RevistaScoliiGimnaziale193-Nr2 - Scoala Gimnaziala Nr 193

Treptele cunoaşterii -.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Elev în clasa a V-a
În clasele primare, relația dintre clasa noastră și doamna învățătoare
era foarte strânsă deoarece dumneaei ne-a fost ca o a doua mamă. Cu pași
mărunți, dar siguri, am pătruns împreună tainele cărților, am învățat să
scriem, să citim, să calculăm. Deși era greu, dânsa făcea ca totul să ne pară
ușor.
Cel mai greu moment pe care l-am trăit a fost despărțirea de doamna
învățătoare. Nu voi uita niciodată cuvintele pe care dânsa ni le-a adresat și
câtă încredere în forțele mele am avut de atunci!
Și-acum îmi amintesc prima zi din clasa a V-a, în care toți colegii mei
erau copleșiți de emoții. În fața noastră era doamna dirigintă, care ne
zâmbea cald, învăluindu-ne cu bunătatea sa. Știam că următoarele zile de
școală vor fi dificile, deoarece trebuia să cunoaștem profesorii și să ne
obișnuim cu stilul lor de predare. Încet, încet am descoperit că unii profesori
sunt exigenți și nu prea acceptă să greșești, iar alții sunt toleranți, înțelegând
faptul că nici nouă nu ne este chiar atât de simplu.
Nu a fost foarte ușor, dar ne-am acomodat repede, fiecare dintre noi
încercând să își arate adevărata valoare. Rămâne de văzut dacă ne vom
menține pe poziții și dacă vom ajunge la finalul clasei a VIII-a tot fruntași...
Cine știe?!
-62-
Silianovici Mihnea, a V-a A