COORDONATE ECLESIOLOGICE IN ... - Revista Teologica

face sfinti, sau chipuri tot mai depline ale lui Hristos.†Referindu-se la pr. Staniloae, pr. Ion Bria reproduce o
afirmatie a acestuia, potrivit careia orice crestin exercita in Biserica un apostolat, prin sfintenia vietii lui, practicarea
sfinteniei fiind de fapt cea care asigura reinnoirea Bisericii.
Pe langa Duhul Sfant care intretine, dupa cum am aratat, starea de unitate a Bisericii, pr. Staniloae accentueaza si
rolul unificator al rugaciunii in realizarea unitatii Bisericii: „Biserica este eu-ul rugaciunii tuturor fiintelor constiente:
pamanteni, ingeri si sfinti, rugaciunea avand in felul acesta un mare rol unificator. In Biserica, in mine si pentru mine,
se roaga toti, si eu ma rog in toti si pentru toti. In Biserica toate sunt unite, dar neconfundate in aceasta unitate.â€
Un alt aspect sau o alta dimensiune de intelegere a Bisericii de catre pr. Staniloae este cea tainica sau sacramentala,
legata oarecum de aspectul sau constitutia teandrica a Bisericii. Potrivit pr. Ion Bria „in contrast cu cei care descriu
Biserica doar ca stalp si fundament al adevarului, ca realitate libera de implicatii istorice si valori culturale, pr.
Staniloae evidentiaza natura sacramentala a Bisericii.†Dupa acest ermineut al pr. Staniloae, tocmai aceasta
dimensiune sacramentala a intelegerii Bisericii, ii permite teologului roman sa vorbeasca deopotriva de transparenta
eclesiala si istoricitate eclesiala, astfel ca „unitatea si universalitatea Bisericii nu sunt notiuni abstracte, pentru ca
ele se refera la un popor real, istoric al lui Dumnezeu, la realitatea Bisericii locale, la comunitatea istorica inradacinata
pe taramul culturii si natiunii.â€
Pentru ca in prezentarea aspectului tainic sau sacramental al Bisericii la pr. Staniloae, pr. Bria include si relatia
Bisericii cu cultura si identitatea nationala, vom arata ca „una dintre trasaturile specifice ale teologiei pr. Staniloae
este data de legatura apropiata dintre Biserica locala si cultura. Teologia sa este o incercare de a gasi o expresie
adecvata credintei ortodoxe, care nu respinge valorile poporului, ci ii hraneste viata spirituala si sociala.†In acest
sens, cu inspiratia necesara, un alt teolog contem-poran spune: „Fiecare comunitate traieste o teologie, mai mult
sau mai putin in acord cu propria ei experienta culturala. Diver-sitatea comunitatilor eclesiale nu are voie sa fie vazuta
ca o diversitate de teologie propriu-zisa, ci mai degraba, ceea ce se in-tampla adesea, o diversitate de directii (cadre,
abordari ale aceleiasi realitati).â€
In legatura cu aspectul tainic sau sacramental al Bisericii, pr. Staniloae vorbeste despre o transparenta a lui Hristos, a
umanitatii restaurate si indumnezeite in El, prin Biserica, sau despre o transparenta a Bisericii pentru Hristos, aratata
intr-o viata dusa dupa exemplul Sau. „Biserica Il are pe Hristos transparent in constiinta sa si-L face transparent
celorlalti oameni, prin iubirea si slujirea de oameniâ€, iar transparenta Bisericii pentru Hristos „sporeste prin toate
Tainele, mai ales prin Euharistie.†Referitor la Sfanta Euharistie, „comuniunea deplina cu Hristos realizata prin
Euharistie este si o comuniune deplina a credinciosilor intre ei. Toti se intalnesc in acelasi Trup al lui Hristos, toti
formeaza impreuna extinderea Trupului lui Hristos. In acest sens, Euharistia este prin excelenta taina unitatii.â€
Locul unde credinciosii traiesc si sesizeaza deplin acest aspect tainic sau sacramental al vietii in Biserica este prin
exce-lenta, locasul Bisericii ca spatiu liturgic. Pr. Staniloae spune ca „locasul Bisericii ca spatiu liturgic e pentru
credinciosi o alta lume sau o lume creata transfigurata sau in curs de transfigurare, lumea in care e depasita separatia
intre trecut, prezent si viitorul eshatologic, intre pamant si cer, intre creat si necreat.†Am putea chiar spune, tinand
cont de faptul ca atunci cand trimisii printului Vladimir al rusilor au sosit la Constantinopol pentru a se interesa de
credinta crestina, ca tocmai acest aspect tainic sau sacramental al vietii Bisericii i-a determinat sa devina crestini.
Grecii acelei vremi nu le-au oferit doar explicatii teoretice, ci i-au dus in Biserica Sf. Sofia sa participe la Sfanta
Liturghie. Concluzia ar putea fi aceea ca savarsirea Sfintei Euharistii este cea care i-a convertit pe rusi.
Incercand sa definim aspectul sau „constitutia teandrica a Bisericii†dupa pr. Staniloae, amintim evidentierea
acestui as-pect de catre Ronald G. Roberson, care afirma ca la pr. Staniloae Biserica nu se constituie in mod exclusiv
din lucrare divina, ci aceasta e completata de raspunsul uman liber. Tot el sustine ca perceptia Bisericii de catre
teologul roman se face tinand cont de notiunea patristica greaca de sinergie. Potrivit acestui concept „mantuirea
are loc ca si rezultat al cooperarii active dintre harul divin si libertatea umana. Astfel, Biserica exista ca si rezultat al
unei astfel de sinergii, dintre Dumnezeu si umanitate. Aceasta relatie dintre lucrarea divina si umana, care coopereaza
una cu alta, formeaza fundamentul a ceea ce se numeste „constitutia teandricaâ€a Bisericii. Drept urmare, potrivit
lui Ronald G. Roberson „unitatea dobandita prin unirea divinitatii cu umanitatea in Hristos este fundamentul
constitutiei teandrice a Bisericii in eclesiologia pr. Staniloae.â€
Datorita faptului ca pr. Staniloae dezvolta o teologie a cultului si a Tainelor concentrata pe teologia Treimii si a
invataturii despre Biserica, Sfanta Liturghie este mediul unde lucrarea Treimii in lume e cea mai evidenta si unde
Biserica, ca si realitate teandrica este cel mai clar manifestata. Inca si cele patru proprietati sau insusiri ale Bisericii:
unitatea, sfintenia, sobornicitatea si apostolicitatea, sunt analizate de teologul roman din perspectiva constitutiei
teandrice a Bisericii. Fiecare e analizata prin prisma eclesiologiei comuniunii si a intelegerii cooperarii sinergetice
dintre persoanele umane si harul divin in Biserica.
Pr. Staniloae defineste aspectul teandric al Bisericii astfel: „Biserica este Hristos extins cu trupul Lui indumnezeit in
uma-nitate, sau umanitatea aceasta unita cu Hristos si avand imprimat in ea pe Hristos cu trupul Lui indumnezeit ...
Biserica are prin aceasta o constitutie teandrica. Continutul ei consta din Hristos cel unit dupa firea dumnezeiasca cu
Tatal si cu Duhul, iar dupa firea omeneasca cu noi.â€
In continuare, urmeaza sa analizam conceptul pr. Staniloae de „sobornicitate des¬chisa†si influenta acestuia
asupra intele-gerii unitatii Bisericii si a rolului dialogului ecumenic in gandirea teologul roman.
„Sobornicitatea deschisa†inseamna pentru pr. Staniloae „o traire a credintei intr-o comuniune vie, o
universalitate crestina in forma de comuniune.†Un fel de adu¬nare a intregii lumi „in care toti crestinii isi aduc
intelegerea intregii realitati divine revelate si a intregii realitati umane vazute in lumina revelatiei integrale, pentru a o
impartasi tuturor si pentru ca fiecare sa se impartaseasca de intelegerea tuturor.†Aceasta sobornicitate deschisa
si transparenta, cum o vede pr. Staniloae, „implica si un anumit pluralism teologic sau de intelegere in Dumnezeu,
... ca o vedere din alta perspectiva, dar referindu-se la aceeasi realitate ... Asa se produce o intelegere simfonica a
tuturor, in care intelegerile lor se interpenetreaza, comunica intre ele, fara sa se uniformizeze. Prin aceasta se
realizeaza o intelegere comuna mai corespunzatoare a realitatii universale si a realitatii divine.†Potrivit teologului
roman, aceasta forma de sobornicitate se deosebeste de unitatea ca atare, fiind o forma deosebita a ei, si anume