română - Universitatea de Arte "George Enescu"

REZUMAT
Partea I
CONCERTUL PENTRU ORCHESTRĂ ÎN MUZICA UNIVERSALĂ A
SECOLULUI XX.
REPERE STILISTICE – MODELE ALE GENULUI
Prolegomene
Ramificaţiile estetice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul
secolului XX au deschis perspectiva multiplelor opţiuni stilistice, unele
orientate spre noutate radicală, altele îndreptate spre revigorarea şi
recontextualizarea unor elemente valoroase ale trecutului muzical. Policromia
orientărilor, curentelor şi direcţiilor stilistice din această perioadă îşi va
descoperi însă puncte de sprijin comune, lianţi structurali şi semantici, suprafeţe
de contact apte să asigure convergenţa şi continuitatea unor genuri muzicale.
O astfel de linie strategică va fi urmată şi de genul concertant – un
univers muzical deschis tuturor acumulărilor şi transformărilor de limbaj,
chemat acum la noi sinteze şi fuziuni.
Principial axat pe existenţa unui anumit spirit al etalării individuale,
al detaşării de contextul global-orchestral prin elemente de virtuozitate din
ce în ce mai pregnante, mai complexe, mai sclipitoare, concertul
instrumental îşi va extinde aria de acţiune în domeniile cameralului şi
simfonicului, generând primele mixturi tipologice: concertul pentru
orchestră, simfonia concertantă şi poemul concertant, cu o multitudine de
versiuni conexe de structură monopartită precum: rapsodia concertantă,
balada – capriciul – schiţa de concert, variaţiunile simfonice pentru
instrument solist şi orchestră, divertismentul pentru solist şi orchestră etc.
Secţiunea Prolegomene este una de premise istorico-stilistice şi va trata
complexul de nuanţe specifice dedus din interacţiunea fenomenelor menţionate,
marcând, totodată, principalele borne evolutive ale concertului pentru orchestră
în arealul stilistic al secolului XX.
În acest sens vor fi abordate creaţii de gen aparţinând reprezentanţilor
diferitelor culturi muzicale naţionale din secolul XX, cum ar fi Alban Berg,
Anton Webern, Igor Stravinski, Bohuslav Martinu, Karol Szymanowski, Witold
Lutoslawski, Béla Bartók, Zoltán Kodály, Arthur Honegger, Darius Milhaud,
Paul Hindemith şi Goffredo Petrassi.
13