducerea unor practici deliberative în cursul educaþiei primare,
gimnaziale ºi liceale poate favoriza, de asemenea, naºterea unor
comportamente civice, civilizate ºi responsabile.
22.
Ar fi de dorit ca Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului sã conceapã
intervenþii punctuale în zonele cu risc mare de intoleranþã ºi/sau
discriminare. În acest sens, se impune o finanþare suplimentarã a educaþiei
în zonele de “naþionalism identitar accentuat” ºi, respectiv de “naþionalism
de segregare” (reluãm aici tipurile propuse de Dumitru Sandu în
comentariul “Ideologii difuze în domeniul (in)toleranþei sociale”, publicat în
Raportul IPP, Intoleranþã, discriminare ºi autoritarism în opinia publicã,
septembrie 2003, pp. 57-65).
23.
Sunt absolut indispensabile continuarea ºi consolidarea politicilor de
acþiune pozitivã în privinþa accesului la educaþie al tinerilor care
99

provin din comunitãþile maghiare ºi rome.
24.
Înfiinþarea unei universitãþi de stat în limba maghiarã, finanþatã exclusiv din
fonduri publice, este o condiþie a naºterii încrederii sociale - la nivelul
elitelor, dar mai ales la nivelul publicului larg.
25.
Extinderea studiului limbilor comunitãþilor auto-definite etnic-lingvistic la
nivel universitar ºi introducerea lor la nivel liceal se poate dovedi o sursã de
detensionare a relaþiilor în grupurile de tineri. Extinderea studiului limbii
romani la nivel universitar este o urgenþã, dacã þinem seama de resursele
foarte sãrace din acest moment. Studiul limbii romani sau al limbii maghiare
ar trebui propuse, de asemenea, ca opþiuni didactice pentru elevii de liceu
care nu aparþin acestor comunitãþi.
26.
Elaborarea unor programe pilot pentru ca asistenþii sociali sã dezvolte
activitãþi în rândul tinerilor expuºi pericolului de a se afilia grupãrilor
extremiste.
27.
În cadrul monitorizãrii respectãrii drepturilor omului de cãtre personalul
forþelor armate, sã se acorde o atenþie sporitã aspectelor care indicã
discriminare rasialã.
Acþiunea partidelor politice
Urmãtorul test electoral este extrem de însemnat: el va confirma sau infirma
stabilizarea unui public înclinat cãtre autoritarism (o cincime din electorat). Un rol
important în strategia anti-discriminare ºi de creare a unui public tolerant revine
partidelor politice cu legitimitate ºi comportament democratic. Partidele ar trebui
stimulate sã dezvolte câteva strategii specifice în perspectiva anului electoral 2004;
reuºita unor asemenea strategii ar putea deveni apoi fundamentul unei evoluþii
sãnãtoase în anii viitori.
28.
Încheierea unui pact de solidaritate în privinþa desfãºurãrii corecte a
campaniei electorale ºi a votãrii.
Felul în care a decurs referendumul pentru aprobarea Legii de revizuire a
Constituþiei a constituit pretextul renaºterii unor suspiciuni serioase legate de
100
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
corectitudinea folosirii procedurilor democratice. Aceste suspiciuni pãreau a fi fost
depãºite în 1996 ºi 2000: atunci, cu excepþia partidului anti-sistem (PRM), actorii
politici ºi-au manifestat încrederea reciprocã în privinþa corectitudinii votãrii, învinºii
recunoscând victoria adversarilor. Aceastã încredere era cu atât mai importantã cu
cât 1996 ºi 2000 constituie date-cheie ale evoluþiei democraþiei în România: întradevãr,
în 1996, pentru prima datã, ºi în 2000, pentru a doua oarã în istoria politicã
modernã a României, guvernanþii au fost destituiþi pe calea alegerilor. Renaºterea
suspiciunilor ºi erodarea încrederii manifestate de actorii democratici pot conduce
la o deteriorare dramaticã a spiritului public, care favorizeazã comportamentele
anti-sistem ºi cererea-oferta de extremism politic. Iatã de ce, mai mult decât o
intervenþie legislativã menitã sã introducã în legile electorale dispoziþii explicite
anti-fraudã, este de dorit obþinerea unui consens al partidelor democratice pentru
asigurarea unor scrutinuri corecte. Acest consens ar trebui:
­ sã fie formalizat cât mai devreme, evitând proiectarea lui ca o simplã anexã a
(pre)campaniei electorale
­ ar putea fi însoþit de acceptarea monitorizãrii alegerilor viitoare de cãtre echipe de
observatori strãini; în acest fel, s-ar putea corecta un efect de imagine foarte
defavorabilã creatã în marginea votului referendar din octombrie 2003.
29.
Recomandãm, de asemenea, o intervenþie a partidelor democratice în
sensul clarificãrii mobilizãrii politice pe care o asumã.
În acest sens, plecãm de la constatarea cã partidele postcomuniste româneºti au
mizat, în propria definire, mai degrabã pe ideea cã reprezintã interese decât pe
ideea cã mobilizeazã sensibilitãþi ale unor grupuri sociale. Pe de altã parte, luãm în
seamã faptul cã, la termenul legal fixat în iulie 2003, un numãr de 27 de partide s-au
reînscris oficial, prezentând public liste de membri fondatori care, însumate, atestã
cã aproximativ 10% dintre cei care alcãtuiesc corpul electoral sunt membri ai unui
partid politic. Pentru a transforma înregistrarea formalã a propriei formaþiuni într-o
realitate, partidele sunt obligate sã clarifice reþelele - de resurse umane, simbolice,
ideologice etc. - pe care se bazeazã. O asemenea clarificare este o condiþie a
refacerii încrederii în partide, ca actori ai democraþiei. În lipsa unei asemenea
clarificãri a propriei mobilizãri partizane, partidele riscã sã rãmânã actori
fantomatici ai jocului politic ºi surse ale unei frustrãri publice difuze.
30.
Formaþiunile minoritãþilor etnice, culturale, religioase ar trebui sã procedeze
la o operaþiune similarã. În mare mãsurã necunoscute publicului larg,
devenind vizibile cu ocazia campaniilor electorale, organizaþiile minoritãþilor
au trezit multe suspiciuni. Un aspect important care trebuie clarificat este
relaþia lor cu minoritãþile a cãror reprezentare/mobilizare o asumã.
101

Clarificarea este cu atât mai urgentã cu cât existã o diversitate de situaþii create la
scrutinurile anterioare: unele formaþiuni ale minoritãþilor (de pildã, cele ale
italienilor, ale macedonenilor slavi sau ale albanezilor) au obþinut scoruri de 10-35
de ori mai mari decât totalul populaþiei etnice corespondente înregistrate de
recensãmântul din 2002, în vreme ce minoritatea Roma, prin diversele sale
organizaþii, a obþinut un scor electoral cu mult inferior populaþiei Roma înregistrate
de recensãmânt sau estimate de studiile sociologilor. O dezbatere asupra formelor
de mobilizare partizanã/etnicã ar contribui la descifrarea unor mecanisme de
producere a reprezentãrii.
31.
Sugerãm, de asemenea, organizaþiilor minoritãþilor etnice, culturale,
religioase asocierea lor în vederea prezentãrii în viitoarele alegeri a unei
agende a minoritãþilor, care sã fie un punct de dezbatere al campaniei.
Influenþa ºi prestigiul de care se bucurã UDMR ar putea fi utilizate pentru a
da mai multã vizibilitate acestei agende.
32.
Aceeaºi coaliþie a formaþiunilor minoritare ar putea determina reluarea
dezbaterii asupra definirii statului român.
Abandonatã în cursul revizuirii constituþionale recente, discuþia despre stat-naþiune
ºi stat naþional, despre cetãþenie, în accepþie etnicã ºi respectiv civicã, ar trebui sã
constituie un punct al agendei publice a partidelor. O viitoare integrare a României
în UE ºi raportarea statului român la forma politicã pe care o va îmbrãca Uniunea cu
25 sau 27 de membri nu pot fi gândite în absenþa unei asemenea clarificãri a
definiþiei statale româneºti, definiþie a cãrei ambiguitate este sursa certã a
intoleranþei generice faþã de minoritãþi.
33.
Recomandãm, de asemenea, partidelor politice renunþarea la includerea
ceremonialului religios în recuzita utilizatã în (re)prezentarea publicã sau
captarea simpatiilor electorale. Laicizarea vieþii publice trebuie sã priveascã
atât statul (v. mai sus), cât ºi actorii politici.
34.
În sfârºit, deºi sugestia poate pãrea, la prima vedere, paradoxalã,
recomandãm partidelor politice sã impunã, începând cu viitoarele alegeri,
distingerea buletinelor nule ºi a celor “albe”.
Reglementãrile sistemului electoral românesc nu fac distincþia dintre voturi albe
(voturi introduse în urnã fãrã ca electorul sã aplice ºtampila pe un candidat sau pe o
listã) ºi voturi anulate (adicã buletinele pe care nu s-a aplicat corect ºtampila). Votul
alb este expresia protestului civic, a refuzului “clasei politice”, în timp ce votul anulat
102
Institutul pentru Politici Publice

este expresia neîndemînãrii de a-þi exprima opþiunea. În lipsa acestei distincþii,
pentru care s-a mai pledat, fãrã rezultate însã, ºi în anii electorali anteriori, nu
putem ºti cu precizie dacã dezangajarea electoralã este rezultatul apatiei sau,
dimpotrivã, al unui sentiment contestatar care nu ºi-a gãsit încã o formã de
expresie. A distinge între voturile albe ºi cele anulate înseamnã a putea mãsura
dimensiunile contestãrii. Topografia reacþiilor publicului electoral - mai mult decât
orice anchetã sau sondaj - este indispensabilã pentu cunoaºterea corpului civic.
Acþiunea ONG-urilor
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Descrierea intervenþiei presupune acceptarea câtorva observaþii preliminare, care
privesc istoria postdecembristã.
Deºi nu sunt listate în chestionarele care vizeazã mãsurarea încrederii în “instituþii”,
organizaþiile non-guvernamentale nu se bucurã de simpatie publicã. Se poate, de
altfel, observa cã formele alternative de mobilizare - cea politicã ºi cea sindicalã -
sunt situate, la rândul lor, în mod constant la cote foarte joase în aprecierea
populaþiei. În ceea ce priveºte ONG-urile, se poate avansa ideea cã frecventa lor
prezentare defavorabilã în presã, ca ºi ambiguitatea poziþionãrii unora dintre ele în
raport cu partidele politice au constituit, de-a lungul anilor nouãzeci, tot atâþia factori
de subminare a încrederii în acþiunea civicã. Dacã era nevoie de un exemplu care
sã ateste forþa redusã a mobilizãrii civice, atunci turul al doilea al alegerilor
prezidenþiale din 2000 l-a oferit: într-adevãr, în ciuda apelului fãcut în perioada
dintre cele douã tururi de scrutin, apel care înfãþiºa votul de la 10 decembrie 2000
ca un test decisiv pentru supravieþuirea democraþiei româneºti, confruntarea
decisivã dintre Ion Iliescu ºi Corneliu Vadim Tudor a mobilizat cu aproximativ 1,5
milioane mai puþini electori decît turul I, în timp ce scrutinul final din 1996 a adus la
urne doar cu 10 de mii electori mai puþin, iar cel din 1992 cu circa 350 de mii mai
puþin decît turul întîi. Pãtrunderea în turul al doilea al alegerilor a lui Corneliu Vadim
Tudor nu a fost, aºa cum s-a spus, doar un eºec al partidelor, ci ºi un eºec al ONGurilor.
Consolidarea democraticã reclamã de aceea o redefinire a rolului ONG-urilor din
România:
a. din punctul de vedere al poziþiei lor în ansamblul social: este de preferat ca
ONG-urile sã renunþe la confiscarea/monopolizarea spaþiului societãþii civile,
acceptând o definiþie mai largã a acesteia. Identificarea societãþii civile cu ONGurile
este o sursã de demobilizarea civicã. Înþelegerea societãþii civile ca un
ansamblu format din sindicate, patronate, partide politice, Biserici, ONG-uri,
comitete ºcolare etc. poate crea “formatul” în care acþiunea cetãþeneascã sã-ºi
gãseascã locul.
b. din punctul de vedere al tipului de acþiune: este recomandabil ca intervenþia
directã sã se substituie pedagogiei sociale difuze practicate de numeroase
ONG-uri, la fel cum este necesar ca atitudinea consensualã sã se substituie
103

celei confruntaþionale. Solidaritatea presupune intervenþie directã ºi
compromis al segmentelor societãþii.
c. din punctul de vedere al finanþãrii: avem în vedere evitarea finanþãrii
guvernamentale (care conduce la un pãgubos compromis cu statul, de multe ori
împotriva societãþii!), ca ºi suscitarea unor forme de benevolenþã diverse ºi
specifice.
d. din punctul de vedere al mijloacelor. Este, de pildã, recomandabilã folosirea
petiþiilor ºi a demonstraþiilor legale (mijloace acceptate ca rezonabile de cãtre
public) ºi nu a comunicatelor de presã destinate jurnaliºtilor.
În lipsa unei asemenea reforme a sectorului asociativ, programele derulate de
societatea civilã riscã sã producã nu o limitare, ci o consolidare a puterii statului.
35.
Suscitarea înrolãrii în programele publice de educaþie (pentru copiii
proveniþi din medii cu abandon ºcolar ridicat); desfãºurarea unor campanii
de strângere de fonduri pentru copiii din familii numeroase sau cu o situaþie
precarã ar putea fi organizate la nivelul judeþelor;
36.
Crearea unor reþele de solidaritate cu grupurile marginalizate din cauza
sãrãciei; o reþea de tipul “Restaurantelor inimii” - activatã în perioadele de
iarnã pentru bãtrâni abandonaþi, cerºetori sau bolnavi - ar trebui sã
înlocuiascã sistemul politicianist al “Cinei creºtine” oferite de PRM;
37.
Intervenþia în mediul rural prin programe destinate sã (re)creeze un spaþiu
public minimal ca alternativã la comunitatea religioasã tradiþionalã: acþiuni
de voluntariat destinate sã creeze spaþii de joacã pentru copii, (sã refacã)
terenuri de sport, sãli disponibile pentru cinematograf sau conferinþe ar
putea sã constituie o soluþie de mobilizare într-un spaþiu social locuit de
circa 43% din populaþia României;
38.
Intervenþia în mediile defavorizate profesional din zonele monoindustriale;
ONG-urile ar trebui sã ofere, în parteneriat cu sindicatele ºi patronatele,
programe de reconversie profesionalã concurente cu cele ale statului.
39.
Pãtrunderea în mediile adverse - indiferent dacã este vorba despre
intoleranþã sau despre discriminare - este esenþialã. Ea ar putea constitui
obiectul unei reflecþii comune a organizaþiilor specializate. Intervenþia în
aceste comunitãþi este foarte dificilã, întrucât acþiunea ONG-urilor s-a
104
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
adresat pânã acum în mod prioritar mediilor neutre sau favorabile unei
acþiuni tolerante, deschise.
În opinia IPP, existã trei categorii principale de actori care trebuie sã îºi
asume în totalitate sau în parte punctele de pe agenda formulatã mai sus:
(1) instituþiile administraþiei publice, la nivel central ºi local; (2) partidele
politice ºi (3) organizaþiile neguvernamentale, dar numai în sensul de a da
un input mai ferm atât instituþiilor administraþiei publice, cât ºi partidelor
politice. Aºa cum am subliniat ºi în capitolul anterior, efortul instituþiilor
administraþiei publice trebuie sã fie în acelaºi timp unitar, dar ºi responsabil,
în sensul cã nici una din instituþiile nu trebuie sã îºi delege de facto atribuþiile
în domeniu cãtre un alt organism (de exemplu, CNCD). În ceea ce priveºte
partidele politice, Institutul pentru Politici Publice a fãcut eforturi pentru a
susþine introducerea pe agenda acestora a problematicii combaterii
discriminãrii, a intoleranþei ºi a fenomenului extremist.
Nu în ultimul rând, dezbaterea pe care IPP o organizeazã pe 11 decembrie
2003, este un efort de a aduce în dialog persoane din acele instituþii
guvernamentale, partide politice ºi organizaþii neguvernamentale pe care le
considerãm actori cheie în aplicarea agendei descrise mai sus.
105

Concluzii
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Studiul IPP Intoleranþã, discriminare, extremism. România 2003 pune
pentru prima oarã problema extremismului în relaþie cu fenomene sociale
ample, printre care cele mai relevante sunt sãrãcia ºi anomia generalizatã,
precum ºi cu procesul de consolidare a democraþiei în România. Studiul IPP
trateazã problematica intoleranþei, a discriminãrii ºi a extremismului pe trei
dimensiuni distincte: cultural-istoricã, la nivelul percepþiei publice ºi la nivel
instituþional ºi politic.
Înainte de a puncta principalele rezultate ale studiului pe fiecare din aceste
dimensiuni, dorim sã subliniem cã prima concluzie, cu implicaþii atât
teoretice, cât ºi practice care se desprinde din cercetarea IPP se referã la
faptul cã nu existã un consens asupra definirii extremismului nici printre
cercetãtorii din mediul academic cu care ne-am consultat, nici printre
specialiºtii sau activiºtii din organizaþiile neguvernamentale pe care i-am
intervievat, nici printre oamenii politici cu care am vorbit ºi cu atât mai puþin
printre respondenþii sondajului de opinie pe care IPP l-a realizat împreunã
cu The Gallup Organization Romania.
Definiþiile academice dau conceptului de extremism înþelesuri pornind de la
cel foarte restrâns, de fenomen cu o arie de manifestare redusã la
comportamente violente ºi anti-sistem, pânã la cel de atitudine ideologicã
ce respinge opiniile celorlalþi ºi diversitatea democraticã. La nivelul „simþului
comun”, potrivit datelor oferite de sondaj, pentru majoritatea românilor
conceptul de extremism este unul extrem de ambiguu, mai bine de jumãtate
dintre cei intervievaþi neputând da o definiþie succintã a unei organizaþii
extremiste.
Având în vedere aceastã ambiguitate, echipa IPP a decis sã lãrgeascã aria
de definire a termenului, studiind fenomenele de intoleranþã, discriminare ºi
extremism astfel încât sã existe o cercetare extinsã care sã dea
posibilitatea de a formula cât mai curând un consens asupra înþelesului
termenului. Arbitrarietatea în folosirea acestui termen are consecinþe
politice ºi practice negative ºi împiedicã mai ales formularea de politici care
sã combatã adecvat fenomenul ºi sã contribuie la transformarea societãþii
româneºti într-un spaþiu democratic, al diversitãþilor acceptate.
În dimensiunea cultural-istoricã a cercetãrii, eseul care a deschis studiul de
faþã a arãtat cã existã în continuare în mentalul colectiv numeroase
prejudecãþi ºi stereotipuri care resping diversitatea de orice fel. În acelaºi
timp, se poate observa cu uºurinþã o discrepanþã vãditã între cadrul
107

legislativ actual ºi realitatea socialã în ceea ce priveºte relaþiile între
majoritate ºi diverse minoritãþi (etnice, religioase, sexuale) sau între bãrbaþi
ºi femei. Pe de o parte, România a fãcut progrese însemnate în adaptarea
legislaþiei cu cele mai avansate principii care promoveazã nediscriminarea
ºi toleranþã. Pe de altã parte însã, procesul de transformare a mentalitãþilor
este cu mult mai lent ºi probabil din aceastã cauzã fenomenul de respingere
a „celuilalt” este în continuare prezent în (prea) multe ipostaze în societatea
româneascã. Întâlnim atitudini discriminatorii ºi intoleranþã atât la nivelul
indivizilor cât, ceea ce este poate mai grav, la nivelul autoritãþilor ºi
instituþiilor publice, în special locale, ºi la nivelul partidelor politice.
Sursa prejudecãþilor ºi stereotipurilor menþionate este în cea mai mare
mãsurã o istorie comunã împãrtãºitã de românii ortodocºi heterosexuali
care formeazã majoritatea populaþiei în relaþie cu celelalte grupuri culturale.
Aceastã istorie, marcatã de confruntãri, nu a fost niciodatã în România
subiectul unei analize obiective ºi nepartizane. Analiza istoricã însãºi este
victima unei abordãri mult prea politizate. În aceste condiþii nu trebuie sã ne
mire faptul cã miturile care populeazã imaginarul colectiv sunt încã atât de
puternice încât distrug cu uºurinþã eforturile de a impune principiile
multiculturalismului. Mulþi, mult prea mulþi dintre români, cred cã maghiarii
vor sã dezmembreze România, cã romii nu se pot integra în societate, cã
homosexualii sunt anomalii ale naturii, cã evreii conduc lumea º.a.m.d. Între
aceºtia sunt oameni din toate categoriile sociale, de la toate nivelurile de
educaþie ºi din toate zonele þãrii; între aceºtia sunt politicieni, lideri de
partide, parlamentari, aleºi locali oameni care în general conduc destinele
þãrii ºi ale cãror frustrãri, prejudecãþi ºi opþiuni personale le regãsim în
acþiunile politice; între aceºtia sunt profesori, sunt medici, adicã acei
oameni care ar putea fi motorul schimbãrii ºi sursa de educaþie pentru
toleranþã.
Persistenþa unor astfel de atitudini ºi opinii în mentalul colectiv reprezintã un
potenþial pericol la adresa stabilitãþii democraþiei româneºti. Pe fondul unei
crize socio-economice, aºa cum se întâmplã în aceastã perioadã, un
discurs populist care face apel, concomitent, la promisiuni privind
satisfacerea nevoilor materiale ºi la teme care rãspund stereotipurilor
general acceptate are mari ºanse de a obþine un scor electoral important.
Este prin urmare de maximã importanþã elaborarea unor politici publice
coerente, în special în domeniul educaþiei, care sã conducã la
marginalizarea tendinþelor intolerante din societate. Acesta este un proiect
pe termen lung. Totodatã, pe termen scurt, în perspectiva anului electoral
2004, ar putea fi util un mecanism care sã împiedice partidele politice sã
cadã în capcana populismului, ºi deci sã evite sã amplifice manifestãrile de
108
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
intoleranþã, respingere ºi discriminare.
În ceea ce priveºte opiniile publicului asupra problematicii investigate,
echipa de cercetare a realizat un sondaj de opinie reprezentativ la nivel
naþional care radiografiazã percepþiile ºi atitudinile românilor în legãturã cu
o multitudine de aspecte relevante pentru studiul intoleranþei, discriminãrii
ºi extremismului. Cele mai importante ºi vizibile concluzii ale sondajului se
referã la tendinþa spre autoritarism în societatea româneascã, la
sentimentele anomice generalizate ºi la adversitatea faþã de minoritãþi
înscrisã în profilul de sociabilitate al românilor. Desigur, mult mai multe
concluzii mai puþin vizibile se pot desprinde din prelucrarea secundarã a
datelor sondajului, un demers cãtre care sperãm sã se îndrepte mai mulþi
cercetãtori din mediul academic românesc sau internaþional.
Opiniile românilor mãsurate prin acest sondaj indicã în general existenþa
unei puternice tendinþe spre autoritarism. Astfel, 84% dintre respondenþi
sunt de acord cã România are nevoie de un conducãtor puternic care sã
facã ordine în þarã, 65% afirmã cã lucrurile ar merge mult mai bine dacã
toatã lumea ar asculta de ordinele autoritãþilor ºi 54% considerã cã cele mai
importante lucruri pe care copiii ar trebui sã le înveþe sunt ascultarea ºi
respectarea autoritãþilor. 36% dintre români tind sã sprijine cenzura ºi 20%
considerã cã bãtaia este un mijloc bun de a-i învãþa pe copii cum sã se
poarte.
Printre majoritatea românilor se manifestã percepþia unei anomii
generalizate. 80% dintre respondenþi sunt de acord cã legile nu conteazã,
oricum cei de la putere fac ce vor, 69% cred cã tribunalele nu fac dreptate
oamenilor, iar 67% considerã cã în România nu te poþi îmbogãþi decât pe cãi
necinstite. Aceste sentimente, aratã prelucrãrile, afecteazã semnificativ
comportamentul electoral al românilor. Cu cât sentimentele de anomie sunt
mai intense, cu atât oamenii sunt mai înclinaþi sã sprijine formaþiunile
politice extremiste.
În ciuda faptului cã aproximativ 40% dintre români trãiesc într-un mediu
social divers din punct de vedere etnic sau religios, prejudecãþile ºi
atitudinile discriminatorii faþã de anumite grupuri de persoane sunt larg
rãspândite. În România de astãzi, grupurile minoritare cel mai puternic
respinse sunt, în aceastã ordine, minoritãþile sexuale, martorii lui Iehova,
musulmanii/ islamicii ºi romii. Cei mai mulþi dintre români nu recunosc
existenþa în grupul lor de prieteni, rude sau vecini a persoanelor de altã
etnie, de altã religie sau de altã orientare sexualã. Aceasta poate denota, în
opinia noastrã ºi o educaþie civicã modestã, cei mai mulþi români
109

nerealizând ce consecinþe poate avea ignorarea existenþei „diferenþelor”.
În sfârºit, la nivel instituþional ºi politic, studiul pune în evidenþã în primul
rând concluzii legate de dezvoltarea instituþionalã actualã, precum ºi
iniþiativele pe care le considerãm prioritare în vederea realizãrii unui
program eficient de intervenþie pentru combaterea intoleranþei, discriminãrii
ºi a fenomenului extremist în România. Astfel, existã o insuficientã
sincronizare ºi chiar suprapunere de atribuþii între instituþiile care adreseazã
discriminarea în România astãzi, ceea ce împiedicã dezvoltarea unei
politici unitare. Mai mult, situaþiile din plan local se cunosc insuficient la
Bucureºti, iar în plan local se cunoaºte foarte puþin din cadrul legal existent
la nivel naþional ºi cu atât mai puþin la nivelul recomandãrilor europene. De
altfel, atribuþiile instituþiilor de combatere a discriminãrii sunt încã
inadecvate unei tratãri strategice a problemei ºi mai ales unei implementãri
eficiente pe plan local. Dimensiunea dezvoltãrii instituþionale este,
considerãm, prioritarã având în vedere cã în România existã un cadru legal
avansat.
Având în vedere cã majoritatea instituþiilor cu atribuþii sunt instituþii ale
administraþiei publice, unul dintre pericole este ca politicile pe care acestea
le iniþiazã sã nu aibã continuitate, odatã cu schimbarea Guvernului. De
aceea, considerãm cã o a doua prioritate este ca partidele politice sã
introducã pe agendã programe de intervenþie pentru combaterea
intoleranþei, a discriminãrii ºi a fenomenului extremist pe care sã ºi le asume
ca politici în eventualitatea participãrii la guvernare.
În perspectiva alegerilor din anul 2004, concluzia studiului este cã este
foarte uºor ca frustrãrile individuale cãrora politicul nu le gãseºte soluþii sã
se transforme în opþiuni de vot extremist. În mediul politic românesc cu care
ne-am consultat, am observat cã politicienii încã nu trateazã cu suficientã
atenþie posibilele dezvoltãri ale situaþiei prezente ºi evitã sã abordeze
frontal soluþii.
Am dori sã folosim spaþiul acestor concluzii ºi pentru a formula unele
observaþii care se desprind nu atât din studiul propriu-zis, cât ºi (sau mai
ales) din experienþa de cercetare a echipei, pe parcursul celor nouã luni în
care s-a dezvoltat acest studiu.
Interesele minoritãþilor sunt încã insuficient reprezentate în instituþiile ºi în
spaþiul politic românesc. Cu excepþia UDMR ºi a Partidei Romilor (larg
contestatã, de altfel de cãtre celelalte organizaþii ale romilor), sunt foarte
puþine organizaþii ale minoritãþilor, în special altele decât cele etnice care sã
110
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
aibã o vizibilitate mare ºi un discurs public susþinut. În opinia noastrã, existã
câþiva factori care ar putea contribui la aducerea mai pregnantã în spaþiul ºi
în dezbaterea publicã a acestor organizaþii ºi mai ales a problemelor
minoritãþilor în societatea româneascã. Un prim factor ar fi colaborarea mai
mare dintre aceste organizaþii, constituirea de coaliþii pe timp mai
îndelungat (situaþiile de colaborare pe care le-am identificat sunt punctuale
ºi cu aplicabilitate temporarã). Un al doilea factor ar fi ceea ce am putea
numi „de-segregarea” organizaþiilor care apãrã interesele minoritãþilor ºi
iniþierea de mai multe parteneriate sau consultãri cu organizaþii care nu au
ca domeniu de activitate acþiuni în favoarea ºi în folosul minoritãþilor. De
altfel, constatarea noastrã este cã tot mai multe dintre organizaþiile cu
domenii complementare încep sã îºi dezvolte expertizã pe problematica
minoritãþilor. Aceasta este, din punctul nostru de vedere, o direcþie
îmbucurãtoare, pentru cã indicã pãtrunderea tematicii ºi a preocupãrii în
„curentul majoritar”.
Construcþia instituþionalã pentru combaterea discriminãrii, a intoleranþei ºi a
fenomenelor extremiste este încã la început ºi, ca atare, deºi instituþiile cu
atribuþii relevante încep sã îºi dezvolte expertiza, beneficiind ºi de asistenþa
instituþiilor internaþionale, ele nu au construit încã mecanismele de
implementare a programelor pe care le dezvoltã. Aceasta este, aºa cum
subliniam anterior o prioritate pentru politicile actuale. Durabilitatea acestei
construcþii nu poate fi asiguratã însã fãrã ca partidele politice sã introducã
pe agendã aceste arii de politici.
În sfârºit, Institutul pentru Politici Publice considerã cã modalitatea cea mai
eficientã prin care se pot elabora ºi implementa eficient punctele din planul
de intervenþie pe care l-am sugerat în secþiunea finalã a acestui studiu este
cea a constituirii unui dialog între actorii implicaþi, în special între instituþiile
guvernamentale, partidele politice ºi organizaþiile neguvernamentale.
Institutul face un prim pas prin organizarea unei dezbateri pe data de 11
decembrie 2003, ale cãrei concluzii, precum ºi varianta finalã a studiului vor
fi disponibile pe pagina de Internet a IPP: www.ipp.ro.
111

Note
1 Roger Scruton, Dictionary of Political Thought, Hill & Wang, New York, 1982.
2 O scurtã incursiune în istoria ideilor de naþiune ºi naþionalism în România este
prezentatã în Anexa 1 a acestui raport.
3 Vladimir Tismãneanu, Excepþionalism românesc? Democraþie, etnocraþie ºi
pluralism incert în România post-Ceauºescu, în Sfera Politicii, numãrul 62, la
www.sfera.50megs.com
4 Problema evreilor este puþin mai complicatã. În timpul regimului comunist marea
majoritate a etnicilor evrei din România au emigrat (voit sau forþat), în special în
Israel sau Statele Unite. Totuºi, sentimentele ºi atitudinile anti-semite persistã ºi
astãzi.
5
Într-un articol din Dilema istoricul Adrian Cioroianu demonteazã mitul bunei
vecinãtãþi între România ºi Serbia (Dilema, nr. 321, Ce ne facem cuscre?, la
www.algoritma.ro/dilema)
6
România Mare, nr. 298, 22 martie 1996, p. 1
7
Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã, Maghiarii din România, Cluj,
2001, p. 22
8
România Mare, nr. 567, 25 mai 2001, p. 1
9 Paul Sneider, deputat PRM de Neamþ.
10 http://archives.lemonde.fr/
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
11
Sursa: Institutul Naþional de Statisticã, Anuarul Statistic al României, disponibil la
www.insse.ro
12
Sursa: Maghiarii din România, p. 13-14, cu excepþia datelor pentru
recensãmântul din anul 2002, pentru care am folosit Anuarul Statistic al României.
Datele trebuie privite cu precauþie, pentru cã nu au aceeaºi bazã teritorialã de
referinþã ºi nici aceleaºi principii. Teritoriul luat în consideraþie diferã în cazul
recensãmintelor organizate de statul maghiar (1850-1910; 1941) faþã de cele ale
statului român. Metodologia diferã în ceea ce priveºte criteriile: unele dintre
cercetãri iau în considerare etnia declaratã, altele religia ºi/sau limba, altele toate
aceste caracteristici. Deosebirile de metodologie se menþin ºi în perioada
comunistã (doar la recensãmântul din 1966 a fost luatã în considerare limba), dar
dupã 1990 metodologia a fost aliniatã la standardele internaþionale.
13 Conform cu declaraþiile reprezentanþilor UDMR; sursa: colecþia ziarului
Evenimentul Zilei iulie-octombrie 1995.
14 Se recunoaºte un clivaj în interiorul UDMR între o aripã “autonomistã” (dupã cum
se auto-intituleazã, “radicalã”, dupã cum este denumitã de cei din afara Uniunii) ºi
una care are drept þintã unele drepturi lingvistice (dupã spusele autonomiºtilor,
sau “moderatã”, conform propriei denumiri).
15
Aceste cifre se referã la numãrul de locuri subvenþionat de la buget.
16
România Mare, nr. 436, 28 noiembrie 1998, p. 14
17 România Mare, nr. 393, iunie 1997, p. 9
113

18 România Mare, nr. 493, 24 decembrie 1999, p. 1
19 Vezi în acest sens Carol Iancu, Evreii din România (1866-1919) de la excludere la
emancipare, Editura Hasefer, Bucureºti, 1996, p. 41-46.
20 Monitorul Oficial din 20 iunie 1866.
21
Vezi în acest sens raportul Inei Zoon, On the margins, Roma and Public Services
in Romania, Bulgaria and Macedonia, Open Society Institute, New York, 2001
22
România Mare, nr. 524, 17 iunie 2000, p. 1
23
România Mare, nr. 527, 8 iulie 2000, p. 12
24
Protecþia Minoritãþilor în România, din colecþia Monitorizarea procesului de
aderare la Uniunea Europeanã, OSI/EU, 2001, pag. 24
25
Ina Zoon, On the margins, Roma and Public Services in Romania, Bulgaria and
Macedonia, Open Society Institute, New York, 2001, pag 35
26
Problema fiind aici de uniformitatea abordãrii, care nu þine cont de anumite
circumstanþe locale
27
Dan Zamfirescu, Rãzboiul împotriva poporului român, Editura Roza Vânturilor,
Bucureºti, 1993, p. 145
28
Lucian Boia, „Destinul mare al unei þãri mici”, în Miturile comunismului românesc,
sub direcþia lui Lucian Boia, Editura Nemira, Bucureºti, 1998, p. 125.
29
idem, p. 214
30
Katherine Verdery, Compromis ºi rezistenþã, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994,
p. 153
31
Ilie Bãdescu, Sincronism european ºi culturã criticã româneascã, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1984.
32
Raoul Girardet, Mituri ºi mitologii politice, Institutul European, Iaºi, 1997.
33 George Voicu, Zeii cei rãi, Editura Polirom, Bucureºti, 2000, p. 9.
34 Dezvãluirile se bazeazã pe documente autentice din arhiva fostei Securitãþi
35
România Mare, nr. 559, 30 martie 2001
36
Cele trei întrebãri, „cine conspirã?”, „de ce conspirã?”, respectiv „cum conspirã?”
le-am preluat de la George Voicu, 2000, Zeii cei rãi, Polirom.
37
Legãtura între toþi aceºtia ne este însã dezvãluitã în numãrul din 14 aprilie, 2001
al sãptãmânalului: cel mai nou împrumut negociat de Guvern cu FMI ºi Banca
Mondialã, de aproape 200 milioane de dolari, este plãtit de fapt de magnatul
american de origine maghiarã George Soros, iar preþul este adoptarea Legii
Administraþiei Publice, care introduce folosirea limbii materne a minoritãþilor
naþionale în administraþie în localitãþile unde aceºtia reprezintã un procent de cel
puþin 20% din populaþie. Evident, este doar încã un pas spre ocuparea
Transilvaniei de cãtre Ungaria.
38
George Voicu, op. cit., p. 46.
39
România Mare, nr. 479, 17 septembrie 1999.
40 George Voicu, op. cit., p. 90.
41
ibidem
114
Institutul pentru Politici Publice

42 România Mare, nr. 492, 17 decembrie 1999
43 George Voicu, op. cit., p. 137.
44
M.Miroiu, L.Popescu, 1999, p.13.
45
LGBT - acronim de la Lesbian, Gay, Bi-sexual and Trans-sexual, folosit în mod
curent în literatura de specialitate pentru a defini minoritãþile sexuale.
46 Sensul acestor cuvinte poate sã difere de la o religie la alta, dar distincþia rãmâne
valabilã.
47 Cãtãlin Zamfir, Lazãr Vlãsceanu (coord.), Dicþionar de Sociologie, Bucureºti,
Babel, 1993, p. 509.
48 idem
49 Charles S. Lieberman, “Extremism as a Religious Norm”, Journal for the
Scientific Study of Religion, 1998, 3, 22(1), 75-86.
50 Sursa: Recensãmântul populaþiei 2002.
51
Pentru o astfel de analizã vezi Gabriel Andreescu, „Biserica Ortodoxã Românã ca
actor al integrãrii europene”, în Harta actorilor integrãrii, Fundaþia pentru o
Societate Deschisã, Bucureºti, 2002
52
Gabriel Andreescu, „Biserica Ortodoxã Românã ca actor al integrãrii europene”,
în Harta actorilor integrãrii, Fundaþia pentru o Societate Deschisã, Bucureºti,
2002, p. 53
53 idem., p. 9
54
Gabriel Andreescu, Report on Extremism in Romania, Bucureºti, 2002, p. 20.
55
ibidem
56 Sursa: Barometrul de Opinie Publicã (BOP) al Fundaþiei pentru o Societate
Deschisã (FSD), ediþia mai 2003. Rezultatele sunt disponibile gratuit la
www.osf.ro
57
Douã exemple recente: raportul de þarã al Uniunii Europene privind România ºi
Raportul „ROMANIA: Poverty Assessment” , publicat de Banca Mondialã, ambele
în aceastã toamnã.
58
Conform statisticilor Bãncii Mondiale, aproape 30% dintre români trãiesc sub
pragul de sãrãcie (sursa: raportul „ROMANIA: Poverty Assessment”, vol. I, p. 8,
disponibil la www.worldbank.org.ro)
59
Gabriel Bãdescu, “Atitudini ºi percepþii privind inegalitatea socialã în România”,
în Barometrul de Opinie Publicã (BOP) al Fundaþiei pentru o Societate Deschisã
(FSD), ediþia mai 2003, www.osf.ro.
60 Respondenþii au ales câte douã variante de rãspuns la aceastã întrebare.
Procentele reprezintã rãspunsuri cumulate.
61 Manuela Stãnculescu, “Atitudini ºi percepþii privind inegalitatea socialã în
România”, în Barometrul de Opinie Publicã (BOP) al Fundaþiei pentru o Societate
Deschisã (FSD), ediþia mai 2003, www.osf.ro.
62 idem
63
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
România Mare, nr. 507, 4 martie 2000
64
Discursul este reprodus în România Mare, nr. 554, 23 februarie 2001, p. 12-15
115

65 România Mare, nr. 558, 23 martie 2001, p. 1
66 ibidem
67
România Mare, nr. 560, 6 aprilie 2001, p. 1
68
România Mare, nr. 561, 13 aprilie 2001, p. 1, p. 8-9
69 Întrucât o prezentare exhaustivã a tuturor relaþiilor dintre variabilele incluse în
acest sondaj este dificil de realizat în cadrul oricãrei forme de prezentare a
materialului, am ales, fãrã a avea pretenþia de completitudine, sã prezentãm
câteva aspecte mai puþin comentate ºi analizate în caietul de sondaj.
70
Pentru toate diferenþele prezentate ca semnificative statistic în aceastã secþiune,
am folosit aceeaºi metodã, a reziduurilor ajustate.
71
Cu menþiunea cã în cazul grupelor de vârstã ºi a mediului rezidenþial, diferenþele
sunt semnificative statistic între grupele analizate.
72
Trebuie precizat faptul cã la aceste categorii de acord/dezacord deºi existã
diferenþe semnificative între grupele de rãspuns analizate, majoritatea celor care
susþin cã situaþia s-ar înrãutãþi, în aceeaºi ipotezã, a câºtigãrii alegerilor de cãtre
PRM ºi Corneliu Vadim Tudor, provin majoritar tot din grupa celor care au ca nivel
maxim de educaþie ºcoala profesionalã. Totuºi, cele mai mari diferenþe între
nivelele de educaþie ºi opiniile corespunzãtoare posibilelor situaþii rezultate în
ipoteza câºtigãrii alegerilor de PRM ºi Corneliu Vadim Tudor, se înregistreazã
pentru cazul mai sus-menþionat.
73
Raportul de þarã 2003 reia concluziile Raportului din 2002, subliniind aceste
lipsuri care nu au fost încã reglementate. Au existat numeroase dezbateri pe
aceastã temã, generate mai ales în contextul propunerii de modificare a
Ordonanþei 137/ 2000. Unul din actorii implicaþi în aceste dezbateri a fost grupul
de lucru format din Centrul de Resurse Juridice, Fundaþia pentru o Societate
Deschisã, ACCEPT, APADOR-CH, Romani-Criss, Centrul Parteneriat pentru
Egalitate, Liga Pro Europa ºi Institutul pentru Politici Publice, care a oferit CNCD
un document de poziþie în care este subliniatã, prin altele ºi necesitate introducerii
acestor reglementãri.
74 Traducerea textului din englezã (în original) în românã ne aparþine.
75 Pânã la data redactãrii versiunii finale a acestui studiu, Direcþia pentru Egalitate
de ªanse din Ministerul Muncii nu a rãspuns chestionarului IPP ºi nici nu a oferit o
data probabilã la care ar intenþiona sã trimitã rãspunsul.
76 Ministerul Culturii ºi Cultelor, Direcþia Generalã Relaþii Culte a trimis chestionarul
completat dupã data redactãrii finale a acestui raport. De aceea, informaþiile
cuprinse în acest chestionar nu se regãsesc în raportul de faþã.
77 Pânã la data redactãrii variantei finale a acestui studiu, Planul Naþional de
Combatere a Discriminãrii nu a fost încã aprobat de Guvern ºi, ca atare, nu s-au
luat nici mãsuri pentru implementarea lui. În rãspunsul la chestionarul IPP, CNCD
a declarat cã problema implementãrii Planului va face obiectul unei noi serii de
întâlniri ºi dezbateri cu reprezentanþii societãþii civile ºi cu instituþiile implicate în
Planul de acþiune privind prevenirea actelor discriminatorii. De asemenea, CNCD
a mai declarat cã sperã ca actorii principali ai implementãrii Planului Naþional de
116
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Combatere a Discriminãrii la nivel local sã fie organizaþiile ºi asociaþiile din
sectorul neguvernamental, precum ºi autoritãþile publice locale.
117

Bibliografie consultatã
Cãrþi ºi articole
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Andreescu, Gabriel. 2003. „Biserica Ortodoxã Românã ca actor al integrãrii
europene”, în Harta actorilor integrãrii, Bucureºti: Fundaþia pentru o
Societate Deschisã
Andreescu, Gabriel. 2002. Report on Extremism in Romania, Bucureºti
Andreescu, Gabriel. 2003. Extremismul de dreapta în România, Cluj:
Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã
Barbu, Daniel. 1999. Republica absentã, Bucureºti: Nemira
Barometrul de Opinie Publicã (BOP) al Fundaþiei pentru o Societate
Deschisã (FSD), ediþia mai 2003. Rezultatele sunt disponibile la www.osf.ro
Bãdescu, Gabriel. „Atitudini ºi percepþii privind inegalitatea socialã în
România”, în Barometrul de Opinie Publicã (BOP) al Fundaþiei pentru o
Societate Deschisã (FSD), ediþia mai 2003, www.osf.ro
Bãdescu, Ilie. 1984. Sincronism european ºi culturã criticã româneascã,
Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã
Boia, Lucian. 1997. Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã, Bucureºti:
Humanitas
Boia, Lucian. 1998. „Destinul mare al unei þãri mici”, în Miturile
comunismului românesc, sub direcþia lui Lucian Boia, Bucureºti: Editura
Nemira
Castellas, Manuel. 1995. The Power of Identity, New-York: Blackwell
Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã. 2001. Maghiarii din
România, Cluj
Chioveanu, Mihai. „Natura fascismului”, în Sfera Politicii, numãrul 82, la
www.sfera.50megs.com
Cioroianu, Adrian, „
Ce ne facem cuscre?”, Dilema, nr. 321, la
www.algoritma.ro/dilema
119

Cornel Codiþã, Mihaela Miroiu, Vladimir Pasti. 1996. România, starea de
fapt, Bucureºti: Nemira
Gergely, Dezideriu. 2003. Practici pozitive: Jurisprudenþa internaþionalã
privind discriminarea romilor în accesul la locurile publice, Bucureºti:
Romani Criss, Centrul Romilor pentru Intervenþie Socialã ºi Studii
Gergely, Dezideriu. 2003. Romii ºi Convenþia Cadru pentru Protecþia
Minoritãþilor Naþionale a Consiliului Europei. Bucureºti: Romani Criss,
Centrul Romilor pentru Intervenþie Socialã ºi Studii
Girardet, Raoul. 1997. Mituri ºi mitologii politice, Iaºi: Institutul European
Heinze, Eric. 2002. Orientarea sexualã: un drept al omului. Un eseu despre
legislaþia internaþionalã a drepturilor omului. Traducere în româneºte de
Florin Tudor. Chiºinãu: Tehnica-Info
Hermet, Guy. 1997. Istoria naþiunilor ºi a naþionalismului în Europa, Iaºi:
Institutul European
Hobsbawm, Eric. 1997. Naþiuni ºi naþionalism, Chiºinãu: Arc
Hutchinson, John ºi Smith, Anthony D. 1994. Nationalism, New York:
Oxford University Press
Iancu, Carol. 1996. Evreii din România (1866-1919) de la excludere la
emancipare, Bucureºti: Editura Hasefer
Institutional building in the field of anti-discrimination. Project Preparation
Facility. Mission Report. 2003. Project team: María Méndez de Valdivia,
Fernando Villarreal, Romaniþa Iordache
Institutul Naþional de Statisticã, Anuarul Statistic al României 2002,
disponibil la www.insse.ro
Jackman, Robert W. & Volpert, Karin. 1996. „Conditions favoring parties of
the extreme right in Western Europe”. British Journal of Political Science,
Volume 4, Issue 26, October
Karnoouh, Claude. 1990. Românii. Tipologie ºi mentalitãþi, Bucureºti:
Humanitas
120
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
King, Robert R. 1980. A History of the Romanian Communist Party,
Stanford: Hoover Institution Press
Lieberman, Charles S. 1998. „Extremism as a Religious Norm”, Journal for
the Scientific Study of Religion, 3, 22(1), 75-86
Liga ProEuropa. 2003. Inventarierea ne-discriminãrii. Raport final,
România. Proiectul Consiliului Europei în Cadrul Pactului de Stabilitate
pentru Europa de Sud-Est
Miroiu, Mihaela. 1999. Societatea Retro. Bucureºti: Editura Trei
Nãstasã, Lucian & Varga, Andrea (editori). 2001. Minoritãþi etnoculturale.
Mãrturii documentare. Þiganii din România (1919 - 1944). Cluj: Centrul de
Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã
OSI/EU Accession Monitoring Program. 2001. Protecþia minoritãþilor în
România
OSI/EU Accession Monitoring Program. 2002. Monitoring the EU Accession
Process: Equal Opportunities for Women and Men
Partidul România Mare. 1996. Doctrina Naþionalã. Programul partidului,
Bucureºti
Partidul România Mare. 1997. Program de guvernare: 'Unire în belºug',
Bucureºti
Partidul România Mare, site-ul partidului: www.romare.ro
Partidul România Mare. 1997. Statutul Partidului România Mare, Bucureºti
Partidul România Mare. 1993. Statutul Partidului România Mare, Bucureºti
Popescu, Liliana. 2002. „Instituþii Europene de promovare a egalitãþii de
ºanse între femei ºi bãrbaþi. O perspectivã comparativã”, în Laura Grünberg
(editoare). Gen ºi Integrare Europeanã, Bucureºti: Societatea de Analize
Feministe AnA
Regular Report on Romania's Progress towards Accession. 2003
http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_2003/pdf/rr_ro_final.pdf
121

Report on the Issue of Extremism in the Czech Republic in 2002, by the
Ministry of the Interior and Ministry of Justice, disponibil la
www.mvcr.cz/english.htm (Documents/ Extremism)
Smith, Anthony D. 1991. National Identity, New York: Penguin Books
Stãnculescu, Manuela, „Atitudini ºi percepþii privind inegalitatea socialã în
România”, în Barometrul de Opinie Publicã (BOP) al Fundaþiei pentru o
Societate Deschisã (FSD), ediþia mai 2003, www.osf.ro.
Strategy Paper and Report of the European Commission on the progress
towards accession by Bulgaria, Romania and Turkey. 2003. Document
accesibil la http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_2003/pdf/
strategy_paper2003_full_en.pdf
ªtefan-Scalat, Laurenþiu, „Partidul România Mare. Un profil doctrinar”,
Sfera Politicii, numãrul 67, la www.sfera.50megs.com
Tãnase, Stelian. 1998. Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948-
1965, Bucureºti: Humanitas
Templeton, Mark Norman (ed.). 2001. On the Margins, Roma and Public
Services in Romania, Bulgaria and Macedonia with a supliment on housing
in the Czech Republic, Open Society Institute
Tismãneanu, Vladimir, „Excepþionalism românesc? Democraþie, etnocraþie
ºi pluralism incert în România post-Ceauºescu”, Sfera Politicii, numãrul 62,
la www.sfera.50megs.com
Tismãneanu, Vladimir. 1999. Fantasmele salvãrii. Democraþie, naþionalism
ºi mit în Europa post-comunistã, Bucureºti: Polirom
Verdery, Katherine. 1994. Compromis ºi rezistenþã, Editura Humanitas,
Bucureºti
Vincent, Andrew. 1995. Modern Political Ideologies, Londra: Blackwell
Voicu, George, „Mitul Nae Ionescu”, Sfera Politicii, numerele 65-67, la
www.sfera.50megs.com
Voicu, George, „O retoricã anti-occidentalã”, Sfera Politicii, numãrul 64, la
www.sfera.50megs.com
122
Institutul pentru Politici Publice

Voicu, George, „Teme antisemite în discursul public”, Sfera Politicii,
numerele 80-87, la www.sfera.50megs.com
Voicu, George, „Teme antisemite în discursul public”, Sfera Politicii,
numerele 80-83, la www.sfera.50megs.com
Voicu, George. 2000. Zeii cei rãi, Bucureºti: Polirom
Voicu, Mãlina ºi Voicu, Bogdan.1999. „Programele sociale ale partidelor
politice româneºti”, în Cãtãlin Zamfir (coordonator) Politici sociale în
România: 1990-1998, Bucureºti: Expert
Zamfir, Cãtãlin, Vlãsceanu, Lazãr (coord.). 1993. Dicþionar de Sociologie,
Bucureºti: Babel
Zamfir, Cãtãlin. 1999. Politici sociale în România, Bucureºti: Editura Expert
Zamfir, Cãtãlin. 2000. Politicile de asistenþã socialã în România (1990 -
1998), Bucureºti: Editura Expert
Zamfirescu, Dan. 1993. Rãzboiul împotriva poporului român, Bucureºti:
Roza Vânturilor
Ziare
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Evenimentul Zilei iulie-octombrie 1995
Monitorul Oficial din 20 iunie 1866
Politica, anul II, nr. 55, 13 martie 1993
România Mare, nr. 298, 22 martie 1996
România Mare, nr. 393, iunie 1997
România Mare, nr. 436, 28 noiembrie 1998
România Mare, nr. 479, 17 septembrie 1999
România Mare, nr. 492, 17 decembrie 1999
România Mare, nr. 493, 24 decembrie 1999
România Mare, nr. 524, 17 iunie 2000
România Mare, nr. 527, 8 iulie 2000
România Mare, nr. 554, 23 februarie 2001
România Mare, nr. 558, 23 martie 2001
România Mare, nr. 559, 30 martie 2001
România Mare, nr. 560, 6 aprilie 2001
România Mare, nr. 561, 13 aprilie 2001
România Mare, nr. 567, 25 mai 2001
123

Anexe
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
125

Anexa 1
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Clarificãri conceptuale privind termenii de naþiune ºi
naþionalism în România
Dintre toate tipurile de extremism pe care le întâlnim în spaþiul public
românesc, cele mai rãspândite sunt cele aflate în strânsã legãturã cu
„chestiunea naþionalã”. Naþionalismul reprezintã ideologia care a reunit
elitele româneºti în prima parte a secolului XIX în procesul de formare a
statutului modern.
În literatura dedicatã naþionalismului întâlnim un numãr foarte mare de
abordãri, de definiþii, de tipologii. Acest lucru derivã din însãºi faptul cã
literatura acestui domeniu este deosebit de variatã ºi probabil cã avem tot
atâtea definiþii ale naþionalismului câþi autori care au scris despre el. Scopul
acestei lucrãri nu este sã defineascã riguros naþiunea sau naþionalismul, ci
doar sã surprindã caracteristicile pe care ideologia naþionalã le-a avut în
trecut ºi le are în România de astãzi. De aceea vom folosi în cele ce
urmeazã definiþia operaþionalã pe care o gãsim la Ernest Gellner:
Naþionalismul este mai întâi un principiu politic, care
statueazã cã unitatea politicã ºi cea naþionalã ar trebui sã fie
congruente.
Naþionalismul, ca sentiment, sau ca miºcare, poate fi cel mai
bine definit în termenii acestui principiu. Sentimentul naþional
este satisfacþia datoratã aplicãrii sale. Miºcarea naþionalistã
1
este aceea însufleþitã de un sentiment de acest tip.
De bunã seamã cã aceastã definiþie nu este absolutã, în sensul cã nu poate
satisface toate situaþiile în care o ideologie sau o miºcare s-au revendicat
sau au fost definite prin naþionalism. Pentru studiul de faþã are însã
avantajul cã acoperã foarte bine proiectul naþionalist român, în toate
formele pe care le-a luat de-a lungul existenþei sale.
Naþionalismul este motorul ideologic care stã în spatele tendinþei statelor de
a deveni naþionale prin înglobarea tuturor teritoriilor locuite de populaþii
având aceeaºi culturã, dar ºi a naþiunilor de a avea propriu stat care sã le
reprezinte.
127

Conceptul de etnie, de apartenenþã etnicã, joacã un rol important în aceastã
construcþie. Pentru apãrãtorii lui, este unul dintre acele lucruri care existã în
naturã, în afara timpului; este intrinsec fiinþei umane ºi o defineºte.
Apartenenþa etnicã este una dintre cele mai puternice tipuri de identificãri
comunitare. A. D. Smith listeazã ºase atribute fundamentale care definesc o
comunitate etnicã:
1. un nume propriu colectiv
2. un mit al istoriei comune
3. amintiri istorice comune
4. unul sau mai multe elemente distincte ale culturii comune
5. asocierea cu un teritoriu considerat þarã-mamã
6. un sentiment de solidaritate pentru o parte semnificativã a societãþii.
Cu cât mai multe din aceste atribute sunt prezente într-o comunitate, cu atât
mai probabil este ca tipul de identitate care o uneºte sã fie cea etnicã.
Prezenþa legãturilor etnice ºi a memoriei comune creeazã tendinþe de
transformare a anumitor grupuri de populaþie în naþiuni.
3
Politologul Hans Kohn remarcã o distincþie în ceea ce priveºte procesul de
afirmarea naþiunilor ºi naþionalismelor între Europa de Vest ºi cea de Est. În
Occident, mai exact în þãri ca Franþa, Anglia, Olanda sau Elveþia, miºcarea
naþionalistã a fost precedatã de apariþia statelor centralizate în graniþele
viitoarelor state naþionale. Comunitãþi politice viabile, dar construite pe alte
principii decât cele naþionale, ºi-au descoperit identitatea etnicã ºi doar
dupã aceea a apãrut ºi un curent politic care sã se legitimeze din aceastã
identitate. În restul Europei (dar ºi în restul lumii, cu excepþia Statelor Unite,
unde procesele de afirmare statalã ºi naþionalã au coincis), în toate þãrile
Europei Centrale ºi de Est, naþionalismul a apãrut înaintea dezvoltãrii
politice a unei naþiuni. De multe ori, elite naþionaliste au inventat ºi propagat
acele sentimente care sã transforme masele în naþiuni pentru a putea utiliza
proiectul naþionalist în edificarea unor construcþii politice. Frontierele
statelor existente ºi ale noilor naþiuni de cele mai multe ori nu au coincis ºi
chiar mai mult, datoritã amestecului de naþionalitãþi din aceste teritorii, nici
mãcar frontierele noilor state apãrute pe principii naþionaliste nu au coincis
cu aria de rãspândire a naþiunilor pe care pretind cã le reprezintã.
În acelaºi timp, „toate naþionalismele în creºtere ºi întreaga dezvoltare
socialã ºi intelectualã în afara Occidentului au fost influenþate de acesta,
4
care a rãmas multã vreme învãþãtorul ºi modelul” . Aceastã dependenþã a
rãnit de multe ori mândria elitei locale, care în scurt timp a început sã îºi
construiascã propriul naþionalism, care a sfârºit în opoziþie cu modelul
128
Institutul pentru Politici Publice
2

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
„strãin”. Cum acesta din urmã era raþional ºi liberal, inevitabil în Est
naþionalismul a devenit conservator ºi tradiþionalist, încercând sã impunã
propriile valori culturale, deschis cãtre naþionalismul integrator. Nu
întâmplãtor modelul fascist ºi-a gãsit replici pe mãsurã în þãri ca Ungaria
sau România.
Naþionalismul în Occident s-a nãscut în strânsã legãturã cu valorile
liberalismului ºi ale iluminismului, pentru a da un sens ºi a construi o naþiune
în realitãþile politice existente ºi de aceea îndreptatã mai degrabã cãtre viitor
ºi mai puþin atentã la trecut. Naþionaliºtii din þãrile Europei Centrale ºi de Est
„au creat adesea din miturile trecutului ºi visurile despre viitor, un pãmânt
strãmoºesc ideal, legat îndeaproape de trecut, lipsit de orice legãturã
imediatã cu prezentul ºi care aºteptau sã devinã o realitate politicã în
5
viitor” .
Despre naþionalism în România putem vorbi începând cu jumãtatea
secolului al nouãsprezecelea, odatã cu primele încercãri de modernizare a
societãþii. Cu greu putem gãsi în istoria Principatelor române încercãri de a
aduce în discuþie ideea de naþiune, cu atât mai puþin semnele unei ideologii
construite în jurul acestui concept. Sub influenþa ideilor occidentale ºi în
contextul unei deschideri cãtre aceste þãri, elitele româneºti au dezvoltat
însã în scurt timp un proiect. Pe scurt, pe parcursul a numai douãzeci de ani,
elita aristocraticã româneascã a dezvoltat o conºtiinþã naþionalã modelatã
dupã ideile occidentale. Principiile politice ale acesteia mergeau de la
afirmarea necesitãþii independenþei Principatelor pânã la dorinþa de unire a
acestora. Un aspect important este afirmarea elementelor care formau
pattern-ul cultural românesc, etnia, limba, religia, tradiþia; acestea au fost
valorizate ºi s-a încercat consolidarea lor. Ideile care nasc în aceastã
perioadã reprezintã fundamentul curentului naþionalist românesc pânã
astãzi. Firul roºu de care vorbea Anthony D. Smith poate fi regãsit în cele
douã secole de istorie modernã a Românie, într-o succesiune de
transformãri care au dus la forma de astãzi a naþionalismului.
Urmãrind istoria naþionalismului în România, putem delimita patru tipuri de
naþionalism, fiecare marcat de evenimente sau schimbãri majore, fiecare
asociat unei perioade a dezvoltãrii moderne a României, fiecare cu
caracteristicile lui, dar toate având la bazã aceleaºi idei fundamentale.
Începând cu aplicarea Regulamentelor Organice ºi pânã dupã primul rãzboi
mondial se poate vorbi de un naþionalism ca ideologie a luptei pentru
independenþã ºi unitate naþionalã. Ideea dreptului la autodeterminare a
naþiunilor a fost îmbrãþiºatã de boierii români ºi asociatã cu cea a statului
129

naþiune. Putem spune cã prima fazã a naþionalismului românesc cunoaºte
douã aspecte esenþiale. Pe de o parte, este vorba despre o miºcare care
înglobeazã toate forþele politice autohtone ºi care are drept obiectiv
obþinerea independenþei naþionale ºi instaurarea statului naþional, prin
unificarea tuturor teritoriilor locuite de români. În plan intern, aceastã
miºcare se remarcã prin acceptarea necesitãþii modernizãrii societãþii
româneºti, mult prea arhaicã ºi prea ineficientã. Pe de altã parte, tot în plan
intern, naþionalismul românesc este profund etnic ºi xenofob, iar principala
þintã ºi victimã a acestei atitudini au fost evreii.
Dupã primul rãzboi mondial, toate obiectivele externe ale miºcãrii naþionale
6
au fost cu succes îndeplinite . Al treilea deceniu al secolului XX începea sub
cele mai bune auspicii pentru România, aflatã într-un moment de maximã
expansiune teritorialã ºi la începutul unei promiþãtoare expansiuni
economice. Mai mult, deºi era încã departe de a fi finalizat, procesul de
modernizare a societãþii ºi de industrializare a economiei era acceptat ca
fiind necesar ºi condus cu rezultate vizibile de elita politicã româneascã. În
aceste condiþii, naþionalismul românesc ºi-a pierdut esenþa ideologicã din
care s-a nãscut ºi care l-a definit timp de aproape un secol. Aºa cum era de
aºteptat, naþionalismul nu a dispãrut de pe scena politicã ºi adepþii sãi s-au
reorientat cãtre obiective care þineau de politica internã. Din nefericire, între
provocarea modernizãrii ºi tendinþa etnicã, curentul naþionalist s-a orientat
cãtre cea din urmã. Partida naþionalã s-a aºezat cu fermitate în dreapta
spectrului politic, afirmând valori precum ortodoxismul sau inventând altele
precum românismul. Mai mult, naþionaliºtii români au sfârºit prin a respinge
ºi a denunþa drept anti-naþionalã politica de modernizare a societãþii; au
cãutat esenþa spiritualitãþii poporului român în religia ortodoxã ºi în
arhaismul satului românesc. Pe parcursul a numai un deceniu, acest
discurs a deviat într-unul de tip fascist. Rebeliunea legionarã ºi excesele
regimului dictatorial instaurat de mareºalul Antonescu constituie expresii
ale fenomenului fascist în România, urmare logicã a acestui tip de miºcare
naþionalistã.
Sfârºitul rãzboiului ºi instaurarea regimului comunist au modificat complet
contextul ideologic, eliminând din spaþiul public toate doctrinele interbelice,
printre care ºi curentul naþionalist. În primul rând, imediat dupã cel de-al
doilea rãzboi mondial, comunismul se prezenta ca internaþionalist ºi
considera naþiunea ca un stadiu depãºit în evoluþia societãþii; supremaþia
aparþinea ideii de clasã, diferenþele de rasã, etnie, limbã, culturã erau
nesemnificative în raport cu asemãnãrile ce veneau din apartenenþa la
aceeaºi clasã. Mai mult, naþionalismul era asimilat fascismului ºi
nazismului, considerate duºmanii cei mai mari la data respectivã ºi orice
130
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
deviere în acest sens era aspru pedepsitã. Se adaugã ºi faptul cã
majoritatea activiºtilor comuniºti din România fie aparþineau minoritãþilor
naþionale, fie pur ºi simplu nu erau români. În aceste condiþii, ideile
naþionaliste au fost cu desãvârºire interzise în spaþiul public în primul
deceniu de regim comunist. Odatã cu preluarea puterii de facþiunea
Gheorghiu-Dej a Partidului Comunist Român, cu eliminarea fizicã a
celorlalte aripi ale partidului ºi câºtigarea încrederii puterii centrale de la
Moscova, asistãm la o revigorare a ideologiei naþionaliste. În cãutarea
legitimitãþii populare, regimul comunist a încercat sã asimileze naþiunea în
programul sãu. Aceastã orientare a fost continuatã de Nicolae Ceauºescu,
succesorul lui Gheorghiu-Dej, care a imprimat regimului o ºi mai puternicã
tentã naþionalistã. Combinaþia de naþionalism ºi comunism este cel de-al
treilea tip de naþionalism pe care România l-a cunoscut în istoria sa.
Obsesia naþionalã a regimului comunist a generat cea mai mare parte dintre
miturile care stau la baza orientãrilor extremiste ale naþionaliºtilor români
astãzi.
Cãderea regimului comunist a golit spaþiul public de conþinutul sãu ideologic
ºi mai noile sau mai vechile grupãri politice româneºti au reconfigurat sfera
politicului. Au reapãrut pe scena politicã partidele care se doreau
continuatoare ale grupãrilor interbelice, dar ºi formaþiuni noi, care refuzau
legãtura cu acel trecut, preferând sã se revendice, deschis sau voalat, de la
valorile socialiste. Alãturi de acestea, activeazã noi partide care valorificã
alte curente pe care zbuciumatul secol XX le-a inventat (ecologismul,
diverse forme de radicalism etc.). În aceastã efervescenþã ideologicã, forþa
naþionalismului de a atrage oameni ºi idei se vãdeºte încã o datã. Contextul
îi este favorabil: ambele referinþe în trecut pe care le folosesc românii, cea
interbelicã ºi cea comunistã, sunt perioade încãrcate de sentimente
naþionaliste, de simbolisticã ºi de mituri care au în centru Naþiunea.
7
Imaginarul colectiv este impregnat de o demagogie naþionalistã virulentã
pe care a utilizat-o regimul comunist. În consecinþã, toate partidele
româneºti s-au dovedit sensibile la ideile naþionaliste ºi fiecare dintre ele a
inclus în propriul discurs o componentã naþionalistã.
131

Anexa 2
Chestionar privind manifestãrile de extremism, intoleranþã,
discriminare faþã de grupuri minoritare
Stimatã doamnã / Stimate domn,
În cursul anului 2003 Institutul pentru Politici Publice (IPP) desfãºoarã o
cercetare asupra manifestãrilor extremiste în România. În prima fazã a
cercetãrii dorim sã descoperim sursele ideilor extremiste ºi care sunt aceste
idei. În continuare, cu ajutorul unui sondaj de opinie reprezentativ la nivel
naþional, vom clasifica aceste idei funcþie de gradul de rãspândire în
societate ºi de mãsura în care sunt acceptate/aprobate de cetãþeni. În
ultima parte a proiectului vom analiza în ce mãsurã temele extremiste cele
mai frecvente ºi cu grad înalt de acceptare/aprobare sunt preluate în
discursul unor instituþii publice ºi partide politice ºi dacã existã politici
publice construite pe astfel de idei sau care le promoveazã. Într-un raport
final vom recomanda mãsuri pentru limitarea rãspândirii unor astfel de idei,
având în vedere ºi campania electoralã din anul 2004.
Unul din principalele elemente care conduc la formarea ideilor extremiste
sunt stereotipurile ºi prejudecãþile care descriu în mod eronat diferenþe
obiective între oameni, precum diferenþele de rasã, de gen, de etnie, de
religie, de orientare sexualã, de clasã socialã etc. Intoleranþa ºi
discriminarea indicã prezenþa unor astfel de prejudecãþi în societate.
Considerãm cã experienþa persoanelor ºi organizaþiilor care militeazã
pentru limitarea discriminãrii ºi intoleranþei ne poate oferi un sprijin esenþial
pentru atingerea obiectivelor acestui proiect.
Prin intermediul chestionarului de faþã vã rugãm sã ne ajutaþi în
determinarea cât mai precisã a surselor culturale ºi ideologice ale
extremismului, discriminãrii ºi intoleranþei. Va rugãm sã ne rãspundeþi la o
serie de întrebãri privind domeniul specific în care activaþi.
De asemenea, în cazul în care cunoaºteþi ºi alte persoane care ar putea
contribui cu informaþii utile pe aceastã temã ºi care ar putea avea
amabilitatea sã rãspundã întrebãrilor noastre, vã vom fi recunoscãtori dacã
le veþi transmite acest chestionar.
În cazul în care decideþi sã participaþi la aceastã cercetare ºi sã rãspundeþi
132
Institutul pentru Politici Publice

INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
întrebãrilor noastre, vã rugãm sã trimiteþi rãspunsurile dumneavoastrã pe
adresa domnului Adrian Moraru, managerul proiectului: adrian@ipp.ro
Vã asigurãm cã rãspunsurile dumneavoastrã vor fi confidenþiale ºi le vom
folosi numai în scopurile declarate ale cercetãrii. Toate rezultatele cercetãrii
vor fi fãcute publice ºi sperãm cã vor contribui la îmbunãtãþirea situaþie
existe. Vã mulþumim!
8
[femei/roma/evrei/maghiari/minoritãþi religioase/minoritãþi sexuale]
1. Dupã pãrerea dumneavoastrã, în societatea româneascã existã
manifestãri de intoleranþã în ceea ce priveºte femeile?
[dacã rãspundeþi nu la întrebarea 1, vã rugãm sã ignoraþi întrebãrile 2-6 ºi
13]
2. Puteþi sã daþi câteva exemple de astfel de manifestãri?
3. Credeþi cã intoleranþa în ceea ce priveºte femeile este specificã culturii
tradiþionale româneºti? Dacã da, care credeþi cã sunt principalele surse ale
intoleranþei în cultura româneascã? [notã: folosim termenul culturã în sens
sociologic, de ansamblu al credinþelor, cunoºtinþelor, normelor, obiceiurilor
ºi simbolurilor dintr-o societate].
4. Credeþi cã existã grupuri sociale formale sau informale care promoveazã
în mod conºtient intoleranþa în ceea ce priveºte femeile? Dacã da, puteþi sã
daþi câteva exemple de astfel de grupuri ºi idei pe care le susþin?
5. Credeþi cã existã instituþii publice (precum autoritãþile locale ºi centrale,
Armata, SRI, Poliþia, Biserica Ortodoxã ºi alte Biserici etc.) care
promoveazã prin discursul lor intoleranþa în ceea ce priveºte femeile? Dacã
da, puteþi da câteva exemple de astfel de instituþii ºi contextul în care au
manifestat intoleranþã?
6. Credeþi cã existã legi în vigoare care promoveazã intoleranþa în ceea ce
priveºte femeile? Dacã da, care sunt acestea?
7. Credeþi cã în România femeile sunt discriminate?
[dacã rãspundeþi nu la întrebarea 1, vã rugãm sã ignoraþi întrebãrile 8-13]
133

8. Vã rugãm sã ne daþi câteva exemple (pe care le consideraþi cele mai
importante) de situaþii în care femeile sunt sistematic discriminate.
9. Care credeþi cã sunt cele mai rãspândite prejudecãþi ºi stereotipuri privind
genul social (rolul femeii ºi al bãrbatului în societate) care conduc la
discriminarea femeilor?
10. Credeþi cã existã grupuri sociale formale sau informale care
promoveazã în mod conºtient discriminare femeile? Dacã da, puteþi sã daþi
câteva exemple de astfel de grupuri ºi idei pe care le susþin?
11. Credeþi cã existã instituþii publice (precum autoritãþile locale ºi centrale,
Armata, SRI, Poliþia, Biserica Ortodoxã ºi alte Biserici etc.) care
promoveazã prin discursul lor discriminarea femeilor? Dacã da, puteþi da
câteva exemple de astfel de instituþii ºi contextul în care au manifestat
intoleranþã?
12. Credeþi cã existã legi în vigoare care promoveazã discriminarea
femeilor? Dacã da, care sunt acestea?
13. Credeþi cã unele partide politice promoveazã prin discursul lor sau prin
proiectele legislative propuse intoleranþa ºi/sau discriminarea împotriva
femeilor? Dacã da, care sunt acestea? Puteþi sã ne descrieþi cazuri ºi situaþii
în care s-a întâmplat acest lucru?
14. Ce surse bibliografice (cãrþi, studii, articole, rapoarte etc.) ne-aþi
recomanda pentru aceastã cercetare?
15 Vã rugãm sã ne spuneþi ce alte informaþii credeþi cã ar trebui sã avem în
vedere atunci când cercetãm acest domeniu.
16.Vã rugãm sã ne spuneþi dacã dumneavoastrã sau organizaþia
dumneavoastrã consideraþi aceastã cercetare utilã ºi dacã aþi fi interesat(ã)
sã folosiþi (gratuit ºi fãrã nici un fel de obligaþii) rezultatele ei în activitatea
viitoare.
134
Institutul pentru Politici Publice

Anexa 3
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Legislaþie relevantã, reglementând cadrul de
funcþionare a instituþiilor cu atribuþii în domeniul
elaborãrii de politici de combatere a discriminãrii
ºi/ sau promovare a egalitãþii de ºanse
Ordonanþa Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea ºi combaterea
tuturor formelor de discriminare, aprobatã prin Legea nr. 48/2002 ºi
modificatã prin Ordonanþa Guvernului nr. 77/ 2003.
Hotãrârea Guvernului nr. 1194/2001, privind organizarea ºi funcþionarea
Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii, modificatã prin
Hotãrârea de Guvern nr. 1514/ 2002
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi
Hotãrârea de Guvern nr. 1237/2000 privind adoptarea Planului Naþional de
Acþiune pentru Egalitatea de ªanse între femei ºi bãrbaþi
Propunere de lege pentru dezvoltarea capacitãþii instituþionale de
promovare a egalitãþii de gen: înfiinþarea Agenþiei Naþionale pentru
Oportunitãþi Egale
Hotãrârea de Guvern nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului
României de Îmbunãtãþire a situaþiei romilor
Legea nr. 678/ 2001 privind prevenirea ºi combaterea traficului de persoane
135

Anexa 4
Chestionar privind activitatea instituþiilor cu
atribuþii în elaborarea politicilor de combatere
a discriminãrii ºi promovare a egalitãþii de ºanse
Stimate domn/ Stimatã doamnã,
Chestionarul pe care vã rugãm sã îl completaþi este parte a unei cercetãri pe
9
care o realizeazã Institutul pentru Politici Publice (IPP), pe tema
intoleranþei, discriminãrii ºi autoritarismului în societatea româneascã.
Rãspunsurile pe care ni le veþi furniza prin acest chestionar vor fi prelucrate
ºi incluse într-un studiu mai amplu care va fi publicat în luna decembrie a
acestui an.
Vã mulþumim pentru colaborare.
Vã rugãm sã precizaþi:
1. Numele instituþiei.
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
2. Numele Direcþiei/ Diviziei/ Departamentului.
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
3. Numele persoanei care a completat chestionarul ºi numãrul de telefon/
fax sau adresa de email la care poate fi contactatã.
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
Vã rugãm sã aveþi amabilitatea de a rãspunde urmãtoarelor întrebãri.
Vã încurajãm sã rãspundeþi cât mai detaliat. Puteþi folosi foi
suplimentare de hârtie, dacã spaþiul oferit de chestionar este
insuficient.
136
Institutul pentru Politici Publice

4. Care este domeniul dumneavoastrã de activitate, definit prin statut?
……………………………………………………………………………………
………….…………………………………………………………………………
5. Ce atribuþii are instituþia dumneavoastrã în domeniul elaborãrii de politici
de combatere a discriminãrii ºi promovare a egalitãþii de ºanse?
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
6. Care este legislaþia pe care o folosiþi ca punct de plecare în elaborarea
politicilor mai sus menþionate?
……………………………………………………………………………………
………….…………………………………………………………………………
7. Instituþia dumneavoastrã a fost vreodatã consultatã de cãtre Consiliul
Naþional pentru Combaterea Discriminãrii (CNCD)?
……………………………………………………………………………………
Daca da, când?
……………………………………………………………………………………
În ce problemã?
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
8. În activitatea dumneavoastrã de elaborare de politici vã consultaþi cu alte
instituþii (ministeriale, instituþii parlamentare, cu CNCD, sau cu
reprezentanþi ai societãþii civile)?
……………………………………………………………………………………
Dacã da, cu cine v-aþi consultat pânã acum?
……………………………………………………………………………………
137

Aþi consultat vreodatã reprezentanþi ai societãþii civile pe o temã legatã de
combaterea discriminãrii ºi/ sau promovarea egalitãþii de ºanse?
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
Dacã da, când?
……………………………………………………………………………………
Ce organizaþie aþi consultat?
……………………………………………………………………………………
Cu ce rezultate?
……………………………………………………………………………………
9. Numiþi trei exemple de politici (existente sau necesare) care, în opinia
dumneavoastrã contribuie (sau ar putea contribui) la combaterea
discriminãrii ºi/ sau promovarea egalitãþii de ºanse [pe piaþa muncii/ în actul
de justiþie/ în accesul la educaþie/ în accesul la îngrijire medicalã/ pentru
10
persoanele de etnie romã] ?
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
10. Pânã acum, instituþia dumneavoastrã a elaborat sau a contribuit la
elaborarea de documente de politici pentru combaterea discriminãrii ºi/ sau
promovarea egalitãþii de ºanse în domeniul sãu de activitate?
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
Dacã da, vã rugãm sã ne oferiþi o copie a acestor documente, în mãsura în
care acest lucru este posibil.
138
Institutul pentru Politici Publice

Anexa 5
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
Instituþii cu atribuþii în domeniul elaborãrii
ºi implementãrii de politici de promovare a
egalitãþii de ºanse ºi/ sau combatere a discriminãrii
Instituþie
Consiliul Naþional
pentru Combaterea
Discriminãrii
Camera Deputaþlor
Ministerul Educaþei
ºi Cercetãrii
Ministerul Muncii,
Solidaritãþii Sociale
ºi Familiei
Ministerul Sãnãtãþii
Ministerul
Administraþei ºi
Internelor
Direcþie/
Departament
Comisia pentru
egalitate de ºanse
între femei ºi bãrbaþi
Direcþia generalã
pentru învãþãmânt în
limbile minoritãþilor
naþionale ºi acces la
educaþie
Direcþia pentru
Egalitate de ªanse
(din Decembrie:
Agenþia Naþionalã
pentru Egalitate de
ªanse)
Consilier personal al
Ministrului, pentru
problemele specifice
comunitãþilor de romi
Direcþia management
resurse umane
Funcþie conducãtor Adresã
Preºedinte numit ºi
eliberat din funcþie
prin decizia primului
ministru, funcþie
asimilatã celei de
Director General în
minister
Tel: 312 65 78
Fax: 312 65 79
Preºedinte Tel: 402 11 85
Director General în
Minister
ªef serviciu
Consilier personal al
Ministrului
Tel: 313 22 05
Fax: 310 42 15
Tel/ fax:
313 40 04
314 97 19
Ministerul Justiþei
Direcþia Relaþii
Internaþionale ºi
Drepturile Omului
Tel: 310 16 62
Ministerul Culturii ºi
Cultelor
Direcþia Generalã
Relaþii Culte
Director General în
Minister
Tel: 210 40 40
Str. Viitorului nr.
Oficiul pentru
Problemele Romilor
Subsecretar de stat
14, sector 2,
Bucureºti
Tel: 313 94 55
Fax: 313 31 28
139

Note anexe
INTOLERANÞÃ, DISCRIMINARE, EXTREMISM. ROMÂNIA 2003
1
Ernest Gellner, Naþiuni ºi naþionalism, Editura Antet, Bucureºti, 1997, p. 9.
2
Anthony D. Smith, National Identity, p. 21
3
Hans Kohn, Western and Eastern Nationalism, text parþial în John Hutchinson, ºi
Anthony D. Smith, Nationalism, Oxford university Press, New York, 1994, p. 162-
165.
4
ibidem, p. 164
5
ibidem
6
Mai exact, dupã realizarea unirii, inclusiv a Basarabiei, în 1919.
7
Lucian Boia, Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã, Editura Humanitas, Bucureºti,
1997, p. 81.
8
Aceste categorii au figurat respectiv pe chestionarele trimise organizaþiilor care au
acþioneazã în sprijinul fiecãreia dintre categoriile de minoritãþi menþionate.
9
Institutul pentru Politici Publice este un think-tank independent, înregistrat ca
asociaþie neguvernamentalã în anul 2001. Scopul institutului este sprijinirea
dezvoltãrii proceselor democratice prin cercetare aprofundatã, dezbateri largi ºi
analize nepartizane ale politicilor publice. Sediul central se aflã în Bucureºti.
10
Rubricile din paranteza dreaptã au figurat respectiv pe chestionarele trimise cãtre
Ministerul Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei, Ministerul Justiþiei, Ministerul
Educaþiei ºi Cercetãrii, Ministerului Sãnãtãþii ºi Oficiului pentru Problemele
Romilor.
141

INTOLERANÞÃ
DISCRIMINARE
AUTORITARISM
România 2003
Institutul
Institutul
pentru pentru
Politici
Publice Publice
Româ România nia 2003
ISBN 973-0-03390-0