Controlul Calitatii Betoanelor

DURABILITATEA BETONULUI
etc.) respectiv prin substanţele secretate de acestea, fie prin transformările ce le produc
unor substanţe din mediu înconjurător.
Procesele care apar şi influenţează acest fenomen de coroziune, sunt: ionizarea
(prezentă numai în mediul umed), depolarizarea (asigură continuitatea fenomenului de
coroziune), reacţiile chimice (dependent de agenţii agresivi şi de oxigen), produşii rezultaţi în
urma reacţiilor fizico-chimice (care pot limita, opri sau favoriza fenomenul de coroziune).
În funcţie de tipul şi locul alterării produse, coroziunile se pot clasifica în:
Stare de tensiune
Fier
Fisură în pelicula protectoare
Produs de coroziune
Figura 1-13. Coroziune sub tensiune
- coroziune fisurată (sub presiune, fisurare
corozivă), formare de fisuri, urmată de
acţiunea distructivă a mediului prin
generare de tensiuni interne.
Figura 1-14. Coroziune în puncte
22
- coroziune locală (în puncte, cratere,
pitting), specifică atacului corosiv
localizat al ionilor de clor asupra oţelului
înglobat în beton, având ca efect
reducerea locală a secţiunii de oţel,
mergând până la penetrarea întregii
secţiuni şi ruperea armăturii (fig. 1-14, 1-
15);
- coroziune de contact – formarea de elemente locale (produşi de coroziune);
- coroziune intercristalină – atacarea structurii cristaline la interfaţa dintre microcristale
(fig. 1-18);
Figura 1-15. Coroziune de
contact - continuă
Figura 1-18. Coroziune
intercristalină
Figura 1-16. Coroziune
neuniformă
Figura 1-19. Coroziune
transcristalină
Figura 1-17. Coroziune în
puncte
Figura 1-20. Coroziune
selectivă