You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
vile, nu ºi-au rezervat ºi nu-ºi vor rezerva timp<br />
pentru petrecerea unor secvenþe din acesta cu cel<br />
mai sincer ºi înþelept prieten al omului, nici n-au<br />
auzit povaþa cronicarului Miron Costin: ...Nu este<br />
alta ºi mai frumoasã ºi mai de folos în toatã viaþa<br />
omului zãbavã, decât cetitul cãrþilor. Pentru<br />
aceºtia sintagma culturã generalã nu existã,<br />
fiindcã n-au aflat cã existã, însã unii binevoitori<br />
încearcã sã le vinã în ajutor, aºezând în locul<br />
acesteia noþiunea informare. Mã rog, accept<br />
compromisul, însã doresc ca informaþia sã fie<br />
diversã ºi cât mai profundã. Încã din ultimele<br />
decenii ale secolului trecut cartea pe suport clasic<br />
nu mai constituie calea exclusivã în formarea<br />
profesionalã ºi zidirea culturii generale, însã acest<br />
vehicul al gândirii rãmâne încã multã vreme<br />
principala cale.<br />
În privinþa impactului cãrþilor mele cu critica<br />
literarã, sunt mulþumit ºi bucuros cã unele dintre<br />
acestea au beneficiat de atenþia unor critici ºi<br />
istorici literari cunoscuþi din Cluj-Napoca,<br />
Constanþa, Suceava, însuºi Fãnuº Neagu a<br />
comentat favorabil primele mele proze scurte<br />
tipãrite în revista „Luceafãrul”. Criticii literari<br />
aºazã etaloane între cãrþile unui autor, ale mai<br />
multor autori ºi recomandã cititorilor valorile,<br />
îndeamnã pe cei competitivi sã continue în acea<br />
zonã de creaþie, sã amplifice ori sã diminueze,<br />
chiar sã renunþe la excese, la chinuirea limbii<br />
materne, iar atunci când este cazul aºazã coroniþa<br />
pe creºtetul autorului ºi cireaºa pe tortul cãrþii<br />
merituoase.<br />
Referindu-mã la contemporaneitate, mã<br />
raportez la literatura modernã, creaþie unde se<br />
situeazã, sunt convins, romanele mele, proza mea<br />
scurtã, poemele mele. Critica literarã a probat<br />
aceastã stare de fapt, iar convingerea mea se<br />
suprapune acestor pãreri, fiindcã am încercat,<br />
uneori cu rezultate meritorii, sã contopesc cu<br />
chibzuinþã procedee de creaþie diverse, care,<br />
laolaltã, definesc literatura modernã. Literatura<br />
beletristicã modernã capãtã astfel o mai viguroasã<br />
ºi mai fascinantã capacitate de atracþie, dar ºi de<br />
pãstrare la cote ridicate a curiozitãþii intelectuale<br />
TRIBUNA • NR. <strong>244</strong> • 1-15 noiembrie 2012<br />
ºi a preferinþelor virtualului cititor... Este adevãrat<br />
cã de-a lungul anilor am scris prozã scurtã care se<br />
situeazã fãrã tãgadã în miraculoasele zone numite<br />
fantastic, oniric, absurd. Acestea constituie de fapt<br />
o relativ însemnatã parte din creaþia mea<br />
beletristicã.<br />
– Este recognoscibil în prozele dumneavoastrã<br />
universul dobrogean – din perspectiva unui<br />
„realism magic” îmbinat cu fantastic, fiind mai<br />
„afin” aici cu ªtefan Bãnulescu ºi Tudor Dumitru<br />
Savu, decât cu Fãnuº Neagu –, dar ºi o undã, o<br />
„vânã” care vine din proza ardeleanã. Cum s-a<br />
produs acest „aliaj”, cum a ajuns un dobrogean în<br />
Ardeal, ce v-a „chemat”, ce v-a atras aici?<br />
– Sunt dobrogean prin naºtere, însã am simþit<br />
încã din adolescenþã, prin vase comunicante<br />
misterioase, palpitul Ardealului, am ascultat cu<br />
încântare chemãrile acestui teritoriu de dincolo de<br />
pãdure, Transilvania prin urmare, pentru cã acele<br />
ademeniri tainice gãseau receptori sensibili în<br />
fiinþa mea. Motivul important îl constituie faptul<br />
cã în linie paternã sunt ardelean, strãbunicul meu<br />
fiind cioban din Mãrginimea Sibiului, care, în<br />
tinereþe, s-a sãturat sã facã transhumanþa pânã în<br />
Dobrogea ºi Bãlþile Dunãrii. De aceea a hotãrât,<br />
împreunã cu familia, sã se stabileascã pe<br />
pãmântul dintre Dunãre ºi Mare, unde iarba<br />
pãscutã de oi este mai hrãnitoare. Bunicul meu<br />
era june când s-au stabilit în Dobrogea, unde au<br />
fost împroprietãriþi cu pãmânt arabil ºi pentru<br />
pãºunat, iar eu am vãzut astfel întâia oarã un<br />
bãrbat îmbrãcat cu cioareci ºi cãmaºã lungã,<br />
frumos ornatã, cu mijlocul trupului înconjurat de<br />
brâu lat, þesut din lânã, înnobilat cu borangic...<br />
În Dobrogea, îndeosebi iarna, vântul numit<br />
Crivãþul bate mai toatã vremea dinspre nord-est ºi<br />
fulgii de zãpadã cad oblic pe pãmânt, formeazã<br />
linii albe oblice, deseori învolburate. Când<br />
Crivãþul osteneºte, fulgii de zãpadã alunecã<br />
liniºtiþi, aºezaþi în linii verticale. Într-un moment<br />
de rãgaz al mamei, dar ºi al Crivãþului, am privit<br />
din casã acest fenomen rarisim, când, la un<br />
moment dat, mama a ºoptit: „Ninge ca în<br />
Ardeal”. Aceastã propoziþie simplã m-a înfiorat ºi<br />
a declanºat amintiri închipuite, însã transmise<br />
genetic de tatãl meu. Astfel de miracole au fost<br />
determinante în opþiunile mele pentru palpitantul<br />
Ardeal.<br />
Folclorul literar ºi muzical dobrogean nu este<br />
foarte bogat, dar s-a îmbogãþit cu nuanþe suddunãrene,<br />
cu deosebire orientale. Pãrinþii mei au<br />
fost învãþãtori ºi s-au strãduit sã mã ducã atenþi<br />
pe pajiºtile creaþiilor orale ºi sã le admir,<br />
ascultându-i povestindu-mi, ori citindu-mi din cãrþi<br />
cu poveºti. Aºadar nu abundenþa creaþiei, cât forþa<br />
enigmaticã de seducere defineºte folclorul din<br />
sudul þãrii, în general, cel dobrogean, în special.<br />
Am urcat în Transilvania la câþiva ani dupã ce am<br />
parcurs douã decenii de viaþã, perioadã de timp<br />
când am scris întâile schiþe ºi povestiri demne de<br />
luat în seamã... de mine. Aici m-a impresionat<br />
siguranþa acþiunilor, meticulos pregãtite, însã m-a<br />
derutat rigurozitatea caracterelor, dar ºi a<br />
literaturii populare. Pana mea a început, la un<br />
moment dat, sã contopeascã aminitirea trãirilor<br />
din copilãrie, cu trãirile din prezentul derutant,<br />
dar ºi motive folclorice autohtone cu cele din<br />
mitologia clasicã. Istoricii ºi criticii literari Petru<br />
Poantã, Constantin Cubleºan, Mircea Popa,<br />
Adrian Þion, Ion Roºioru au surprins cu dibãcie<br />
aceastã particularitate a celor mai multe dintre<br />
scrierile mele în prozã. Exemplu elocvent cred cã<br />
este microromanul intitulat Amintiri închipuite<br />
(2005), precum ºi unele proze scurte.<br />
– Aminteaþi la un moment dat, la începutul<br />
dialogului nostru, de funcþiile de conducere pe<br />
care le-aþi avut, de obligaþiile profesionale care<br />
v-au îndepãrtat uneori de la masa de scris. Au<br />
fost acestea o povarã?<br />
– Mi-am exercitat profesia într-un mediu<br />
luminos, care m-a stimulat sã acþionez cu energie<br />
bine distribuitã ºi cu fantezie bine temperatã. Este<br />
vorba despre viaþa culturalã, în general, despre<br />
lumea cãrþilor, despre lumea Thaliei, patroana<br />
Teatrului, a Comediei. Am fost concomitent ºi<br />
succesiv bibliograf, director de bibliotecã<br />
raionalã/municipalã, preºedintele Comitetului de<br />
Culturã ºi Artã al municipiului Turda, secretarul<br />
literar ºi directorul Teatrului de Stat/Municipal<br />
din Turda. Activitatea mea profesionalã a<br />
constituit frecvent o bucurie care mi-a încãrcat<br />
sufletul cu multiple satisfacþii, motiv pentru care<br />
am lucrat multe ore peste cele opt obligatorii,<br />
adeseori duminica. Scufundarea prelungitã ºi<br />
beneficã în lumina profesiei mele a generat lenta<br />
evoluþie a scriitorului care am devenit, întârzierea<br />
îndepãrtându-mã de scriitorii din generaþia mea.<br />
Mã privesc de pe sol cum planez liniºtit ºi<br />
uneori/adeseori nu mã recunosc, învãluit de un<br />
nor transparent numit Singurãtate. De fapt acest<br />
gând este numai o pãrere, nu o certitudine,<br />
fiindcã norul despre care vorbesc constituie forma<br />
metamorfozatã a prieteniei multor scriitori din<br />
generaþii diferite.<br />
Interviu realizat de<br />
Ioan-Pavel Azap<br />
<br />
15
Change language