Studiul Intoleranţă discriminare şi extremism - Institutul pentru ...

Conceptul de etnie, de apartenenþã etnicã, joacã un rol important în aceastã
construcþie. Pentru apãrãtorii lui, este unul dintre acele lucruri care existã în
naturã, în afara timpului; este intrinsec fiinþei umane ºi o defineºte.
Apartenenþa etnicã este una dintre cele mai puternice tipuri de identificãri
comunitare. A. D. Smith listeazã ºase atribute fundamentale care definesc o
comunitate etnicã:
1. un nume propriu colectiv
2. un mit al istoriei comune
3. amintiri istorice comune
4. unul sau mai multe elemente distincte ale culturii comune
5. asocierea cu un teritoriu considerat þarã-mamã
6. un sentiment de solidaritate pentru o parte semnificativã a societãþii.
Cu cât mai multe din aceste atribute sunt prezente într-o comunitate, cu atât
mai probabil este ca tipul de identitate care o uneºte sã fie cea etnicã.
Prezenþa legãturilor etnice ºi a memoriei comune creeazã tendinþe de
transformare a anumitor grupuri de populaþie în naþiuni.
3
Politologul Hans Kohn remarcã o distincþie în ceea ce priveºte procesul de
afirmarea naþiunilor ºi naþionalismelor între Europa de Vest ºi cea de Est. În
Occident, mai exact în þãri ca Franþa, Anglia, Olanda sau Elveþia, miºcarea
naþionalistã a fost precedatã de apariþia statelor centralizate în graniþele
viitoarelor state naþionale. Comunitãþi politice viabile, dar construite pe alte
principii decât cele naþionale, ºi-au descoperit identitatea etnicã ºi doar
dupã aceea a apãrut ºi un curent politic care sã se legitimeze din aceastã
identitate. În restul Europei (dar ºi în restul lumii, cu excepþia Statelor Unite,
unde procesele de afirmare statalã ºi naþionalã au coincis), în toate þãrile
Europei Centrale ºi de Est, naþionalismul a apãrut înaintea dezvoltãrii
politice a unei naþiuni. De multe ori, elite naþionaliste au inventat ºi propagat
acele sentimente care sã transforme masele în naþiuni pentru a putea utiliza
proiectul naþionalist în edificarea unor construcþii politice. Frontierele
statelor existente ºi ale noilor naþiuni de cele mai multe ori nu au coincis ºi
chiar mai mult, datoritã amestecului de naþionalitãþi din aceste teritorii, nici
mãcar frontierele noilor state apãrute pe principii naþionaliste nu au coincis
cu aria de rãspândire a naþiunilor pe care pretind cã le reprezintã.
În acelaºi timp, „toate naþionalismele în creºtere ºi întreaga dezvoltare
socialã ºi intelectualã în afara Occidentului au fost influenþate de acesta,
4
care a rãmas multã vreme învãþãtorul ºi modelul” . Aceastã dependenþã a
rãnit de multe ori mândria elitei locale, care în scurt timp a început sã îºi
construiascã propriul naþionalism, care a sfârºit în opoziþie cu modelul
128
Institutul pentru Politici Publice
2