Fişă verificare standarde universitate - Universitatea de Arte ...

7
„Admitem cu toţii că a încerca să transpui Caragiale în
teatrul muzical este un act temerar, având în faţă colosala
Noapte Furtunoasă de Paul Constantinescu. Totuşi, cineva
s-a încumetat şi a izbândit; a izbândit la Iaşi, în plină
lumină a rampei, aplaudat minute în şir, de o sală plină de
învederaţi ai Operei. Este vorba de compozitorul Leonard
Dumitriu. Primul mare merit al serii Caragiale, la care
Leonard Dumitriu ne-a invitat la ce mai serios mod, este
forţa muzicii sale de a ne transporta în mijlocul scenei,
printre eroii nemuritorului Nea Iancu. Comedia muzicală
are o pronunţată nuanţă de actualizare. Componistic, am
constatat un stil expresiv sigur pe procedee. Ca muzician,
am rămas profund impresionată de substanţialitatea părţii
instrumentale. Autorul dipticului, reunit sub titlul Aşa grăita…Caragiale
stăpâneşte foarte bine tehnica orchestraţiei.
Contextul orchestral aduce mijloace simple de
dramatizare, precum replica instrumentală, comentariul
conceput în mici interludii, ilustraţia muzicală desfăşurată
pe porţiuni mai întinse. Toate acestea sunt implicate cu
măiestrie. Departe de a fi simplistă, muzica sună dens şi
rafinat, când vrea să sugereze o stare de spirit, apoi este
foarte ingenios redusă la un instrument sau două, când
tinde să caracterizeze un personaj. În ceea ce mă priveşte,
m-am simţit părtaşă la consacrarea unei veritabile opere,
care consider că se va impune în repertoriul românesc de
gen, şi a autorului ei, admirând din public acest elan
creator”. Paula Bălan în “Cronica” din decembrie 2002;
“Săptămâna trecută, la Iaşi, teatrul şi opera şi-au dat
mâna, într-o demonstraţie de confluenţă a artelor. Şi nu
mă refer aici la parteneriatul dintre Teatrul Naţional şi
Opera Naţională, ci la o premieră: lansarea în circuitul
public a noilor partituri semnate de compozitorul Leonard
Dumitriu, inspirate de două celebre scrieri ale marelui
dramaturg român. Într-o ingenioasă construcţie scenică,
Leonard Dumitriu a unit schiţele „Amici“ şi „Five o’clock“,
creând o suprafaţă dramaturgică mai largă, cu o
expresivitate comună. Odată cu această premieră,
compozitorul-dirijor atinge performanţa de a-şi fi văzut
jucate pe scenă toate operele compuse. Mai mult, acestea,
în număr de patru, sunt toate inspirate din paginile lui
Caragiale - şi maestrul ieşean nu se va opri aici, căci
acesta nu reprezintă decât începutul unui ambiţios proiect
de „melodizare“ a textelor caragialiene”. Mihai Cosma în
„Evenimentul Zilei” nr. 5127 din 1 aprilie 2008.
O scurtă analiză a operei mele Îmblânzirea scorpiei este inclusă
în cartea Anei Buga „Shakespeare în teatrul liric”, publicată la editura
Arvin Press în 2003. Referirile se regăsesc la paginile 86-96 ale cărţii.
Un mănunchi de copii ale afişelor şi cronicilor de care au beneficiat
lucrările mele poate fi consultat separat.