pct 21 anexa.pdf - Consiliul Judeţean Mureş

În relief se pot distinge următoarele subunităţi:
a. Podişul Târgu Mureş, situat între râurile Mureş şi Niraj, este format din dealuri înalte de peste 500
m frecvent acoperite cu păduri.
b. Podişul Târnavelor, se caracterizează printr-o culme îngustă, cu versanţi accentuaţi spre Valea
Târnavei Mici şi cu relief de cuestă, cu povârnişuri pronunţate la peste 100-150 m, dar în trepte largi şi
domoale spre Valea Mureşului, înălţimile dealurilor ajungând aproape de 600 m. În partea sa vestică se
poate individualiza şi Podişul Cecălaca.
c. Podişul Jacodului (Dealurile Nadeşului), este situat în partea de sud-est a judeţului, cu altitudini
mai mari, bine conturate şi fragmentate de râuri. Aici sunt suprapuse straturile periferice de la Nadeş-
Filitelnic-Şoimuş, grefate pe formaţiuni permiabile mai rezistente, care au facilitat eroziunea râurilor pe
verticală.
d. Podişul Dumbrăvenilor, parţial se găseşte în judeţul Mureş şi are un relief mai domol, interfluvii
uşor înclinate şi văi largi. Este situat în sectorul de podiş cuprins între Valea Nadeşului şi Valea Bălţii, se
caracterizează printr-un relief domol localizat în apropierea Văii Târnavei Mari, iar spre Târnava Mică se
înfăţişează ca o succesiune de interfluvii uşor înclinate şi destul de netede.
e. Podişul Vânătorilor, este cuprins între culoarul depresionar Saschiz-Buneşti şi Valea Şaieşului-
Izvoarele Hârtibaciului, unde predomină un relief de platou aproape orizontal, cu uşoare denivelări pe trei
trepte. Înălţimile cele mai mari se întâlnesc pe latura sudică (650-700 m) şi scad uşor către nord, unde ating
abia 400m. Regiunea este acoperită cu păduri foioase şi numai suprafeţe restrânse se pot folosi pentru
agricultură.
În limitele judeţului Mureş, sunt incluse de asemenea o parte restrânsă a interfluviului Târnava Mare
- Târmava Mică şi o parte redusă din Podişul Hârtibaciului, spaţii geografice recunoscute în literatura de
specialitate sub diverse denumiri. Vegetaţia specifică Podişului Târnavelor, este acea a pădurilor de foioase
mai ales fag-gorun în amestec cu arţar şi carpen, spre sud şi vest predominând stejarul şi vegetaţia de
silvostepă.
Câmpia Transilvaniei, ca unitate fizico-geografică cu trăsături distincte, cuprinde un teritoriu mult
mai mare decât aria înscrisă în limitele judeţului Mureş. Pe teritoriul judeţului, Câmpia Transilvaniei îşi are
limitele aproximative la cumpăna de ape ale afluenţilor Someşului în partea de vest şi nord-vest pe o linie
care trece prin vestul localităţilor Valea Largă şi Grindeni spre Hădăreni şi Valea Mureşului, iar în est limita
este marcată de zona Văii Luţului şi o linie spre oraşul Reghin .
Situată la nord de Râul Mureş, Câmpia Transilvaniei este de asemenea o regiune larg vălurită dar cu
altitudini mai mici (media fiind de 400 m ), cu denivelări care ajung la peste 200 m la nivelul de bază local.
Este caracterizată prin văi săpate în argilă, marne şi nisipuri sarmatice, rare tufuri vulcanice cu flancuri
erodate şi curgeri noroioase, alunecări de teren care pe alocuri au barat râurile, astăzi eleştee amenajate de
mâna omului.
Deşi are un relief puţin accidentat cu altitudine mijlocie câmpia Transilvaniei nu poate fi inclusă în
categoria câmpiilor, chiar dacă peisajul geografic vădeşte asemenea afinităţi. Denumirea de "câmpie" şi-o
datoreşte caracterelor stepice şi folosirii cu precădere a terenurilor pentru agricultura cerealieră.
Şi în această zonă este caracteristic relieful de domuri gazeifere, cu versanţi abrubţi spre sud şi vest,
prelungiţi spre nord şi est şi puţin împăduriţi. Domurile sunt degradate de reţeaua fluviatilă care a sculptat
relieful de cuestă, a construit lunci largi puternic colmatate în prezent cu băltiri de ape pe alocuri. În partea
vestică câmpia are un pronunţat caracter stepic, iar spre est, o dată cu altitudinea creşte şi gradul de
11