Conf_Int_4_lucrarea
Conf_Int_4_lucrarea
Conf_Int_4_lucrarea
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
PROFESORUL I.N. EVIAN – PRECURSOR AL ŞCOLII DE<br />
CONTABILITATE CLUJENE. O CONTINUARE<br />
Drd. Fărcaş Teodora Viorica<br />
Prof. Univ. Dr. Tiron Tudor Adriana<br />
Universitatea Babes Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea<br />
Afacerilor<br />
Abstract<br />
Our paper is a continuation of an article wrote before. The main subject is the same and is<br />
reffering to the history of accountancy in Romania, in Transylvania. We develop this article<br />
because we consider that the activity and ideas of professor Evian is not the subject of a<br />
single article.<br />
This work paper presents the history of the accountancy trought the study of biography. So<br />
by describing the work of professor I.N. Evian, who was an important personality for the<br />
accounting history in Romania, we want to found historical elements that are not so able to<br />
see otherwise.<br />
The article wants to highlight the impact that the work of professor Evian had in the history<br />
of accounting in Romania. Also, by presenting the work of professor I.N. Evian in the context<br />
of the Academy of High Commercial and Industrial Studies from Cluj, we want to prove that<br />
this institution was the first form of higher education in Transylvania in the accountancy<br />
field.<br />
I. INTRODUCERE<br />
Profesorul Horomnea sublinia foarte frumos şi plastic importanţa istoriei şi implicit<br />
a istoriei contabilităţii: ,, ceea ce suntem astăzi fiecare în parte şi cu toţii laolaltă,<br />
datorăm într-o măsură însemnată celor dinaintea noastră. Suntem o verigă sau un
inel dintr-un lanţ nesfârşit, inel legat de cel dinainte şi de care se leagă la rându-i cel<br />
următor. Cei morţi ne poruncesc adeseori şi fără s-o bănuim ne arată drumul. A<br />
cerceta trecutul este nu numai un act de curiozitate, dar şi unul de pietate şi de<br />
întărire sufletească.” (Giurăscu, C.C. citat de Horomnea E., pp.112)<br />
Aşadar, contabilitatea este o construcţie umană. În contextul actual, contabilitatea nu<br />
poate fi înţeleasă fără referire la personalităţile cheie care au contribuit la<br />
dezvoltarea acesteia. (Parker, 1993) Tocmai de accea acest articol doreşte să prezinte<br />
activitatea ştiinţifică a unuia dintre profesorii Academiei de Înalte Studii Comerciale<br />
şi Industriale din Cluj-Napoca, considerată prima formă de educaţie superioară,<br />
economică din Transilvania.<br />
Importanţa prezentării activităţii profesorului I.N. Evian în domeniul contabilităţii,<br />
în cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale de la Cluj vine în<br />
sprijinul afirmaţiei că această instutuţie a reprezentat prima formă de învaţamânt<br />
superioară în domeniul contabilităţii, şi că munca profesorilor Academiei în<br />
domeniul contabilităţii (şi nu numai) reprezintă puncte de reper pentru contabilitatea<br />
zilelor noastre.<br />
Focusarea atenţiei asupra Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din<br />
Cluj se datorează particularităţilor istorice pe care această zonă a României le-a<br />
cunoscut datorită dominaţiei Habsburgice, care şi-a lăsat amprenta şi asupra gândirii<br />
contabile. Organizarea învăţământului universitar în limba română, în Transilvania<br />
şi mai exact la Cluj-Napoca, a avut nenumărate încercări şi piedici, dar în cele din<br />
urmă s-a reuşit instituirea aici a unei forme de înăţământ superior cu profil<br />
economic, care reprezintă astăzi precursoarea celei mai mari Facultăţii de Stiinţe<br />
Economice din Romania.<br />
Începuturile literaturii contabile în România îşi are originile în a doua jumătate a<br />
secolului al XIX-lea, în Transilvania. Aici a fost scrisă şi publicată prima carte în<br />
limba română, şi tot aici profesorul Evian, în cadrul Academiei de Înalte Studii<br />
comerciale şi Industriale va publica o carte considerată de căpătâi în literature<br />
contabilă din România.
Lucrările scrise în secolul al XIX-lea şi mai apoi în perioada Academiei de Înalte<br />
Studii Comerciale în domeniul contabilităţii pot fi considerate puncte de reper în<br />
ceea ce regăsim noi astăzi în contabilitatea românească. Lucrarea de faţă se doreşte a<br />
fi o descriere precum şi o analiză calitativă, a activităţii profesorului Evian. Se<br />
doreşte o identificare a preocupărilor profesorului în cadrul Academiei, în domeniul<br />
contabilităţii.<br />
Acest articol este parte integrantă şi vine în sprijinul lucrării care va avea ca subiect<br />
începuturile Şcolii de contabilitate clujeană.<br />
Articolul este structurat în patru părţi. O primă parte care analizează literatura de<br />
specialitate, apoi partea a doua care prezintă metodologia utilizată în abordarea şi<br />
scrierea acestei lucrări. Partea a treia reprezintă conţinutul efectiv al articolului , care<br />
este compus din activitatea profesorului Evian, şi din prezentarea pe scurt a lucrarii<br />
sale ,,Teoria conturilor”. La final sunt expuse concluziile referitoare la tema<br />
prezentată.<br />
II. ANALIZA LITERATURII<br />
Această lucrare se încadrează între cele despre istoria contabilităţii în România.<br />
Lucrări pe această temă au mai scris câţiva autori de la noi din ţară, şi anume:<br />
C.G.Demetrescu (1930), Daniela Artemisa Calu (2005), Dana Pop (2005), Adriana<br />
Tiron Tudor şi Dumitru Matiş (2010).<br />
C.G. Demetrescu (1930), a scris ,,Istoria contabilităţii”, o carte în care, autorul,<br />
prezintă dezvoltarea contabilităţii în lume, de la începuturi şi până în prima jumătate<br />
a secolului al XIX+lea. În cartea sa a inclus o mică parte şi despre dezvoltarea<br />
contabilităţii în România.
Daniela Artemisa Calu şi Dana Pop sunt două autoare care s-au concentrate pe<br />
istoria contabilităţii în România. Prima autoare a scris cartea ,,Istorie şi dezvoltare<br />
privind contabilitatea din România”. Aici, ea dezvolta pe larg evoluţia contabilităţii<br />
româneşti, făcând referire şi la planul internaţional. În cartea sa, autoarea surprinde<br />
câteva elemente legate de opera profesorului Evian şi de teoria dezvoltată de acesta.<br />
Dana Pop, cu <strong>lucrarea</strong> sa de doctorat, aduce elemente noi în literatura de specialitate<br />
despre Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj şi despre<br />
activitatea profesorilor de aici. Din titlul lucrări ne putem da seama că este vorba<br />
mai mult despre o lucrare în domeniul istoriei economice, dar descoperim şi foarte<br />
multă istorie a contabilităţii aici.<br />
Adriana Tiron Tudor şi Dumitru Matiş, şi-au manifestat interesul pentru istoria<br />
contabilităţii în Transilvania. Astfel că elemente expuse de ei au putut fi utilizate<br />
pentru conceperea acestui articol.<br />
Lucrări în care putem găsi informaţii despre personalitatea şi munca profesorului Ion<br />
Evian sunt si articolele scrise de Horomnea (2006) şi Calu (2004).<br />
Aşadar literatura care a venit în sprijinul elaborării articolului este cu precădere<br />
românească, însă a fost consultată şi literatură străină, pentru întocmirea<br />
metodologiei de cercetare, precum A. Munslow (2001), MacDonald (1984) sau<br />
Chua and Poullaos (1993).<br />
III. METODOLOGIA<br />
Lucrarea de faţă se bazează pe o lucrare scrisă anterior pe aceeaşi temă de<br />
aceeaşi autori. Acest articol se doreşte a fi o completare a ceea ce a fost<br />
prezentat anterior.<br />
Prezentul articol vine cu nişte informaţii în plus la partea a patra si cu un<br />
subcapitol nou. Astfel faţă de <strong>lucrarea</strong> precedentă, munca profesorului este
mai detaliată, deasemenea ideiile contemporaniilor precum şi concepţia<br />
ideologică a profesorului apare mult mai bine descrisă.<br />
Au fost utilizate aceleaşi tehnici metodologice de cercetare, în special studiul<br />
literaturii referitoare la profesorul Evian.<br />
IV. ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ A PROFESORULUI I.N. EVIAN<br />
IV.1. Contemporanii şi subiecte abordate de aceştia<br />
Aşa cum am afirmat şi anterior contabilitatea este rezultatul acţiunilor umane. Omul<br />
a creat-o pentru a-şi satisface anumite nevoi, de aceea în studiul istoriei contabilităţii<br />
factorul uman este foarte important. Gândirea contabilă nu poate fi, alfel identificată,<br />
decât prin studiul operelor şi activităţii celor care au manifestat interes pentru acest<br />
domeniu.<br />
În cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj a fost<br />
înfiinţată catedra de contabilitate din a cărei componenţă, alături de alti profesori,<br />
făcea parte şi I. Evian [tabel 1]:<br />
Table 1: Profesorii de contabilitate de la Academia de Înalte<br />
Studii Comerciale şi Industriale din Cluj<br />
Ion Evian Contabilitate<br />
Dumitru Voina Contabilitate generală<br />
Iosif Ioan Gârbacea Contabilitate generală<br />
Ioan Tarţa Contabilitate Financiară<br />
Dumitru Haşiegan Statistică<br />
Octavian Lungu Contabilitate<br />
Realizat de autori
Aceşti profesori au avut o activitate bogată, analizând diverse chestiuni de natură<br />
contabilă, analizând diverse studii ale autorilor străini sau preocupându-se de<br />
eleborarea unor teorii, aşa cum a fost profesorul Evian. Munca acestor profesori a<br />
fost publicată în mare parte în revista Academiei, Observatorul social-economic.<br />
Un contemporan al profesorului Evian şi o personalitate macantă a fost profesorul<br />
Dumitru Voina. Acesta a fost influenţat de şcoala germană urmând cursurile lui H.<br />
Nicklisch şi J.Fr. Schar. Profesorul a demonstrat caracterul ştiinţific al contabilităţii,<br />
universalitatea materiei contabile şi primatul resursei umane legat de tehnica de<br />
calcul (Horomnea, 2010)<br />
Voina a publicat în anul 1932, cartea ,,Faze în evoluţia contabilitităţii”. Această<br />
carte este foarte importantă din punct de vedere istoric deoarece prin intermediul său<br />
autorul realizează pentru prima dată o etapizare a contabilităţii la nivel internaţional,<br />
de-a lungul timpului, arătând că obiectul contabilităţii cuprinde şi elemente pe<br />
care le furnizează tipurile de organizaţii care nu îndeplinesc funcţiuni de<br />
ordin economic, rezultând că în obiectul contabilităţii nu intră numai<br />
întreprinderile economice ci şi instituţiile bugetare. . Totodată acest profesor a<br />
elaborate şi teoria economico-juridică asupra contabilităţii prin intermediul cărţii<br />
,,Curs de contabilitate generală”.<br />
În concepţia profesorului Dumitru Voina, contul este definit drept “un mijloc<br />
de calcul pentru stabilirea stării iniţiale şi a mişcărilor succesive ale unui<br />
element de Activ sau de Pasiv"( D. Voina, 1947).<br />
Contemporan cu Evian, şi totodată student al acestuia, a fost profesorul I. Tarţa.<br />
Acesta a elaborat în anul 1940 teza de doctorat, ,,Costurile industriale şi calculaţia<br />
lor”, sub conducerea profesorului Evian, care a considerat această lucrare ca fiind<br />
,,prima operă ştiinţifică românească asupra costurilor industriale.”
Iosif Gârbacea a fost preocupat de studiul influenţelor străine în domeniul<br />
contabilităţii, astfel că el a scris două lucrări care surprind influenţa italiană, şi o alta<br />
care se referă la reglementările contabile din Germania (,,Influenţa Italiană în<br />
contabilitate”, ,,Reglementările contabile germane”), iar Dumitru Haşiegan şi<br />
Octavian Lungu au fost preocupaţi de studiul intrărilor duble şi de cel al balanţei de<br />
verificare.<br />
Alături de aceşti profesori de la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale,<br />
contemporani cu Ion Evian au fost şi profesori de la Academia din Bucureşti şi Iaşi,<br />
precum C.G. Demetrescu, Spiridon Iacobescu şi Alexandru Sorescu, I.C. Panţu,<br />
V.M. Ioachim, Dumitru Rusu (fondatorul şcolii de contabilitate ieşeană). (Pop, D.,<br />
2005)<br />
IV.2. Munca şi activitatea ştiinţifică<br />
Ioan Evian a fost considerat de literatura de specialitate un Luca Paciolo pentru<br />
istoria contabilităţii româneşti. El a elaborat o teorie care îşi găseşte sustenabilitate şi<br />
în zilele noastre, tocmai de aceea am considerat că este cel mai reprezentativ model<br />
de personalitate al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj.<br />
Profesorul Evian s-a născut la Bucureşti, unde a urmat şcoala generală, liceul şi<br />
facultatea. După absolvirea facultăţii a urmat doctoratul în Leipzig, devenind doctor<br />
în ştiinţe economice şi financiare, aşadar putem afirma, fără a greşi, că a fost un<br />
promotor al şcolii germane de contabilitate.<br />
Alături de funcţia sa de profesor Evian a deţinut pe rând diverse funcţii de<br />
conducere. Astfel până la înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi<br />
Industriale din Cluj a avut următoarele funcţii (Pop, D., 2005):<br />
- Administator al Pescăriilor Statului (1914-1920)<br />
- Secretar general pentru Ardeal la resortul afacerilor industriale din Consiliul<br />
Dirigent (1919-1920)
- Director al Băncii Generale a Ţării Româneşti, sucursala Cluj<br />
- Preşedinte al Camerei de Comerţ din Cluj (1920-1921)<br />
Din anul 1922 până în 1943 a fost profesor al Academiei de Înalte Studii Comerciale<br />
şi Industriale din Cluj, dar a continuat să deţină şi alte funcţii:<br />
- Membru al Consiliului Superior al Economiei Naţionale (1922-1928)<br />
- Director al cursurilor de vară ale Universităţii Populare N. Iorga de la<br />
Vălenii de Munte<br />
- Preşedinte al Corpului contabililor experţi şi autorizaţi din România (1942-<br />
1947)<br />
- Fondator şi preşedinte al Institutului de cercetări contabile şi de economia<br />
întreprinderilor (1943-1947)<br />
Ion Evian a publicat numeroase studii şi articole în diferite periodice, a scris cursuri<br />
şi a publicat cărţi. Dintre cursurile care le-a scris pentru studenţii Academiei,<br />
amintim:<br />
- ,,Comerţ exterior şi legislaţie vamală”, 1924<br />
- ,,Studiul practic al întreprinderilor comerciale şi industriale”, 1927<br />
- ,,Economia întreprinderilor”, 1939<br />
Dintre cărţile publicate de Ion Evian, ,,Teoria conturilor” este cartea de căpătâi.<br />
Alături de aceasta a mai scris şi: ,,Contabilitatea dublă”, Bucureşti 1946 şi<br />
,,Contabilitatea industrială”, Bucureşti, 1947. Acestea nu sunt singurele cărţi, însă<br />
sunt cele mai reprezentative.<br />
,,Teoria conturilor”, a fost publicată la Cluj în anul 1940 şi cu ajutorul său I. N.<br />
Evian trasează o linie de demarcaţie între teoriile contabile şi teoriile conturilor.
Potrivit autorului teoriile conturilor reprezintă ,,încercarea de a explica şi demonstra<br />
formalismul dopic, adică al înregistrării oricărei operaţiuni contabile de două ori în<br />
părţi opuse ale conturilor” (Evian, I.N., 1940:7), în timp ce teoriile contabile<br />
,,urmăresc tratarea sistematică şi principală a întregului domeniu al contabilităţii”<br />
(Evian, I.N., 1940:8). Evian a fost inspirit de concepţia profesorului german<br />
Nicklisch, când a formulat această teorie.<br />
Promotorul concepţiei economice, profesorul I. N. Evian consideră contul<br />
drept “unitatea de organizare a contabilităţii care permite socoteala continuă<br />
asupra fiecărei părţi de avere sau de capital” (I. N. Evian, 1946).<br />
Contemporan cu Teoria lui Evian a fost dezvoltată teoria patrimonialistă de către<br />
Sp. Iacobescu şi Al. Sorescu. Astfel că <strong>lucrarea</strong> lui Evian nu reprezintă altceva decât<br />
o concurentă a teoriei patrimonialiste. Ch. Cristea , citat de D. Calu, (2005), este de<br />
părere că ,,dacă ţinem seama de spiritul pătrunzător şi de logica explicării<br />
fenomenelor economice, pe care le demonstrează opera lui Evian în majoritatea<br />
problemelor, negarea caracterului contabilităţii ca ştiinţă independentă, nu poate fi<br />
pusă decât pe seama faptului că în ţara noastră, principalul exponent al teoriei<br />
economice privind partida dublă a fost orbit de patima polemicii cu reprezentanţii<br />
şcolii patrimonialiste”.<br />
Ion Evian, în <strong>lucrarea</strong> sa a pornit de la studiul literaturii contabile germane, şi mai<br />
apoi şi-a spus propria părere. Teoria sa este exclusiv economic şi respinge categoric<br />
caracterul ştiinţific al contabilităţii, pe care o consider doar o tehnică de completare a<br />
economiei întreprinderii.<br />
În formularea teoriei autorul porneşte de la concepţia statică asupra bilanţului. Astfel<br />
activul întreprinderii este reprezentat de avere, care este formată, în concepţia sa, din<br />
totalitatea elementelor care ajută entitatea să-şi realizeze scopurile, şi pot fi evaluate<br />
în bani. Contul de Debitori, reprezentat de drepturi de creanţă şi nu de avere
palpabilă, este explicat de Evian astfel: ,,un element de avere care îmbracă numai<br />
temporar o formă de avere nepalpabilă” .(Calu, D.A., 2005:110)<br />
Pasivul este explicat de profesorul Evian astfel: ,,adjectivul pasiv califică însuşirea<br />
unei personae sau unui lucru de a sta în neacţiune, deci e vorba de o stare pe loc. În<br />
această situaţie static se poate găsi prima explicaţie proprie şi corespunzătoare<br />
caracterizării capitalului total al întreprinderii cu calificativul de pasiv.”(Calu, D.A.,<br />
2005:110) Egalitatea Activului cu Pasivul este reprezentată la Evian de următoarea<br />
formulă: Avere totală=Capital total.<br />
Bilanţul la Evian reprezintă punctul de plecare pentru înţelegerea modului de<br />
funcţionare a conturilor. În tabelul următor se pot vedea cele două propuneri<br />
de structurare a activelor în bilanţ:<br />
Tabelul 1. Propuneri pentru formatul activelor din bilanţ<br />
Active-abordare legală Active-abordare economică<br />
Conturi de valoare<br />
Conturi debitori<br />
Conturi de pierdere<br />
Conturi memorialiste<br />
Conturi de ajustări<br />
Conturi fixe<br />
Conturi mobile<br />
Conturi periodice<br />
Calu, D.A. (2004)<br />
Teoria dezvoltată de profesorul Evian a fost la rândul său combătută (C.G.<br />
Demetrescu, Gr. Trâncu), dar şi susţinută (D.Voina).
IV.3. Apartenenţa ideilor profesorului Evian la concepţiile contabile<br />
În literatura contabilă s-au conturat trei concepţii privind obiectul<br />
contabilităţii:<br />
concepţia administrativă;<br />
concepţia juridică;<br />
concepţia economică.<br />
În concepţia administrativă, care aparţine scolii italiene (E.Pisani, G.Massa,<br />
V.Gitti) obiectul contabilităţii constă în reflectarea şi controlul valoric al<br />
faptelor administrative în vederea obţinerii de efecte economice maxime cu<br />
eforturi minime.<br />
Concepţia juridică, dominată de şcoala germană (Fr. Hügli, R.Reisch,<br />
I.C.Kreibig) preluată în ţara noastră de prof.G.Trancu Iasi, S.Iacobescu, A.<br />
Sorescu, consideră obiectul contabilităţii patrimoniul unei persoane fizice sau<br />
juridice, privit din punct de vedere juridic, adică a drepturilor şi obligaţiilor<br />
pecuniare (materiale) în corelaţie cu obiectele (bunuri, valori)<br />
corespunzătoare. În această concepţie, contabilitatea este ştiinţa înregistrării<br />
egalităţii de schimb din patrimoniul unei persoane.<br />
Critica acestei concepţii relevă faptul că ea restrânge raza de acţiune a<br />
obiectului contabilităţii la sfera circulaţiei şi faptul că nu caută să explice<br />
relaţiile juridice de natura drepturilor şi obligaţiilor pornind de la fenomenele<br />
economice care le generează, ci consideră că activitatea economică ar fi<br />
generată de relaţiile juridice.<br />
Concepţia economică, larg răspândită în şcolile de contabilitate din Europa<br />
(Fr.Schär, R.P.Coffy, E.Leautey, A.Gibert, I.Evian, C.Pantu, D.Voina)<br />
defineşte obiectul contabilităţii ca circuit al capitalului privit sub aspectul
destinaţiei lui (capital fix si circulant) şi al modului de dobândire (capital<br />
propriu şi capital străin).<br />
Coffy arată că în obiectul contabilităţii intră “soluţionarea următoarelor<br />
probleme: dat fiind un capital compus de o manieră comună, destinat a fi<br />
folosit în mod succesiv , total sau în parte, în diverse întrebuinţări şi a suferi<br />
din anumite cauze modificări în mărimea şi natura lui, ea trebuie să<br />
urmărească acest capital în transformările lui succesive după voinţa, natura şi<br />
poziţia fiecărei din părţile sale, sporirile şi reducerile pe care le-a suferit, să<br />
facă cunoscute cauzele acestor variaţii şi partea ce fiecare cauză a avut-o, fie<br />
în efectul total, fie în fiecare efect parţial”.<br />
Schär consideră ca obiect al contabilităţii “mişcarea capitalului individual,<br />
circuitul valoric şi cantitativ al bunurilor unei întreprinderi individuale,<br />
precum şi cheltuielile şi veniturile acesteia ".<br />
C.Pantu consideră că obiectul contabilităţii nu-l constituie simpla înregistrare<br />
a operaţiilor economice, ci cu ajutorul ei calculăm după anumite reguli şi<br />
forme mersul şi rezultatul activităţii economice a unui comerciant sau<br />
intreprinderi .<br />
Voina arată că obiectul contabilităţii cuprinde şi elemente pe care le<br />
furnizează tipurile de organizaţii care nu îndeplinesc funcţiuni de ordin<br />
economic, rezultând că în obiectul contabilităţii nu intră numai întreprinderile<br />
economice ci şi instituţiile bugetare.<br />
În accepţiunea lui Evian, contabilitatea nu se rezumă numai la înregistrarea în<br />
conturi a operaţiilor economice ci obiectul ei se întregeşte cu calculaţia<br />
costurilor, calculul comparativ (statistic) şi calculul preliminar (bugetar) .
Ea asigură astfel pe lângă înregistrarea operaţiilor economice în conturi,<br />
urmărirea permanentă a întregii activităţi a întreprinderii.<br />
V. CONCLUZII<br />
Abordarea istoriei contabilităţii prin perspectiva personalităţilor care s-au remarcat<br />
de-a lungul vremii în acest domeniu este un lucru tot mai des întâlnit în literatura de<br />
specialitate. Referinţele biografice ne ajută de multe ori să surprindem anumite<br />
aspect ale istoriei contabilităţii care altfel ar scăpa neobservate.<br />
Astfel pentru a surprinde faptul că profesorul Evian este o personalitate marcantă a<br />
istoriei contabilităţii din România, şi că el reprezintă Şcoala de contabilitate clujeană<br />
am încercat să prezentăm activitatea sa ştiinţifică.<br />
Teoria dezvoltată de Evian este una dintre cele mai reprezentative şi actuale teorii<br />
din contabilitatea Românescă, astfel că acest profesor poate fi considerat Luca<br />
Paciolo pentru istoria contabilităţii din România.<br />
Ion Evian este considerat o personalitate istorică în domeniul contabilităţii, alături de<br />
funcţia de profesor el a fost şi un practician şi un reprezentant al profesiei contabile<br />
în Cluj-Napoca.<br />
Această a doua lucrare despre profesorul Evian vine ca o completare la ceea ce am<br />
lucrat anterior, utilizând în acelaşi timp destul de multă informaţie din articolul<br />
precedent.
VI. BIBLIOGRAFIE<br />
Cărţi<br />
1. Calu, D., A., Istorie şi dezvoltare privind contabilitatea din România Ed.<br />
Economică, Bucureşti, 2005<br />
2. Chelcea, S., Metodologia cercetarii sociologice Ed. Economica, Bucuresti,<br />
2007<br />
3. Evian, I.N., Teoria conturilor, Cluj-Napoca, 1940<br />
4. Pop, D., Şcoala economică clujeană interbelică Ed. Efes, Cluj-Napoca,<br />
2005<br />
5. Woolf, A. H., A short history of accountants and accountancy, Garland<br />
Pub., New York, 1986<br />
Articole<br />
1. Calu, D. A., Guşe, G. R., Olimid, L., Avram, V., Substance and form in<br />
romanian accounting regulation1, 2004, Bucureşti<br />
2. Hormonea, E., Puncte de vedere privind clasificarea conturilor,<br />
Analele ştiinţifice ale universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi,<br />
2005/2006<br />
3. Munslow, A., What history is, Institute of Historical Research, London,<br />
2001<br />
4. Parker, R. H., The scope of Accounting History: A note, ABACUS, Vol.<br />
29, No.1:106-110, 1993<br />
5. Tiron Tudor, A., Matiş, D., Options for a Modern Accounting<br />
System in 19 th century Transylvania”, Revista Transilvană, Vol. XIX,<br />
Nr. 1, 2010
Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul<br />
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat<br />
prin Fondul Social European, în cadrul proiectului<br />
POSDRU/107/1.5/S/77946, cu titlul „Doctoratul: o carieră atractivă în<br />
cercetare”.