MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

Procesul de modernizare a prevenirii şi intervenţiei pentru limitarea
efectelor incendiilor şi altor tipuri de dezastre, calamităţi, catastrofe, explozii,
accidente de orice natură, denumite în mod generic situaţii de urgenţă, nu ar fi fost
complet şi eficient dacă nu ar fi reunit din punct de vedere organizatoric şi al
reglementărilor specifice două instituţii care, de altfel, au mai funcţionat împreună
în anii 1933–1945. Este vorba de instituţia pompierilor militari şi protecţia civilă,
reprezentate la nivel central de către Inspectoratul General al Corpului Pompierilor
Militari şi Comandamentul Protecţiei Civile, iar în plan teritorial de către grupurile
şi brigăzile de pompieri militari şi inspectoratele judeţene de protecţie civilă. În
mod concret, fuziunea celor două instituţii a fost prevăzută prin Ordonanţa
Guvernului nr. 291/2000, care nu a putut fi aplicată în cursul anului 2001 din
cauza multelor imperfecţiuni, apoi de către Ordonanţa nr. 88/2001, act normativ
completat şi modificat în repetate rânduri, ultima completare mai importantă fiind
Ordonanţa de Urgenţă nr. 25/2004 aprobată şi modificată prin Legea nr. 329/2004,
care a suferit, la rândul ei, modificări prin Ordonanţa Guvernului nr. 191/2005.
Aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001, cu suita de modificări şi completări
menţionate, n-ar fi fost posibilă fără stabilirea concepţiei şi a cadrului general, dar
specific, de organizare şi funcţionare a Sistemului Naţional de Management al
Situaţiilor de Urgenţă, lucru realizat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
21/2004, modificată şi aprobată de Legea nr. 15/2005, precum şi de o serie de
hotărâri ale Guvernului României din 2004, cele mai importante fiind nominalizate
în lucrare la capitolul destinat principalelor reglementări privind organizarea şi
funcţionarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi a serviciilor de
urgenţă profesioniste şi voluntare, precum şi privind atribuţiile legale care revin
acestora şi altor autorităţi centrale şi locale în managementul situaţiilor de urgenţă.
Toate acestea, precum şi asimilarea standardelor europene în domeniile apărării
împotriva incendiilor şi protecţiei civile, fac din instituţia serviciilor profesioniste
de urgenţă una compatibilă cerinţelor de integrare în Uniunea Europeana, condiţii
pe care le-a îndeplinit încă de anul trecut în urma evaluării efectuate, la nivelul
Ministerului Administraţiei şi Internelor, de către un grup de experţi ai acesteia.
3. ACTIVITATEA DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
ÎN CONFORMITATE CU LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ
3.1. Principii generale de organizare la nivelul agenţilor economici,
atribuţii şi responsabilităţi
Apărarea împotriva incendiilor a vieţii oamenilor şi a bunurilor constituie o
problemă de interes public la care trebuie să participe, în condiţiile legii, autorităţile
administraţiei publice, persoanele juridice şi fizice române, precum şi celelalte
persoane juridice sau fizice care desfăşoară activităţi ori se află în tranzit, după caz,
pe teritoriul României.
14