proiect reactualizare plan urbanistic general ... - Primăria Bacău

REACTUALIZARE PLAN URBANISTIC GENERAL
S.C. ARCADIS TGH S.A. IASI
MUNICIPIUL BACĂU, JUDEŢULBACĂU
Piese
B-dul. Carol I nr. 4 Tel: +40-232-232483
scrise
E-mail:office@arcadistgh.ro Fax:+40-332-401033 Contract nr.:250/2008 Vol.:3 PUG SIT. EXISTENTĂ cod:250/2008PUG/III
Pag.
18/364
La sfârşitul secolului al XIV-lea, Bacăul era o aşezare urbană bine închegată, una din
cele mai prospere din sudul Moldovei, având importante atribuţii militare şi comerciale.
Abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea Bacăul începe să fie menţionat pe hărţi,
informaţiile privind poziţia şi evoluţia sa teritorială devenind mai clare.
În 1816, oraşul era localizat în partea centrală a terasei Bacău, având o structură
răsfirată, cu o singură grupare liniară – Uliţa Mare – cu orientare nord-sud în lungul drumului
Adjud-Piatra Neamt. “La 1850, întreaga Uliţa Mare, începând din Piaţa veche şi până la
biserica Sf. Neculai, era a negustorilor români: Constantin Călin, Neculai Dumitraşcu, … şi o
parte a armenilor pământeni: Iacob Ţîţu, … Cei dintâi erau bacali, având unii şi crâşme pe
lângă dughenile lor, alţii erau blănari. Armenii aduceau marfă de la Braşov. Unii aveau
manufactură, alţii vindeau şi tutun. O singură dugheană avea marfă bună, de lux şi scumpă,
a lui Vasile Şandru, căruia i se mai zicea şi Vasile Galantaru” (sursa: Costache Radu:
“Bacăul de la 1850-1900”)
Spre vest, limita nu depăşea strada Bradului, iar la est avansa până la muchia terasei.
Prin estul orasului trecea drumul sarii.
În prima jumatate a secolului al XIX-lea oraşul se va extinde mult spre nord şi spre
sud-est. Ulterior, datorită construcţiei căii ferate (1872) şi a Podului de Fier, peste Bistriţa, se
poate observa clar tendinta de extindere pe direcţia est-vest. Erau 12 străzi mari, bine liniate,
dar nepavate: Calea Bacău-Roman, străzile Precista, Buna Vestire, Busuioc, Judeţeană, a
Liceului, Gării, Primăverii, Justiţiei, Armenească, Lecca, Bulevardul şi Calea Bacău – Ocna.
Cu exceptia zonei centrale, restul aşezării avea un puternic aspect rural, cu case din lemn şi
pământ. În sectoarele Paloşanu şi Lecca, datorită condiţiilor naturale, erau cartiere insalubre,
locuite de muncitori şi ţărani. În perioada interbelică, sunt incluse În intravilan comunele
Serbanesti, Gheraiesti si Izvoarele de Sus.
Se extind cartierele de locuinte prin parcelări, construindu-se, în 1922, cartierul CFR,
la vest de aliniamentul caii ferate. În paralel, unele terenuri câştigate prin reforma agrară sunt
amenajate ca spaţii verzi – Parcul Cancicov. Datorită creşterii demografice, dar şi
economice, Bacăul este declarat municipiu la 7 decembrie 1929.
În Enciclopedia interbelică a Regatului României, aparută în preajma intrării
României în cel de-al doilea război mondial, se arată că Bacăul era capitala judeţului, cu o
economie dezvoltată bazată pe industrie, agricultură, comerţ intens cu produse industriale,
lemne, cereale, animale şi produse animale, străbătut de o reţea totală de drumuri în lungime
de 1632km şi 659m, împărţită astfel :
Drumuri naţionale 285km şi 699m, din care Directia Generala a Drumurilor, întretine
163km şi 222m (pietruit), iar municipiul şi comunele urbane, 22km şi 477m pavaţi şi pietruiţi.
Drumuri judetene 547km şi 420m, din care administraţia judeţului întreţine 43km şi
694m.
Drumuri comunale 799km şi 540m.
Lungimea podurilor este de 13.431,15m repartizată astfel: poduri nationale 5.005,3m,
judetene 4.153,40m şi comunale 4.272,45m.
Prin judet trec 7 drumuri nationale, legând următoarele localităti :
1. Focşani – Bacău – Roman;
2. Adjud - Oneşti – M. Ciuc;
3. Bacău – Piatra;
4. Braşov – Breţcu – Oneşti;
5. Bacău – Bârlad;
6. Oneşti – Bacău;
7. Tg.- Ocna – Slănic.
Judeţul Bacău era străbătut de o reţea totală de cale ferată de 169km din care linii
principale simple 135 şi linii secundare simple 34km, cu itinerariile: Itinerarii principale:
Rapide şi accelerate: Bucureşti – Cernăuti – Grigore Ghica Vodă (Varşovia, Berlin, Praga,