COORDONATE ECLESIOLOGICE IN ... - Revista Teologica

unitatea comuniunii.
Pr. Staniloae nu confunda aceasta „sinodalitate generala†a credinciosilor, aceasta comuniune a trairii revelatiei
integrale in lumina particularitatilor fiecarei biserici sau traditii locale, cu sinodalitatea ierarhiei. Si aceasta pentru ca
sinodalitatea ierar-hiei nu se intemeiaza numai pe principiul comuniunii, daca ar fi asa, ea nu ar avea o slujire aparte in
Biserica. Cele trei princi-pii ale ierarhiei si ale sinodalitatii ei in Biserica Orto¬doxa, fiecare cu temeiuri dogmatice,
sunt: principiul comuniunii, principiul originii trans¬cendente a slujirii ei si principiul complementaritatii intre
conducerea sinodala ierarhica si poporul bisericesc.
Nu putem intelege deplin conceptul de „sobornicitate deschisa†la pr. Staniloae fara sa ne referim la modul in
care teologul roman se raporteaza la intelegerea termenului „sobornostâ€. Multi sunt teologii ortodocsi care au
considerat sau considera ca principala carac¬teristica a Bisericii este sobornicitatea, in sens de comuniune
(sobornost). Terme¬nul sobornaya, forma adjectivala a lui sobornost, a inlocuit cuvantul kafoliceskaya (catholic) in
versiunea slava a Simbolului de credinta, curand dupa respingerea de catre rusi a Sinodului de la Florenta, pentru a
sublinia diferenta dintre Ortodoxie si Romano-Catolicism. Constient de importanta conceptului de sobornost, pr.
Staniloae a analizat intelegerea acestuia de catre teologii rusi, cum ar fi Homiakov, Zankov, Bulgakov etc., ajungand
sa inteleaga el insusi termenul de sobornost atat ca si conciliaritate sinodala, cat si ca comuniune a tuturor
credinciosilor in Biserica. Pr. Staniloae arata, referindu-se la termenul sobornost, ca acesta exprima atat modul
sinodal de pastrare a invataturii Bisericii la nivel episcopal, cat si modul general comunitar al practicarii invataturii.
„Toata Biserica este un Sinod permanent, o comuniune, o convergenta si o conlucrare permanenta a tuturor
membrilor ei ... In timpul nostru aceasta sinodalitate generala fiind redata prin ideea de comuniune, care implica pe
cea de complementaritate ... Sinodalitatea sau sobornicitatea exprima pozitia si lucrarea complementara a membrilor
Bisericii, ca intr-un corp adevarat, nu cauza ei, cum o exprima termenul „catolicaâ€.
Afirmand ca Biserica Ortodoxa nu sustine un radicalism etnic, un individualism national unilateral, ci ca toate
popoarele ortodoxe se regasesc in cadrul aceleiasi Ortodoxii, pr. Staniloae evidentiaza rolul Muntelui Athos, care a
contribuit la mentine-rea popoarelor ortodoxe in unitatea lor duhovniceasca neconfundata etnic. „Traducerea
acelorasi carti duhovnicesti facuta in Sf. Munte in diferite limbi nationale se raspandeau in sanul tuturor popoarelor
ortodoxe, mentinand unitatea lor intr-un mod nejuridic, nefortat, insa mai profund decat prin masuri exterioare pornite
de la un centru oarecare.†Tarile romanesti au preluat, dupa caderea Imperiului Bizantin, acest rol de ocrotitoare a
Ortodoxiei diferitelor popoare din Balcani, devenind un „Byzace apres Byzance†dupa expresia lui Nicolae Iorga.
Potrivit lui Ronald G. Roberson, cea mai importanta contributie pe care Ortodoxia o poate aduce la miscarea
ecumenica ar putea fi dezvoltarea conceptului de „sobornicitate deschisa†al pr. Staniloae. Teologul roman a
aratat foarte clar dupa Roberson, ca intelesul de „catolic†nu se refera atat de mult la o extensiune geografica a
Bisericii, ci mai curand la natura sinodala a vietii interne a Bisericii.
Dorinta de comuniune universala cu toti crestinii nu inseamna pentru pr. Sta¬niloae relativism sau sincretism: „A
impartasi comuniunea cu cei care nu accepta deplinatatea doctrinei ortodoxe ar putea insemna sa cazi in relativism si
sincretism. Ar fi o ruptura a legaturii intre unitatea in credinta ortodoxa si unitatea in experienta sacramentala.â€
Olivier Clément surprinde si el conceptul de „sobornicitate deschisa†al pr. Staniloae, afirmand ca in virtutea
necesitatii de a ne afla in dialog unii cu ceilalti, prin acest concept, toate confesiunile crestine ar putea sa se
regaseasca, fiecare cu diversitatea lor, consumandu-si limitele in trairea sfinteniei. La pr. Staniloae, Biserica este
„laborator al Invierii†pentru intreaga umanitate. Despre acelasi teolog roman, Olivier Clément spune: „Nu as
putea spune ca pr. Staniloae este ecumenic, as spune ca e „sobornicesc†(universal), in adevaratul sens al
cuvantului κατ†όλον, in sensul de plenitudine, de totalitate cuprinzatoare.â€