viaþa viaþa viaþa

More documents

Recommendations

Info

Colţi de Leu Noua mitologie În viitor de‑a dreptul am sărit Şi nu ni se mai pare o himeră Şi am făcut‑o cu‑aşa manieră Că nimeni nu va spune c‑am greşit. Prezentul de acuma ne conferă Chiar un statut pe care l‑am dorit Se poate spune că am reuşit Să aderăm din plin la noua eră. Apar şi personalităţi ce au În lumea noastră rolul de bau‑bau Pe socluri s‑au urcat atât de sus De parcă‑ar vrea ca să le spui My Lord Nu vor să pară Zeus, Buddha sau Iisus Ci doar Rockfeller sau chiar Morgan, Ford! Gheorghe Leu Definiţii în doi peri Icoana La acest portret când vin Nu‑l admir, ci mă închin! Iepurele Bun de‑o cură de slăbit, Dacă‑n fugă‑i depăşit! Gazul Fir‑ar el cu toţi compuşii, Zic de cel ce‑l taie... ruşii! Karma Un cuvânt mai de departe Pentr‑o soartă mai aparte! Haina O croială de bun gust Pentru un veşmânt de bust! Laptele Pentru un efect scontat E cu miere‑... asociat! Jalba Tot o cerere îmi pare, Însă mult mai plângătoare! Lebăda E o gâscă şi atât, Care‑a făcut prea mult... gât! Vasile şi timpul Iulian Bostan * Pentru că ne este frică de trecut, stăm cu spatele la viitor. * Când eşti fericit nu mai auzi tică‑ itul ceasului. * Nu mi‑i pot imagina pe Rimbaud şi pe Esenin pensionari. Nici pe Ioana D’ Arc crescându‑şi nepoţii. * Pe unii îi sperie atât de mult tre‑ cerea timpului, de parcă ar fi peşte proaspăt. * La bătrâneţe, trebuie să tragi un pui de somn şi după ce ascuţi un creion. * Pentru foarte mulţi oameni tim‑ pul e gol. Precum interiorul statui‑ lor. * Fără un depozit de amintiri pi‑ cante, bătrâneţea este năclăită de frig şi de igrasie. * Cotropitorii stăpânesc spaţiul, dar nu pot controla timpul. V. Ghica Buzunar13 9 Roman foileton poliţist „Mă iei în căsătorie?” – îl zădărî Zaza pe‑al ei Geluţ Propote. Şi nu numai că‑l speria groaznic ideea, ca pe orice bărbat la prima abatere, da´ ceea ce‑l înfuria mai rău atunci când „agenta” îl lua aşa era că n‑ar fi recunoscut în ruptu´ capului ade‑ vărul. Ca mai toţi bărbaţii şi avocaţii în general, de altfel... Zaza îşi păstra însă şi folosea extrem de rar aceas‑ tă formulă din trusa de prim/ultim ajutor, un fel de ultimă rachetă de lansat pe mare atunci când pluteşti pe o scândură şi vezi fumul unui vapor care se depărtează nepăsă‑ tor spre zare. Sau când îţi păstrezi un ultim cartuş, aşteptând atacul fatal al inamicului înarmat până‑n dinţi... Şi exact acum era momentul să‑l sâcâie pe cel mai zgârcit caraliu din lume! Acum, grăsanca de Hurzum încă nu‑i dăduse un avans (oare‑i va da vreodată?), şefu´ de la agenţia „de Femeile au voie! detectiv” o ameninţase c‑o pune la plată dacă mai depăşeşte cheltu‑ ielile din fondul pe care nici nu i‑l dăduse, iar ticăloşii de la Amanet Cezar îi aruncaseră vaza în cap, cu grijă totuşi să n‑o spargă. Nu, nu‑i refuzaseră banii pentru că vaza ar fi fost un fals (chiar era, dar un fals chinezesc...): nu se pricepeau! Zaza o făcu pe disperata: „Credeam că mă mai iubeşti!” „Sigur – conveni el – doar ţi‑am raportat de‑atâtea ori că e afirmativ! Dar o căsnicie acum ţi‑ar bloca cariera!” „Care cari‑ eră? Una de piatră? Nu vezi că (şi aici folosi din plin o juma´ de lacrimă, reţinută de data trecută, când se tăiase cu forfecuţu´ la manichiură) muncesc ca proasta, da´ leafa încă Capitolu’ douăzăcişidoi: Împrumut la împrumut trage n‑a venit?! Mă tot uit prin boscheţi, pe sub preşuri, în zare... poate văd vreo sută de euroi, da´ de unde!” „Las´ că vin şi dumnealor, banii. Cu răbdare vine totu´!” „Răbdare să ai tu şi bunică‑ta, doamna Alzheimer! Eu mă aşteptam să mă ceri, să‑mi ridici nuntă – nunţi: una la tine‑n sat, una la mine‑n carti‑ er – să scoatem ceva bani de la dar ca să facem şi noi copii, să primim alocaţie de la ei, să‑ţi fie chiar şi ţie mai uşor... Că cu salarul tău, depinzi de mine. Şi eu n‑am...” Dacă ar fi avut idei, agentul „Tropote” i‑ar fi replicat detectivei, iubita lui din mai toate după‑amiezele, başca sâmbăta şi duminica, când mânca la ea: „În doi poţi rezolva mult mai uşor o grămadă de probleme... Pe care Zări în zori pe zâna bună Zori cu zâne Credea că dacă el răsare Înaintând pe‑un singur sens Care stătea cu zâna rea Va da cu Luna de pământ Soarele îşi cerea dreptate La un taifas şi dimpreună Şi ziua în amiaza mare În calea lui un nor mai dens Sorbeau din rouă stropi de cafea Va fi stăpân într‑un cuvânt L‑aduse la realitate Zoreau pe noapte să se ducă Să aibă ziua loc destul De sus zâmbea Luna năucă Şi Soarele o fugărea credul La medic Vrând să scap şi eu de boală Motivat peste măsură Nu m‑am dus cu mâna goală Ci m‑am dus cu o fractură. Tratament Viaţa asta sedentară Ce pe unii ne termină Se tratează bunăoară Prin mişcare… de rutină. Aşa gândea bolul de foc După cel somn de peste noapte Se strecura să‑şi facă loc Pe lângă norii puşi pe fapte Catrene la zi Judecata divină Când muritorii au proces de conştiinţă Fac apel la adevăr şi la credinţă Iar prin Înalta Domnului instanţă Sunt condamnaţi cu toţii la… viaţă. Recunoaştere La noi în fotbal e fair‑play Când e pe bune se joacă‑n lei Iar când arbitrii îi „ajută” Se joacă numai pe valută. Iar pentru cine vrea a şti A‑nvins pe cer... zâna cea gri! Ecologică Iscoditor privind pe stradă Văd oamenii cu grijă ocolind Gunoaiele ce stau grămadă Şi mediul astfel conservând. Gheorghe Gurău Măsura salvatoare Guvernul având o moştenire foarte grea Şi pentru a ieşi rapid din criză Mai face o competentă analiză Şi‑o greutate de pe inimă ne ia. Vasile Manole - 10 mai 2009 nici nu le‑ai avea dac‑ai fi singur!” Da´ agentul de poliţie nu se ţinea de‑aşa ceva‑uri. Scurta experienţă cu Zaza îl învăţase însă că din ast‑ fel de momente scapi numa´ cu formula magică: „Bani!” Mai încer‑ că totuşi să se salveze: „Păi, poate împrumuţi tu de undeva?” Zaza se lumină – atât aştepta! „Păăăi, ce‑ai zice de‑un împrumut DE LA TINE?! Că ce‑ţi tot dau eu nu‑i pe‑mpru‑ mut, e pă verisie!” Poliţistul se scotoci, deşi ştia unde ţine banii: în toc. În tocu´ pistolului, altfel gol, fără nicio virilitate. El se pocni pes‑ te frunte: „uitase!” „Uite, tocmai am împrumutat şi io, să dau o datorie. Ia jumate, adică o treime. Dobândă – numai zece la sută, că restu´ mai pun şi io...” Minţea. Erau bani la care tocmai primise dobândă... Va urma Victor Cilincă Distihuri Buruiana e o floare Veşnică la guvernare. [ Acolo unde‑ncepe taina Şi adevăru‑şi lasă haina. [ Sunt răbdător cu orişicine Dar uneori… nu sunt cu mine. [ Omul are‑un intelect Cu‑nclinare spre defect. [ Când minciuna e prilej, Adevărul e vârtej. [ Femeia dacă mă încântă Aceleaşi pofte mă frământă. [ Vântul bate ca un prost Şi aleargă fără rost. [ Morţii pleacă în mormânt Fără niciun crezământ. Vasile Plăcintă În loc de odă ‑ aproximativ sonet ‑ În ţara lui Băsescu‑vodă elenele sunt iar la modă şi Boc‑ănesc s‑audă Troia că înfloreşte paranoia; HIVA "V.L În ţara lui Băsescu‑baci românii sunt tot mai săraci şi trag de pensie ca boii să‑şi pomenească‑n veci eroii! Pe palier, în Parlament aleşii noştri cu ghivent votează Legea ‑ o ruşine ca să trăim şi mult, şi bine! Mai jos, în stradă, derbedeii îşi numără de foame leii! Anton Stanciu
Tratat despre... poate Nepoate, poate da lumea din coate nu vor merge ca pe roate toate cele; sunt şi rele şi belele, da nepoate sunt de toate Poate că vreunul socoate c‑o va scoate la liman cu un necaz ce... liman; infinitate sunt de fel idei netoate râzi de el cu haz nepoate Par păreri, da‑s idioate nu ai cum să ai de toate poate dar dacă din coate ar da cel ales de gloate să le rezolve pe toate măi nepoate! Gheorghe Gurău Amestecate Filosofia lui În vin, se află putere, De boli, cu coniac se scapă, Sănătatea stă în bere, Iar microbii sunt în apă. Adevăr? Lansă un american O năstruşnică idee: Limba‑i ultimul organ Care moare la femeie. Supraproducţie Cu criza, am cam dat‑o‑n bară Dar fără‑a face un efort, Avem atâţi faliţi în ţară Că am putea face export. Vina soţului Nu, nu este vina ta E greşeala mea, ştiu bine Şi te rog a mă ierta, Că‑s căsătorit cu tine. Căutări La piaţă cu toţi s‑agită, Pensionarii e‑un făcut, Cu voinţa lor călită, Caută… un preţ scăzut. Gh. Enăchescu Odată, în ajunul Sfintei Marii, când căruţele basarabenilor ajun‑ seseră la Rondoul lui Moş Câţu şi ocupaseră cu poama şi pepenii lor spaţiul destinat horelor, flăcăii va‑ dungureni se văzuseră nevoiţi să apeleze la vecinii lor din Lozoveni pentru a‑şi desfăşura hora din du‑ minica aceea. Trebuie să menţionez aici că mahalaua Vadul Ungurului era compusă din trei microcartiere: Coreea, Lozoveni şi… Brateş! Aşadar, flăcăii din „centru”, vadungurenii propriu‑zişi, au încălecat pe cai şi cu lăutarii după ei au urcat în Lozoveni. Acolo, la cârciuma lui Manafu, s‑a băut aldămaşu şi s‑a fumat „pipa Divertisment14 9 Nu cred că viaţa le‑a fost dată oamenilor spre a fi nefericiţi, gân‑ deşte oricare dintre noi, din ne‑ cesitatea de a fi optimişti, ci con‑ juncturile, sau propria vină alungă de lângă noi fericirea, lăsând loc tristeţii, grijilor şi necazurilor. Iar pe deasupra, ea este scurtă, în cele mai multe cazuri grea, mai cu seamă atunci când omul îna‑ intează în vârstă, fiind privat mai mult decât cei tineri de „atâtea şi atâtea”... Acest subiect nu scapă din atenţie şi constituie tema predi‑ lectă a vârstnicilor, dar uneori şi a celor de vârsta a doua, care se întâlnesc întâmplător, ori merg împreună să bea la bodegă ”una mică”, ce se clonează pe parcurs cu altele şi altele... Aşa mai află ei ba de una, ba de alta, văzute la te‑ Celebrităţi vadungurene (III) păcii”! A fost nevoie de acest ritu‑ al deoarece, de regulă, cele două comunităţi de tineri erau într‑un continuu conflict! Cum horele săp‑ tămânale de la Rondou se încheiau întotdeauna cu cafturi sângeroase nu se putea, era exclus, ca printre învingători sau învinşi să nu se afle şi niscaiva lozoveni, mai ales că, în comparaţie cu bătăuşii din alte car‑ tiere, ca Bădălan, Tecuci, Rîpă sau levizor sau întâmplate în anturajul lor, având ca eroi actuali ori foşti colegi de serviciu, vecini, ori rude. Şi din păcate, eroii din discuţii, sunt uneori dintre aceia „care nu mai sunt”, vorba unui poet, dintre cei plecaţi fără să ne ceară voie, ori fără a‑şi plăti datoriile, punând în dificultate băncile care le‑au acordat credite, ori urmaşii, care trebuie să tragă ponoasele...Ca în cazul de mai jos: ‑ Ştii, Lucuţă, că prietenul nos‑ tru, cel pe care‑l luam la pescuit în fiecare duminică, s‑a prăpă‑ dit, sărmanul? Şi a lăsat familiei o mulţime de belele, aşa că nu ştiu cum se va descurca sărmana vă‑ duvă...Dar aşa i‑a fost lui, să fie un mort la patru ace... ‑ Domnule, zice Lucuţă, am fost la înmormântarea lui Gogu şi nici Desene de G. Ştefănescu Niti Porcu Mort „la patru ace” Baston, cei din zona respectivă erau consideraţi vadungureni – un fel de patricieni ai Galaţiului. Aşadar, ca să n‑o mai lungesc, am să mai spun că acum, la hora aia de Sfânta Marie, s‑au înfruntat şi confruntat câteva dintre cele mai faimoase familii de mardeiaşi: Rogoz ‑ cu Sandu, Oprea şi Costică, Filiuţă ‑ cu Virgil, Vasile şi Ion, aceştia din urmă ajungând în puţin timp faimoşi boxeri, Virgil vorbă ca el să fi fost un mort „la patru ace”, cu o înmormântare fes‑ tivistă… De altfel, la nivelul său de sărăcie şi de modestie acest lucru nici nu ar fi fost posibil cu toate străduinţele familiei, că după câte ştiu, nici copiii săi nu o duc prea bine. Am văzut, în adevăr câţiva morţi „la patru ace” în viaţa mea, dar aceea erau ori foşti granguri, ori interlopi cu renume, sau, poa‑ te, vreun bulibaşă... ‑ Te înşeli, dragule. Goguţă a fost mort de patru ace, dar nu în sensul în care gândeşti tu. Ştii că avea mai multe probleme de să‑ nătate, că se trata de nu ştiu câte afecţiuni. Dar în conjunctura actu‑ ală, când sistemul de asigurare a sănătăţii nu prea este funcţional, nu dispune de tot ce este nece‑ sar, iar corpul medical nu este Culmi de civilizaţie capitalistă Culmea revoluţiei: Când populaţia a strigat „Jos cizmarul” pentru a se ridica ciobanii. Culmea succesului: Când un individ semianalfabet ajunge cel mai bogat om din ţară. Culmea ipocriziei: Când un individ comite infracţiuni şi în ace‑ laşi timp construieşte biserici. Culmea justiţiei: Când un individ, implicat în fapte grave de corupţie, este arestat pentru că i s‑a furat te‑ levizorul. Culmea corupţiei: Când un individ se scaldă în apele murdare ale corupţiei şi apoi iese basma curată. Culmea prostituţiei: Când o persoană politică arată ca o prosti‑ tuată, dar e nevinovată, inclusiv din punct de vedere politic. Culmea şahistului: Când pe eşichierul politic un individ mută în acelaşi timp doi candidaţi la preşedinţie. Culmea subiectivismului: Când aceiaşi jurnalişti abordează diferit acelaşi tip de evenimente. Mihai Enachi Filiuţă şi Vasile Filiuţă, ultimul, Ion, şi‑a descoperit alte veleităţi! La hora aceea s‑a afirmat unul Nicu Găinăgrasă, fiul unui potcovar de‑ venit peste câţiva ani faimosul boxer de Galaţi, Popa Nicu. Puţini gălăţeni nu l‑au cunoscut sau n‑au auzit de el. L‑au poreclit de mic Niti Porcu, pentru că era scurt şi îndesat şi avea o ceafă groasă de porc. În plus, era şi forţos şi curajos şi tupeist! „Băi băiete, dacă nu‑ţi vezi de treabă îţi dau o «varaculă»‑n cap de te pupă mă‑ta rece”, era vorba lui. ‑ va urma ‑ Anton Stanciu - 10 mai 2009 retribuit cum trebuie, nu‑i mai lipseşte cetăţeanului decât o mică neşansă şi este gata plecat la loc cu verdeaţă...Sau, poate , o ultimă întâlnire cu destinul ce nu poate fi ajutat, ori modificat, de ultimele progrese din medicină..... Aşa s‑a întâmplat şi cu sărma‑ nul Goguţă. Mai întâi, când a venit salvarea să îl ia de acasă, medicul i‑a făcut o injecţie, apoi când l‑au dus la unitatea de primiri urgenţe a spitalului, i s‑a mai făcut o injec‑ ţie, încă una în secţia de boli inter‑ ne şi în fine, ultima la reanimare, care se pare că din cauza organis‑ mului său slăbit, i‑a fost fatală... Deci în total, patru injecţii făcute cu patru seringi, care au avut pa‑ tru ace... A fost sau nu mort „la patru ace?” Dan Căpruciu Epigrame de la Ionel În lipsa cireşei Vecina c‑un cat mai sus Lângă tort un măr mi‑a pus, Dar să‑l muşc eu m‑am ferit Ştiam ce Adam a păţit. Soldaţii în pauză Stau şi mănâncă crenvurşti La masă, fără pufoaice, Unii se gândesc la puşti Pe când alţii la puştoaice. Moaşele Multe sunt fără talent Ce o‑ncurcă pe femeie, Moaşe sunt şi‑n Parlament Când se naşte o idee. Unei telefoniste Nu poate să steie La soţ ţipă‑n şir Că altă femeie A intrat pe fir. Epitaful unui crai El a fost unul dintre cei Ce a trecut pe la femei, Iar ele azi asta au vrut Să mai îngroape din trecut. Ionel Jecu Cutremurături Alternativa După ultimul cutremur Şi o scurtă analiză Zic fără pic de înconjur: „Preferam să fie… criză”. Consecvenţă Unul ce era mahmur A fugit urgent din bar Dar făcu stânga‑mprejur C‑avea şpriţul în pahar. HIVA "V.L Satisfacţie Studiind la rece cazul De pe plaiul mioritic Înţelepţi sfidam necazul: „Bine că n‑a fost politic”. Vasile Manole
Page 1 and 2: Editorial Din cauza problemelor din
Page 3 and 4: Viaþa După o săptămână de cer
Page 5 and 6: Viaþa În arest Prins pe Garofiţe
Page 7 and 8: Viaþa Aforisme de Constantin Oanc
Page 9 and 10: Viaþa Sfat pentru soacre „Să nu
Page 11 and 12: Viaþa Pe Brăilei Maşina bate cor
Page 13 and 14: Cartele Pre Pay: Orange, Vodafone,
Page 15 and 16: Cartele PrePay: Orange la cele mai
Page 17 and 18: Atenţie! Pentru mare publicitate c
Page 19 and 20: www.viata‑libera.ro caleidoscop V
Page 21 and 22: Ştiri de weekend Premieră pentru
Page 23 and 24: 9 - 10 mai 2009 Prof.dr.ing. Vioric
Page 25 and 26: 9 - 10 mai 2009 Problema Războiulu
Page 27 and 28: 9 - 10 mai 2009 Curiozităţi 7 Din
Page 29 and 30: Cugetări Când „răutatea” dev
Page 31: Un duel Eroii mei sunt doi cocoşi

viaþa viaþa viaþa

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?