Instituțiile implicate în protecția juridică a minorilor

au obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, dispoziţiile în
materie de norme privind conflictul de legi aplicabile sunt cele prevăzute
de protocolul respectiv.
În contextul noului regulament, normele privind conflictul de legi
determină numai legea aplicabilă în cazul obligaţiilor de întreţinere şi nu
determină legea aplicabilă în cazul stabilirii relaţiilor de familie pe care se
întemeiază obligaţiile de întreţinere. Stabilirea relaţiilor de familie rămâne
în continuare reglementată de legislaţia naţională a statelor membre,
inclusiv de normele de drept internaţional privat ale acestora.
În vederea asigurării unei recuperări rapide şi eficiente a unei creanţe
de întreţinere şi a prevenirii căilor de atac dilatorii, hotărârile în materie de
obligaţii de întreţinere pronunţate într-un stat membru ar trebui să fie, în
principiu, învestite cu forţă executorie cu titlu provizoriu. Prin urmare, s-a
prevăzut în regulament că instanţa de origine ar trebui să poată declara
hotărârea ca fiind executorie cu titlu provizoriu, chiar dacă dreptul naţional
nu prevede forţa executorie de drept şi chiar dacă a fost sau ar putea fi
formulată o cale de atac împotriva hotărârii în temeiul dreptului naţional.
Regulamentul se aplică obligaţiilor de întreţinere care decurg dintr-o
relaţie de familie, rudenie, căsătorie sau alianţă.
Competenţa conform regulamentului 4/2009
Are competenţa de a hotărî în materie de obligaţii de întreţinere în
statele membre:
54
● instanţa judecătorească de la locul reşedinţei obişnuite a pârâtului;
sau
● instanţa judecătorească de la locul reşedinţei obişnuite a creditorului;
sau
● instanţa judecătorească competentă în temeiul legii forului într-o
acţiune privind starea persoanei în cazul în care cererea cu privire
la o obligaţie de întreţinere este accesorie respectivei acţiuni, cu
excepţia cazurilor în care respectiva competenţă se întemeiază
exclusiv pe cetăţenia uneia dintre părţi; sau
● instanţa judecătorească competentă în temeiul legii forului într-o
acţiune privind răspunderea părintească atunci când cererea cu
privire la o obligaţie de întreţinere este accesorie respectivei acţiuni,
cu excepţia cazurilor în care respectiva competenţă se întemeiază
numai pe cetăţenia uneia dintre părţi.
Părţile pot conveni că următoarea instanţă sau următoarele instanţe
ale unui stat membru are/au competenţa să soluţioneze litigiile născute