„george barițiu” din cluj-napoca – 90 de ani de ... - Institutul de Istorie

CUVÂNT ÎNAINTE
Institutul de Istorie din Cluj-Napoca împlinește nouă decenii de existență,
fiind unul dintre cele mai vechi instituții de cercetare științifică din România.
Întemeiat prin voință regală la 1 februarie 1920, când Regele României
Întregite, Ferdinand I, își rostea Cuvântarea la inaugurarea solemnă a
Universității românești din Cluj, Institutul de Istorie din principalul oraș al
Transilvaniei a împlinit rosturi semnificative în noul context al vieții
cultural-științifice din România, ocupând până astăzi un loc important în
istoriografia română. Înființarea lui în provincia intracarpatică urmărea
concentrarea forțelor creatoare românești din domeniul Științelor Istorice, prin
a căror activitate de cercetare să fie integrată istoriografiei române și celei
central-europene problematica istorică privitoare la teritoriile care tocmai
atunci s-au reunit în marele corp politico-statal de anvergură națională.
Institutul de Istorie clujean a parcurs, de-a lungul celor nouă decenii, mai
multe etape evolutive. Cele două decenii interbelice (1920-1939) au reprezentat
perioada de așezare a propriilor structuri, de definitivare a problematicii
de cercetare, reflectată în „Anuarul” Institutului și în studiile publicate
de membrii lui. Deceniul ce a urmat (1940-1949) a fost unul dificil, viața
Institutului fiind marcată de refugiul impus de la Sibiu, de revenirea lui la
Cluj, de prevederile legii învățământului din 1948 și de „reorganizarea”
Academiei Române în același an, când academicienii Ioan Lupaș, Alexandru
Lapedatu, Silviu Dragomir, Ștefan Meteș, foștii directori și membri ai
Institutului erau excluși printr-un act samavolnic din înaltul for științific și
cultural al țării.
A urmat o perioadă de patru decenii (1949-1989), corespunzând celei de
dominație comunistă asupra țării, când s-a recurs la mai multe organizări ale
Institutului (în 1949, 1971, 1975); cu deosebire anii ’50 ai secolului trecut au
fost nefaști pentru evoluția instituției, pentru cercetătorii lui.
Alte transformări au survenit în ultimele două decenii (1989-2009), când
Institutul a încercat să revină la vechile comandamente științifice, să reia
legăturile cu istoriografia europeană.
7