MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - IGSU

incendii dezastruoase, elementul comun este uitarea sau neaplicarea principiilor
fundamentale care permit luarea atitudinii corecte în cazul descoperirii unui incendiu
sau pornirii unei alarme de incendiu; iar aceasta se întâmplă atât la membrii
conducerii, cât şi la cei din public. În cazul existenţei unui management al prevenirii
incendiilor (MPI) efectiv, probabilitatea unui început de incendiu este redusă şi o
evacuare eficientă poate fi dusă la capăt.
Trebuie luată în considerare şi posibilitatea unor greşeli în managementul
procedurilor sau în sistemul de protecţie la foc. Acest lucru este cu atât mai
important, cu cât, deseori, este greu să fi sigur că procedurile MPI vor fi valabile şi se
vor menţine pe toată durata de viaţă a clădirilor. Cu toate acestea, în unele tipuri de
clădiri (în special, în acela în care există un mare număr de personal sau au loc
procese tehnologice speciale) este crucială existenţa unei proceduri eficiente pentru o
evacuare rapidă şi ordonată. În asemenea clădiri, pentru siguranţa continuităţii
implementării unor proceduri de MPI eficiente, coerente şi bazate pe aceleaşi
principii, este de dorit să se facă audit-uri periodice, de către o firmă independentă
specializată.
Auditul independent. În cazul efectuării unor audit-uri regulate şi
independente de protecţie la incendiu şi de management al procedurilor aferente (de
exemplu, la cel puţin la 6 luni) este corect să se considere că sistemele de protecţie la
foc şi procedurile de evacuare sunt mult mai eficiente decât în cazul în care aceste
audit-uri independente nu ar avea loc. De aceea, în clădirile care nu sunt supuse
auditărilor independente periodice, rezultatele studiilor şi analizelor de ingineria
incendiilor arată că, pentru atingerea unui nivel acceptabil de siguranţă la foc, sunt
necesare măsuri suplimentare de protecţie.
26
4.4. Avantajele metodei analizei riscului de incendiu
Serviciile în domeniul protecţiei la incendiu reprezentau, până nu demult, un
sector ultraspecializat cu ofertă redusă – din cauza cerinţelor de înaltă de calitate şi
siguranţă care se impun aici şi din cauza dificultăţii de încadrare în nişte reguli fixe a
unui fenomen atât de complex cum este INCENDIUL. Din această cauză, evoluţia
teoretică a fost destul de lentă, iar metodele utilizate – din cauza unui extrem de
complicat aparat matematic – greoaie şi aflate numai la îndemâna unui grup restrâns
de specialişti.
Se impunea, astfel, găsirea unei metode flexibile şi cât mai exacte posibil care
să poată evalua gradul de siguranţă la foc al unui obiectiv şi care, în acelaşi timp cu
identificarea „punctelor–problemă”, să poată face şi evaluarea eficienţei în ansamblu
a remediilor propuse. De asemenea, metoda trebuia să fie „abordabilă” şi de către
marea masă a specialiştilor în acest domeniu, cei care ştiau utiliza un calculator fără a
fi însă şi specialişti în complicatele ecuaţii matematice care modelează fenomenul de
INCENDIU. Această metodă este ANALIZA DE RISC DE INCENDIU (ARI) a
cărui efectuare a devenit obligatorie şi în ţara noastră prin adoptarea (în 1994) a
noilor Norme generale de protecţie împotriva incendiilor şi, apoi, prin apariţia
Ordinului nr. 163 din 28/02/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare
împotriva incendiilor, a Ordinului nr. 132 din 29/01/2007 pentru aprobarea