română - Universitatea de Arte "George Enescu"

More documents

Recommendations

Info

perspectivă, subscriem opiniei lui Mihai Ghircoiaşiu potrivit căreia acest ópus toduţian poate fi considerat un „adevărat concert variaţional”. Prin tematism şi arhitectură, prin modalism şi armonie, prin timbralitate şi polifonie şi, nu în ultimul rând, prin asimilarea creatoare a marilor modele ale genului, Concertul pentru orchestră de coarde nr. 4 (cu orgă) de Sigismund Toduţă se înscrie în rândul marilor reuşite componistice ale muzicii româneşti din toate timpurile. Capitolul 5 Remanieri stilistice şi scenariu burlesc în Concertul pentru instrumente de suflat şi baterie de Sigismund Toduţă Privit din perspectiva ansamblului căruia îi este destinat, Concertul pentru instrumente de suflat şi baterie are o importanţă deosebită, puţini compozitori asumându-şi sarcina dificilă a valorificării potenţialului tehnico-expresiv al instrumentelor de suflat într-o structură de fuziune concertistico-simfonică. Pentru acest Concert Sigismund Toduţă a adoptat formula unei arhitecturi pentapartite (testată ulterior şi în Concertul pentru orchestră de coarde [cu orgă] nr. 4), alcătuită din Intrada, Caccia, Recitativo, Ostinato, Finale, filiaţia barocă fiind cât se poate de evidentă. Retorica discursului concertant-simfonic îmbină armonios ethosul bivalent (european-autohton) al muzicilor vechi, cu semantica modal-armonică a unei sintaxe elaborate după noi principii de scriitură, infuzia elementelor contemporane venind să contureze tabloul unui stil personalizat, de certă referinţă axiologică. B. Vocaţia sintezei – Identitate naţională şi context european Capitolul 6 Datul folcloric şi redefinirea imaginarului sonor – Concertul pentru orchestră de coarde de Tudor Ciortea Spiritul neoclasic şi tenta camerală a discursului muzical sunt două dintre atributele definitorii ale creaţiei lui Tudor Ciortea, particularităţi reflectate cu acurateţe stilistică şi în lucrarea abordată în teză. Compus în anul 1959, Concertul pentru orchestră de coarde este prima lucrare orchestrală a Maestrului şi dovedeşte, dintru început, un remarcabil meşteşug al compoziţiei şi orchestraţiei. Caracterul evocator, „băsmit” al melodicii, stările armonice induse de alternarea zonelor modale, rafinamentul volumelor sonore obţinut prin registraţia şi coloritul ansamblului de coarde, lirismul contemplativ, cu tuşe de tensiune dramatică a expresiei sonore constituie un summum de elemente structurale şi semantice definitoriu pentru ceea ce numim, cu un termen generic, ethos românesc. 24
Capitolul 7 Paradigma neoclasică între arhaic şi modern – Concertul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu Moment de referinţă al artei componistice, Concertul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu reînvie spiritul vechiului concerto grosso, cu o emancipare a dimensiunii orchestrale prin prisma unei subliniate virtuozităţi concertante. Cu toate acestea, echilibrul neoclasic îşi spune şi aici cuvântul, prin contraponderea laturii camerale, evidentă în structurarea tematismului celor trei părţi şi în scriitura armonico-polifonică. Lucrarea este o emblemă a tendinţelor epocii neoclasice, stimulând o nouă direcţie de aprofundare a simbiozei dintre simfonic şi concertant. Prin concepţie şi meşteşug componistic, prin structură şi expresie, acest Concert şi-a câştigat pe bună dreptate un loc de referinţă în repertoriul de gen, dovedind, totodată, capacitatea de absorbţie a sursei folclorice într-un creuzet al fuziunii dintre particularităţile muzicii noastre de tradiţie orală şi cuceririle de limbaj ale muzicii universale. Capitolul 8 Conceptul neomodal în sfera sintaxelor de fuziune – Concerto per archi de Viorel Munteanu Compusă în anul 1993, versiunea orchestrală a Cvartetului de coarde nr. 2 reprezintă o reuşită materializare a intenţiilor compozitorului de a lărgi aparatul orchestral şi paleta nuanţelor, de a exploata registrele extreme şi timbralitatea diversă a instrumentelor. Lucrarea deţine valenţe multiple: pe de o parte, spiritul neoclasic, evident în structura ansamblului sonor şi în maniera dezvoltării dialogului între grupurile concertino şi ripieni, dar şi în concepţia arhitectonică şi scriitura polifonică, de filiaţie neobarocă; pe de altă parte, expresia modernă derivată din esenţa surselor de factură enesciană şi bartókiană, dar şi din valorificarea unor intonaţii modale din sfera folclorului românesc şi a muzicii bizantine autohtone. Acestora li se adaugă mijloace personalizate de scriitură, dintre care o pregnanţă deosebită o au polifonia liberă-eterogenă, heterofonia şi texturile. Capitolul 9 „Polifonia redivivus!” Dualităţi strategice în Concertul pentru orchestră de coarde şi percuţie de Ovidiu Varga Lucrarea lui Ovidiu Varga se impune prin cel puţin două elemente aparte: în primul rând, formula orchestrală din care sunt eliminate instrumentele de suflat, cu supralicitarea compensatorie a rolului deţinut de compartimentul percuţiei. În al doilea rând, macroforma tripartită a genului (Preludio, Passaca- 25
Page 1: UNIVERSITATEA DE ARTE „GEORGE ENE
Page 5 and 6: CUPRINS Partea I CONCERTUL PENTRU O
Page 7 and 8: Capitolul 4 Concertul pentru orches
Page 9 and 10: Pascal Bentoiu Eminesciana III. Con
Page 11: Capitolul 4 Timbralitate, orchestra
Page 14 and 15: Capitolul 1 „Calea spre muzica no
Page 16 and 17: creaţii (reflectând reacţia comp
Page 18 and 19: Această formă miniaturizată a co
Page 20 and 21: impozant al percuţiei (4.2.1.1.),
Page 22 and 23: Dintre multiplele specii muzicale c
Page 26 and 27: glia, Fuga), cu acreditarea unui mo
Page 28 and 29: perspectivă, sfera de cuprindere a
Page 30 and 31: ambiguitate etc., primatul determin
Page 32 and 33: Capitolul 4 Timbralitate, orchestra

română - Universitatea de Arte "George Enescu"

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?