Conf_Int_4_lucrarea

PROFESORUL I.N. EVIAN – PRECURSOR AL ŞCOLII DE
CONTABILITATE CLUJENE. O CONTINUARE
Drd. Fărcaş Teodora Viorica
Prof. Univ. Dr. Tiron Tudor Adriana
Universitatea Babes Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea
Afacerilor
Abstract
Our paper is a continuation of an article wrote before. The main subject is the same and is
reffering to the history of accountancy in Romania, in Transylvania. We develop this article
because we consider that the activity and ideas of professor Evian is not the subject of a
single article.
This work paper presents the history of the accountancy trought the study of biography. So
by describing the work of professor I.N. Evian, who was an important personality for the
accounting history in Romania, we want to found historical elements that are not so able to
see otherwise.
The article wants to highlight the impact that the work of professor Evian had in the history
of accounting in Romania. Also, by presenting the work of professor I.N. Evian in the context
of the Academy of High Commercial and Industrial Studies from Cluj, we want to prove that
this institution was the first form of higher education in Transylvania in the accountancy
field.
I. INTRODUCERE
Profesorul Horomnea sublinia foarte frumos şi plastic importanţa istoriei şi implicit
a istoriei contabilităţii: ,, ceea ce suntem astăzi fiecare în parte şi cu toţii laolaltă,
datorăm într-o măsură însemnată celor dinaintea noastră. Suntem o verigă sau un

inel dintr-un lanţ nesfârşit, inel legat de cel dinainte şi de care se leagă la rându-i cel
următor. Cei morţi ne poruncesc adeseori şi fără s-o bănuim ne arată drumul. A
cerceta trecutul este nu numai un act de curiozitate, dar şi unul de pietate şi de
întărire sufletească.” (Giurăscu, C.C. citat de Horomnea E., pp.112)
Aşadar, contabilitatea este o construcţie umană. În contextul actual, contabilitatea nu
poate fi înţeleasă fără referire la personalităţile cheie care au contribuit la
dezvoltarea acesteia. (Parker, 1993) Tocmai de accea acest articol doreşte să prezinte
activitatea ştiinţifică a unuia dintre profesorii Academiei de Înalte Studii Comerciale
şi Industriale din Cluj-Napoca, considerată prima formă de educaţie superioară,
economică din Transilvania.
Importanţa prezentării activităţii profesorului I.N. Evian în domeniul contabilităţii,
în cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale de la Cluj vine în
sprijinul afirmaţiei că această instutuţie a reprezentat prima formă de învaţamânt
superioară în domeniul contabilităţii, şi că munca profesorilor Academiei în
domeniul contabilităţii (şi nu numai) reprezintă puncte de reper pentru contabilitatea
zilelor noastre.
Focusarea atenţiei asupra Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din
Cluj se datorează particularităţilor istorice pe care această zonă a României le-a
cunoscut datorită dominaţiei Habsburgice, care şi-a lăsat amprenta şi asupra gândirii
contabile. Organizarea învăţământului universitar în limba română, în Transilvania
şi mai exact la Cluj-Napoca, a avut nenumărate încercări şi piedici, dar în cele din
urmă s-a reuşit instituirea aici a unei forme de înăţământ superior cu profil
economic, care reprezintă astăzi precursoarea celei mai mari Facultăţii de Stiinţe
Economice din Romania.
Începuturile literaturii contabile în România îşi are originile în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, în Transilvania. Aici a fost scrisă şi publicată prima carte în
limba română, şi tot aici profesorul Evian, în cadrul Academiei de Înalte Studii
comerciale şi Industriale va publica o carte considerată de căpătâi în literature
contabilă din România.

Lucrările scrise în secolul al XIX-lea şi mai apoi în perioada Academiei de Înalte
Studii Comerciale în domeniul contabilităţii pot fi considerate puncte de reper în
ceea ce regăsim noi astăzi în contabilitatea românească. Lucrarea de faţă se doreşte a
fi o descriere precum şi o analiză calitativă, a activităţii profesorului Evian. Se
doreşte o identificare a preocupărilor profesorului în cadrul Academiei, în domeniul
contabilităţii.
Acest articol este parte integrantă şi vine în sprijinul lucrării care va avea ca subiect
începuturile Şcolii de contabilitate clujeană.
Articolul este structurat în patru părţi. O primă parte care analizează literatura de
specialitate, apoi partea a doua care prezintă metodologia utilizată în abordarea şi
scrierea acestei lucrări. Partea a treia reprezintă conţinutul efectiv al articolului , care
este compus din activitatea profesorului Evian, şi din prezentarea pe scurt a lucrarii
sale ,,Teoria conturilor”. La final sunt expuse concluziile referitoare la tema
prezentată.
II. ANALIZA LITERATURII
Această lucrare se încadrează între cele despre istoria contabilităţii în România.
Lucrări pe această temă au mai scris câţiva autori de la noi din ţară, şi anume:
C.G.Demetrescu (1930), Daniela Artemisa Calu (2005), Dana Pop (2005), Adriana
Tiron Tudor şi Dumitru Matiş (2010).
C.G. Demetrescu (1930), a scris ,,Istoria contabilităţii”, o carte în care, autorul,
prezintă dezvoltarea contabilităţii în lume, de la începuturi şi până în prima jumătate
a secolului al XIX+lea. În cartea sa a inclus o mică parte şi despre dezvoltarea
contabilităţii în România.

Daniela Artemisa Calu şi Dana Pop sunt două autoare care s-au concentrate pe
istoria contabilităţii în România. Prima autoare a scris cartea ,,Istorie şi dezvoltare
privind contabilitatea din România”. Aici, ea dezvolta pe larg evoluţia contabilităţii
româneşti, făcând referire şi la planul internaţional. În cartea sa, autoarea surprinde
câteva elemente legate de opera profesorului Evian şi de teoria dezvoltată de acesta.
Dana Pop, cu lucrarea sa de doctorat, aduce elemente noi în literatura de specialitate
despre Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj şi despre
activitatea profesorilor de aici. Din titlul lucrări ne putem da seama că este vorba
mai mult despre o lucrare în domeniul istoriei economice, dar descoperim şi foarte
multă istorie a contabilităţii aici.
Adriana Tiron Tudor şi Dumitru Matiş, şi-au manifestat interesul pentru istoria
contabilităţii în Transilvania. Astfel că elemente expuse de ei au putut fi utilizate
pentru conceperea acestui articol.
Lucrări în care putem găsi informaţii despre personalitatea şi munca profesorului Ion
Evian sunt si articolele scrise de Horomnea (2006) şi Calu (2004).
Aşadar literatura care a venit în sprijinul elaborării articolului este cu precădere
românească, însă a fost consultată şi literatură străină, pentru întocmirea
metodologiei de cercetare, precum A. Munslow (2001), MacDonald (1984) sau
Chua and Poullaos (1993).
III. METODOLOGIA
Lucrarea de faţă se bazează pe o lucrare scrisă anterior pe aceeaşi temă de
aceeaşi autori. Acest articol se doreşte a fi o completare a ceea ce a fost
prezentat anterior.
Prezentul articol vine cu nişte informaţii în plus la partea a patra si cu un
subcapitol nou. Astfel faţă de lucrarea precedentă, munca profesorului este

mai detaliată, deasemenea ideiile contemporaniilor precum şi concepţia
ideologică a profesorului apare mult mai bine descrisă.
Au fost utilizate aceleaşi tehnici metodologice de cercetare, în special studiul
literaturii referitoare la profesorul Evian.
IV. ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ A PROFESORULUI I.N. EVIAN
IV.1. Contemporanii şi subiecte abordate de aceştia
Aşa cum am afirmat şi anterior contabilitatea este rezultatul acţiunilor umane. Omul
a creat-o pentru a-şi satisface anumite nevoi, de aceea în studiul istoriei contabilităţii
factorul uman este foarte important. Gândirea contabilă nu poate fi, alfel identificată,
decât prin studiul operelor şi activităţii celor care au manifestat interes pentru acest
domeniu.
În cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj a fost
înfiinţată catedra de contabilitate din a cărei componenţă, alături de alti profesori,
făcea parte şi I. Evian [tabel 1]:
Table 1: Profesorii de contabilitate de la Academia de Înalte
Studii Comerciale şi Industriale din Cluj
Ion Evian Contabilitate
Dumitru Voina Contabilitate generală
Iosif Ioan Gârbacea Contabilitate generală
Ioan Tarţa Contabilitate Financiară
Dumitru Haşiegan Statistică
Octavian Lungu Contabilitate
Realizat de autori

Aceşti profesori au avut o activitate bogată, analizând diverse chestiuni de natură
contabilă, analizând diverse studii ale autorilor străini sau preocupându-se de
eleborarea unor teorii, aşa cum a fost profesorul Evian. Munca acestor profesori a
fost publicată în mare parte în revista Academiei, Observatorul social-economic.
Un contemporan al profesorului Evian şi o personalitate macantă a fost profesorul
Dumitru Voina. Acesta a fost influenţat de şcoala germană urmând cursurile lui H.
Nicklisch şi J.Fr. Schar. Profesorul a demonstrat caracterul ştiinţific al contabilităţii,
universalitatea materiei contabile şi primatul resursei umane legat de tehnica de
calcul (Horomnea, 2010)
Voina a publicat în anul 1932, cartea ,,Faze în evoluţia contabilitităţii”. Această
carte este foarte importantă din punct de vedere istoric deoarece prin intermediul său
autorul realizează pentru prima dată o etapizare a contabilităţii la nivel internaţional,
de-a lungul timpului, arătând că obiectul contabilităţii cuprinde şi elemente pe
care le furnizează tipurile de organizaţii care nu îndeplinesc funcţiuni de
ordin economic, rezultând că în obiectul contabilităţii nu intră numai
întreprinderile economice ci şi instituţiile bugetare. . Totodată acest profesor a
elaborate şi teoria economico-juridică asupra contabilităţii prin intermediul cărţii
,,Curs de contabilitate generală”.
În concepţia profesorului Dumitru Voina, contul este definit drept “un mijloc
de calcul pentru stabilirea stării iniţiale şi a mişcărilor succesive ale unui
element de Activ sau de Pasiv"( D. Voina, 1947).
Contemporan cu Evian, şi totodată student al acestuia, a fost profesorul I. Tarţa.
Acesta a elaborat în anul 1940 teza de doctorat, ,,Costurile industriale şi calculaţia
lor”, sub conducerea profesorului Evian, care a considerat această lucrare ca fiind
,,prima operă ştiinţifică românească asupra costurilor industriale.”

Iosif Gârbacea a fost preocupat de studiul influenţelor străine în domeniul
contabilităţii, astfel că el a scris două lucrări care surprind influenţa italiană, şi o alta
care se referă la reglementările contabile din Germania (,,Influenţa Italiană în
contabilitate”, ,,Reglementările contabile germane”), iar Dumitru Haşiegan şi
Octavian Lungu au fost preocupaţi de studiul intrărilor duble şi de cel al balanţei de
verificare.
Alături de aceşti profesori de la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale,
contemporani cu Ion Evian au fost şi profesori de la Academia din Bucureşti şi Iaşi,
precum C.G. Demetrescu, Spiridon Iacobescu şi Alexandru Sorescu, I.C. Panţu,
V.M. Ioachim, Dumitru Rusu (fondatorul şcolii de contabilitate ieşeană). (Pop, D.,
2005)
IV.2. Munca şi activitatea ştiinţifică
Ioan Evian a fost considerat de literatura de specialitate un Luca Paciolo pentru
istoria contabilităţii româneşti. El a elaborat o teorie care îşi găseşte sustenabilitate şi
în zilele noastre, tocmai de aceea am considerat că este cel mai reprezentativ model
de personalitate al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj.
Profesorul Evian s-a născut la Bucureşti, unde a urmat şcoala generală, liceul şi
facultatea. După absolvirea facultăţii a urmat doctoratul în Leipzig, devenind doctor
în ştiinţe economice şi financiare, aşadar putem afirma, fără a greşi, că a fost un
promotor al şcolii germane de contabilitate.
Alături de funcţia sa de profesor Evian a deţinut pe rând diverse funcţii de
conducere. Astfel până la înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale din Cluj a avut următoarele funcţii (Pop, D., 2005):
- Administator al Pescăriilor Statului (1914-1920)
- Secretar general pentru Ardeal la resortul afacerilor industriale din Consiliul
Dirigent (1919-1920)

- Director al Băncii Generale a Ţării Româneşti, sucursala Cluj
- Preşedinte al Camerei de Comerţ din Cluj (1920-1921)
Din anul 1922 până în 1943 a fost profesor al Academiei de Înalte Studii Comerciale
şi Industriale din Cluj, dar a continuat să deţină şi alte funcţii:
- Membru al Consiliului Superior al Economiei Naţionale (1922-1928)
- Director al cursurilor de vară ale Universităţii Populare N. Iorga de la
Vălenii de Munte
- Preşedinte al Corpului contabililor experţi şi autorizaţi din România (1942-
1947)
- Fondator şi preşedinte al Institutului de cercetări contabile şi de economia
întreprinderilor (1943-1947)
Ion Evian a publicat numeroase studii şi articole în diferite periodice, a scris cursuri
şi a publicat cărţi. Dintre cursurile care le-a scris pentru studenţii Academiei,
amintim:
- ,,Comerţ exterior şi legislaţie vamală”, 1924
- ,,Studiul practic al întreprinderilor comerciale şi industriale”, 1927
- ,,Economia întreprinderilor”, 1939
Dintre cărţile publicate de Ion Evian, ,,Teoria conturilor” este cartea de căpătâi.
Alături de aceasta a mai scris şi: ,,Contabilitatea dublă”, Bucureşti 1946 şi
,,Contabilitatea industrială”, Bucureşti, 1947. Acestea nu sunt singurele cărţi, însă
sunt cele mai reprezentative.
,,Teoria conturilor”, a fost publicată la Cluj în anul 1940 şi cu ajutorul său I. N.
Evian trasează o linie de demarcaţie între teoriile contabile şi teoriile conturilor.

Potrivit autorului teoriile conturilor reprezintă ,,încercarea de a explica şi demonstra
formalismul dopic, adică al înregistrării oricărei operaţiuni contabile de două ori în
părţi opuse ale conturilor” (Evian, I.N., 1940:7), în timp ce teoriile contabile
,,urmăresc tratarea sistematică şi principală a întregului domeniu al contabilităţii”
(Evian, I.N., 1940:8). Evian a fost inspirit de concepţia profesorului german
Nicklisch, când a formulat această teorie.
Promotorul concepţiei economice, profesorul I. N. Evian consideră contul
drept “unitatea de organizare a contabilităţii care permite socoteala continuă
asupra fiecărei părţi de avere sau de capital” (I. N. Evian, 1946).
Contemporan cu Teoria lui Evian a fost dezvoltată teoria patrimonialistă de către
Sp. Iacobescu şi Al. Sorescu. Astfel că lucrarea lui Evian nu reprezintă altceva decât
o concurentă a teoriei patrimonialiste. Ch. Cristea , citat de D. Calu, (2005), este de
părere că ,,dacă ţinem seama de spiritul pătrunzător şi de logica explicării
fenomenelor economice, pe care le demonstrează opera lui Evian în majoritatea
problemelor, negarea caracterului contabilităţii ca ştiinţă independentă, nu poate fi
pusă decât pe seama faptului că în ţara noastră, principalul exponent al teoriei
economice privind partida dublă a fost orbit de patima polemicii cu reprezentanţii
şcolii patrimonialiste”.
Ion Evian, în lucrarea sa a pornit de la studiul literaturii contabile germane, şi mai
apoi şi-a spus propria părere. Teoria sa este exclusiv economic şi respinge categoric
caracterul ştiinţific al contabilităţii, pe care o consider doar o tehnică de completare a
economiei întreprinderii.
În formularea teoriei autorul porneşte de la concepţia statică asupra bilanţului. Astfel
activul întreprinderii este reprezentat de avere, care este formată, în concepţia sa, din
totalitatea elementelor care ajută entitatea să-şi realizeze scopurile, şi pot fi evaluate
în bani. Contul de Debitori, reprezentat de drepturi de creanţă şi nu de avere

palpabilă, este explicat de Evian astfel: ,,un element de avere care îmbracă numai
temporar o formă de avere nepalpabilă” .(Calu, D.A., 2005:110)
Pasivul este explicat de profesorul Evian astfel: ,,adjectivul pasiv califică însuşirea
unei personae sau unui lucru de a sta în neacţiune, deci e vorba de o stare pe loc. În
această situaţie static se poate găsi prima explicaţie proprie şi corespunzătoare
caracterizării capitalului total al întreprinderii cu calificativul de pasiv.”(Calu, D.A.,
2005:110) Egalitatea Activului cu Pasivul este reprezentată la Evian de următoarea
formulă: Avere totală=Capital total.
Bilanţul la Evian reprezintă punctul de plecare pentru înţelegerea modului de
funcţionare a conturilor. În tabelul următor se pot vedea cele două propuneri
de structurare a activelor în bilanţ:
Tabelul 1. Propuneri pentru formatul activelor din bilanţ
Active-abordare legală Active-abordare economică
Conturi de valoare
Conturi debitori
Conturi de pierdere
Conturi memorialiste
Conturi de ajustări
Conturi fixe
Conturi mobile
Conturi periodice
Calu, D.A. (2004)
Teoria dezvoltată de profesorul Evian a fost la rândul său combătută (C.G.
Demetrescu, Gr. Trâncu), dar şi susţinută (D.Voina).

IV.3. Apartenenţa ideilor profesorului Evian la concepţiile contabile
În literatura contabilă s-au conturat trei concepţii privind obiectul
contabilităţii:
concepţia administrativă;
concepţia juridică;
concepţia economică.
În concepţia administrativă, care aparţine scolii italiene (E.Pisani, G.Massa,
V.Gitti) obiectul contabilităţii constă în reflectarea şi controlul valoric al
faptelor administrative în vederea obţinerii de efecte economice maxime cu
eforturi minime.
Concepţia juridică, dominată de şcoala germană (Fr. Hügli, R.Reisch,
I.C.Kreibig) preluată în ţara noastră de prof.G.Trancu Iasi, S.Iacobescu, A.
Sorescu, consideră obiectul contabilităţii patrimoniul unei persoane fizice sau
juridice, privit din punct de vedere juridic, adică a drepturilor şi obligaţiilor
pecuniare (materiale) în corelaţie cu obiectele (bunuri, valori)
corespunzătoare. În această concepţie, contabilitatea este ştiinţa înregistrării
egalităţii de schimb din patrimoniul unei persoane.
Critica acestei concepţii relevă faptul că ea restrânge raza de acţiune a
obiectului contabilităţii la sfera circulaţiei şi faptul că nu caută să explice
relaţiile juridice de natura drepturilor şi obligaţiilor pornind de la fenomenele
economice care le generează, ci consideră că activitatea economică ar fi
generată de relaţiile juridice.
Concepţia economică, larg răspândită în şcolile de contabilitate din Europa
(Fr.Schär, R.P.Coffy, E.Leautey, A.Gibert, I.Evian, C.Pantu, D.Voina)
defineşte obiectul contabilităţii ca circuit al capitalului privit sub aspectul

destinaţiei lui (capital fix si circulant) şi al modului de dobândire (capital
propriu şi capital străin).
Coffy arată că în obiectul contabilităţii intră “soluţionarea următoarelor
probleme: dat fiind un capital compus de o manieră comună, destinat a fi
folosit în mod succesiv , total sau în parte, în diverse întrebuinţări şi a suferi
din anumite cauze modificări în mărimea şi natura lui, ea trebuie să
urmărească acest capital în transformările lui succesive după voinţa, natura şi
poziţia fiecărei din părţile sale, sporirile şi reducerile pe care le-a suferit, să
facă cunoscute cauzele acestor variaţii şi partea ce fiecare cauză a avut-o, fie
în efectul total, fie în fiecare efect parţial”.
Schär consideră ca obiect al contabilităţii “mişcarea capitalului individual,
circuitul valoric şi cantitativ al bunurilor unei întreprinderi individuale,
precum şi cheltuielile şi veniturile acesteia ".
C.Pantu consideră că obiectul contabilităţii nu-l constituie simpla înregistrare
a operaţiilor economice, ci cu ajutorul ei calculăm după anumite reguli şi
forme mersul şi rezultatul activităţii economice a unui comerciant sau
intreprinderi .
Voina arată că obiectul contabilităţii cuprinde şi elemente pe care le
furnizează tipurile de organizaţii care nu îndeplinesc funcţiuni de ordin
economic, rezultând că în obiectul contabilităţii nu intră numai întreprinderile
economice ci şi instituţiile bugetare.
În accepţiunea lui Evian, contabilitatea nu se rezumă numai la înregistrarea în
conturi a operaţiilor economice ci obiectul ei se întregeşte cu calculaţia
costurilor, calculul comparativ (statistic) şi calculul preliminar (bugetar) .

Ea asigură astfel pe lângă înregistrarea operaţiilor economice în conturi,
urmărirea permanentă a întregii activităţi a întreprinderii.
V. CONCLUZII
Abordarea istoriei contabilităţii prin perspectiva personalităţilor care s-au remarcat
de-a lungul vremii în acest domeniu este un lucru tot mai des întâlnit în literatura de
specialitate. Referinţele biografice ne ajută de multe ori să surprindem anumite
aspect ale istoriei contabilităţii care altfel ar scăpa neobservate.
Astfel pentru a surprinde faptul că profesorul Evian este o personalitate marcantă a
istoriei contabilităţii din România, şi că el reprezintă Şcoala de contabilitate clujeană
am încercat să prezentăm activitatea sa ştiinţifică.
Teoria dezvoltată de Evian este una dintre cele mai reprezentative şi actuale teorii
din contabilitatea Românescă, astfel că acest profesor poate fi considerat Luca
Paciolo pentru istoria contabilităţii din România.
Ion Evian este considerat o personalitate istorică în domeniul contabilităţii, alături de
funcţia de profesor el a fost şi un practician şi un reprezentant al profesiei contabile
în Cluj-Napoca.
Această a doua lucrare despre profesorul Evian vine ca o completare la ceea ce am
lucrat anterior, utilizând în acelaşi timp destul de multă informaţie din articolul
precedent.

VI. BIBLIOGRAFIE
Cărţi
1. Calu, D., A., Istorie şi dezvoltare privind contabilitatea din România Ed.
Economică, Bucureşti, 2005
2. Chelcea, S., Metodologia cercetarii sociologice Ed. Economica, Bucuresti,
2007
3. Evian, I.N., Teoria conturilor, Cluj-Napoca, 1940
4. Pop, D., Şcoala economică clujeană interbelică Ed. Efes, Cluj-Napoca,
2005
5. Woolf, A. H., A short history of accountants and accountancy, Garland
Pub., New York, 1986
Articole
1. Calu, D. A., Guşe, G. R., Olimid, L., Avram, V., Substance and form in
romanian accounting regulation1, 2004, Bucureşti
2. Hormonea, E., Puncte de vedere privind clasificarea conturilor,
Analele ştiinţifice ale universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi,
2005/2006
3. Munslow, A., What history is, Institute of Historical Research, London,
2001
4. Parker, R. H., The scope of Accounting History: A note, ABACUS, Vol.
29, No.1:106-110, 1993
5. Tiron Tudor, A., Matiş, D., Options for a Modern Accounting
System in 19 th century Transylvania”, Revista Transilvană, Vol. XIX,
Nr. 1, 2010

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat
prin Fondul Social European, în cadrul proiectului
POSDRU/107/1.5/S/77946, cu titlul „Doctoratul: o carieră atractivă în
cercetare”.