Noţiuni de optică. Ochiul uman - Cadre Didactice

Iuliana Lazăr
specii animale este colorată, iar celulele cu bastonaşe sunt destinate vederii
nocturne (scotopice) care este în alb – cenuşiu – negru. Cele două tipuri de
fotoreceptori sunt de fapt complementare, după cum se poate vedea şi din tabelul
alăturat în care sunt trecute comparativ proprietăţile lor.
220
Bastonaşe Conuri
Număr 130x10 6 7x10 6
Vedere nocturnă diurnă
Sensibilitate mare, exceptând roşul slabă
Acuitate spaţială slabă puternică
Variaţie spectrală vedere necolorată vedere colorată
Adaptare importantă şi lentă slabă şi rapidă
Pigment unul singur trei pigmenţi
Retina umană este sensibilă la radiaţii luminoase cu lungimea de undă
cuprinsă între 400 şi 750 nm, interval denumit domeniu vizibil al spectrului.
Din punct de vedere optic, ochiul este o succesiune de dioptrii sferici,
având următoarele proprietăţi (în absenţa acomodării):
- dioptrul aer – cornee, cu o convergenţă C ≅ 48,3 δ;
- dioptrul cornee – umoare apoasă, cu o convergenţă C ≅ - 6,1 δ;
- dioptrul umoare apoasă – cristalin, cu o convergenţă C ≅ 8 δ;
- dioptrul cristalin – umoare sticloasă, cu o convergenţă C ≅ 14 δ.
Ochiul poate fi înlocuit deci cu două sisteme optice, corneea, cu o
convergenţă de aproximativ 42 δ, şi cristalinul, cu o convergenţă de aproximativ
22 δ. O schiţă simplificată a ochiului din punct de vedere optic este reprezentată în
Fig.7.50.a
Parametrii optici ai ochiului pot fi caracterizaţi tratând toate mediile optice
ale ochiului ca şi cum ar forma o singură lentilă groasă. Un astfel de model se
numeşte ochi redus. Cel mai simplu ochi redus este format dintr-un dioptru sferic
unic, de rază r = 5.6 mm, ce delimitează exteriorul, de mediul interior considerat
omogen, având indicele de refracţie egal cu 1.336 (Fig.7.50.b).