Instituțiile implicate în protecția juridică a minorilor

. Copilul este deplasat într-un Stat Membru. În cazul deplasărilor în
state terţe nu se aplică aceste dispoziţii.
c. În statul în care copilul îşi are reşedinţa a fost pronunţată o hotărâre
privind dreptul de vizitare/de a avea legături personale cu minorul. Această
hotărâre trebuie să-i limiteze unuia dintre părinţi dreptul de vizitare/de
a avea legături personale cu minorul. Criteriul obiectiv pentru stabilirea
competenţei nu este deci întrunit, dacă există o hotărâre de respingere
a cererii având ca obiect dreptul de vizitare/de a avea legături personale
cu minorul.
d. Hotărârea privind dreptul de vizitare/de a avea legături personale cu
minorul urmează să fie modificată.
e. Cererea formulată în acest sens trebuie să fie înaintată într-o
perioadă de trei luni de la deplasare. Odată introdusă procedura, şi aici
este valabil principiul fundamental a prorogatio fori, adică instanţa rămâne
competentă până la finalizarea legală al procedurii.
f. Cel care formulează cererea este părintele titular al dreptului de
vizitare/de a avea legături personale cu minorul.
g. Cel care formulează cererea îşi are mai departe reşedinţa obişnuită
în statul în care copilul a avut reşedinţa până la acel moment. Temeiul
acestei prevederi este protejarea părintelui rămas în urmă, astfel încât
acesta să nu fie obligat, datorită deplasării să se adreseze, în vederea
exercitării dreptului său de vizită, unei instanţe străine, având în vedere
situaţia creată datorită mutării. Se porneşte de la ideea că instanţa, care a
pronunţat prima hotărâre referitoare la dreptul de vizită este familiarizată
cu cazul şi poate pronunţa mai rapid şi mai eficient o hotărâre. Noua
hotărâre privind dreptul de vizitare poate fi recunoscută şi executată în
noul stat de şedere a copilului fără a fi necesară procedura de exequatur.
Cu toate acestea, această dispoziţie promovează şi proceduri paralele în
noul şi fostul stat de reşedinţă al copilului, atâta timp cât, conform Art. 8,
instanţa noului stat este competentă pentru celelalte probleme legate de
răspunderea părintească.
Prorogarea de competenţă
Regulamentul permite, în domeniul răspunderii părinteşti, prorogarea
competenţei (Art. 12), care permite stabilirea competenţei unei alte
instanţe, cu acceptarea expresă sau concludentă a părţilor, la momentul
sesizării instanţei (Art. 16). Necontestarea de către pârât, în ceea ce
priveşte obiectul principal al cauzei, este suficientă ca aprobare, în
timp ce formularea cererii de către reclamant, în alt Stat Membru este
19