Studiul Intoleranţă discriminare şi extremism - Institutul pentru ...

numeºte excepþionalism românesc. „Folosindu-se de pretextul opoziþiei
sale faþã de hegemonia sovieticã, Ceauºescu a fãurit o ideologie originalã a
socialismului românesc, care amesteca un angajament stalinist faþã de
economia centralizatã planificatã ºi agricultura colectivizatã cu teme
tradiþionale ale extremei drepte (inclusiv mitul naþiunii omogene, exaltarea
domnitorilor medievali, insistenþa asupra rãdãcinilor traco-dacice ale
naþiunii române, fixaþia xenofobicã asupra unei conspiraþii pusã la cale de
3
strãini ºi antiintelectualism)”.
În acest context, se disting douã tipuri de „strãini” în funcþie de poziþionarea
lor faþã de graniþele statului naþional românesc. Pe de o parte sunt cei care
se aflã „între noi”, cu alte cuvinte minoritãþile naþionale care locuiesc pe
4
teritoriul României, în primul rând maghiari, romi ºi evrei , ºi mai nou ºi
arabi sau asiatici, iar pe de altã parte sunt cei care, din afara graniþelor þãrii,
„conspirã” împotriva poporului român; sunt incluse aici, fãrã prea mare
discernãmânt, þãri (SUA, Ungaria, Israel, Rusia etc.), organizaþii
internaþionale (UE, NATO, FMI, Banca Mondialã º.a.), dar ºi grupuri oculte
(masonii sau iudeo-masonii spre exemplu). Trebuie remarcat cã nu se
poate face o distincþie absolutã între cele douã categorii. Maghiarii, spre
exemplu, sunt uneori priviþi ca o minoritate naþionalã, iar alteori ca un
duºman extern (Ungaria); situaþia evreilor este ºi mai complexã, pentru cã
aceºtia sunt în mod tradiþional consideraþi conspiratori atât interni, cât ºi
externi. Distincþia pe care am fãcut-o este totuºi utilã scopului acestui
studiu, fãrã a limita în nici un fel obiectul sãu. Capitolul de faþã este dedicat
unei analize a situaþiei curente în ceea ce priveºte relaþia celor trei minoritãþi
menþionate cu populaþia majoritarã.
În folcloristica politicã de dupã 1990 a rãmas celebrã o declaraþie a lui Ion
Iliescu: „singurii buni vecini pe care i-a avut România sunt sârbii ºi Marea
5
Neagrã”. Dincolo de inexactitatea din punct de vedere istoric a afirmaþiei,
ea este o formã de exprimare a ideii cã poporul român a rãmas întotdeauna
singur în mijlocul duºmanilor, dar a supravieþuit. Existã în imaginarul politic
românesc puternice resentimente împotriva „celorlalþi” ºi miºcãrile
extremiste le preiau ºi le amplificã, ºi tocmai presupusele acþiuni
antiromâneºti ale acestor personaje sunt pretextul pentru care existã
aceste tipuri de miºcãri. Aceiaºi strãini au un al doilea rol important: sunt
justificarea pentru eºecurile României, în sensul cã, aflaþi la conducerea
þãrii acþioneazã deliberat împotriva Interesului Naþional: „peste 80% dintre
cei care au deþinut funcþii de rãspundere dupã 22 decembrie 1989 ori au fost
agitatori mass-media sunt de altã etnie, adicã venetici, în special þigani sau
6
evrei.”
20
Institutul pentru Politici Publice