Sectiunea 1.pdf

SECŢIUNEA I- RAPORT DE CERCETARE
Autori:
Monica Dvorski
Dr. Eleonora Rãdulescu
CADRUL GENERAL AL CERCETÃRII
Pe fondul schimbărilor pe care le parcurge învăţământul românesc, condiţiile specifice ale şcolilor
rurale fac necesară aplicarea unor strategii particulare în domeniul: formării resurselor umane,
dotării materiale, parteneriatului cu comunitatea.
Pornind de la trăsăturile definitorii ale comunităţilor rurale şi ale şcolilor care
funcţioneazã în cadrul acestor comunităţi, atât proiectarea şi implementarea
acestor strategii cât şi evaluarea impactului pe care ele îl determinã, reclamă
studii de diagnoză, prognozã şi impact.
Pornind de la aceste premise, cercetarea întreprinsã a cuprins, ca etape
distincte:
- studiul de diagnozã, preliminar aplicãrii programelor destinate şcolilor rurale
- studiul de impact, ulterior aplicării programelor adresate învăţământului rural.
Cercetarea astfel structuratã a avut ca finalitate surprinderea efectelor pe care le-au generat
programele de dotare şi programele de formare adresate în mod explicit unitãţilor de învãţãmânt
din mediul rural.
Pe lângã aceste efecte, cercetarea a surprins probleme şi soluţii specifice
învãţãmântului rural în contextul schimbãrilor sociale şi educaţionale care
caracterizeazã perioada prezentã.
Eşantion. Pentru realizarea finalitãţilor specifice ale cercetãrii, investigaţia s-a
desfãşurat în opt judeţe pilot:
• Botoşani
• Buzău
• Constanţa
• Gorj
• Harghita

• Maramureş
• Olt
• Sibiu
În cadrul acestor judeţe, chestionarele pentru directori şi cadre didactice au fost aplicate în 460
unitãţi de învãţãmânt rural (Anexa 5).
Distribuţia unităţilor de învăţământ pe judeţe şi tipuri de unitãţi
Judeţ Cod S04 S08 LIC/GRS Total
Botoşani BT 33 38 1 72
Buzău BZ 46 40 1 87
Constanţa CT 18 26 2 46
Gorj GJ 39 25 2 66
Harghita HR 25 20 2 47
Maramureş MM 19 36 1 56
Olt OT 18 41 2 61
Sibiu SB 15 25 1 41
Total 213 251 12 476
Focus-grupurile cu elevi, pãrinţi, reprezentanţi ai comunitãţii s-au derulat în şcoli ale localitãţilor:
Albeşti, Amaru, Bărbăteşti, Căneşti, Căpreni, Chirnogeni, Coloneşti, Copalnic Mănăştur, Coroieni,
Drăguţeşti, Fărcăşesti, Hlipiceni, Lăzarea, Licurici, Lumina, Mărăcineni, Mihãileni, Optaşi Măgura,
Pătârlagele, Plăieştii de Jos, Plopenii Mari, Retiş, Ruşeţu, Sălişte, Satu Lung, Scorniceşti,
Siculeni, Spineni, Stejari, Târgu Lapuş, Tulgheş, Turcineşti, Valea Chioarului, Vultureşti.
Structura unităţilor şi a populaţiei pe judeţe
Unităţi
Personal didactic
JUDEŢ S04 S08 LIC GRS Total D P Total
BT 10 34 44 27 186 213
BZ 17 40 1 58 23 275 298
CT 8 23 31 25 173 198
GJ 6 12 1 19 18 158 176
HR 10 15 1 26 22 169 191
MM 10 19 29 31 153 184
OT 3 15 2 20 14 147 161

SB 11 27 38 30 235 265
Total 75 185 4 1 265 190 1496 1686
ETAPA DIAGNOZEI.
Secvenţe. Din perspectiva proiectului de cercetare stabilit, în cadrul primei
etape, scenariul cercetării a cuprins: precizarea aspectelor tematice,
conceptuale, metodologice; proiectarea şi testarea instrumentelor de cercetare;
fixarea metodelor de prelucrare a informaţiei; stabilirea metodelor de analiză a
informaţiilor; elaborarea “termenilor de referinţă” pentru echipa de proiect;
elaborarea instrucţiunilor destinate operatorilor; construirea schemei de
eşantionare; instructajul operatorilor de teren; sensibilizarea inspectorilor şcolari
şi a directorilor din şcolile incluse în eşantion; aplicarea chestionarelor pentru
directorii de şcoli şi pentru cadre didactice; desfaşurarea focus-grupurilor în
şcolile selectate; redactarea rapoartelor intermediare pe baza focus-grupurilor;
culegerea chestionarelor expediate în şcoli; prelucrarea informaţiilor cuprinse în
rapoartele pentru focus-grupuri; prelucrarea informatiilor cuprinse în chestionare;
analiza informaţiilor obţinute; elaborarea raportului preliminar şi a recomandarilor
pentru factorii de decizie; precizarea unor tematici orientative de formare;
stabilirea cadrului pentru etapa evaluării efective a impactului; elaborarea
raportului de diagnoză.
Premise. Pornind de la caracteristici specifice ale sistemului de învăţământ, pentru buna
desfãşurare a primei etape a investigaţiei concrete, echipa de cercetare a pus accent pe anumite
aspecte care puteau condiţiona succesul cercetării:
- au fost stabilite contacte cu inspectorii şcolari şi cu directorii şcolilor cuprinse în eşantion
- a fost efectuat instructajul celor două echipe –CEDU şi CAR- care au avut în sarcină
organizarea şi derularea focus-grupurilor (conform cerinţelor cuprinse în “termenii de
referintă” şi în ghidul aferent)
- au fost prelucrate informaţiile cuprinse în primul set de chestionare şi în rapoartele focusgrupurilor
cu elevi, respectiv cu pãrinţi şi reprezentanţi ai comunităţii, pentru elaborarea unor
concluzii care au fost incluse în raportul preliminar.

Metodologie. În cadrul primei etape a investigaţiei concrete, au fost aplicate
metodele şi instrumentele de cercetare prevăzute în proiect: chestionarele
adresate directorilor de şcoli, chestionarele adresate cadrelor didactice, focusgrupurile
cu elevi, focus grup-urile cu pãrinţii şi reprezentanţii comunităţii (Anexa
2).
Elaborarea instrumentelor de cercetare a luat în considerare: cerinţe de ordin teoretic şi
metodologic, specificul categoriilor de subiecţi cuprinşi în investigaţie, informaţiile oferite de
litaratura de specialitate (vezi Referinţe bibliografice)
În vederea prelucrării informaţiilor obţinute prin intermediul focus-grupurilor şi chestionarelor au
fost folosite metodele de tip statistic (Anexa 4).
Alături de prelucrarea statistică a datelor, echipa de cercetare a făcut apel la analiza calitativă a
informaţiilor, atât în ceea ce priveşte datele obţinute prin focus-grupuri, cât şi pentru datele oferite
de chestionare (Anexa 3).
Dimensiuni. Pentru fiecare dintre instrumentele cercetãrii au fost incluse dimensiuni operaţionale
care corespund particularitãţilor subiecţilor şi specificului informaţiilor pe care ei le pot oferi
(Anexa 1).
Chestionarele adresate directorilor de şcoli şi cadrelor didactice au pus accent pe:
- performanţele şcolii, activitatea echipei manageriale (personal cu funcţii de conducere),
personalul didactic care activează în cadrul şcolii
- oportunitãţi pentru dezvoltarea populaţiei şcolare
- cuprinderea cadrelor didactice şi a directorilor în cursuri de formare
- dotarea materială a şcolii, echipamentele necesare în mod prioritar
- resursele financiare de care dispune şcoala, atragerea de noi resurse financiare la dispoziţia
şcolii
- colaborarea dintre şcoală şi părinţi (domenii, forme, obstacole), colaborarea dintre şcoală şi
reprezentanţii comunităţii (tipuri de parteneri, domenii, forme, obstacole)
Focus-grupurile organizate cu elevi au pus accent pe informaţiile referitoare la:
- informarea asupra activităţii şcolii (domenii în care deţin informaţii, modalităţi de informare,
sugestii cu privire la informarea elevilor)
- participarea elevilor la activitatea şcolii (participarea la procesul de decizie, participarea la
organizarea activiăţilor extracurriculare, sugestii cu privire la participarea elevilor în cadrul
activităţii şcolii)

- satisfacţia în raport cu activitatea cadrelor didactice (metodele utilizate, materialele auxiliare
folosite, relaţii interpersonale cu elevii, comunicarea cu elevii, sugestii pentru ameliorarea
activităţii cadrelor didactice)
- satisfacţia în raport cu caracteristici ale şcolii (dotare materială, echipamente, facilităţi,
relaţiile şcolii cu părinţii, activităţi extraşcolare, sugestii cu privire la ameliorare)
Focus-grupurile organizate cu pãrinţi şi reprezentanţi ai comunităţii, au luat în
considerare:
- informarea asupra activităţii şcolii (modalităţi de informare adresate părinţilor, modalităţi de
informare adresate reprezentanţilor comunităţii, sugestii cu privire la informarea adresată
părintilor şi reprezentanţilor comunităţii)
- caracterizarea şcolii (puncte tari în activitatea şcolii, puncte slabe în activitatea şcolii, sugestii
pentru ameliorarea activităţii şcolii)
- colaborarea dintre şcoală şi părinţi (domenii de colaborare între şcoală şi părinţi, forme de
colaborare între şcoală şi părinţi, obstacole în calea colaborării, sugestii cu privire la
colaborare)
- colaborarea dintre şcoală şi reprezentanţii comunităţii (domenii de colaborare, forme de
colaborare, oportunităţi pentru dezvoltarea colaborării, sugestii cu privire la colaborarea dintre
şcoală şi reprezentanţii comunităţii)
- programe de formare pentru părinţi şi reprezentanţi ai comunităţii (necesitatea programelor
de formare, tematica programelor de formare)
Raportul preliminar de diagnozã, conţinând concluzii şi recomandări, a fost pus la dispoziţia
factorilor de decizie pentru a servi ca element de orientare în elaborarea programelor pentru
relansarea învãţãmântului rural.
Raportul final de diagnoză – centrat pe prezentarea detaliată a situaţiei şcolilor
din mediul rural – a constituit cadrul de referinţã pentru studiul de impact, care a
fost efectuat după aplicarea programelor destinate şcolilor rurale.
EVALUAREA IMPACTULUI
Premise. Strategia de evaluare a impactului programelor aplicate în şcolile din
mediul rural a pornit de la:
- termenii de referinţă ai proiectului
- direcţiile generale fixate pentru investigaţia de teren
- rezultatele obţinute în prima etapă a cercetării

Ca atare, în cursul celei de-a doua etape a investigaţiei, au fost menţinute
categoriile ţintă, categoriile de instrumente, direcţiile principale de
operaţionalizare.
În cadrul celei de-a doua etape a cercetării, instrumentele de cercetare au fost
adresate: directorilor de şcoli, cadrelor didactice, elevilor şcolilor rurale, părinţilor
elevilor şi reprezentanţilor comunităţii (Anexa 2).
Pentru selectarea subiecţilor a fost menţinuă schema de eşantionare care a fost
aplicată în cadrul primei etape a cercetării (Anexa 5).
Secvenţe. Conform prevederilor proiectului de cercetare, în cadrul celei de-a
doua etape –centrate pe estimarea impactului– a fost asiguratã parcurgerea
ordonatã şi coerentã a unei succesiuni de secvenţe: proiectarea şi testarea
instrumentelor de cercetare, stabilirea metodelor de prelucrare şi de analiză a
informaţiilor, elaborarea termenilor de referinţă şi a instrucţiunilor destinate
operatorilor, efectuarea instructajului operatorilor de teren, sensibilizarea
inspectoratelor şcolare judeţene, aplicarea chestionarelor pentru directorii de
şcoli şi pentru cadre didactice, desfaşurarea focus-grupurilor în şcolile selectate,
prelucrarea şi analiza informaţiilor cuprinse în rapoartele pentru focus-grupuri şi
în chestionare, elaborarea raportului asupra studiului de impact, elaborarea
raportului final asupra cercetãrii.
Metodologie. Pentru culegerea informaţiilor referitoare la impact au fost aplicate,
similar studiului de diagnoză:
- chestionarul pentru directorii de şcoală
- chestionarul pentru cadrele didactice
- ghidul pentru discuţiile cu elevii
- ghidul pentru discuţiile cu pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii
- studierea cazurilor semnificative

Instrumentele de cercetare aplicate în cadrul celei de-a doua etape au pus
accent pe surprinderea schimbărilor care au intervenit în urma aplicării
programelor destinate şcolilor din mediul rural (dotare, formare, sensibilizare).
Pentru a răspunde acestor finalităţi, în elaborarea setului de instrumente pentru
evaluarea impactului au fost avute în vedere:
- respectarea direcţiilor din schema de operaţionalizare iniţială, în condiţiile
introducerii unor noi dimensiuni şi indicatori care au permis evidenţierea
schimbării (Anexa 1)
- redactarea unor noi termeni de referinţă şi indicaţii de aplicare/completare
adresate operatorilor şi/sau subiecţilor investigaţiei, după caz (Anexa 2)
Instrumentele de cercetare pentru cea de-a doua etapă a investigaţiei au fost finalizate în acord
cu schema iniţialã de operaţionalizare şi cu sugestiile echipei care a asigurat aplicarea
programelor de dotare, formare, sensibilizare în cadrul şcolilor din mediul rural.
Ca şi în cazul studiului de diagnozã, pentru prelucrarea şi analiza informaţiilor, echipa de
cercetare a fãcut apel la metodologia de tip cantitativ şi calitativ (Anexa 3, Anexa 4).
Dimensiuni. În vederea facilitării comparaţiilor necesare în cadrul studiului de impact,
metodologia de culegere, prelucrare, analiză a datelor care a fost folosită în cadrul celei de a
doua etape a investigaţiei de teren a pornit de la aceleaşi premise teoretico-metodologice,
respectând cadrul general al cercetării stabilit prin proiectul care a stat la baza cercetãrii.
Dimensiunile şi itemii din instrumentele de cercetare au fãcut referire explicită la schimbările
apărute în şcoli ca urmare a aplicãrii programelor de dotare, formare, sensibilizare prevãzute în
strategia de relansare a învãţãmântului rural.
În acest sens, în cadrul studiului de impact s-a pus accent pe identificarea şi înregistrarea unor
informaţii referitoare la:
- creşterea performanţelor şcolii
- schimbări în activitatea echipei manageriale
- schimbări în activitatea personalulului didactic care activează în cadrul şcolii
- cuprinderea cadrelor didactice şi a directorilor în cursuri de formare
- nivelul actual în dotarea materială a şcolii
- echipamentele alocate şi utilizarea lor
- schimbări în strategia de atragere de noi resurse financiare la dispoziţia şcolii
- schimbări referitoare la colaborarea dintre şcoală şi părinţi
- schimbări referitoare la colaborarea dintre şcoală şi reprezentanţii comunităţii
- oportunitãţi pentru dezvoltarea elevilor şi valorificarea potenţialului lor

Raportul asupra impactului, care finalizeazã cea de-a doua etapã a cercetãrii face referire
directã atât la consecinţele manifeste şi latente ale programelor de reformã aplicate, cât şi la
problemele şcolilor rurale şi la strategii pentru soluţionarea lor.
RAPORT FINAL
Raportul final al cercetãrii cuprinde rezultatele obţinute în cadrul celor douã etape
ale investigaţiei concrete, rezultate care au permis decelarea unor concluzii
referitoare la problematica specificã a şcolilor rurale şi la consecinţele manifeste
şi latente ale programelor de reformã care s-au aplicat în aceste unitãţi şcolare.
Informaţiile oferite de directori, cadre didactice, elevi, pãrinţi şi reprezentanţi ai
comunitãţii asigurã date şi sugestii semnificative, care pot fi utilizate pentru
construirea unor strategii care sã rãspundã atât cerinţelor de dezvoltare ale
unitãţilor de învãţãmânt, cât şi unor prioritãţi ale comunitãţilor sãteşti.

CAPITOLUL 1.
SITUAŢIA ŞCOLILOR RURALE - PROBLEME ŞI SOLUŢII (rezultatele diagnozei)
Analiza datelor furnizate de directorii şcolilor rurale, cadrele didactice, elevi, pãrinţi, reprezentanţi
ai comunitãţii în cursul primei etape a cercetãrii de teren permite extragerea unor concluzii cu
privire la: situatia generalã a şcolilor rurale, resursele de care dispun, modul în care rãspund
cerinţelor de dezvoltare a elevilor, modalitaţile de colaborare cu partenerii şcolii.
1. 1. DIRECTORII UNITÃŢILOR DE ÎNVÃŢÃMÃNT ŞI CADRELE DIDACTICE: analiza
rezultatelor obţinute prin chestionare
1. 1. 1. COORDONATE GENERALE ALE ŞCOLILOR RURALE
În vederea realizarii unei caracterizări generale a şcolii pe baza definirii unor
coordonate cheie, au fost luate în considerare opiniile directorilor de şcoli şi cele
ale cadrelor didactice din mediul rural referitoare la: performanţele şcolii, echipa
managerială, climatul şcolii, relaţiile dintre cadrele didactice.
Opinii privind caracteristicile şcolii
Slab Mediu (F.)bun Nu ştiu Medie
Performantele şcolii Total 14,8% 64,4% 18,4% 2,4% 2,04
Directori 14,7% 72,1% 12,1% 1,1% 1,97
Pers.did. 14,8% 63,4% 19,2% 2,5% 2,04
Activitatea echipei manageriale Total 2,2% 33,7% 60,0% 4,10% 2,60
Directori 0,5% 47,9% 48,9% 2,70% 2,50
Pers.did. 2,4% 32,0% 61,4% 4,20% 2,62
Competenţa profesională a personalului Total 0,9% 28,5% 67,7% 3,0% 2,69
didactic
Directori 0,5% 38,4% 60,5% 0,5% 2,60
Pers.did. 0,9% 27,2% 68,6% 3,3% 2,70
Directori. Analiza rãspunsurilor oferite de directori a arãtat cã:

- 72,1% dintre directori au apreciatcă performanţele şcolii pe care o conduc se situează la un
nivel mediu, faţă de 12,1% care acordă calificativul „foarte bine” (tabel 21)
- cea mai mare parte a răspunsurilor directorilor despre activitatea echipei manageriale s-au
distribuit în proporţii apropiate în categoriile “medie” (47,9%) şi “bună“ (48,9%) (tabel 21)
- 91,1% dintre directori au considerat că atmosfera din şcoală este bună, faţă de 7,9% care
acordă calificativul “slab” (tabel 23)
- relaţiile dintre cadrele didactice ale şcolii au fost apreciate ca foarte bune de un procent de
64,7% şi ca medii de un procent de 33,7% dintre directori (tabel 23)
Cadre didactice. Conform rãspunsurilor date de cadrele didactice:
- 63,4% dintre cadrele didactice au apreciat ca medii performanţele şcolii, faţă de 19,2% care
acordă calificativul “bun” (tabel 21)
- activitatea managerială a fost apreciată ca fiind medie de 32% şi ca fiind bună de către
61,4% dintre profesori (tabel 21)
- 74,7% dintre subiecţi au afirmat că atmosfera din şcoală este bună faţă de 16,3% care îi
acordă calificativul „slab” (tabel 10)
- cu privire la relaţiile dintre cadrele didactice ale şcolii, aprecierile au fost împărţite între
calificativele “mediu “ (38,7%) şi “bun “ (57,2%) (tabel 23)
Opinii privind climatul şcolii Slab Mediu (F.)bun Nu ştiu Medie
Relaţia elev-profesor Total 1,2% 34,6% 60,3% 3,9% 2,62
Directori 0,0% 32,1% 65,8% 2,1% 2,67
Pers.did. 1,3% 34,9% 59,6% 4,1% 2,61
Atmosfera din şcoală Total 13,7% 3,2% 81,9% 1,2% 2,69
Directori 7,9% 1,1% 91,1% 0,0% 2,83
Pers.did. 14,4% 3,5% 80,7% 1,3% 2,67
Relaţiile între profesori Total 2,1% 38,1% 58,0% 1,7% 2,57
Directori 1,6% 33,7% 64,7% 0,0% 2,63
Pers.did. 2,2% 38,7% 57,2% 1,9% 2,56
Ansamblul rãspunsurilor. Analizind în ansamblu răspunsurile referitoare la coordonate
generale ale şcolii se constată că majoritatea calificativelor acordate sunt plasate în categoriile”
mediu” şi “bun”:
- 64,4 dintre subiecţi au apreciat ca medii performanţele şcolii în care îşi desfăşoară activitatea
(tabel 21)

- 60% şi respectiv 33,7% au apreciat ca bună şi respectiv medie activitatea echipei
manageriale a şcolii (tabel 21)
- 81,9% dintre subiecţi au calificat drept bună atmosfera din şcoală (tabel 23)
- 60,3% şi respectiv 34,6% din răspunsuri au acordat relaţiilor dintre profesori calificativul „bun”
şi respectiv ”mediu” (tabel 23)
Chiar dacă în linii generale există un acord între rãspunsurile formulate de profesori şi cele
formulate de directori, se constată totuşi diferenţe semnificative în ceea ce priveşte aprecierea
atmosferei din şcoală ca fiind bună (80,7% profesori faţa de 91,1% directori) şi aprecierea
relaţiilor dintre profesori ca fiind bune (57,2% profesori faţă de 64,7% directori) (tabel 23).
1. 1. 2. ELEVII ŞCOLII
Referitor la elevii şcolii, au fost analizate opiniile directorilor şi ale cadrelor
didactice cu privire la performanţele obţinute de populaţia şcolarã şi la
oportunităţile oferite de unitatea şcolară elevilor săi.
Directori. Urmãrind rãspunsurile date de directori (tabel 24):
- rezultatele şcolare ale elevilor au fost considerate de nivel mediu de către 71,9% dintre
directori, faţă de 19,6% care le cotează ca rezultate slabe
- şansele de dezvoltare personală oferite de şcoală au fost calificate drept medii de 71,6% şi
ca fiind slabe de 1,6% dintre subiecţi
- perspectivele profesionale asigurate prin activitatea şcolii au fost cotate la nivelul mediu de
un procent de 70,3% şi ca slabe de un procent de 4,1% dintre subiecţi
Este semnificativ faptul că, deşi peste 50% dintre răspunsurile directorilor au acordat calificativul
“mediu” pentru fiecare dintre itemii analizaţi, există un procent relativ ridicat de răspunsuri care
cotează cu calificativul „foarte bun” nivelul pentru fiecare item (tabel 24).
În acelaşi context este relevant numărul mic de directori care au acordat
calificativul “slab” pentru itemii supuşi analizei (tabel 24).
Cadre didactice. Analizând opiniile cadrelor didactice se constată că (tabel 24):
- 71,6% au apreciat rezultatele elevilor ca situate la un nivel mediu, faţă de 20,4% care le
plasează la un nivel slab
- şansele de dezvoltare personală pe care şcoala le oferă elevilor au fost considerate ca medii
de către 60,7% dintre cadrele didactice şi ca fiind slabe de către 3,1%
- perspectivele profesionale oferite elevilor prin activitatea şcolii au fost calificate drept medii
de un procent de 71,1% şi drept slabe de un procent de 6,3% dintre subiecţi

Deşi, în cazul fiecărui item peste 50% dintre răspunsuri acordă calificativul “mediu“, există un
procent semnificativ de subiecţi care atribuie calificativul “bun “ (tabel 24).
În acelaşi sens este relevantă ponderea extrem de mică (sub 3%) a răspunsurilor care a acordat
calificativul “slab” pentru itemii supuşi analizei (tabel 24).
Opinii privind oportunităţile create elevilor
Slab Mediu (F.)bun Nu ştiu Medie
Rezultatele şcolare Total 26,8% 70,0% 2,6% 0,5% 1,76
Directori 19,6% 71,9% 1,8% 6,8% 1,81
Pers.did. 20,4% 71,6% 1,9% 6,0% 1,80
Şansele de dezvoltare personală, oferite Total 3,0% 69,9% 19,5% 7,6% 2,18
prin activitatea şcolii Directori 1,6% 71,6% 25,3% 1,6% 2,24
Pers.did. 3,1% 69,7% 18,8% 8,4% 2,17
Perspectivele profesionale, asigurate Total 3,8% 70,2% 14,4% 11,6% 2,12
prin activitatea şcolii Directori 4,1% 70,3% 14,9% 10,7% 2,12
Pers.did. 6,3% 71,1% 18,9% 3,7% 2,13
Ansamblul rãspunsurilor. Analiza aplicată pe ansamblul răspunsurilor date de
către ambele categorii de subiecţi (cadre didactice şi directori) referitor la
performanţele obţinute de elevii şcolii şi la şansele/perspectivele pe care
activitatea şcolii le oferă acestor elevi arată că peste 50% dintre răspunsurile
analizate acordă calificativul mediu pentru toţi itemii (tabel 24):
- rezultatele şcolare au fost calificate ca medii de 70,1%, faţă de 28,3% care consideră slabe
aceste rezultate
- şansele de dezvoltare personală asigurate elevilor prin intermediul şcolii au primit calificativul
mediu de la un procent de 60,9%, faţa de calificativul slab acordat de 35% dintre subiecţi
- perspectivele profesionale oferite prin activitatea şcolii au întrunit calificativul mediu prin
70,2% din răspunsuri, faţa de 3,8% care acordă calificativul slab.
1. 1. 3. RESURSELE UMANE ALE ŞCOLII
Referitor la resursele umane ale şcolii au fost luate în considerare opiniile cadrelor didactice şi ale
directorilor de şcoli cu privire la: competenţa profesională, comunicare şi relaţionare
interpersonală, metodologie didactică folosită.

Indicatori de percepţie privind calitatea personalului didactic
Slab Mediu (F.)bun Nu ştiu Medie
Competenţa profesională a personalului 0,9% 28,5% 67,7% 3,0% 2,69
didactic
Comunicarea profesor-elev 0,7% 33,2% 64,8% 1,3% 2,65
Relaţia elev-profesor 1,2% 34,6% 60,3% 3,9% 2,62
Metode didactice 0,2% 28,8% 68,1% 2,8% 2,70
Directori. Conform aprecierilor fãcute de directori, asupra competenţei şi activitãţii personalului
didactic de care dispune şcoala:
- metodele didactice folosite de către profesori au fost calificate ca bune de către 62,6% dintre
subiecţi, 36,8% atribuindu-le calificativul “mediu” (tabel 22)
- materialele didactice utilizate au întrunit calificativul “mediu” la 57,9% dintre subiecţi, faţă de
33,2% care le califică drept slabe (tabel 22)
- competenţa profesională a personalului didactic a fost apreciată ca bună de un procent de
60,5% şi ca medie de un procent de 38,4% dintre subiecţi (tabel 21)
- comunicarea cu elevul a fost cotată ca bună de 60,5% şi calificată drept medie de un procent
de 38,9% (tabel 22)
- relaţiile cu elevii şcolii au fost considerate ca fiind bune de un procent de 65,8% şi cotate ca
medii de 32,1% dintre subiecţi (tabel 23)
Majoritatea răspunsurilor oferite de directori cu privire la cadrele didactice ale
şcolii se situează în categorile ”mediu” şi “bun”, cu excepţia materialelor didactice
utilizate la clasă, care au primit calificativul “slab” din partea unui procent
semnificativ de directori (36,2%).
Cadre didactice. Conform analizei efectuate asupra răspunsurilor date de cadrele didactice
referitor la competenţa şi activitatea personalului didactic din şcoală:
- competenţa profesională a cadrelor didactice a fost apreciată drept bună de 68,6% şi drept
medie de 27,2% dintre subiecţi (tabel 21)
- metodele didactice utilizate au fost considerate ca bune de un procent de 68,9% şi ca medii
de un procent de 27,7% (tabel 22)
- materialele didactice au întrunit calificativul mediu de la 58,9% şi calificativul slab de la 30%
dintre subiecţi (tabel 22)

- comunicarea cu elevii a fost apreciată de 65,3% ca fiind bună şi de 32,5% ca fiind medie
(tabel 22)
- relaţiile cu elevul au fost considerate ca fiind bune de 59,6% dintre profesori şi ca fiind medii
de 34,9% (tabel 23).
Cu excepţia materialelor didactice utilizate, care au întrunit 30% aprecieri cu
calificativul “slab”, răspunsurile cadrelor didactice la acest capitol au acordat
calificativele preponderent bune şi medii pentru toţi itemii.
Ansamblul rãspunsurilor. Considerând ansamblul răspunsurilor analizate (profesori şi directori),
majoritatea răspunsurilor referitoare la competenţa şi activitatea cadrelor didactice se situează în
categoriile “mediu” şi “bun” (tabel 21/ 23):
- competenţă profesională: 96,3% subiecţi
- comunicarea cu elevii: 98% subiecţi
- relaţiile cu elevii: 94,9% subiecţi
- metodele didactice utilizate: 96,9% subiecţi
Singurul capitol care înregistrează o diferenţã semnificativă este cel al materialelor didactice
utilizate la clasă, materiale pe care 30,4% dintre subiecţi le-au apreciat prin calificativul ”slab”,
faţă de 9,5% dintre subiecţi care le-au considerat ca fiind foarte bune (tabel 23).
Caracteristici ale procesului educaţional
Slab Mediu (F.)bun Nu ştiu Medie
Metode didactice Total 0,2% 28,8% 68,1% 2,8% 2,70
Directori 0,0% 36,8% 62,6% 0,5% 2,63
Pers.did. 0,3% 27,7% 68,9% 3,1% 2,71
Materiale didactice Total 30,4% 58,8% 9,5% 1,3% 1,79
Directori 33,2% 57,9% 8,9% 0,0% 1,76
Pers.did. 30,0% 58,9% 9,6% 1,5% 1,79
Comunicarea profesor-elev Total 0,7% 33,2% 64,8% 1,3% 2,65
Directori 0,0% 38,9% 60,5% 0,5% 2,61
Pers.did. 0,8% 32,5% 65,3% 1,4% 2,65
Pentru validarea acestei percepţii şi autopercepţii preponderent pozitive – înregistratã la nivelul
directorilor şi cadrelor didactice – este necesară compararea acestor rezultate cu cele oferite de
focus-grupurile organizate cu elevi, părinţi şi reprezentanţi ai comunităţii.

1. 1. 4. DOTAREA MATERIALĂ A ŞCOLII
Investigaţia a luat în discuţie opiniile directorilor şi ale cadrelor didactice asupra nivelului de
dotare al şcolii (tabelul 27), ca şi asupra nevoilor legate de principalele elemente de dotare
materială care condiţionează buna desfăşurare a procesului educaţional.
Percepţia asupra nivelului de dotare al şcolii
F. bună Bună Slabă F. slabă Nu ştiu Medie
Funcţie Directori 1,1% 27,4% 55,3% 16,3% 0,0% 2,13
pers.didactic 1,7% 38,4% 45,4% 13,2% 1,4% 2,29
Profil Profesori 1,6% 36,8% 47,3% 13,1% 1,2% 2,27
Învăţători 1,8% 37,0% 45,3% 14,9% 1,0% 2,26
Alte 0,0% 47,6% 38,1% 9,5% 4,8% 2,40
Tip unitate S04 0,7% 21,4% 51,0% 24,8% 2,1% 1,98
S08 1,6% 37,4% 47,0% 12,9% 1,1% 2,28
LIC 3,7% 53,7% 40,7% 1,9% 0,0% 2,59
GRS 2,4% 59,5% 21,4% 11,9% 4,8% 2,55
Judeţe BT 0,9% 28,6% 49,8% 19,7% 0,9% 2,11
BZ 1,3% 38,3% 45,6% 13,8% 1,0% 2,27
CT 0,0% 33,8% 51,0% 14,6% 0,5% 2,19
GJ 4,0% 55,7% 33,0% 6,3% 1,1% 2,58
HR 2,1% 40,3% 44,5% 11,0% 2,1% 2,34
MM 1,1% 27,2% 52,2% 19,0% 0,5% 2,10
OT 1,2% 42,9% 39,1% 13,7% 3,1% 2,33
SB 2,3% 34,0% 52,5% 10,2% 1,1% 2,29
Total 1,6% 37,1% 46,5% 13,5% 1,2% 2,27
Directori. Cu privire la dotarea materială a şcolilor:
- 71,6% dintre directorii de şcoli au calificat-o ca fiind slabă sau foarte slabă, faţa de 28,5% dintre
subiecţi, care au considerat-o bună sau foarte bună (tabel 27).
- 1,1% dintre directori au apreciat ca foarte bună dotarea materială de care dispun şcolile, faţă de
16,3%, care au calificat-o drept foarte slabă şi 55,3%, care o califică drept slabă (tabel 27)
Chiar dacă pentru unele şcoli s-au înregistrat răspunsuri care atestă un nivel
mediu al dotării materiale, este de remarcat faptul că există în mediu rural şcoli

care se confruntă cu lipsa unor elemente de dotare care condiţionează
comunicarea şcolii cu exteriorul şi, în mod particular, cu partenerii săi (telefon,
fax).
Cadre didactice. Privind dotarea materială a şcolilor în care funcţionează, 66,6% dintre cadrele
didactice au apreciat această dotare ca fiind slabă sau foarte slabă, faţă de 34,6% care o califică
drept bună (tabel 27).
Este seminficativ deasemenea faptul că în timp ce 13,2% dintre profesori au calificat dotarea
materială a şcolilor ca fiind foarte slabă, doar 1,75% dintre subiecţii din această categorie nu au
acordat calificativul ”foarte bună” pentru dotare.
Chiar dacă într-o proporţie de 38,4% profesorii chestionaţi au afirmat că şcoala în care
funcţionează dispune de o dotare materială bună (tabel 27), este relevant faptul că pe lista de
priorităţi indicate apar elemente de strictă necesitate pentru orice unitate de învăţământ (telefon,
fax) (tabel 28).
Din totalul chestionarelor aplicate directorilor de şcoli şi cadrelor didactice, aproximativ 2/3 dintre
subiecţi au acordat dotării materiale calificativul ”slabă” sau “foarte slabă”, faţă de 1/3 care au
considerat această dotare ca fiind de nivel bun sau foarte bun (tabel 27).
Sub 2% dintre subiecţi au apreciat ca foarte bună dotarea şcolii în cadrul căreia funcţionează,
faţă de aproximativ 1/2 care au acordat calificativul ”slab” acestei dotări (tabel 27).
Ca elemente de dotare materială necesare, au fost solicitate – prin intermediul chestionarelor – o
varietate de elemente de dotare, care condiţionează eficienţa unităţii de învăţământ şi a
procesului educaţional (tabel 28).
Ansamblul rãspunsurilor. În funcţie de numărul şcolilor care au solicitat un anumit element de
dotare materială se poate vorbi despre o ierarhie generală a priorităţilor:
- materiale auxiliare pentru diferite discipline: 86,3% şcoli
- calculatoare: 75,8% şcoli
- video: 44,5% şcoli
- mobilier şcolar: 57,4% şcoli
- casetofon: 44,5% şcoli
- dotări specifice educaţiei fizice-54% şcoli
- copiator: 39,5% şcoli
- televizor: 41,9 şcoli
- cărţi pentru bibliotecă: 36,1% şcoli
- retroproiector: 32,5% şcoli
- casete audio: 17% şcoli
- casete video: 17,7% şcoli

- imprimantă: 15,5% şcoli
- fax: 6,4% şcoli
- telefon: 6% şcoli
- jucării: 6% şcoli
Pe primul loc în cadrul listei de nevoi materiale se situează materialele didactice pentru diferite
discipline, indicate de 88,3% dintre unităţile de învăţământ investigate, urmate de calculatoare,
indicate de 75,8% dintre unităţi (tabel 28).
Mobilierul şcolar a fost indicat ca o prioritate de către 57,4% dintre şcoli, întrunind un procentaj
apropiat de cel referitor la elemente de dotare audio-video (tabel 28)
Un procent ridicat de şcoli au semnalat necesitatea dotărilor specifice orelor/activităţilor de
educaţie fizică (54%) şi a ameliorării fondului de carte aflat în bibliotecile şcolare (36,1%).
Chiar dacă se situează în partea inferioară a listei de nevoi materiale, telefonul şi faxul indicate
de 6% şi respectiv, 6,4% dintre şcolile investigate, trebuie plasate în mod obligatoriu pe lista de
priorităţi în domeniul dotării materiale.
1. 1. 5. RESURSELE FINANCIARE ALE ŞCOLII
Referitor la resursele financiare ale şcolii au fost luate în discuţie opiniile directorilor şi cadrelor
didactice legate de caracterul suficient/insuficient al acestor resurse şi tipurile de soluţii pe care
această categorie de subiecţi le indică pentru suplimentarea resurselor financiare aflate la
dispoziţia şcolii.
Directori. Din totalul directorilor 86,3% au apreciat resursele financiare ale şcolii ca insuficiente,
faţă de 11,1% care le-au calificat drept relativ suficiente (tabel 29).
Considerând resursele financiare pe care şcoala le are în prezent ca insuficiente, directorii
unitaţilor de învăţământ din mediul rural au afirmat că atragerea unor noi resurse financiare la
dispoziţia şcolii se poate realiza prin:
- ameliorarea colaborării dintre şcoală şi părinţi
- colaborarea şcolii cu autorităţile locale
- obţinerea unor sponsorizări interne şi externe
- organizarea unor activităţi culturale şi sportive
- realizarea unor parteneriate cu şcoli din alte ţări
În opinia directorilor de şcoli, finanţările suplimentare ar trebui să fie obţinute în primul rând din
sponsorizări (46,8%) şi prin atragerea sprijinului comunităţii locale şi, în particular, a agenţilor
economici (21,1%) (tabel 30).
Un număr relativ ridicat de subiecţi (21,1%) au indicat suplimentarea resurselor financiare din
venituri proprii (tabel 30).

Cele mai mici procente au fost întrunite de locurile cu taxa (2,6%) şi de participarea la proiecte
internaţionale (4,7%) (tabel 30).
Cadre didactice. Din totalul cadrelor didactice 73,3% au apreciat resursele financiare ale şcolii
ca insuficiente, faţă de 16,9% care le califică drept relativ suficiente (tabel 29).
Considerând resursele financiare pe care şcoala le are in prezent, ca insuficiente, cadrele
didactice din mediul rural au afirmat că atragerea unor noi resurse financiare la dispozitia
şcolii se poate realiza prin:
- colaborarea cu comisiile locale
- atragerea de sponsori
- participarea la proiecte/programe de finanţare naţională şi/sau internaţională
- colaborarea cu autoritatea locală
- colaborarea cu şcolile din străinătate
- sensibilizarea agenţilor economici (locali) în raport cu problemele şcolii
- implicarea (sprijinul material concret) al inspectoratului şcolar
- implicarea comunităţii locale
- activităţi lucrative (colectarea plantelor medicinale)
În opinia cadrelor didactice, finanţările suplimentare ar trebui să fie obţinute în primul rând din
sponsorizări (40,2%) (tabel 30).
Un procent de 15,1% au indicat suplimentarea resurselor financiare din venituri proprii (tabel 30).
Cele mai mici procente au fost întrunite de suplimentările obţinute prin participarea la proiecte
naţionale (3,1%), participarea la proiecte internaţionale (1,5%) şi din locurile cu taxă (1,1%) (tabel
30).
Ansamblul rãspunsurilor. Urmãrind răspunsurile cadrelor didactice ale directorilor de şcoli:
- aproximativ 80% dintre subiecţi au afirmat că resursele financiare ale şcolii sunt insuficiente,
faţă de cei sub 3% care le-au apreciat ca suficiente (tabel 29).
- 40,8% dintre subiecţi au afirmat că suplimentarea resurselor financiare ale şcolii trebuie
asigurată prin sponsorizări (tabel 30).
Propuneri privind sursele de finanţare a şcolii
Surse de finanţare Directori Pers.did. Profesori Învăţători Alte Total
Suplimentări de la bugetul de stat 13,7% 11,9% 13,4% 9,1% 11,9% 12,1%
Suplimentări de la bugetele locale 23,2% 10,8% 13,1% 10,3% 7,1% 12,2%
Atragerea (implicarea) comunităţii 21,1% 12,2% 13,5% 12,7% 9,5% 13,2%

locale/ agenţilor economici
Sponsorizări 45,8% 40,2% 40,0% 44,4% 19,0% 40,8%
Donaţii 10,5% 3,5% 4,0% 5,5% 0,0% 4,3%
Locuri cu taxă 2,6% 1,1% 1,5% 1,0% 0,0% 1,3%
Participări la proiecte naţionale 8,4% 3,1% 4,1% 2,6% 4,8% 3,7%
Participări la proiecte internaţionale 4,7% 1,7% 2,5% 1,0% 2,4% 2,1%
Venituri din activităţi proprii 21,1% 15,9% 17,0% 15,8% 11,9% 16,5%
Altele 16,3% 10,4% 11,2% 10,7% 11,9% 11,1%
Pe locul al doilea în ierarhia surselor de finanţare suplimentară se plasează cu valori relativ
apropiate veniturile din activităţi proprii (18,5%) urmate de atragerea suportului comunităţii locale
(13,2%) (tabel 30).
Participările la proiecte naţionale, locurile cu taxă, participările la proiectele internaţionale ocupă
ultimele locuri în ierarhia posibilităţilor de finanţare ale şcolii (tabel 30).
Privind sursele de finanţare, se constată unele diferenţe semnificative între opiniile profesorilor şi
cele ale directorilor de şcoli: pentru atragerea de resurse prin implicarea comunităţii locale
pledează 21,1% directori faţa de 12,2% profesori (tabel 30).
În contextul descentralizării este semificativ faptul că atât directorii cât şi
profesorii şcolilor rurale au indicat drept posibile surse de finanţare
suplimentară implicarea comunităţii locale şi veniturile obţinute din
activităţi proprii (tabel 30).
1. 1. 6. RELAŢIA DINTRE ŞCOALĂ ŞI PĂRINŢI
Din perspectiva legăturilor stabilite între şcoală si familiile elevilor au fost supuse
analizei atât domeniile, formele, obstacolele specifice colaborării, cât şi
aprecierile directorilor şi cadrelor didactice asupra acestei colaborări.
Directori. La capitolul “ colaborarea dintre şcoală şi familie”, 88,4% dintre directori au apreciat
colaborarea ca fiind bună sau foarte bună, faţă de 11,1% careau considerat-o de nivel slab, în
condiţiile în care nici unul dintre subiecţi nu a apreciat ca foarte slabă colaborarea şcolii cu familia
(tabel 31).
Conform afirmaţiilor directorilor de şcoli, colaborarea dintre şcoală şi părinţi se manifestă în
domeniile:
- probleme de educaţie generală a elevilor
- stabilirea unor norme de comportament
- acţiuni/activităţi cu caracter gospodăresc

- acţiuni/activităţi cu caracter extraşcolar
- sprijin financiar
- sprijin pentru dotarea materială
- activităţi manageriale
- activităţi formative cu părinţii
Ca domenii de colaborare au fost menţionate cu pondere seminficativă activitatea administrativ
gospodărească prestată de părinţi (31,1%) şi activităţile extraşcolare organizate în colaborare cu
părinţii (33,3%) (tabel 32).
Conform afirmaţiilor fãcute de directori, colaborarea dintre şcoală şi familie se realizează prin
intermediul: activităţii Consiliului părinţilor; efectuării vizitelor la domiciliul elevilor; desfăşurării
lectoratelor cu părinţii, şedinţelor de analiză a situaţiei elevilor la învăţătura şi la purtare;
activităţilor/acţiunilor de întreţinere, reparaţii/îmbunătăţiri efectuate cu sprijinul părinţilor; discuţiilor
individuale cu părinţii; contribuţiilor financiare; dotării şcolii; sugestiilor pentru ameliorarea
procesului educativ; alegerii manualelor alternative; activităţilor extraşcolare; orientării şcolare şi
profesionale.
În ierarhia formelor de colaborare, pe primul loc se plasează întâlnirile cu părinţii (80,5%), urmate
de lectoratele cu părinţii (48,2%) (tabel 33).
La o distanţă semnificativă se plasează efectuarea de activităţi administrativ gospodăreşti
(12,6%) şi organizarea activităţilor extraşcolare (30%) (tabel 33).
Contribuţia financiară şi aportul la dotarea şcolii, ca forme de colaborare între şcoală şi părinţi au
întrunit procentaje minime (tabel 33).
În opinia directorilor de şcoli principalele obstacole în calea colaborării dintre şcoală şi părinţii
elevilor sunt:
- interesul scăzut a unor categorii de părinţi faţă de şcoală/activitatea elevilor
- dificultăţile/problemele severe cu care se confruntă părinţii (venituri mici)
- distanţa dintre şcoală şi satele în care domiciliază părinţii şi dificultăţile legate de
transport
- nivelul educaţiei părinţilor
- criza de timp
- mentalitatea oamenilor şcolii
- navetismul cadrelor didactice
- deficienţele de comunicare
Obstacolul cel mai serios în calea colaborării este reprezentat în opinia directorilor de starea
materială precară a părinţilor elevilor (40%), urmată la distanţă relativ mică de lipsa de interes
manifestată de către părinţi (37,9%) (tabel 34).

Directorii de şcoli au acordat o valoare foarte mică unor obstacole care pot fi generate de
caracteristici ale şcolii şi ale personalului său: lipsa de informare (2,6%), disfuncţii de comunicare
(2,6%), mentalitatea cadrelor didactice (3,7%) (tabel 34).
Deşi este relevată existenţa unor obstacole, relaţia dintre şcoală şi familie a fost apreciată ca
bună sau foarte bună de 78,1% din subiecţi (tabel 18).
Chiar dacă în categoria “foarte slab” nu s-au înregistrat răspunsuri, faptul că există un procentaj
de 19,5% a calificativelor de tipul ”slab” este deosebit de semnificativ (tabel 18).
Cadre didactice. Conform afirmaţiilor cadrelor didactice, colaborarea dintre şcoală şi părinţi
are loc în domeniile:
- pregătirea generală a elevilor
- dobândirea/internalizarea normelor de comportament
- acţiuni/activităţi administrative (aprovizionarea, amenajarea, întreţinerea şcolii)
- acţiuni/activităţi extraşcolare
- suport material acordat şcolii
- protejarea/ocrotirea copiilor
- acţiuni/activităţi obsteşti
- acţiuni/activităţi culturale
În ierarhia domeniilor de colaborare, o pondere semnificativă o ocupă activităţile administrative
(31,1%) şi activităţile extraşcolare (33,2%) (tabel 32).
Pe ultimul loc între domeniile de colaborare este plasată participarea părinţilor la
activităţi de tip managerial (7,4%) (tabel 32).
Conform afirmaţiilor făcute de cadrele didactice, colaborarea dintre şcoală şi părinţi are loc prin
intermediul: vizitelor efectuate de cadrele didactice la domiciliul elevilor, vizitelor efectuate de
părinţi la şcoală, discuţiilor cu părinţii organizate la nivel de clasă, discuţiilor individuale cu părinţii,
lectoratelor cu părinţii organizate pe clase şi pe şcoală, şedinţelor lunare/trimestriale/anuale cu
părinţii, serbărilor şcolare, participării părinţilor la diverse acţiuni ale şcolii, participării părinţilor la
săptămâna porţilor deschise, participării părinţilor la activităţi de reparaţii şi întreţinere în şcoală.
Forma de colaborare care a întrunit cel mai ridicat procentaj este întâlnirea cu părinţii (80,5%),
urmată de lectoratele cu părinţii (43,2%) şi de organizarea activităţilor extraşcolare (30%) (tabel
33).
Ponderi mici sunt acordate, între altele, contribuţiilor financiare (4,2%) şi sprijinului în dotarea
materială a şcolii (6,8%) (tabel 33).
În opinia cadrelor didactice din şcolile rurale, principalele obstacole în calea colaborării dintre
şcoală şi părinţii elevilor sunt legate de:
- restricţiile financiare cu care se confruntă părinţii elevilor

- lipsa de interes a părinţilor
- nivelul (slab) de pregătire a părinţilor
- disfuncţiile în comunicare
- rezervele/reticenţele părinţilor faţă de nou
- mentalităţile/atitudinile specifice locuitorilor din mediul rural
- neglijărea/ignorărarea solicitărilor şcolii de către părinţi
Cele mai puternice obstacole în calea colaborării au fost considerate: lipsa de interes manifestată
de către părinţi (37%), starea materială precară a familiilor elevilor (40%) (tabel 34).
Valori foarte scăzute au atins obstacolele care ţin de cadrele didactice, directorii şcolilor,
comunicare (3,0%) (tabel 34).
Deşi o mare parte din răspunsurile analizate au calificat relaţia dintre şcoală şi
familie ca fiind bună sau foarte bună, faţă de un procent mic de subiecţi care au
apreciat-o ca foarte slabă, este semnificativ procentajul deţinut de aprecierea
relaţiei şcoală-părinţi cu calificativul ”slab” (tabel 31).
Percepţia asupra relaţiilor cu familia
F.bună Bună Slabă F.slabă Nu ştiu/ nonR
Funcţie Directori 33,2% 54,2% 10,5% 1,6% 0,5%
Personal didactic 24,2% 51,4% 14,9% 3,2% 6,3%
Calificare Profesori 25,0% 50,8% 15,3% 3,1% 5,7%
Învăţători 24,6% 54,5% 12,9% 3,0% 4,8%
Alte 38,1% 42,9% 7,1% 0,0% 11,9%
Unitate S04 22,8% 51,7% 12,4% 6,9% 6,2%
S08c 25,5% 51,6% 15,0% 2,8% 5,1%
LIC 27,8% 51,9% 14,8% 0,0% 5,6%
GRS 19,0% 57,1% 0,0% 0,0% 23,8%
Judeţ BT 22,1% 54,0% 16,0% 2,8% 5,2%
BZ 33,2% 45,3% 14,1% 4,4% 3,0%
CT 35,4% 48,5% 9,1% 1,5% 5,6%
GJ 25,0% 49,4% 15,9% 2,3% 7,4%
HR 17,8% 54,5% 17,8% 1,0% 8,9%
MM 17,4% 58,7% 14,7% 2,2% 7,1%
OT 20,5% 52,8% 18,6% 5,6% 2,5%
SB 24,9% 53,6% 11,3% 3,8% 6,4%
Total 25,2% 51,7% 14,4% 3,0% 5,6%

Ansamblul rãspunsurilor. Luând în considerare ansamblul răspunsurilor, au fost indicate ca
domenii de colaborare cu frecvenţă semnificativă: organizarea unor activităţi extraşcolare (25,1%)
şi implicarea părinţilor în activităţi administrativ gospodăreşti (18,3%) (tabel 32).
În cadrul modalităţilor de colaborare, valorile procentuale cele mai ridicate sunt atinse de întîlnirile
cu părinţii (71,8%) şi de lectoratele cu părinţii (33,9%) (tabel 33).
Ca obstacole majore în calea colaborării dintre şcoală şi părinţii elevilor au fost indicate lipsa de
interes manifestată de părinţi (40,3%) şi starea economică precară a familiei (30,2%) (tabel 34).
Pentru domeniile şi formele de colaborare:
- se constată diferenţe semnificative între răspunsurile date de directori şi, respectiv, de
cadrele didactice (în special cu privire la activităţile administrativ gospodăreşti prestate de
părinţi, organizarea activităţilor extraşcolare, implicarea părinţilor în activităţi cu caracter
curricular) (tabel 32/ 33).
- se înregistrează o diferenţa semnificativă cu privire la obstacolele reprezentate de lipsa de
interes a părinţilor şi de starea precară a familiei, fără însă ca aceste diferenţe să deplaseze
cele două obstacole majore în ierarhia stabilită (tabel 34).
- peste 80% din totalul răspunsurilor analizate apreciază acestă relaţie ca fiind bună sau
foarte bună, faţă de sub 3% care o califică drept foarte slabă (tabel 31).
În condiţile în care au fost semnalate o varietate de obstacole în domeniul colaborării
şcolii cu părinţii elevilor este totuşi semnificativ procentul de răspunsuri care au apreciat
ca bunã relaţia dintre şcoală şi familie (tabel 31).
1. 1. 7. RELAŢIA DINTRE ŞCOALA ŞI FACTORII COMUNITARI
Cu referire la colaborarea dintre şcoală şi comunitate au fost luate în discuţie opiniile directorilor
şi cadrelor didactice despre nivelul de colaborare ca şi inventarul domeniilor, formelor,
obstacolelor în domeniul colaborării.
Directori. Conform afirmaţiilor directorilor de şcoală, colaborarea dintre şcoală şi autorităţile
locale se manifestă în domeniile:
- acţiunilor/activităţilor administrativ-gospodăreşti
- educaţiei rutiere a elevilor
- suportului financiar acordat şcolii de către autoritatea locală
- ameliorării în domeniul dotării materiale a şcolii
- asigurării combustibilului pentru şcoală
- asigurării condiţiilor igienico-sanitare pentru şcoală
- activităţilor/acţiunilor cu caracter ecologic în aria localităţii
- activităţi curriculare
- activităţi extracurriculare

Între domeniile de colaborare, pe primul loc se situează asigurarea unor fonduri necesare şcolii
(75,5%), urmată de aprovizionarea şcolii cu combustibil (21,1%) (tabel 37).
Pe ultimele poziţii se situează proiectele în parteneriat (1,1%) şi activităţile în folosul comunităţii
(1%).
Conform afirmaţiilor făcute de directori, colaborarea dintre şcoală şi autorităţile locale se
realizează prin:
- organizarea întânirilor reprezentanţilor şcolii cu reprezentanţii autorităţilor locale
- asigurarea susţinerii materiale a şcolii de către autoritatea locală
- acţiuni/activităţi prestate de elevi în folosul comunităţii locale
- cuprinderea cadrelor didactice în organizarea alegerilor generale şi locale
- organizarea spectacolelor cu prilejul momentelor festive
- organizarea unor şedinte cu directorii de şcoli în cadrul primăriei
- acţiuni/activităţi de aprovizionare şi întreţinere a şcolii
- participarea reprezentanţilor autorităţii locale la anumite activităţi ale şcolii
Deşi în cadrul modalităţilor de colaborare, pe primul loc se situează asigurarea
fondurilor pentru cheltuieli ale şcolii (40,5%), au o pondere relativ semnificativă
colaborările prin prin activităţi extraşcolare (10%) (tabel 38).
Ponderi mici înregistrează colaborarea prin intermediul unor servici oferite de
către şcoală (0,5%), activităţi de tip gospodăreşti (3,7%), alocarea de terenuri
sau mobilier şcolar (0,5%).
În opinia directorilor de şcoli, principalele obstacole în calea colaborării dintre şcoală şi autorităţile
locale sunt:
- interesul scăzut al unora dintre reprezentanţii autorităţilor locale faţă de şcoală
- problemele legate de transportul între localităţi
- lipsa unor discuţii deschise între şcoală şi autoritatea locală
- restricţiile materiale care grevează asupra comunităţii
- posibilităţile financiare extrem de restrânse ale primăriei
- mentalitatea cu privire la rolul şcolii în comunitate
În lista de obstacole, pe primul loc se situează limitele financiare cu care se confruntă primăria
(40,3%), urmate de lipsa de interes manifestată de autorităţile locale (13,7%) (tabel 39).
Pe ultimul loc al ierarhiei se situează cu ponderi minimale mentalitatea la nivelul cadrelor
didactice, directorilor de şcoli, autorităţilor locale (tabel 39).
Cu privire la colaborarea dintre şcoală şi alţi factori comunitari, directorii de şcoli au afirmat că
pentru susţinerea educaţiei şi rezolvarea problemelor şcolii, sunt necesare: colaborarea dintre toţi

factorii comunitari, colaborare strânsă între şcoală şi biserică, implicarea organizaţiilor
nonguvernamentale în susţinerea (financiară) a unor activităţi educative.
La nivelul directorilor de şcoli, cu un procentaj mare din răspunsurile analizate, relaţia dintre
şcoală şi comunitate a fost apreciată ca bună sau foarte bună (tabel 36).
Cadre didactice. Luând în considerare opiniile cadrelor didactice despre
colaborarea dintre şcoală şi comunitate, ca şi inventarul domeniilor, modalităţilor,
disfuncţiilor specifice acestui domeniu, se constată că relaţia de colaborare dintre
şcoală si autorităţile locale se concretizează în prezent prin: sprijinul acordat de
autorităţile locale pentru asigurarea combustibilului pe timp de iarnă, susţinerea
financiară asigurată de către autoritatea locală, sprijinul acordat de autoritatea
locală pentru dotarea cu materiale didactice, sprijinul acordat de autoritatea
locală pentru reparaţiile capitale şi curente din cadrul şcolii, facilităţi pentru
transportul elevilor.
Între domeniile de colaborare, ponderea cea mai ridicată o are asigurarea fondurilor necesare
pentru şcoală (55,1%), urmată de aprovizionarea cu combustibil (11,2%) şi de sprijinul acordat
pentru ameliorarea bazei materiale (7,8%) (tabel 37).
Modalitatea de colaborare indicată cu cea mai mare frecveţă este sprijinul acordat prin fondurile
alocate şcolii (30,5%), urmată de aprovizionarea cu combustibil (11,2%) (tabel 38).
În legatură cu colaborarea dintre şcoală şi factorii comunitari (biserica, asociaţii
nonguvernamentale, agenţii economici), cadrele didactice din şcolile rurale au afirmat că:
- pentru succesul procesului educaţional, colaborarea dintre şcoala şi factorii comunitari este
foarte importantă
- asociaţiile nonguvernamentale, care ar putea colabora cu şcoala nu acţionează în rural atât
de puternic ca în mediul urban
- colaborarea cu agenţii economici este limitată datorită lipsei de interes pe care acesta
categorie o manifestă în raport cu şcoală
- există o colaborare destul de strânsă între şcoală şi biserică
În opinia cadrelor didactice, principalele obstacole în calea colaborării dintre
şcoală şi autorităţile locale sunt legate de:
- penuria de fonduri la nivelul comunităţii
- bugetul limitat de care dispune autoritatea locală
- interesul limitat al autorităţii locale faţă de problemele şcolii şi pentru educaţie
- disfuncţii în comunicarea dintre şcoală şi autorităţile locale

- deficienţe legate de transportul între localităţi
- reprezentarea slabă a şcolilor în Consiliul local
Pe primul loc în ierarhia obstacolelor se situează limitele financiare cu care se confruntă
autorităţile locale (46,8%), urmate de lipsa de interes a autorităţilor locale faţa de problemele
şcolii (13,7%) (tabel 39).
În cadrul acestei ierarhii, obstacolele care ţin de mentalitatea cadrelor didactice şi/sau a
directorilor de şcoli au ponderi minime (tabel 39).
În ciuda semnalării acestor deficienţe, o mare parte dintre răspunsurile analizate
au apreciat relaţia dintre şcoală şi comunitate ca fiind bună sau foarte bună
(tabel 36).
Ansamblul rãspunsurilor. Analiza totalului de răspunsuri (cadre didactice şi directori) plasează
pe primul loc în inventarul domeniilor de colaborare dintre şcoală şi reprezentanţii comunităţii
asigurarea fondurilor pentru buna funcţionare a şcolii (57,4%).
Cu toate acestea, este de semnalat faptul că referitor la acest item se înregistrează o diferenţă
semnificativă între ponderea înregisrată la nivelul directorilor (75,8%), faţă de cea înregistrată la
nivelul profesorilor (55,1%). (tabel 37).
Diferenţe semnificative se înregistrează şi în ceea ce priveşte colaborarea prin activităţi
extraşcolare care este indicată de directori cu un procentaj de 10%, faţă de profesori care o
indică doar într-un procent de 5,3% (tabel 38).
Menţionând deficienţele în colaborarea dintre şcoală şi comunitate, 32,9% dintre subiecţi au
indicat limitele financiare cu care se confruntă autorităţile locale ca principal obstacol, urmat de
lipsa de interes manifestată de autorităţile locale în raport cu şcoala (10%) (tabel 39).
Din perspectiva deficienţelor în domeniul colaborării, valorile cele mai mici le ating obstacolele
care ţin de mentalitatea directorilor şi ale corpului profesoral (tabel 39).
Dincolo de aceste lacune, peste 80% din totalul răspunsurilor au apreciat relaţia dintre şcoală şi
comunitate ca fiind foarte bună sau bună (tabel 36).
Percepţia asupra relaţiilor cu partenerii şcolii
F.bună Bună Slabă F.slabă Nu ştiu NonR
Relaţia cu familia Directori 20,5% 67,9% 11,1% 0,0% 0,5% 3,10
Personal didactic 17,5% 58,2% 14,6% 2,8% 7,0% 2,97
S04 22,8% 57,2% 11,7% 2,1% 6,2% 3,07
S08c 17,6% 59,1% 14,5% 2,6% 6,3% 2,98
LIC 22,2% 63,0% 9,3% 3,7% 1,9% 3,06
GRS 4,8% 66,7% 19,0% 0,0% 9,5% 2,84

Total 17,9% 59,3% 14,2% 2,5% 6,2% 2,99
Relaţia cu comunitatea Directori 33,2% 54,2% 10,5% 1,6% 0,5% 3,20
Personal didactic 24,2% 51,4% 14,9% 3,2% 6,3% 3,03
S04 22,8% 51,7% 12,4% 6,9% 6,2% 2,96
S08c 25,5% 51,6% 15,0% 2,8% 5,1% 3,05
LIC 27,8% 51,9% 14,8% 0,0% 5,6% 3,14
GRS 19,0% 57,1% 0,0% 0,0% 23,8% 3,25
Total 25,2% 51,7% 14,4% 3,0% 5,6% 3,05
În linii generale, se constată un acord între opiniile directorilor şi cele ale
cadrelor didactice, ambele categorii de subiecţi plasând majoritatea aprecierilor
în rubricile “bun” sau “foarte bun” .
1. 1. 8. PROGRAME DE FORMARE
Chiar în condiţiile în care au apreciat ca bune sau medii rezultatele şcolii, ale
echipei manageriale şi ale personalului din şcoală, atât directorii cât şi profesorii
din şcolile investigate au fost de acord cu aplicarea unor programe de formare
care să fie adresate cadrelor didactice şi managerilor şcolari.
Referitor la tematicile necesare/utile
- pentru formarea directorilor de şcoli, ponderile cele mai mari au fost acordate
managementului şcolar/al clasei, evaluării, proiectării, managementului resurselor (tabel 17).
- pentru formarea profesorilor, ponderile cele mai mari au fost acordate managementului
clasei, evaluării, proiectării, relaţiei cu familia (tabel 17).
În cadrul inventarului tematic, atât în cazul directorilor, cât şi în cazul profesorilor,
au o pondere relativ mică tematici de formare care au o relevanţă specifică în
raport cu eficienţa demersului educaţional (comunicare, conflicte, negociere,
schimbare, metodologie) (tabel 17).
De asemenea, este semnificativ faptul că atât pentru directori cât şi pentru profesori, “psihologia
persoanei” întruneşte ponderi relativ ridicate în raport cu alte tematici de formare.
Legat de nevoia de formare/perfecţionare a personalului didactic al şcolilor în care îşi desfăşoară
activitatea, majoritatea subiecţilor au rãspuns afirmativ (tabel 18).
Privind propria participare la cursuri de formare/perfecţionare, doar o parte dintre directori şi
respectiv dintre profesori au confirmat prin răspunsul lor necesitatea de formare personală
(tabel16).

Analiza răspunsurilor la întrebările din chestionar arată că directorii de şcoli consideră că este
necesară/utilă cuprinderea cadrelor didactice în cursuri de formare.
În opinia lor, cursurile de formare adresate cadrelor didactice care funcţionează
în şcolile din mediul rural ar trebui să facă referire la o suită de tematici care
îmbină cerinţele continuităţii cu exigenţele schimbării.
Stabilind o ierarhie a tematicilor de formare pentru cadrele didactice ale şcolilor
din mediul rural, se poate constata că directorii de şcoală au acordat prioritate
evaluării, managementului clasei, proiectării, colaborării cu familia (tabel 17).
Este semnificativ faptul că negocierea, schimbarea, metodologia de formare întrunesc ponderi
mici în cadrul inventarului tematicilor de formare pe care directorii de şcoală le consideră
utile/necesare pentru formarea cadrelor didactice (tabel 17).
Afirmând că este necesară/utilă cuprinderea corpului profesoral din şcolile rurale
în cursuri de formare, profesorii au relevat că tematica acestor cursuri adresate
cadrelor didactice din mediul rural trebuie să includă module care să asigure atât
cerinţe de ordin general, cât şi cerinţe care ţin de specificul învăţământului rural
în contextul schimbării:
- managementul clasei
- proiectare didactică, decizie în demersul educaţional, evaluarea performanţelor
- managementul timpului, managementul informaţiei
- relaţii interpersonale, comunicare interpersonală, problematica grupului/echipelor
- psihologia persoanei/educaţia individualizată, managementul conflictelor
- strategii/ tehnici de negociere, strategii motivaţionale
- construirea carierei profesionale, strategii/ tehnici de consiliere/consultanţă
- colaborarea între şcoala şi comunitate
- colaborarea între şcoală şi familie, managementul schimbării
- management de curriculum, curriculum la decizia şcolii
- metodologie de formare, elaborarea şi utilizarea materialelor auxiliare
Pe primele locuri în inventarul nevoilor de formare se situează evaluarea,
managementul clasei, managementul şcolar, psihologia persoanei, construirea
carierei profesionale (tabel 17).

În cadrul acestui inventar, tematici specifice care au o importanţă crucială în demersul
educaţional înregistrează ponderi cu valoare mică (comunicare, negociere, schimbare,
metodologie) (tabel 17).
Deşi majoritatea subiecţilor au afirmat că este necesară cuprinderea cadrelor didactice din şcoală
în cursuri de formare/perfecţionare, cu privire la necesitatea propriei perfecţionări, doar o parte
dintre ei au rãspuns afirmativ la acesată întrebare din chestionar (tabel 16).
Manifestându-şi acordul cu necesitatea/utilitatea cursurilor de formare care sunt
adresate managerilor unităţilor de îvăţământ, directorii de şcoli din mediul rural
au afirmat că tematica de curs ar trebui să facă referire în mod prioritar la
subiecte clasice ale managementului educaţional, plasate în perspectiva
shimbării care se produce în şcolile rurale.
- management şcolar, proiectare managerială, decizie managerială, evaluare
managerială
- managementul resurselor financiare
- managementul resurselor materiale
- managementul resurselor umane
- managementul timpului, managementul informaţiei
- relaţii interpersonale, comunicare interpersonală, funcţionarea grupului/echipelor
- managementul conflictelor, negocierea, strategii motivaţionale
- parteneriatul şcoală–comunitate, parteneriatul şcoală- familie
- managementul schimbării
- management de curriculum; curriculum la decizia şcolii
Pentru propria lor formare/perfecţionare, directorii şcolilor din mediul rural au identificat drept
prioritare temele referitoare la: evaluare, managementul şcolii, proiectare, psihologia persoanei
(tabel 17).
Valori semnificative întrunesc şi problematica grupului, consilierea, relaţia cu comunitatea, relaţia
cu familia, procesul de schimbare, curriculum (tabel 17).
1. 2. ELEVI, PÃRINŢI, REPREZENTANŢI AI COMUNITÃŢII - analiza
rezultatelor obţinute prin focus-grupuri
A. Probleme ale învãţãmntului rural

1. 2. 1. CARACTERISTICI ALE ŞCOLII
În condiţiile în care se confruntă cu un evantai larg de probleme generate de
factori sociali, comunitari, educaţionali, şcolile rurale au totuşi unele caracteristici,
care pot servi ca temei strategiilor orientate către relansarea învăţământului rural.
Părinţii şi reprezentaţii comunităţii au atras atenţia, în cadrul discuţiilor, asupra
unor factori care conduc la performanţa bunã a unora dintre unitãţile de
învãţãmânt: calitatea directorilor, competenţele cadrelor didactice, modul de
colaborare cu autoritatea locală
Aşa cum reiese din afirmaţiile tuturor categoriilor de subiecţi, şcolile rurale
integrează în prezent elevi cu un potenţial deosebit, dintre care unii sunt
deja capabili sã-şi asume o dezvoltare personală şi să găsească soluţii
pentru rezolvarea problemelor şcolii şi/sau ale comunităţii din care fac
parte.
Alãturi de aceste aspecte pozitive care se regãsesc în multe dintre şcolile
cuprinse în investigaţie, părinţii şi reprezentanţii comunităţii au sesizat: iniţiativa
restrinsă şi lipsa de transparenţă la nivelul unora dintre managerii şcolii,
comunicarea disfunţională cu părinţii şi reprezentanţii comunităţii, caracterul
formal al unora dintre consiliile de părinţi
Specificând punctele tari ale unitãţilor şcolare, partenerii şcolii au remarcat ca puncte slabe
încadrarea cu personal necalificat, dotarea materială slabã, absenţa unui sistem operativ de
transport pentru elevi, învăţământul simultan, absenţa unor strategii pentru identificarea şi
valorificarea talentelor.
1. 2. 2. PARTICIPAREA ELEVILOR
Analiza datelor oferite de focus-grupuri relevă faptul că participarea elevilor la
adoptarea deciziilor este extrem de restrânsă datorită unei deversitãţi de factori.
În ciuda faptului că elevii din mediul rural dovedesc o iniţiativă şi o flexibilitate
care ar putea fi valorificate în cadrul unitãţilor de învãţãmânt, participarea lor la
procese decizionale este limitată, limitele datorându-se atât carenţelor
structurale, cât şi mentalităţii actorilor şcolii:
- lipsa structurilor specifice (consiliile elevilor) în unele şcoli

- timpul limitat de care dispun elevii datorită temelor pentru acasă şi drumului lung cãtre şcoalã
pe care unii trebuie să îl parcurgă pe jos
- atitudini şi mentalitatăţi ale copiilor, care nu găsesc firească participarea lor la deciziile şcolii
- atitudini si mentalităţi al unor profesori, care contestă dreptul elevilor de a participa la procese
decizionale
Comparativ cu participarea la decizii, implicarea elevilor în organizarea şi
desfăşurarea activităţilor extracurriculare, este prezentă în foarte multe şcoli.
Caracterizată prin nivele diferite de extindere şi diversificare - în funcţie de
particularitãţile fiecãrei şcoli - participarea la activitãţi extracurriculare poate
constitui o bazã pentru atragerea elevilor în adoptarea unor decizii şi pentru
responsabilizarea lor.
1. 2. 3. DOTAREA MATERIALĂ
Conform afirmaţiilor făcute de toate categoriile de participanţi la focus-grupuri,
baza materială a şcolilor rurale este extrem de slabă, chiar dacă în unele
localităţi, factori comunitari şi în mod particular părinţii au făcut eforturi pentru
îmbunătăţirea ei.
Dotarea slabă a şcolilor a fost definită de elevi, pãrinţi, reprezentanţi ai
comunitãţii atât ca o sursã de disfuncţii în activitatea prestată de profesori, cât şi
ca un real obstacol pentru dezvoltarea personală a populaţiei şcolare din mediul
rural.
Chiar în condiţiile în care în unele şcoli dotarea materială a fost îmbunătăţitã prin
efortul părinţilor sau al comunităţii, subiecţii adulţi care au participat la focusgrupuri
au relevat lacune serioase în acest domeniu: lipsa sălilor de sport,
laboratoarelor, sălilor de informatică; lipsa/numãrul mic al calculatoarelor;
vechimea/uzura mobilierului şcolii; sistemele de încălzire, sistemele de
alimentare cu apă; dotările igienico-sanitare insuficiente/ineficiente;
penuria de cărţi în bibliotecile şcolare.
În mod similar, elevii prezenţi la discuţii au menţionat pentru majoritatea şcolilor
cuprinse în investigaţie:

- dotarea insuficientă/inadecvată a laboratoarelor asociatã cu absenţa/numărul insuficient de
calculatoare
- absenţa terenurilor/sălilor de sport sau dotarea lor insuficientă, caracterul inadecvat al
echipamentelor sportive
- folosirea spaţiilor cu destinaţie specifică pentru alte activităţi decât cele pentru care au fost
prevăzute
- gradul de uzură a mobilierului şcolar, gradul de uzură/ineficienţă al sistemelor de încălzire,
deficienţele sistemului de alimentare cu apă, starea grupurilor sanitare
- caracterul învechit al materialelor auxiliare, numărul insuficient de manuale, lipsurile
referitoare la bibliotecile şcolare
Deşi în majoritatea localitãţilor elevii au semnalat şi alte probleme sau disfuncţii,
resursele materiale precare de care dispun şcolile din mediul rural a constituit
sursa lor principală de nemulţumire.
Fiind de acord cu faptul că pentru ameliorarea calităţii procesului educaţional este imperios
necesară îmbunătăţirea substanţialã a condiţiilor materiale, elevii, pãrinţii, reprezentanţii
comunitãţi au indicat în mod explicit capitolele către care ar trebui să se orienteze eforturile legate
de dotare.
1. 2. 4. CADRELE DIDACTICE
Aspecte pozitive cu privire la potenţialul şi activitatea cadrelor didactice care îşi desfãşoarã
activitatea în mediul rural au fost menţionate în cadrul unui numãr mare de discuţii purtate cu
părinţii şi reprezentanţii comunităţii.
În consens cu subiecţii adulţi, elevii au reliefat existenţa unor dascăli autentici pe care îi iubesc şi
îi respectă.
Conform opiniilor emise de elevii care au participat la focus-grupuri, se poate afirma că printre
profesorii care funcţioneazã în şcolile cuprinse în investigaţie, există dascăli care sunt:
- “în stare să creeze o atmosferă plăcuta în timpul orelor de curs”
- “dispuşi să discute cu elevii şi despre problemele lor personale”
- “mereu calmi, răbdători”
- “cu autoritate fără a fi autoritari”
- “gata să explice pe înţelesul tuturor”
- “gata să trateze elevii de la egal la egal “ (în limitele respectului reciproc)
- “bine pregătiţi din punct de vedere profesional”

Aceşti profesori, care sunt comunicativi, obiectivi, imparţiali, prietenoşi şi care pun suflet în
activităţile de pregătire a elevilor sunt extrem de apreciaţi şi stimaţi de către copii
Metode şi materiale auxiliare. Dincolo de aspecte pozitive semnalate, analiza informaţiei aratã
folosirea încã masivã în cadrul orelor de clasã a metodelor “clasice”: expunerea şi conversatia
euristică.
În acelaşi sens, continuă să fie folosite în multe dintre cazuri conspectul,
copierea unor pasaje, dictarea.
Afirmând cã activităţile desfăşurate de cadrele didactice pierd mult din calitate datorită
problemelor legate de materialele auxiliare care sunt sau ar trebui să fie utilizate la clasă, elevii
au semnalat:
- lipsa unor materiale auxiliare obligatorii la diverse discipline
- uzura fizică a materialelor auxiliare existente
- uzura morală accentuată a materialelor auxiliare
- dotarea bibliotecii cu cãrţi învechite
- numărul insuficient de manuale
În aceastã situaţie, în unele şcoli se folosesc: materiale auxiliare confecţionate
de către profesori, materiale auxiliare confecţionate de către elevi (în orele cu
caracter practic), cărţi din biblioteca personală a profesorilor.
Subiecţii adulţi cuprinşi în investigaţie au fãcut şi ei referiri la carenţe în domeniul activitãţii
didactice, în mod particular cu privire la metodologie şi la materialele didactice folosite în procesul
educaţional.
Stilul personal. Fără a contesta calitatea şi competenţa unora dintre dascălii care se ocupă de
educaţia lor, elevii din unele şcoli au menţionat: existenţa unor profesori indiferenţi, subiectivi,
părtinitori; aplicarea unor pedepse corporale în cadrul orelor de clasă; absenteismul şi/sau lipsa
de punctualitate a unora dintre cadrele didactice.
Conform acestor afirmaţii în şcolile rurale există (chiar dacã într-un numãr mic) profesori care
aplică sancţiuni fizice; jignesc elevii în timpul orelor de curs; intimidează elevii (în special pe cei
timizi); sunt ostili, agresivi, lipsiţi de rãbdare; se grăbesc să pună note mici; fac discriminări între
elevi; folosesc ora de clasă pentru rezolvarea unor probleme personale; nu manifestă interes
pentru elevi şi educaţia lor; au tendinţa de a domina elevii; ignoră elevii şi problemele lor; nu
răspund întrebărilor formulate de elevi; au un stil foarte rece; nu se adaptează la ritmul de lucru şi
de înţelegere al copiilor.
Probleme specifice. Atât din perspectiva elevilor, cât şi din cea a partenerilor
comunitari ai şcolii,
- motivaţia slabă a profesorilor datorată nivelului salariilor şi dotării slabe a şcolilor rurale

- lipsa de interes a unor profesori pentru activităţile extraşcolare
- fluctuaţia şi navetismul cadrelor didactice
- numărul insuficient de profesori calificaţi, profesori de limbi străine, profesori de informatică,
învăţători pentru clasele primare
- numărul relativ mare de profesori suplinitori
- vârsta avansată a unora dintre cadrele didactice
reprezintã probleme care au un impact semnificativ asupra activitãţilor şi
performanţelor şcolii.
În acelaşi context, lipsa de autoritate a unora dintre profesori (pe fondul creşterii
indisciplinei unora dintre elevi) şi nivelul de exigenţă mai scăzut decât în şcolile
urbane contribuie la menţinerea decalajului dintre unitãţile de invãţãmânt rural şi
urban.
1. 2. 5. COLABORAREA CU PARTENERII ŞCOLII
Referitor la colaborarea dintre şcoală şi părinţii elevilor, relaţia există şi
funcţionează în majoritatea cazurilor supuse investigaţiei, în condiţiile unei
diversităţi de situaţii.
În acest sens, au fost menţionate - în majoritatea cazurilor - aspecte legate de
sprijinul acordat de părinţi şcolii în probleme de dotare, reparaţii, întreţinere.
Conform opiniilor formulate de participanţii la focus-grupurile organizate, principalele obstacole în
domeniul colaborării dintre şcoală şi părinţi se referă atât la factori care ţin de şcoalã cât şi la
limite impuse de unele trãsãturi ale pãrinţilor (ca parteneri ai unitãţii de învãţãmânt).
Cu privire la limite generate de unitatea de învãţãmânt, partenerii şcolii au fãcut referire la: limite
în iniţiativa unora dintre directorii de şcoli, restricţii determinate de numãrul relativ mare de
profesori navetişti, lipsa de interes a unora dintre profesori faţă de colaborarea cu familia,
disfuncţii în comunicarea dintre şcoală şi părinţi, atitudinea ostilă a unora dintre conducerile
şcolilor, lipsa de iniţiativă a şcolii, lipsa de fonduri, lipsa de timp, intervalele orare nepotrivite
pentru şedinţele cu părinţii, schimbările rapide şi diversificate din învăţământ (faţă de care unii
părinţi nu sunt pregătiţi să se adapteze).
Ca limite impuse de pãrinţii înşişi, în cadrul discuţiilor au fost relevate:
- tendinţa unor pãrinţi de a lăsa totul în grija şcolii şi a autorităţilor locale pe fondul mentalitãţii
“etatiste” (“şcoala e a statului, deci statul trebuie să se ocupe”) şi a confuziilor legate de
comunitate şi spiritul comunitar

- lipsa de interes a unora dintre părinţi faţă de educaţia copiilor lor şi faţă de colaborarea cu
şcoala (exprimatã în participarea limitată la şedinţele cu părinţii şi în lipsa de receptivitate faţă
de cererile formulate de către şcoală)
- nivelul slab de pregătire al părinţilor şi situaţia lor economică precară
Referitor la colaborarea şcolii cu comunitatea: conform opiniilor participanţilor la focus-grupurile
organizate - principalele obstacole ţin de - comunicarea disfuncţională dintre şcoală şi autorităţile
locale, interesul scăzut al unora dintre reprezentanţii comunităţii şi al unora dintre consilierii locali
(membrii ai comisiei de învăţământ) faţă de colaborarea dintre şcoală şi comunitate, lipsa de
motivaţie a unora dintre cadrele didactice şi iniţiativa restrânsă a unora dintre directorii de şcoala
faţă de colaborarea dintre şcoală şi comunitate, conflictele din cadrul primăriei cu privire la
repartizarea fondurilor, disfuncţii de comunicare la nivelul şcolii, lipsa de timp, lipsa de fonduri,
divergenţe între reprezentanţii comunităţii şi şcoalã.
În ciuda acestor obstacole, au fost menţionate aspecte legate de suportul material şi financiar
acordat şcolilor de către autorităţile locale.
Chiar dacă colaborarea dintre şcoală şi comunitate se limitează la forme şi
metode “tradiţionale”, această relaţie poate constitui un punct de plecare
pentru extindere şi diversificare în orizontul mediu şi chiar scurt.
Exprimată prin forme de colaborare devenite ”clasice”” şi limitată de restricţiile impuse de săracie
şi mentalitate, relaţia mai sus menţionatã trebuie extinsă şi diversificată în acord cu actualul
context social, economic, educaţional.
B. Prioritãţi şi direcţii
1. 2. 6. STRATEGII
Centrarea asupra elevilor şi a potenţialului de care dispun, extinderea activităţilor
cu caracter educativ, stimularea parteneriatului local centrat pe nevoile elevilor,
implicarea semnificativã a forurilor superioare în stimularea elevilor cu merite şi
aptitudini au fost desemnate ca prioritãţi strategice de cãtre pãrinţi şi
reprezentanţi ai comunitãţii în cadrul unui numãr semnificativ de localitãţi.
Centrarea asupra elevilor şi a potenţialului de care dispun:
- meditaţii acordate elevilor în afara orelor de şcoală, cercuri în cadrul cărora elevii să-şi dezvolte
aptitudinile, activităţi care să îi ajute pe copii să dobândească deprinderi utile pentru viaţă, ore
suplimentare de educaţie civică, excursii ale căror costuri să fie suportate în mod egal de către
familie şi de către stat, activităţi cu caracter practic-aplicativ

Extinderea activităţilor cu caracter educativ:
- creşterea numărului de activităţi extracurriculare şi diversificarea lor, organizarea unor formaţii
muzicale (ethno-dance), cercuri (muzică, teatru), concursuri cu teme educative, competiţii
intraşcolare cu sprijinul autorităţilor locale, promovarea elevilor cu aptitudini speciale,
recompensarea elevilor cu rezultate deosebite
Stimularea parteneriatului local centrat pe nevoile elevilor:
- identificarea şi atragerea resurselor locale în scopul înfiinţării şi susţinerii unor forme de
învăţământ profesional în cadrul localităţii, statuarea unei colaborari între profesori,
autoritatea locală şi părinţi pentru identificarea, dezvoltarea, valorificarea talentelor elevilor;
creşterea colaborării dintre şcoală şi cadrele de poliţie în scopul combaterii delincvenţei
juvenile; organizarea unor activităţi la care să participe toatã comunitatea; introducerea în
curriculum-ul şcolii a unor discipline de interes local (prelucrarea lemnului, creşterea
animalelor); colaborarea cu ONG-rile din localitate
Implicarea mai semnificativã a forurilor superioare în stimularea elevilor cu merite şi
aptitudini:
- organizarea unor excursii finanţate de către MEN, ca modalitate de recompensare
- elaborarea unor broşuri la nivelul inspectoratelor şcolare, care să cuprindă informaţii despre
modalităţile de stimulare a elevilor olimpici/cu rezultate deosebite la învăţătură
1. 2. 7. MANAGEMENTUL ŞCOLII ŞI DEMERSUL DIDACTIC
Dincolo de diversitatea opiniilor, analiza discuţiilor purtate cu elevii şi cu partenerii şcolii a permis
extragerea unor sugestii cu privire la:
- acordarea sprijinului necesar pentru înfiinţarea consiliilor elevilor
- întãrirea exigenţei faţă de elevii indisciplinaţi
- stimularea iniţiativei elevilor şi mobilizarea lor pentru rezolvarea unor probleme ale şcolii
- eficientizarea activităţii consiliilor de părinţi
În vederea ameliorării activităţii cadrelor didactice, elevii, pãrinţii, reprezentanţii comunitãţii care
au participat la focus-grupuri au avansat sugestii referitoare la: motivarea cadrelor didactice,
creşterea flexibilitãţii cadrelor didactice, modernizarea metodologiei, pozitivarea relaţiilor cu elevii
şcolii.
Motivarea cadrelor didactice trebuie realizatã - în opinia subiecţilor - prin: asigurarea dotarii
materiale adecvate pentru buna desfãşurare a activitãţii la clasã şi a materialelor auxiliare

necesare, înfiinţarea unor reţele de transport eficiente pentru profesorii navetişti, creşterea
salariilor profesorilor.
Creşterea flexibilitãţii cadrelor didactice ar trebui sã se exprime - dupã pãrerea subiecţilor - prin:
adaptarea la manuale alternative, folosirea lucrului diferenţiat (în acord cu aptitudinile elevilor cu
care lucrează), organizarea activitãţilor pe grupuri mici în cadrul clasei, adaptarea cantităţii de
informaţie şi a ritmului de lucru la caracteristicile de vârstă ale elevilor.
Modernizarea metodologiei ar trebui sã se reflecte - conform afirmaţiilor subiecţilor - în
diminuarea activităţilor de tip “conspect”, prezentarea unor informaţii din alte surse decât
manualele şcolare, diminuarea dictărilor, multiplicarea numărului de exerciţii/activităţi practice în
cadrul orelor de curs.
Pozitivarea relaţiilor cu elevii ar trebui sã fie generatã de adoptarea stilului
deschis/participativ/interactiv de către toţi profesorii, eliminarea pedepselor corporale aplicate de
unii profesori, consilierea pentru elevii cu probleme.
Cu privire la relaţiile interpersonale şi comunicare, elevii, care au participat la discuţii au
menţionat în mod special:
- importanţa existenţei unor relaţii informale între profesori şi părinţii elevilor
- importanţa întilnirilor informale dintre profesori şi elevi (dincolo de mediul şcolii)
- semnificaţia deosebită a relaţiei dintre elevi şi dirigintele clasei
- importanţa orelor de dirigenţie din punct de vedere interpersonal
În opinia unui număr mare de participanţi la focus-grupuri, calitatea activităţilor desfăşurate de
profesori la clasă ar creşte în mod substanţial în situaţia în care ar fi asigurate condiţiile
adecvate: materiale auxiliare, calculatoare, echipamente.
1. 2. 8. AMELIORAREA DOTÃRII
În opinia tuturor subiecţilor, în vederea asigurării calităţii demersului educaţional, în cadrul şcolilor
rurale trebuie asigurată în cel mai scurt timp o ameliorare a condiţiilor materiale prin dotarea
şcolilor cu: copiator, imprimantă, calculatoare, televizor, casetofon, video, retroproiector,
casete audio şi video, materiale auxiliare pentru toate disciplinele, aparatură specifică
pentru efectuarea experimentelor (fizică, biologie, chimie), jucării muzicale, dotări,
echipament, materiale didactice specifice pentru orele de educaţie fizică, cărţi noi pentru
biblioteca şcolii, mobilier, scaune ergonomice, telefon modern, fax.
Pãrinţii şi reprezenţii şcolii au pus în mod constant accentul pe necesitatea de a
îmbunãtãţii dotarea materialã prin asigurarea de calculatoare, echipamente,
mobilier, cabinete/laboratoare/săli de informatică, materiale auxiliare adecvate şi
moderne, manuale, acces la Internet.

Toate categoriile de subiecţi au pus un accent deosebit pe necesitatea sălilor de
sport, a terenurilor de sport şi a dotării acestor spaţii cu aparate şi echipamente
specifice.
Majoritatea subiecţilor au apreciat cã, pentru asigurarea unui cadru adecvat
desfăşurării demersului educaţional, este necesară îmbunătãţirea unor
dotări/facilităţi care condiţionează starea igienico-sanitară a şcolilor şi starea de
confort a actorilor şcolii (grupuri sanitare, alimentarea cu apã, sisteme de
încălzire).
În acest sens, elevii care au participat la focus-grupuri au propus în prim plan asigurarea unor
condiţii generale de igienã şi confort: renovarea şcolilor, organizarea unor laboratoare,
asigurarea alimentării cu apă curentă, igienizarea grupurilor sanitare, întreţinerea sobelor,
înfiinţarea unui cabinet medical în fiecare şcoală, înfiinţarea unui chioşc, construirea unor
săli de spectacol, amenajarea unor terenuri/săli de sport.
În foarte multe dintre şcoli, crearea unor facilităţi de transport pentru elevii care se deplaseazã
între şcoalã şi casã şi pentru copii care doresc să meargă în oraş pentru vizionari de spectacole a
fost consideratã o prioritate.
Alãturi de realizarea unor reţele eficiente de transport (pentru elevi şi cadre
didactice), care a fost consideratã o prioritate în cadrul unora dintre discuţii a fost
relevatã necesitatea reînfiinţãrii atelierelor şcoalã, care ar putea sã rãspundã
unor nevoi specifice ale învãţãmântului rural.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au propus în foarte multe cazuri suplimentarea fondurilor
MEC pentru renovarea şi dotarea şcolilor.
1. 2. 9. RESURSELE UMANE
Aplicarea unor strategii noi în domeniul resurselor umane a constituit în foarte multe şcoli un
subiect care a prilejuit avansarea unui set larg de propuneri din partea elevilor, pãrinţilor şi
reprezentanţilor comunitãţii care au participat la discuţii.
Legat de cadrele didactice ale şcolilor rurale, elevii au propus:
- asigurarea stabilităţii corpului profesoral şi a numărului necesar de cadre didactice
- recrutarea/selecţia cadrelor didactice exclusiv conform unor criterii de competenţă şi ridicarea
nivelului de exigenţă manifestată de către conducerea şcolii cu privire la alegerea profesorilor
- retragerea din activitatea didactică a profesorilor care nu manifestă interes pentru
şcoală/elevi (sau care sunt depăşiţi de exigenţele procesului de învăţământ) şi angajarea
unor profesori tineri, comunicativi, care să ştie să interacţioneze cu elevii

- pregătirea profesorilor pentru orele de curs, punctualitatea cadrelor didactice, folosirea
materialelor didactice în cadrul orelor
- eliminarea pedepselor comune (pe clasă) şi promovarea unei atitudini deschise, apropiate a
profesorilor în raport cu elevii
În acelaşi sens, pãrinţii şi reprezentanţii comunitaţii au pus în discuţie necesitatea unor strategii
legate de stabilitatea, motivarea şi eficienţa cadrelor didactice: găsirea şi aplicarea unor soluţii
pentru motivarea profesorilor în vederea organizării unor activităţi extraşcolare, identificarea unor
strategii motivaţionale speciale pentru motivarea profesorilor navetişti, rezolvarea problemelor
legate de profesorii suplinitori, atragerea unor cadre didactice competente la nivelul şcolilor,
motivarea profesorilor tineri pentru a rămâne în şcoală/comunitate, identificarea şi angajarea unor
profesori de informatică, nominalizarea/stabilirea unor cadre didactice care să deţină
responsabilitatea identificării eleviilor talentaţi, încadrarea exclusiv cu profesori calificaţi,
încadrarea cu profesori din localitate, instruirea profesorilor în folosirea calculatorului, asigurarea
cadrelor calificate pentru toate disciplinele.
Asigurarea competenţei (înlocuirea profesorilor necalificaţi cu cadre calificate, acoperirea orelor
cu cadre didactice specializate, înlocuirea cadrelor didactice violente sau părtinitoare cu cadre
care pot să reprezinte modele pozitive pentru elevii şcolii, asigurarea specializării/calificării
profesorilor suplinitori) a reprezentat o dominantã în cadrul discuţiilor purtate cu elevi, pãrinţi,
reprezentanţi ai comunitãţii în localitãţile care se confruntã cu aceste probleme.
1. 2. 10. FACILITAREA DEZVOLTÃRII PERSONALE ŞI MULTIPLICAREA
ŞANSELOR
Pentru a multiplica şansele dezvoltării personale a elevilor prin intermediul activităţii şcolii,
participanţii la focus-grup au avansat sugestii referitoare la: dotarea materialã, demersul didactic,
activitãţi extraşcolare, valorificarea potenţialului individual, centrarea pe modernitate.
Îmbunătăţirea dotării şcolii a fost consideratã de majoritatea subieţilor (elevi, pãrinţi,
reprezentanţi ai comunitãţii) ca o condiţie sine qua non pentru dezvoltarea personalã a copiilor
din mediul rural:
-asigurarea accesului elevilor la facilităţi, construirea unor baze sportive, asigurarea materialelor
auxiliare pentru orele de curs, cãrţi noi în cadrul bibliotecilor şcolare, înfiinţarea unor săli de
lecturã pe lângă biblioteca şcolii, asigurarea echipamentelor necesare, acces la Internet,
materiale adecvate pentru laboratoarele şcolii)
Ameliorarea demersului didactic ca strategie de asigurare a dezvoltãrii personale a întrunit un
numãr semnificativ de adeziuni în cadrul discuţiilor purtate:

- organizarea unor grupe mici de lucru în cadrul orelor de clasã (pornind de la interesele şi
aptitudinile elevilor), organizarea unui sistem de meditaţii în cadrul şcolii, introducerea unor
lecţii despre comportamentul în societate, introducerea unor cursuri care să faciliteze
autocunoaşterea, selectarea exclusivă a unor profesori care să reprezinte modele pozitive
pentru elevi
Extinderea activităţilor extraşcolare, cu accent pe activităţile sportive a fost consideratã o cale
pentru facilitarea dezvoltãrii, atât de câtre adulţi, cât şi de cãtre copii:
- concursuri interşcolare pe teme de cultură generală, cursuri despre univers, expoziţii de
desen/pictură, vizite la licee, vizite la viitoare locuri de muncă, vizite la muzee, creşterea
numărului de ore de sport, multiplicarea activităţilor cu caracter sportiv, diversificarea activităţilor
cu caracter sportiv
Încurajarea elevilor cu aptitudini speciale a constituit un leit-motiv în cadrul unui numãr mare
de discuţii centrate pe problematica şanselor şi oportunitãţilor de dezvoltare personalã:
- creşterea numărului de concursuri pentru elevii cu aptitudini speciale, modalităţi de motivare a
elevilor cu aptitudini speciale, recunoaşterea meritelor elevilor cu aptitudini speciale şi/sau cu
rezultate foarte bune în faţa întregii comunităţi de elevi ai şcolii, stimularea elevilor câştigatori ai
diferitelor concursuri prin acordarea unor premii (obţinute din sponsorizãri atrase de profesori şi
părinţi), înfiinţarea unor ateliere de creaţie/cercuri pentru elevii talentaţi/cu aptitudini speciale)
Creştere interesului pentru modernitate - menţionatã ca o prioritate pentru reducerea
decalajului dintre învãţãmântul rural şi cel urban - presupune, în opinia subiecţilor, ore de limba
englezã, ore de informaticã, cursuri despre univers.
În vederea multiplicării şanselor de dezvoltare şi de integrare socio-profesională a viitorilor
absolvenţi, elevii care au participat la focus-grupuri au sugerat:
- identificarea şi dezvoltarea potenţialului individual
- pregătirea pentru statusuri sociale şi pentru integrarea în comunitate
- orientarea şcolară şi orientarea profesională
- pregătirea pentru identificarea şi valorificarea oportunităţilor socio-profesionale
Pentru realizarea acestor obiective, elevii au solicitat în prim plan: îmbunătăţirea dotării materiale,
centrarea demersului educaţional pe identificarea şi valorificarea aptitudinilor, individualizarea
procesului educativ, asigurarea consilierii de către cadre competente.
Din perspectiva şanselor de educaţie şi dezvoltare oferite de şcoală, elevii au propus extinderea
metodologiei interactive centrate pe aplicaţii practice, ameliorarea materialului didactic,
asigurarea cadrelor calificate, comunicarea deschisă între profesori şi elevi.

În ciuda diferenţelor constatate la acest capitol, analiza a reuşit să identifice un
numitor comun: pledoaria elevilor, pãrinţilor, reprezentanţilor comunitãţii
pentru identificarea, dezvoltarea, valorificarea aptitudinilor speciale de care
dispun mulţi dintre copiii şcolilor din mediul rural.
1. 2. 11. IMPLICAREA ELEVILOR
În cadrul discuţiilor, elevii au pus accentul pe necesitatea de a multiplica şi diversifica activităţile
în care ei pot fi implicaţi ca organizatori şi ca participanţi: activităţi pentru îmbunătăţirea dotării
materiale, activităţi de igienizare a şcolii, serbări şcolare, excursii, concursuri pe meserii, gazeta
şcolii, minicercuri literare, echipe sportive, echipe de dansuri, echipe de teatru, activităţi cu
caracter ecologic (plantarea pomilor în folosul comunităţii), colectarea plantelor medicinale,
cercuri de pictură, acţiuni comune cu alte şcoli, ateliere/grupuri mici de lucru pe criterii de
preferinţe şi/sau talente, concursuri între şcoli.
Între aceste acţiuni, copiii au acordat un loc special evenimentelelor care pot fi
organizate de cãtre elevi în condiţiile parteneriatului dintre şcoală şi administraţia
locală.
După părearea elevilor care au participat la focus-grupuri, creşterea implicării lor
în activităţi extracurriculare ar putea constitui un răspuns pentru unele probleme
cu care şcoala se confruntă în prezent.
În vederea creşterii participării elevilor la decizii, copiii au avansat sugestii cu
privire la:
- organizarea elevilor (“pentru a fi luaţi în serios de către adulţi”)
- nominalizarea unui responsabil pentru asigurarea legăturii dintre elevi şi adulţi (comunitate,
părinţi, profesori)
- selectarea unor reprezentanţi ai elevilor care să participe activ/permanent la deciziile
adoptate în cadrul şcolii
- creşterea numărului de informaţii/cunoştinţe despre posibilitatea elevilor de a participa la
decizie (în particular la decizii legate de curriculum)
Alãturi de aceste elemente, implicarea părinţilor în dialogul cu profesorii (pe tema participării
elevilor la activitatea şcolii) şi creşterea gradului de autonomie a elevilor apar - în unele unitãţi
şcolare- ca direcţii de acţiune pentru facilitarea accesului la procesul de decizie.
Organizarea consiliilor elevilor şi elaborarea şi difuzarea unei reviste a şcolii au fost menţionate în
foarte multe şcoli ca prioritãţi pentru facilitarea participãrii şi implicãrii elevilor în activitãţi şi decizii.

1. 2. 12. ŞCOALĂ ŞI COMUNITATE
Pentru îmbunãtãţirea relaţiilor dintre şcoalã şi părinţi şi a intensificării colaborării
lor (inclusiv pentru optimizarea dotãrii), elevii, care au participat la discuţii au
propus, ca linii de prioritate:
- atragerea părinţilor care nu sunt interesaţi de problemele şcolii şi instituirea unor
relaţii permanente între şcoală şi părinţi
- multiplicarea interacţiunilor şi a modalităţilor de intercunoaştere între şcoală şi părinţi
- extinderea colaborării dintre şcoală şi familie dincolo de şedinţele cu părinţii şi de
“fondul clasei” (alãturi de formularea unor cereri clare adresate de către şcoală
părinţilor, cu privire la sprijinul de care şcoala are nevoie)
Pornind de la opiniile, afirmaţiile, sugestiile elevilor pot fi formulate, de
asemenea, priorităţi în domeniul formării cadrelor didactice din mediul rural şi al
factorilor comunitari care ar trebui să fie implicaţi în dezvoltarea educaţiei.
În vederea ameliorării colaborării dintre şcoală şi familie, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au
formulat sugestii orientate către:
- creşterea iniţiativei conducerii şcolilor în sensul implicării părinţilor în colaborare,
asigurãrii unei legãturi constante între părinţi şi conducerea şcolii, multiplicãrii întâlnirilor
dintre părinţi şi conducerea şcolilor, deschiderii tuturor managerilor de şcoli către colaborarea
cu familia
- activizarea consiliilor părinţilor prin creşterea iniţiativei, creşterea implicării, stabilirea unor
responsabilităţi clare
- valorificarea vizitelor prin asigurarea constanţei/periodicităţii vizitelor efectuate de către
cadrele didactice la domiciliul elevilor şi multiplicarea vizitelor efectuate de către
reprezentanţii şcolii la domiciliul părinţilor care nu manifestă interes pentru educaţia copiilor
lor
- extinderea întâlnirilor prin participarea membrilor consiliului de părinţi şi a profesorilor (în
calitate de invitaţi) la şedinţe ale Consiliului local şi prin participarea cadrelor medicale şi/sau
a cadrelor de poliţie la întâlnirile cu profesorii şi cu părinţii
- formularea unor solicitări explicite adresate de către profesori părinţilor cu privire la
colaborarea dintre şcoală şi familie şi convocarea fermã a părinţilor de către şcoala în cazul
în care apar probleme importante
- mobilizarea reciprocă a părinţilor în domeniul colaborării cu şcoala
- stimularea iniţiativei părinţilor prin stimularea implicării în dotarea şcolii, planificarea
activităţilor prestate de părinţi în folosul şcolii în orizontul unui an şcolar/calendaristic,
invitarea la orele de curs, implicarea părinţilor şi în activităţi care privesc direct pregătirea

copiilor lor (versus implicarea exclusivă în probleme de tip administrativ), creşterea numărului
de informări pentru părinţi, organizarea unor acţiuni comune şcoală-părinţi (pentru
identificarea şi atragerea de fonduri), atragerea părinţilor elevilor cu rezultate şcolare slabe.
Alãturi de aceste orientãri cu caracter general, constituirea unor asociaţii, editarea şi diseminarea
unei reviste a şcolii, organizarea unor activităţi (excursii, activităţi sportive, cercuri) la care să
participe şi părinţii care au aptitudini deosebite, reprezintã propuneri care demonstreazã cã la
nivelul unora dintre partenerii şcolii, noi mentalitãţi tind sã se exprime în sugestii pragmatice.
În cadrul discuţiilor centrate pe colaborarea dintre şcoalã şi familie a fost
acordatã o semnificaţie deosebitã Consiliului de părinţi, cãruia ar trebui sã
îi revinã responsabilitãţi legate de: mobilizarea părinţilor care nu manifestă
interes pentru problemele şcolii/elevilor, participarea la procese
decizionale în cadrul şcolii, introducerea unor modalităţi de penalizare sau
cointeresare a pãrinţilor.
Pentru îmbunãtãţirea colaborării dintre şcoală şi reprezentanţii comunităţii, participanţii la focusgrupuri
au emis sugestii orientate către:
- identificarea şi mobilizarea de cãtre autoritãţile locale a unor resurse financiare pentru
remunerarea/motivarea cadrelor didactice (în condiţiile în care aceasta problemă va trece în
responsabilitatea bugetului local)
- participarea, alături de profesori, a unor reprezentanţi ai autorităţii locale la vizitele efectuate
la domiciliul elevilor ai căror părinţi nu manifestã interes pentru educaţia copiilor lor şi pentru
colaborarea dintre şcoală şi familie
- participarea profesorilor şi a membrilor Consiliului de părinţi (în calitate de
invitaţi/colaboratori) la şedinţe ale Consiliului local şi participarea reprezentanţilor autorităţilor
locale la şedinţele Consiliului de părinţi şi la şedinţele cu părinţii
- extinderea colaborării dintre Consiliul de părinţi şi autoritatea locală şi organizarea unor vizite
ale reprezentanţilor comunităţii în şcoli
- colaborarea dintre şcoală şi primărie pentru a informa corect şi complet forurile competente
despre nevoile comunităţii şi cele ale şcolii
Implicarea primăriei (susţinerea activităţilor extraşcolare, dotarea şcolii, rezolvarea problemelor
legate de transportul elevilor, organizarea unor concursuri între şcoli, înfiinţarea unor cabinete
medicale pentru elevi) a fost consideratã o condiţie esenţialã pentru dezvoltarea colaborãrii.
Date fiind realităţile semnalate, precum şi sugestiile formulate de către toate
categoriile de subiecţi (elevi, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii), stimularea
parteneriatului educaţional şi, implicit, creşterea calităţii procesului

educativ ar putea fi facilitate prin organizarea unor acţiuni la care să ia
parte atât actorii şcolii cât şi factorii comunitari.
1. 2. 13. INFORMAREA
O mare parte a subiecţilor cuprinşi în focus-grupuri au afirmat că elevii dispun de
unele informaţii cu privire la şcoala în care învaţă, informaţii pe care le primesc
printr-un evantai de metode devenite ”clasice”.
În acelaşi sens, părinţii şi reprezentanţii comunităţii dispun de un anumit tip de
informaţie cu privire la şcoală, informaţie pe care o primesc printr-o varietate de
metode devenite de asemenea tradiţionale pentru contextul românesc.
Conform datelor oferite de participanţii la focus-grupuri, informarea eficientã a
partenerilor şcolii şi a elevilor sãi poate fi o sursă de ameliorare la nivelul
şcolii, în special în ceea ce priveşte colaborarea cu partenerii şcolii şi
participarea elevilor la activităţi şi decizii.
Informarea elevilor. Atât din perspectiva dezvoltării personale cât şi din punctul de vedere al
participării la procesul decizional, s-a pus accentul pe necesitatea de a ameliora informarea pe
care şcoala o adresează elevilor săi.
În acest domeniu, elevii au propus o diversificare a metodelor de informare şi o
lărgire a tipurilor de informaţie pe care şcoala le asigură pentru elevii săi:
- organizarea unor discuţii mai detaliate în cadrul orelor de dirigenţie şi în cadrul orelor de
educaţie civică
- asigurarea informării elevilor cu privire la realitatea altor şcoli din mediul urban şi rural alãturi
de îmbogăţirea informaţiei despre alte şcoli prin intermediul excursiilor şi vizitelor
- organizarea consiliilor elevilor şi asigurarea informării cu privire la posibilitatea participãrii lor
la procesul de decizie
- elaborarea şi difuzarea revistei şcolii
- folosirea sistematică a careurilor organizate la nivelul şcolii, a calculatoarelor (conectate în
reţea), a difuzoarelor
- lărgirea domeniilor de informare (cuprinderea tuturor aspectelor)
- colaborarea interşcolară în domeniul informării elevilor
Recrutarea unor profesori “non-violenţi”, care să fie capabili să comunice cu elevii, amplificarea
deschiderii “umane” a profesorilor, diminuarea barierelor în comunicare existente la nivelul şcolii,
stimularea deschiderii către comunicare şi cooperare la nivelul cadrelor didactice au fost
menţionate ca factori cruciali în optimizarea informãrii elevilor şi drept condiţii ale implicãrii şi
participãrii.

Informarea adresată pãrinţilor. În vederea ameliorarii informării părinţilor de către şcoală,
participanţii la focus-grupuri au emis sugestii legate de:
- elaborarea şi difuzarea unor reviste/buletine informative ale şcolilor, stabilirea
unui sistem coerent de corespondenţã între şcoală şi părinţi, asigurarea
periodicităţii vizitelor efectuate de către cadrele didactice la domiciliul elevilor
(în special în cazul familiilor problemă)
- organizarea şedinţelor cu părinţii exclusiv în zilele libere (pentru a face
posibilă participarea tuturor părinţilor) extinderea duratei şedinţelor cu părinţii
(peste ½ ore), participarea tuturor cadrelor didactice care predau la o clasă la
sedinţele cu părinţii
- sensibilizarea tuturor părinţilor în raport cu activitatea şcolii şi problemele
şcolii, organizarea unor întilniri ale reprezentanţilor şcolii cu părinţii care nu
manifestă interes pentru problemele/activitatea şcolii şi/sau pentru rezultatele
copiilor, organizarea unor întilniri ale părinţilor care nu manifestă interes
pentru problemele/activitatea şcolii cu membrii ai consiliului local şi cu
reprezentanţii şcolii
- eficientizarea activităţii consiliilor de părinţi
- întocmirea unor rapoarte anuale pe care părinţii să le primească înainte de şedinţa anualã cu
părinţii, întocmirea unor înstiinţări scrise către părinţi
- creşterea initiaţivei şcolii şi a cadrelor didactice faţă de colaborarea cu părinţii, iniţierea din
partea şcolii a unor şedinţe cu agendă deschisă
- stabilirea unui sistem de colaborare între corpul profesoral, consiliul de părinţi şi
reprezentanţii autorităţii locale (pentru realizarea informării părinţilor)
- organizarea unor activităţi comune la care să participe părinţi şi cadre didactice şi a unor
acţiuni extraşcolare cu participarea elevilor, profesorilor, părinţilor
Informarea adresatã reprezentanţilor comunitãţii. În vederea ameliorării informării
reprezentanţilor comunităţii de către şcoală, participanţii la focus-grupuri au
sugerat:
- elaborarea şi difuzarea unor buletine informative ale şcolilor şi instalarea unui post TV local
- organizarea unor şedinţe publice ale consiliului local şi eficientizarea activităţii cadrelor
didactice care sunt şi consilieri locali
- invitarea reprezentanţilor autorităţii locale la şedinţele consiliilor de părinţi şi participarea
reprezentanţilor şcolii în calitate de invitaţi la şedinţele consiliului local

- participarea reprezentanţilor comunităţii, alături de cadrele didactice, la vizitele efectuate la
domiciliul elevilor din familiile cu probleme
- organizarea unor activităţi comune la care să participe reprezentanţii şcolii şi reprezentanţii
comunităţii
Referitor la acest capitol, toate categoriile de subiecţi au propus lărgirea şi
diversificarea informării practicate de către şcoală.
1. 2. 14. SEMINARII DE FORMARE
Pornind de la faptul că, în opinia subiecţilor adulţi, principalele obstacole în
domeniul colaborării dintre şcoală şi reprezentanţii comunităţii ţin de atitudini şi
mentalităţi, cuprinderea actorilor şcolii ca şi a partenerilor comunitari în programe
de formare reprezintă o prioritate.
Elevi. Plecând de la opiniile formulate - în special în cadrul focus-grupurilor organizate cu elevi -
cuprinderea elevilor în cursuri de formare cu caracter interactiv poate fi integrată printre priorităţi.
În cadrul acestor cursuri pentru elevii şcolilor rurale, accentul ar trebui sã cadã asupra unor teme
care să faciliteze: responsabilizarea elevilor, implicarea lor mai puternică în propria lor
formare/dezvoltare, participara lor la procese cu caracter decizional.
Un capitol special în cadrul acestor cursuri ar trebui dedicat Consiliului elevilor şi altor
forme/modalităţi de natură să asigure motivarea, implicarea, participarea copiilor.
Realizarea acestui deziderat se poate asigura fie prin cuprinderea unor reprezentanţi ai elevilor în
seminariile interactive cu adulţii (profesori, părinţi, comunitate), fie prin organizarea unor seminarii
speciale adresate elevilor.
Părinţi. Dat fiind accentul pe care l-au pus diferitele categorii de subiecţi (profesori, directori,
părinţi, reprezentanţi ai comunităţii) pe importanţa consiliilor de părinţi, ar fi binevenită formarea
explicită a membrilor acestor consilii, fie în cadrul seminariilor interactive la care vor participa
repezentanţii şcolii şi cei ai comunităţii, fie prin intermediul unor cursuri speciale.
În conditiile în care vor deţine un set de cunostinţe şi abilităţi specifice, care pot fi
dobândite prin intermediul cursurilor de formare, membrii consiliilor de părinţi pot
funcţiona ca o interfaţă între şcoală şi comunitate, facilitând parteneriatul lor în beneficiul
elevilor din mediul rural.
În acelasi sens, luând în considerare atât disfuncţiile relaţiilor părinţi-copii, cât şi dificutăţile legate
de colaborarea cu familiile “problemă”, este necesară organizarea unor cursuri speciale pentru
aceste teme.

Partenerii şcolii. Cu privire la formarea destinată părinţilor şi reprezentanţilor
comunităţii prin intermediul unor seminarii interactive, în cadrul focus-grupurilor
organizate, s-a constatat:
- interes faţă de aceste programe de formare, manifestat de către participanţii la focus-grupuri
- interes mai puternic manifestat de către reprezentanţii autorităţii locale în raport cu interesul
manifestat de celelalte categorii prezente la discuţii
- diferenţa nivelului de interes pentru programe de formare de la o localitate la alta.
Privind receptivitatea părinţilor şi a reprezentanţilor comunităţii faţă de programele de formare,
este relevant faptul că unele dintre grupuri, care la început şi-au manifestat reticenţa, au dovedit
un grad mare de receptivitate pe parcurs sau în finalul discuţiei.
Eventuala participare la seminarii de formare adresate părinţilor şi reprezentanţilor comunităţii a
fost considerată salutară mai ales de către reprezentanţii autorităţilor locale, care au menţionat -
în unele cazuri - teme prioritare care ar trebui să centreze atenţia şi interesul.
Pentru facilitarea colaborării dintre şcoală şi comunitate este necesară
cuprinderea tuturor partenerilor comunitari, care trebuie sensibilizaţi şi
implicaţi, în programe de formare cu tematici specifice, care au fost
sugerate de către subiecţii cuprinşi în investigaţie.
Pornind de la informaţiile rezultate prin prelucrarea rezultatelor focus-grupurilor,
pot fi selectate teme prioritare pentru programele de formare destinate părinţilor
şi reprezentanţilor comunităţii: parteneriat, dialog, comunicare, elaborare şi
implementare de proiecte.
- rolul şcolii în comunitate; partenerii sociali ai şcolii;
- parteneriatul dintre şcoală şi comunitate; parteneriatul dintre şcoală şi familie
- modalităţi de atragere şi alocare a resurselor; elaborarea proiectelor în parteneriat
- monitorizarea/evaluarea proiectelor în parteneriat
- managementul informaţiei; informarea (domenii, forme, metode)
- formarea şi funcţionarea grupului/echipelor parteneriale; managementul relaţiilor
interpersonale,
- comunicare interpersonală şi interinstituţionalã
Formarea în parteneriat. În sensul stimulării parteneriatului în domeniul educaţiei
este necesară organizarea unor seminarii interactive cu caracter formativ,
seminarii la care să participe: reprezentanţi ai şcolii, reprezentanţi ai părinţilor,
reprezentanţi ai comunităţii.

Pentru ca aceste seminarii să conducă în mod efectiv la dobândirea unor cunostinţe şi abilităţi
care să faciliteze parteneriatul dintre şcoală şi comunitate, tematica lor trebuie să se centreze în
mod prioritar pe obiective şi nevoi comune.

Capitolul 2.
SCHIMBÃRI ÎN ŞCOLILE RURALE - EFECTE ŞI TENDINŢE
(evaluarea impactului)
Analiza datelor obţinute în cea de-a doua etapã a cercetãrii a permis atât
surprinderea unor schimbãri generate de programele de reformã, cât şi sesizarea
unor probleme specifice ale învãţãmântului rural.
Alături de probleme, analiza datelor a scos în evidenţã puncte tari, realizări,
succese, care demonstrează că, în ciuda dificultãţilor severe cu care se
confruntã, şcolile rurale au un potenţial semnificativ de inovaţie, schimbare,
dezvoltare.
2. 1. DIRECTORII UNITÃŢILOR DE ÎNVÃŢÃMÃNT ŞI CADRELE DIDACTICE - analiza
rezultatelor obţinute prin chestionare
2.1. 1.DISTRIBUIREA, ACCESIBILITATEA, UTILIZAREA DOTÃRII MATERIALE
Referitor la distribuirea noilor dotãri – deşi apreciazã într-un procent de 90,6% cã
distribuirea lor a fost eficientã sau foarte eficientã (tab. 46) - directorii de şcoli
semnaleazã unele disfuncţii în acest domeniu.
Din totalul directorilor care semnaleazã acest tip de disfuncţii, 42% au acuzat
probleme legate de transport (tab. 47)
Disfuncţii în distribuirea dotãrii
Nr
Disfuncţii
1 Redistribuirea echipamentului de către şcoala coordonatoare 7,9%
2 Distribuire neechitabilă 2,9%
3 Probleme cu transportul 15,2%
4 Timpul scurt de ridicare a materialelor 1,8%

Plecând de la aceste probleme, 22% dintre directorii de şcoli cuprinşi în
investigaţie au sugerat ca – pentru situaţii similare - distribuirea sã fie fãcutã de
cãtre inspectoratele şcolare, faţa de doar 12% care au optat pentru distribuirea
directã cãtre şcoalã (tab. 45)
În acest context, este relevant faptul cã 14 % dintre subiecţi au pledat pentru o
mai bunã cunoaştere a şcolii şi a nevoilor ei reale, în situaţia în care se
efectueazã distribuiri de dotãri (tab. 45).
Cu privire la amplasamentul noilor dotãri:
- un procent foarte mare de directori şi de cadre didactice au rãspuns cã noile dotãri sunt
plasate în sãlile de clasã şi în laboratoare (tab. 49, tab.77)
- aproximativ 30% dintre subiecţi au afirmat cã elemente de dotare alocate prin program sunt
amplasate în secretariat, cancelarie, cabinetul directorului
- aproximativ 60% dintre subiecţi au identificat elemente de dotare în biblioteca şcolii
Referitor la accesibilitatea noilor dotãri (tab. 50, tab. 78):
- peste 90% dintre directori şi cadre didactice au afirmat accesul corpului
profesoral
- aproximativ 90% din totalul subiecţilor au constatat accesul directorilor de
şcoli
- doar 15,5% dintre directori şi 10% dintre cadrele didactice au rãspuns cã la
noile dotãri au acces şi elevii
În ciuda procentului mic de subiecţi care au afirmat cã elevii au acces direct la
noile dotãri, un numãr foarte mare de directori şi de cadre didactice au arãtat cã
dotãrile sunt folosite pentru toate tipurile de activitãţi care se adreseazã copiilor
şcolii. (tab. 51, tab. 79).
Dacã directorii (93,1%) şi cadrele didactice (92,4%) sunt de acord cu faptul cã
noile dotãri sunt folosite la orele de clasã, pentru restul categoriilor de activitãţi

care utilizeazã dotarea primitã, directorii acordã o pondere mai mare comparativ
cu cadrele didactice (tab. 51, tab. 79).
Diferenţa semnificativã se înregistrezã în cazul activitãţilor manageriale, domeniu
cu privire la care 50,9% dintre directori au susţinut cã folosesc noile dotãri, faţa
de doar 34,9% dintre cadrele didactice.
Utilizarea noilor dotãri (cadre didactice/ directori)
1) Orele de clasă 92,4% 93,1%
2) Activităţi extracurriculare 60,1% 77,3%
3) Activităţi de dirigenţie 55,1% 60,3%
4) Activităţi cu părinţii 28,0% 41,9%
5) Activităţi de formare 38,3% 47,3%
6) Activităţi manageriale 34,9% 50,9%
7) Activităţi cu partenerii sociali 8,9% 16,2%
8) Altele (care) 2,4% 1,4%
9) Nu ştiu 0,5% 0,0%
Din punctul de vedere al valorificãrii noilor dotãri, este semnificativ faptul cã, un
numãr relativ mare de subiecţi au afirmat cã dotarea alocatã prin program este
folositã şi pentru activitãţi manageriale, activitãţi de formare, activitãţi cu pãrinţii.
2. 1. 2. DISFUNCŢII ŞI POSIBILITÃŢI DE OPTIMIZARE
Constatând consecinţele pozitive ale noilor dotãri, directorii şcolilor rurale şi cadrele didactice au
menţionat totuşi lacune şi disfuncţii legate de dotarea materialã alocatã prin program (tab. 52,
tab. 80):
- material didactic insuficient şi număr mic de cărţi adecvate diferitelor clase
- lipsa spaţiilor adecvate (laboratoare, sală de sport, spaţii de depozitare special amenajate) şi
a mobilierului adecvat
- calitatea slabã a dotării (necesitând reparaţii de la început)
- absenţa instrucţunilor de utilizare şi a asistenţei de specialitate
- elemente de dotare care nu corespund cerinţelor programei şcolare

- dificultãţi în asigurarea consumabilelor
- lipsa cadrelor didactice care cunosc operarea pe calculator
- posibilităţi reduse de acces la INTERNET
În cadrul acestor lacune, primul loc îl ocupã caracterul insuficient al dotãrii (în special al
materialului didactic), care întruneşte 12% dintre rãspunsurile cadrelor didactice şi 14,4% dintre
cele date de directorii de şcoli (tab. 52, tab. 80).
Semnalând atât efectele pozitive ale programului de dotare, cât şi lacunele
prezente în acest domeniu, directorii şi cadrele didactice au menţionat în
chestionare un set de posibile mãsuri pentru optimizarea exploatãrii noilor dotãri.
În cadrul acestor mãsuri întrunesc procente semnificative: cursurile de iniţiere pe calculator,
asigurarea spaţiilor adecvate pentru amplasarea dotãrii, asigurarea accesului la pachetele
de informaţie, asigurarea consumabilelor, îndrumarea elevilor pentru folosirea noilor
dotãri, asigurarea accesului la Internet (tab. 53, tab. 81).
Fãrã sã întruneascã procente mari în lista de mãsurilor de optimizare, au mai fost menţionate de
cãtre ambele categorii de subiecţi: utilizarea interdisciplinarã a dotãrilor, legarea calculatoarelor în
reţea (în judeţ), repartizarea judicioasã a dotãrilor pe clase şi laboratoare, completarea dotãrii.
2. 1.3. EFECTELE ÎMBUNÃTÃŢIRII DOTÃRII MATERIALE
Conform afirmaţiilor fãcute de peste 50% dintre subiecţi (consideraţi în
ansamblu) îmbunãtãţirea dotãrii materiale a condus la:
- creşterea performanţelor şcolii şi ameliorarea rezultatelor obţinute de elevi
- folosirea efectivã a materialelor didactice la orele de curs şi îmbunãtãţirea metodelor utilizate
- îmbunãtãţirea activitãţii cadrelor didactice şi a comunicãrii dintre profesori şi elevi
- intensificarea colaborãrii dintre şcoalã şi partenerii sãi comunitari
- implicarea mai activã a elevilor în viaţa şcolii şi creşterea şanselor de dezvoltare personalã
(tab. 54, tab. 82)
La nivelul directorilor şcolilor cuprinse în investigaţie:
- 68,3% au afirmat cã activitatea cadrelor didactice s-a îmbunãtãţit mult şi foarte mult
- 70% au considerat cã a crescut mult şi foarte mult implicarea elevilor în viaţa şcolii

- 60,4% au acordat calificativul ”mult” şi ”foarte mult” creşterii înregistrate de colaborarea şcolii
cu reprezentanţii comunitãţii. (tab. 54, tab. 82)
Deşi doar 37,2% dintre directori cred cã rezultatele şcolare ale elevilor s-au ameliorat, 60,7%
afirmã cã şansele de dezvoltare de care dispun elevii au crescut mult şi foarte mult.
La fel de relevant, un procent relativ mare de directori considerã cã noile dotãri au contribuit puţin
la generarea unor efecte pozitive referitoare la performanţe, îmbunãtãţiri, creşteri, ameliorãri la
nivelul şcolii şi al actorilor sãi.
În acest sens, 52,7% dintre directori acordã calificativul ”puţin” creşterii înregistrate de rezultatele
elevilor şi 44,4% acordã acest calificativ ameliorãrii colaborãrii cu pãrinţii elevilor.
Efectele îmbunãtãţirii dotãrii materiale (directori)
Ca urmare a îmbunãtãţirii dotãrii materiale a şcolii: F.mult Mult Puţin Deloc Nu ştiu Non_R
-performantele şcolii au crescut 4,0% 50,2% 36,8% 0,7% 0,4% 7,9%
-activitatea personalului didactic care activează în 6,9% 61,4% 24,2% 0,4% 0,4% 6,9%
cadrul şcolii s-a imbunătăţit
-s-a înregistrat o îmbunătăţire a metodelor folosite n 8,3% 64,3% 19,5% 0,4% 0,4% 7,2%
cadrul orelor de către profesorii şcolii
-s-a înregistrat o îmbunătăţire a materialelor didactice 14,8% 57,0% 20,2% 0,4% 0,0% 7,6%
folosite în cadrul orelor de clasa
-s-a înregistrat o ameliorare a comunicării dintre 9,0% 57,8% 24,9% 0,4% 0,7% 7,2%
profesori şi elevi
-şcoala dumneavoastră dispune acum de o dotare 1,1% 65,0% 24,9% 2,9% 0,0% 6,1%
materială
-s-a înregistrat un progres în rezultatele şcolare ale 0,0% 37,2% 52,7% 1,4% 1,1% 7,6%
elevilor
-şansele de dezvoltare personală a elevilor, oferite 2,9% 53,8% 34,3% 0,7% 0,7% 7,6%
prin activitatea şcolii, au crescut
-colaborarea dintre şcoală şi părinţii elevilor s-a 5,1% 42,6% 44,0% 1,1% 0,4% 6,9%
ameliorat
-colaborarea dintre şcoală şi autoritaţile locale s-a 11,9% 41,5% 33,6% 6,1% 0,4% 6,5%
îmbunătăţit

-a crescut implicarea elevilor în activităţile şcolii 6,1% 54,9% 31,8% 0,4% 0,0% 6,9%
La nivelul cadrelor didactice:
- peste 60% dintre subiecţi au acordat calificativul ”mult” şi “foarte mult” creşterilor înregistrate
de activitatea cadrelor didactice, metodologiei folosite, utilizării materialelor didactice,
comunicãrii cu elevii şcolii, colaborării cu pãrinţii elevilor
- peste 50% au afirmat cã şansele de dezvoltare ale elevilor au crescut mult şi foarte mult.
În ciuda acestor afirmaţii:
- doar 37,1% dintre cadrele didactice considerã cã rezultatele elevilor s-au îmbunãtãţit mult şi
foarte mult, 55,1% afirmã acordã calificativul ”puţin” şi “foarte puţin” îmbunãtãţirii rezultatelor
elevilor
- 4,9% cred cã rezultatele elevilor nu s-au îmbunãtãţit deloc (ca efect al ameliorãrii dotãrii
materiale).
Peste o treime din totalul cadrelor didactice au acordat calificative slabe creşterilor înregistrate de
performanţele şcolii, activitatea cadrelor didactice, relaţiile cu partenerii şcolii.
Efectele îmbunãţãţirii dotãrii materiale (cadre didactice)
Ca urmare a ameliorãrii dotãrii materiale a şcolii F.mult Mult Puţin Deloc Nu ştiu Non_R
-performanţele şcolii au crescut 3,3% 43,9% 42,5% 1,7% 3,0% 5,6%
-activitatea personalul didactic care activează în 8,8% 53,4% 29,6% 0,5% 2,2% 5,5%
cadrul şcolii s-a îmbunătăţit
-s-a înregistrat o îmbunătăţire a metodelor 9,3% 56,7% 25,0% 0,5% 2,8% 5,7%
folosite în cadrul orelor de către profesorii şcolii
-s-a înregistrat o îmbunătăţire a materialelor 9,8% 49,0% 31,6% 2,2% 1,6% 5,8%
didactice folosite în cadrul orelor de clasă
-s-a înregistrat o ameliorare a comunicării dintre 9,1% 53,7% 29,2% 1,3% 1,4% 5,4%
profesori şi elevi
-şcoala dispune acum de o dotare materială 2,7% 64,3% 25,7% 1,8% 0,7% 4,8%
-s-a înregistrat un progres în rezultatele şcolare 1,8% 35,4% 53,3% 1,8% 2,8% 4,9%
ale elevilor
-şansele de dezvoltare personală a elevilor, 4,1% 48,1% 39,6% 1,4% 1,8% 5,0%

oferite prin activitatea şcolii au crescut
-colaborarea dintre şcoală şi părinţii elevilor s-a 5,7% 43,8% 37,7% 4,2% 2,8% 5,8%
ameliorat
-colaborarea dintre şcoală şi autorităţile locale s- 10,1% 37,0% 32,4% 9,0% 5,4% 6,0%
a îmbunătăţit
-a crescut implicarea elevilor în activităţile şcolii 6,4% 44,6% 38,5% 2,1% 1,4% 7,1%
Efecte relevante. O analizã a efectelor semnificative pe care le-a generat
îmbunãtãţirea dotãrii aratã cã, atât directorii, cât şi cadrele didactice, considerã
cã dotarea a produs consecinţe asupra elevilor, corpului profesoral, relaţiilor cu
comunitatea.
Din perspectiva consecinţelor la nivelul elevilor, îmbunãtãţirea dotãrii a condus la
creşterea:
- interesului pentru învãţãturã şi a motivaţiei în procesul de învãţare
- încrederii în educaţie şi şcoalã
- eficienţei în studiu şi a performanţelor şcolare
- accesului la lecturã
- participãrii la activitãţi curriculare şi extracurriculare
Conform afirmaţiilor fãcute de directori şi de cadrele didactice, utilizarea noilor dotãri a permis:
stimularea creativităţii şi imaginaţiei elevilor, formarea de deprinderi, consolidarea cunoştinţelor
prin lecţii practice (tab. 56, tab. 83).
O importanţã deosebitã a fost acordatã echipamentelor informatice, care au permis atât iniţierea
în utilizarea calculatorului şi accesul elevilor la noile tehnologii informaţionale, cât şi editarea unor
documente care au uşurat efortul copiilor (publicaţii, documente, foi individuale de lucru, fişe de
evaluare).
Ca efect al îmbunãtãţirii dotãrii, la nivelul cadrelor didactice s-au înregistrat ameliorãri şi creşteri
referitoare la:
- interesul personalului didactic pentru activitãţile profesionale
- realizarea obiectivelor prevãzute de programa şcolarã
- evaluarea elevilor

- managementul clasei de elevi
- calitatea procesului didactic
Între efectele relevante ale îmbunãtãţirii dotãrii, cadrele didactice şi directorii de şcoli, au
menţionat: creşterea interesului părinţilor, apropierea unor pãrinţi de şcoalã, îmbunătăţirea
colaborării cu comunitatea locală.
Crearea unor facilitãţi pentru managementul şcolii şi simplificarea activităţii
de secretariat au fost menţionate printre efectele relevante ale noilor dotãri
alocate şcolii prin program.
Pe o scarã a importanţe acordate, directorii şi cadrele didactice considerã cã efectele cele mai
puternice ale noilor dotãri ţin de:
- creşterea calitãţii procesului didactic şi a eficienţei în studiu (49,1% directori, 40% cadre
didactice)
-creşterea motivaţiei/interesului pentru învãţãturã, încrederii în.şcoalã, participãrii active a elevilor
(19,9% directori,11% profesori)
-consolidarea cunoştinţelor prin lecţii practice, formarea de deprinderi, dezvoltarea creativităţii şi
imaginaţiei elevilor (16,25% directori, 13%).
Atragerea de fonduri. Pornind de la necesitatea de a atrage fonduri suplimentare pentru şcoalã,
personalul didactic cuprins în investigaţie a afirmat cã îmbunãtãţirea dotãrii a creat facilitãţi şi/sau
a stimulat deschiderea pentru identificarea unor soluţii în acest domeniu.
În acest sens, atragerea unor noi fonduri pentru şcoalã se poate face -în opinia subiecţilor- prin:
- Confecţionarea şi valorificarea unor obiecte artizanale
- Transformarea unor spaţii auxiliare în locuri de depozitare
- Atragere de sponsorizări
- Discuţii cu factori decizionali din primărie
- Închirieri de spaţii pentru instruirea pe calculator
2. 1 . 4. CONSECINŢE ASUPRA IMPLICÃRII ELEVILOR
Conform rãspunsurilor primite, ameliorarea dotãrii materiale a determinat în primul rând o
schimbare a atitudinii faţa de şcoalã şi cunoaştere: creşterea motivaţiei exprimatã prin participare
activă la ore; dorinţa de a utiliza materialele noi; sporirea gradului de receptare; dorinţă de
cunoaştere crescută; competiţie pentru învăţare (tab. 60, tab. 87).

În acelaşi sens - dupã pãrerea directorilor şi a cadrelor didactice - s-a constatat o implicare mai
activã a elevilor în activitãţile extraşcolare şi o creştere a interesului pentru activităţile de grup
- manifestări şcolare la propunerea consiliului elevilor
- înfrumuseţarea şcolii şi a sălilor de clasă
- cercuri şcolare (cerc de iniţiere pe calculator)
- amenajarea bibliotecii
- realizarea unor materiale ajutătoare (folosind calculatorul)
- publicarea de reviste şcolare
- crearea unei pagini WEB
Cu privire la aceste schimbãri, calculatoarele au avut un impact extrem de puternic, interesul
pentru informaticã şi dorinţa de a echipamentele specifice au determinat motivarea, participarea,
implicarea elevilor în raport cu activitãţi şcolare şi extraşcolare.
Pe fondul implicãrii efective în activitãţi care au folosit noile dotãri, s-a constatat la nivelul elevilor:
creşterea simţului de răspundere faţă de bunurile şcolii, iniţiativă în procurarea de
materiale, implicarea în întreţinerea materialelor.
În opinia unui procent semnificativ de directori (22,7%) şi de cadre didactice (15%), creşterea
motivaţiei, participare activă la ore, dorinţa de a utiliza materialele noi, sporirea gradului de
receptare, dorinţa de cunoaştere crescută reprezintã simptome ale creşterii gradului de implicare
a elevilor în activitate şi în învãţãre (tab. 60, tab. 87).
Creşterea gradului de implicare a elevilor - ca şi ameliorarea relaţiilor cu
partenerii şcolii - este direct legatã de faptul cã unele şcoli au introdus
metode noi pentru informarea mai bunã a elevilor, pãrinţilor,
reprezentanţilor comunitãţii (tab. 57, tab. 84).
Conform afirmaţiilor fãcute de personalul managerial şi didactic, şcolile cuprinse
în investigaţie au introdus metode noi de informare, care fie folosesc noile dotãri,
fie sunt un rezultat al schimbãrilor de atitudine pe care le-au generat
îmbunãtãţirea dotãrii.
- 20% dintre directori şi 10% dintre cadrele didactice au menţionat: prezentarea şi discutarea
informaţiilor; popularizarea prin informări orale; puncte de afişare; afişare în clasă, şcoală,
primărie; publicaţii ale şcolii (“Fluturaşul lunar”, “Foaie de informare lunară”)

- utilizarea calculatorului pentru informare (procesarea de informaţii, fişe de lucru cu elevii,
adrese tipizate, corespondenţa pentru părinţi, invitaţii, felicitări au fost menţionate de 11%
dintre directori şi 4% dintre cadrele didactice)
- participarea reprezentanţilor părinţilor la şedinţele consiliului de administraţie; întâlniri
periodice ale consiliului de administraţie cu reprezetanţii părinţilor şi cu consilierii locali cu
atribuţii legate de şcoală, organizarea în comun a unor activităţi extracurriculare; accesul
elevilor la mijloace moderne de informare (calculator, audio-vizuale) au fost menţionate de
5% dintre subiecţi.
- 8% dintre directori şi 11% dintre cadrele didactice au amintit: întâlniri periodice cu elevi,
părinţi, reprezentanţi ai comunitãţii; mese rotunde; programe de educare adresate părinţilor
şi/sau membrilor comunităţii.
Din perspectiva noilor metode de informare, doar un procent mic de subiecţi
(1,2%) a fãcut referire la: comunicare prin cablu TV; accesul elevilor şi părinţilor
la întreaga baza materială, organizarea unui centru de informare şi documentare
şcolară; cursuri/lecţii organizate în cadrul unui centru de informare; folosirea unor
tehnici de muncă în grup; şedinţe cu consiliul elevilor şi părinţi, consultanţă cu
pãrinţii (tab. 57, tab. 84).
2. 1. 5. CONSECINŢE ASUPRA RELAŢIILOR CU PARTENERII ŞCOLII
Analiza rãspunsurilor primite de la directorii de şcoli şi de la cadrele didactice aratã cã
îmbunãtãţirea dotãrii materiale a determinat atât introducerea unor noi forme de colaborare cu
partenerii şcolii, cât şi o modernizare şi o folosire mai intensã a vechilor metode cunoscute de
şcoalã (tab. 58,59,85, 86).
Din punctul de vedere al schimbărilor produse, este relevant faptul cã - deşi într-un procent relativ
mic - cadrele didactice au menţionat forme noi de colaborare: chestionare, sondaj, teste, discuţii
dirijate adresate pãrinţilor (5,4%); diseminarea unor publicaţii ale şcolii (8,3%), Implicarea
pãrinţilor în probleme administrative şi în luarea unor decizii, participarea părinţilor la întocmirea
regulamentului de ordine interioară şi a curriculelor (3,75%) (tab. 58, tab. 85).
În mod similar, directorii de şcoli s-au referit la aceleaşi capitole în procente relativ apropiate;
3,6%,10%, 6% (tab. 58, tab. 85) .
Forme de colaborare cu pãrinţii (cadre didactice/directori)

1 Implicarea părinţilor în activităţi extracurriculare 10,0% 17,0%
2 Seminarii şi reuniuni cu pãrinţii; asistenţa pãrinţilor la ore, ore de consultanţă
pentru pãrinţi
22% 20,6%
3 Chestionare, sondaj, teste, discuţii dirijate adresate pãrinţilor 5,4% 3,6%
4 Corespondenţă privind activitatea elevilor; diseminarea unor publicaţii ale şcolii 8,3% 10,8%
5 Discuţii cu părinţii, vizite la domiciliu, şedinte comune părinţi-elevi 7,0% 10,1%
6 Implicarea pãrinţilor în probleme administrative şi în luarea unor decizii,
participarea părinţilor la întocmirea regulamentului de ordine interioară şi a
curriculelor
3,7% 6,1%
Cu referire la noile forme de colaborare introduse în relaţia dintre şcoalã şi reprezentanţii
comunitãţii (dupã alocarea noilor dotãri), sunt menţionate atât diferite categorii de întâlniri, cât şi
participarea la acţiuni comune (tab. 59, tab. 86).
Deşi directorii şi cadrele didactice sunt de acord asupra noilor forme de colaborare introduse,
cele douã categorii de subiecţi rãspund în procente diferite la aceastã întrebare.
La nivelul directorilor, pe o scarã a noilor metode, ponderea cea mai mare o ocupã:
- discutarea problemelor şcolii în întâlniri comune (21%)
- invitaţii la activitãţi desfaşurate în cabinetul de informare şi documentare (7,9%)
- participarea reprezentanţilor comunităţii la activităţi extracurriculare (7,2%).
La nivelul cadrelor didactice, aceleaşi modalitãţi întrunesc procentaje diferite: 10%; 3,5%; 5,5%
(tab. 59, tab. 86).
Deşi într-un procent mic (4,3% dintre directori şi 0,3% dintre profesori), sunt menţionate modalitãţi
de colaborare care sunt legate în mod direct de noile dotãri: accesul reprezentanţilor comunităţii
la materialele din dotare; perfecţionarea unor membri ai autorităţii locale în cadrul şcolii (cursuri
de operare pe calculator).
Forme de colaborare cu reprezentantii comunitãţii (cadre
didactice/directori)
1 Intervenţii în consiliul local; participarea directorului la şedinte ale
consiliului local
2 Participarea unui reprezentant al consiliului local la şedinţele consiliului
profesoral
1,2% 6,9%
1,8% 5,1%

3 Participarea reprezentanţilor comunităţii la activităţi extracurriculare 5,5% 7,2%
4 Discutarea problemelor şcolii în întâlniri comune: părinţi, cadre
didactice, comunitate
5 Accesul reprezentanţilor comunităţii la materialele din dotare;
perfecţionarea unor membri ai autorităţii locale în cadrul şcolii (cursuri
de operare pe calculator)
6 Invitaţii la activităţi desfăşurate în cabinetul de informare şi
documentare
10,0 21,3%
0,3 4,3%
3,5% 7,9%
7 Implicarea în acţiuni de ajutorare a elevilor cu probleme sociale 2,4 1,1%
2.1. 6. EFECTELE PROGRAMELOR DE FORMARE
Referitor la cursurile de formare la care au participat, directorii şi cadrele didactice au identificat
un evantai de consecinţe pozitive: viziune modernã asupra procesului didactic, facilitarea
proiectãrii activitãţilor, adaptarea la cerinţele actuale, clarificãri conceptuale şi metodologice.
Analiza rãspunsurilor înregistrate la acest capitol demonstreazã cã:
- organizarea mai bună a activitãţii şi rezultatele mai bune în activitatea profesionalã întruneşte
un numãr semnificativ de procente la nivelul ambelor categorii de subiecţi.
- deşi într-un procent destul de mic, sunt prezente în cadrul listei de efecte aspecte care fac
trimitere directã la elevi (activizarea elevilor, îmbunătăţirea activităţii de orientare şi consiliere,
eficienţa lucrului cu grupe de elevi)
- implicarea în acţiuni de finanţare prin proiecte - ca o consecinţã a formãrii - dispune de un loc
nesemnificativ
Chiar dacã într-un procent mic, sunt prezente rãspunsuri care semnaleazã
efectele formãrii personalului didactic şi asupra reducerii abandonului şcolar (tab.
61, tab. 88).
Într-o proporţie cuprinsã între 35% şi 50%, directorii şi cadrele didactice, considerã cã programele
de formare la care a participat personalul didactic din mediul rural au contribuit mult sau foarte
mult la
- creşterea performanţelor şcolii
- îmbunãtãţirea activitãţii personalului didactic

- ameliorarea metodelor şi materialelor auxiliare folosite de profesorii şcolii
- ameliorarea relaţiilor şi a comunicãrii dintre profesori şi elevi
- pozitivarea climatului socio-afectiv la nivelul şcolii
Într-o proporţie la fel de semnificativã, ambele categorii de subiecţi apreciazã cã
participarea la cursuri de formare se repercurteazã pozitiv asupra colaborãrii
actorilor şcolii cu partenerii instituţiei de învãţãmânt.
Cu referire la elevii şcolii, aproximativ 50% dintre cadrele didactice şi managerii
şcolari considerã cã participarea la cursuri de formare are consecinţe directe
asupra dezvoltãrii personale a copiilor şi asupra implicãrii lor în activitatea şcolii
Peste 60% dintre subiecţii care au rãspuns la chestionare considerã cã participarea la
programele de formare a determinat o deschidere a cadrelor didactice cãtre autoperfecţionare
profesionalã. (tab. 61, tab. 88).
Pe lângã aceste rezultate, care relevã existenţa unui segment didactic care identificã impactul
pozitiv al formãrii, este relevantã prezenţa unui procent semnificativ de rãspunsuri care apreciazã
consecinţele formãrii în termeni de “puţin” sau “deloc” (tab. 61, tab. 88).
La fel de relevante - din perspectiva impactului formãrii - sunt disfuncţiile pe care
cadrele didactice şi directorii de şcoli le-au menţionat cu privire la programele de
formare care le sunt destinate (tab. 62, tab. 89) : deficienţe în informarea
asupra momentului sau a locului de funcţionare, comasarea cursurilor sau
deficienţe legate de program, alegerea unor momente sau zile nepotrivite,
supraîncãrcarea programului sau alocarea unui timp insuficient,
competenţa şi stilul formatorilor, probleme legate de transport, lacune
logistice.
2. 1. 7. PROBLEMATICA SPECIFICÃ
Referindu-se la problemele cu care se confruntã şcolile din mediul rural (tab. 71, tab. 95),
directorii şi cadrele didactice au menţionat:
- probleme generale (scăderea demografică, diminuarea autorităţii şcolii,
lacunele legislative, lipsa de interes a elevilor, creşterea absenteismului şi
abandonului şcolar, scãderea randamentului şcolar

- probleme specifice (folosirea copiilor ca mână de lucru, învăţământul
simultan, lipsa locurilor de muncă pentru părinţi)
În cadrul rãspunsurilor din acest capitol, ocupã o pondere semnificativã
problemele legate de familiile elevilor: scăderea interesului pentru pregătirea
şcolarã datorită imposibilităţii familiilor de a întreţine copiii la un liceu în oraş,
demotivarea pãrinţilor, nivelul de educaţie scăzut, dificultãţi în lucrul cu familii de
rromi, multiplicarea familiilor dezorganizate, implicarea insuficientã a familiei în
viaţa şcolii.
În acelaşi context au fost aduse în discuţie disfunţiile legate de personalul şcolii:
fluctuaţie, calificare, motivaţie, mentalitaţi şi atitudini.
Dotarea materialã a fost menţionatã ca o problemã stringentã şi specificã
(material didactic; mobilier şcolar nesatisfăcător sau deteriorat, starea proastã a
clădirilor şi a spaţiilor de învăţământ, lipsa spaţiilor de învăţământ, lipsa apei
curente, lipsa curentului electric, încălzirea deficitarã, aprovizionarea cu
combustibil).
La aceste probleme se adaugã: lipsa bibliotecii şcolare sau fond insuficient de
carte, penuria de manuale, problemele de transport.
Lipsa mijloacelor moderne de comunicare, care determinã un acces limitat
la informaţie şi informare, a fost consideratã de cãtre subiecţi ca o
problemã serioasã ce greveazã asupra dezvoltãrii şcolii..
Legat de posibilitãţile de îmbunãtãţire a bazei materiale, directorii şi cadrele
didactice au acuzat probleme legate de:
- absenţa totală a investiţiilor în construcţii noi
- insuficienţa fondurilor la bugetul local
- lipsa surselor extrabugetare
pe fondul unor comunitãţi pauperizate şi al sãrãcirii şi demotivãrii familiilor elevilor şcolii (tab. 71,
tab. 95).
2. 1. 8. SOLUŢII PENTRU ŞCOLILE RURALE

Din punctul de vedere al strategiilor care ar trebui promovate pentru rezolvarea problemelor acute
(tab. 66, tab. 91), directorii şi cadrele didactice au avansat o serie de soluţii care fac trimitere
cãtre mãsuri cu caracter general:
- relansarea activităţii economice în mediul rural
- implicarea mai activã a statului/autoritãţilor locale în susţinerea şcolii
- promovarea unei legislaţii pentru prevenirea abandonului
- asigurarea rechizitelor, facilitãţilor, burselor pentru elevii cu situaţie materială precară
- respectarea în fapt a prevederilor de gratuitate reală a învăţământului
- clasificarea unităţior şcolare - de către o comisie independentă - în funcţie de starea
materialã efectivã şi a urgenţei în reabilitarea unităţii şcolare
- redistribuirea unor elemente de dotare (mobilier) prin transferul între şcoli
- distribuirea materialelor de dotare şi cãtre şcolile mici care nu a primit dotãri
- transmiterea cu prioritate în rural a tuturor materialelor informative
În cadrul acestor mãsuri generale, un accent a fost pus asupra strategiilor destinate resurselor
umane, care trebuie sã valorifice şi sã îmbogãţeascã dotarea materialã a şcolii:
- asigurarea cadrelor didactice calificate
- acordarea unor facilităţi cadrelor didactice din mediul rural
- construirea unor locuinţe de serviciu pentru cadrele didactice.
Pentru valorificarea şi dezvoltarea dotãrii materiale, directorii şi cadrele didactice au menţionat -
ca soluţii - antrenarea elevilor în activitãţi şi derularea unor cursuri cu pãrinţii.
Pe lista de prioritãţi au continuat sã rãmânã continuarea programelor de dotare materialã
orientate cãtre: mijloace didactice moderne, ameliorarea construcţiilor şcolare, mobilier,
dotarea cu utilitãţi (apã, curent electric, combustibil), asigurarea spaţiului de învãţãmânt (săli de
clasă, laboratoare, sală de sport), mijloace de comunicare (telefon, fax, internet).
Ameliorarea construcţiilor şcolare, dotarea cu utilitãţi (apã, curent electric, combustibil),
asigurarea spaţiului de învãţãmânt (săli de clasă, laboratoare, sală de sport) au fost
considerate ca prioritãţi de 24,5% dintre directori şi de 16,8% dintre cadrele didactice (tab. 66,
tab. 91).
2. 1. 9. NECESARUL DE DOTARE
Constatând efectele pozitive ale programului de dotare (în particular ale
calculatoarelor alocate şcolii), directorii şi cadrele didactice au formulat cerinţe
legate de continuarea eforturilor orientate cãtre dotarea materialã a şcolilor din
mediul rural.

În acest sens, subiecţii cuprinşi în investigaţie considerã cã şcolile rurale trebuie sã beneficieze
de suplimentãri la toate capitolele de dotare materialã (tab.67, tab. 92).
În cadrul listei de dotãri au fost menţionate atât articole care au fost solicitate în cadrul primei
etape a cercetãrii (calculatoare, copiatoare, telefon, fax, materiale auxiliare, etc), cât şi elemente
inedite: scanner, table de sticlã, mochetã, soft didactic, etc (tab.67, tab. 92).
Între articolele de dotare care au fost indicate de cãtre subiecţi
- calculatoarele au fost menţionate de 41,5% dintre directori şi de 28,4% dintre profesori
- procente ridicate în rãspunsul subiecţilor au fost întrunite de televizor, video, aparaturã audiovizualã
- materialele auxiliare au continuat sã întruneascã un procent semnificativ
Deşi lista nevoilor de dotare acoperã o arie foarte largã, iar procente semnificative sunt întrunite
de diferite elemente de dotare, calculatoarele continuã sã ocupe primul loc pe lista de nevoi
(tab.67, tab. 92).
2.1. 10. FORMARE ŞI PARTENERIAT
Conform afirmaţiilor fãcute de subiecţii cuprinşi în investigaţie, valorificarea şi
dezvoltarea dotãrii materiale primite prin program reclamã atât o pregãtire
adecvatã a resurselor umane ale şcolii cât şi extinderea parteneriatului
dintre şcoalã şi comunitate.
Pentru a putea rãspunde exigenţelor legate de dotarea şcolii şi de parteneriatul educaţional,
personalul didactic trebuie sã parcurgã - în opinia subiecţilor - tematici diversificate, dintre care
unele sunt prioritare: managementul şcolii, managementul clasei, proiectare, relaţii cu familia,
consiliere (tab. 69, tab. 93).
Ca urmare a dotãrii cu calculatoare, atât cadrele didactice, cât şi directorii de şcoli au acordat o
semnificaţie deosebitã cursurilor de informaticã, cãrora le acordã un loc special în cadrul
tematicilor de formare (tab. 69, tab. 93).
Condiţii pentru realizarea parteneriatului (profesori/ directori)
1 Cunoaşterea de către comunitate a problemelor şcolii 15,5% 16,1%
2 Sensibilizarea comunităţii prin colocvii, serbări, expoziţii cu lucrările
elevilor
18,8% 13,0%

3 Cursuri de formare cu membri comunităţii şi autorităţilor locale (primar,
contabil şef, secretarul primăriei, preotul, medicul, poliţist) pe teme
privind implicarea lor în activităţile şcolii
14,1% 5,0%
4 Implicarea în consiliul profesoral, organizarea de activităţi comune 0,7% 1,9%
Pentru realizarea unui parteneriat viabil între şcoalã şi comunitate atât directorii cât şi cadrele
didactice au plasat pe primele locuri cunoaşterea de către comunitate a problemelor şcolii şi
sensibilizarea comunităţii prin colocvii, serbări, expoziţii cu lucrările elevilor (tab. 70, tab. 94).
Prin comparaţie cu aceste soluţii, acţiunile comune desfãşurate cu partenerii şcolii întrunesc
un procentaj redus (tab. 70, tab. 94).

2. 2. ELEVI, PÃRINŢI, REPREZENTANŢI AI COMUNITÃŢII - analiza
rezultatelor obţinute prin focus-grupuri
2..2. 1. IMPACTUL DOTÃRII
A. Schimbãri determinate de îmbunãtãţirea dotãrii materiale asigurate prin programul de
relansare a învãţãmântului rural
Trecând peste diferenţele inerente dintre şcoli, analiza datelor a reliefat schimbãri semnificative
care au fost relevate de câtre un numãr mare de elevi, pãrinţi, reprezentanţi ai comunitãţii.
Dincolo de diversitatea punctelor de vedere, analiza datelor obţinute prin focus-grupuri a
demonstrat cã ameliorarea dotãrii materiale în şcolile rurale a generat reacţii afective pozitive
puternice la nivelul elevilor, creşterea interesului pentru şcoalã şi a motivaţiei pentru învãţare,
creşterea încrederii în raport cu viitorul personal
Atitudinea faţa de şcoalã. Ameliorarea dotãrii materiale a determinat la nivelul
elevilor şi a unora dintre pãrinţi creşterea interesului faţã de şcoalã, preocupãri
pentru dotarea ei, ridicarea pragului de satisfacţie în raport cu şcoala, sporirea
încrederii în unitatea de învãţãmânt.
Pe fondul îmbunătăţirii imaginii unitãţii de învãţãmânt şi a atitudinii elevilor faţã de acestã unitate,
a crescut atât plãcerea cu care elevii vin la şcoalã, cît şi respectul pentru şcoala lor.
În noile condiţii, şcoala a devenit mai atractivã pentru elevi, iar “mersul la şcoalã
nu mai este ca o obligaţie”, ci reprezintã “o plãcere” sau “o bucurie” pentru un
numãr mare de copii.
Creşterea interesului faţã de şcoalã şi faţã de diverse discipline (în mod
particular informatica) - pe fondul schimbãrii percepţiei asupra procesului
educaţional - a determinat - o îmbunãtãţire a motivaţiei pentru învãţãturã
- o multiplicare a intereselor specifice
Ca interese specifice, stimulate prin apariţia unor noi dotãri, au fost menţionate
relativ frecvent: consultarea dicţionarelor primite, activitãţi sportive, activitãţi
extraşcolare.

În unele şcoli, în condiţiile diversificãrii activitãţilor extraşcolare, au fost menţionate ca efecte:
îmbunãtãţirea frecvenţei şcolare a elevilor, prezenţa mai activã la şcoalã, creşterea
participãrii la activitãţile şcolii, creşterea implicãrii în activitãţile şcolare şi extraşcolare.
Accesul la informaticã. Majoritatea subiecţilor, care au participat la discuţii, au
acordat o semnificaţie deosebitã iniţierii în folosirea calculatorului, care este
perceputã ca sursã a ameliorării performanţelor şcolare şi a creşterii
oportunitãţilor de inserţie profesionalã.
Elevii, pãrinţii, reprezentanţii comunitãţii au afirmat cã extinderea accesului la calculator şi
iniţierea elevilor în informaticã reprezintã o schimbare relevantã pentru cã datoritã acestor
echipamente:
- a devenit posibilã efectuarea orelor de informatică
- activitãţile şcolare au devenit mai atractive
- a crescut motivaţia, responsabilitatea, receptivitatea, deschiderea faţã de tehnica
modernã şi faţã de achiziţia noilor cunostinţe
- s-a redus decalajul faţã de şcolile urbane şi au crescut şansele de dezvoltare
personalã prin comparaţie cu şansele copiilor din mediul urban
În unele localitãţi, pãrinţii au afirmat cã cele mai importante sunt calculatoarele pentru cã “elevii
nu mai sunt nevoiţi sã se deplaseze în oraş şi sã plãteascã pentru cursul de informaticã”.
Existenţa tehnicii de calcul la nivelul şcolii a fost perceputã în majoritatea localitãţilor ca element
esenţial în dotarea şcolii şi în schimbarea caracteristicilor ei.
Accesul la informaţie şi aprofundarea înţelegerii. Lãrgirea accesului la
informaţie, achiziţia unor cunostinţe noi (în special în domeniul informaticii),
posibilitatea copiilor de a afla şi de a aplica lucruri noi au fost considerate efecte
semnificative şi imediate în cadrul unui mare numãr de discuţii.
În opinia subiecţilor, creşterea gradului de acces la diferite tipuri de informaţie, care este
acum oferitã prin diverse surse de informare, a avut drept consecinţe principale facilitarea
accesului la cunoştinţe şi stimularea deschiderii faţă de cunoaştere.
Crearea unor posibilitãţi legate de accesul la informaţie şi de lãrgirea cunoştinţelor a stimulat
dorinţa copiilor de a cunoaşte lucruri mai multe şi mai noi “şi a dus la apariţia unor noi subiecte de
discuţie între elevi”

Folosirea în cadrul activitãţilor şcolare a noilor echipamente şi materiale alocate
şcolii a creat condiţii pentru înţelegerea mai bunã a disciplinelor şcolare (în
particular a biologiei, chimiei, geografiei, matematicii).
Considerând cã ameliorarea dotãrii a condus la o îmbunãtãţire a procesului educaţional, mulţi
dintre participanţii la discuţii au semnalat
- asimilarea mai uşoarã, mai exactã, mai rapidã a cunoştinţelor
- creşterea nivelului de cunoştinţe
- îmbunãtãţirea cunoştinţelor elevilor, în mod particular în domeniul informaticii
- facilitarea înţelegerii unor aspecte teoretice
- crearea unor deprinderi noi şi exersarea unor abilităţi
În acest sens elevii au afirmat cã s-a adâncit înţelegerea unor noţiuni, cãci ”una este când auzi şi
alta este când vezi sau poţi sã foloseşti un obiect sau o carte”.
În opinia participanţilor la discuţii, aceste progrese au contribuit la creşterea implicării elevilor în
activitatea şcolii, pe fondul apariţiei unor noi cercuri şi activităţi extracurriculare.
Demersul didactic. În cadrul discuţiilor a fost menţionatã ameliorarea activităţii
la orele de curs datorită folosirii efective a elementelor de dotare primite da către
şcoală.
Folosirea în cadrul orelor de curs a materialului didactic şi a metodelor moderne,
asociatã cu reducerea numãrului de dictãri a determinat îmbunãtãţirea procesului
didactic şi încadrarea orelor în cerinţele programei şcolare.
Ameliorarea demersului didactic (mai puţin sub aspectul metodelor de predare şi
mai mult sub aspectul îmbunãtãţirii materialelor didactice pe care profesorii le
folosesc în cadrul orelor) a fost asimilatã cu “îmbunătăţirea procesului didactic”,
“îmbunătăţirea stilului de predare al profesorilor”, “condiţii mai bune pentru
desfãşurarea orelor”, “uşurarea muncii depuse de profesori” (conform
comentariilor moderatorilor).
În cadrul unora dintre discuţii, subiecţii au afirmat cã desfãşurarea procesului instructiv
educativ în condiţii moderne de dotare a permis: efectuarea unor aplicaţii practice,
folosirea unor metode noi, adoptarea unor noi stiluri de relaţionare interpersonalã,
ameliorarea rezultatelor obţinute de elevi.

În acelaşi context au fost menţionate: evaluarea mai rapidã şi mai obiectivã (datoritã posibilitãţii
de a multiplica testele cu ajutorul copiatorului) şi îmbunãtãţirea procesului educaţional (datoritã
folosirii testelor multiplicate).
În opinia majoritãţii subiecţilor, datoritã faptului cã există materiale de documentare, teste, fişe de
lucru, instrumente de evaluare “elevii pot urmări mai uşor lecţiile”, iar “munca profesorilor a
devenit mai uşoarã”.
Dupã pãrearea elevilor, prin folosirea elementelor de dotare primite de şcoală,
orele de curs au devenit “mai interesante”, sunt “mai atractive”, “se desfăşoară
mai plăcut”.
Generând facilitãţi de lucru atât pentru elevi cât şi pentru cadrele didactice, noile
dotãri au condus la reducerea efortului depus de profesori şi copii, “care nu mai
sunt nevoiţi sã scrie de mânã pentru cã testele pot fi multiplicate la copiator”
Relaţii şi comunicare. În unele dintre şcolile cuprinse în investigaţie s-a
constatat: îmbunătăţirea atmosferei din şcoalã, o comunicare mai bunã între
cadrele didactice şi elevi, îmbunătăţirea relaţiei elev-profesor.
Datã fiind importanţa deosebitã pe care elevii o acordã calculatoarelor, s-a ameliorat în mod
special comunicarea dintre elevi şi profesorii care - utilizând calculatorul şi îndrumându-i pe copii
în acest domeniu - şi-au câştigat respectul şi admiraţia lor.
Sentimente şi autopercepţie. În majoritatea localitãţilor au fost menţionate, ca
efecte relevante:
- surpriza şi bucuria pe care le-au simţit copiii la primirea elementelor de dotare
- bucuria specialã cu care cu care a fost primit materialul sportiv
- plãcerea cu care vin la orele de curs la care sunt folosite noile materiale şi la orele care
erau considerate înainte dificile
- satisfacţia faţã de îmbogãţirea orelor de curs prin folosirea materialelor primite
Alãturi de mândria cã acum “au şi ei ceea ce au şi colegii lor de la oraş” s-a constatat creşterea
optimismului unora dintre copii în ceea ce priveşte viitorul lor.
Pe fondul apariţiei unor oportunitãţi de dezvoltare în majoritatea localitãţilor s-a înregistrat o
creştere a încrederii cu privire la viitorul profesional şi a încrederii în forţele proprii.

Dezvoltare personalã şi oportunitãţi. Din perspectiva dezvoltãrii personale şi a
multiplicãrii şanselor au fost menţionate de cãtre toate categoriile de subiecţi:
- posibilitãţi mai bune în pregãtirea pentru examenul de capacitate
- posibilitatea de a practica diverse sporturi
- şansa elevilor de a învãţa mai repede şi mai bine
- creşterea relativã a şanselor de dezvoltare personalã
- şansele copiilor de a intra în licee din mediul urban
- pregãtire mai bunã pentru viitoarele meserii
Sub raportul multiplicãrii şanselor, a fost menţionatã importanţa diversificãrii
oportunitãţilor pentru ocuparea timpului liber : programe culturale şi artistice,
activitãţi sportive, editarea unei reviste a şcolii, cercuri (informaticã, electronicã,
ţesãtorie), activitãţi de laborator.
Extinderea şanselor sociale şi profesionale ale elevilor (în special datoritã accesului lor la
calculator), a oportunitãţilor lor profesionale şi sociale, a posibilitãţilor de angajare dupa
încheierea şcolarizãrii au fost valorizate ca efecte semnificative în special de cãtre pãrinţi şi
reprezentanţii comunitãţii.
În unele localitãţi a fost sesizatã creşterea performanţelor şcolare şi au fost
exprimate speranţe legate de îmbunătăţirea rezultatelor la examenul de
capacitate (deşi timpul foarte scurt nu a permis un progres semnificativ în
domeniul rezultatelor şcolare).
Facilitãţi. Ca efecte imediate ale îmbunãtãţirii dotãrii materiale, în unele cazuri
au fost identificate
- posibilitatea de a optimiza activitãţi administrative ale şcolii
- eficientizarea lucrãrilor de secretariat (prin folosirea calculatorului)
- diminuarea contribuţiilor bãneşti ale pãrinţilor pentru achiziţionarea unor elemente de
dotare necesare în cadrul orelor de educaţie fizicã.
Economia de timp obţinutã prin multiplicarea testelor de evaluare şi economia de bani pentru
familiile elevilor (datoritã posibilitãţii de a multiplica manualele care nu sunt suficiente ca numãr)
au fost valorizate în mod deosebit în comunitãţile care se confruntã cu probleme financiare
drastice.

B. Relevanţa impactului
Efecte latente. În condiţiile în care una dintre dominantele discuţiilor a fost
decalajul dintre şcolile rurale şi şcolile urbane, s-a menţionat faptul cã “profesorii
şi elevii sunt mai veseli la clasã” şi a sporit interesul lor pentru “felul în care pot fi
aduse şi alte materiale în şcoalã”, mai ales cã acum “a scãzut oarecum diferenţa
faţã de şcolile de la oraş” .
Îmbunãtãţirea dotãrii materiale a fost consideratã ca un progres real pentru
şcoală şi în virtutea faptului cã ea determinã într-o oarecare mãsurã
micşorarea distanţei care desparte şcolile de la ţarã de şcolile de la oraş.
Pe acest fond, chiar dacã nu au sesizat efecte semnificative şi imediate, unii dintre participanţii la
discuţii au fost dispuşi sã se gândeascã la consecinţele pozitive pe care ameliorarea dotãrii le
va determina dupã un interval mai lung:
- creşterea numãrului de elevi care vor promova examenul de capacitate şi a
oportunitãţilor legate de accesul elevilor la forme superioare de învãţãmânt şi de
gãsirea unui loc de muncã (datoritã abilitãţilor legate de calculator)
- realizarea unui echilibru între pregãtirea asiguratã de şcoalã şi cerinţele formulate de
piaţa muncii
- reducerea navetismului sau a migraţiei elevilor cãtre şcolile oraşului, care dispun de
resurse materiale (calculatoare) şi umane (profesori de limbi străine) mai bune.
În acest sens, pentru orizontul de timp mediu şi lung unii elevi, pãrinţi şi
reprezentanţi ai comunitãţii se aşteaptã la o creştere a rezultatelor şcolare şi la o
îmbunãtãţire a performanţelor la examenul de capacitate.
Efecte mediate. Ameliorarea dotãrii a avut efect şi asupra pãrinţilor şi
reprezentanţilor comunitãţii, fiind menţionate în acest sens: creşterea credibilitãţii

de care se bucurã şcoala şi a gradului de satisfaţie în raport cu unitatea şcolarã;
îmbunãtãţirea relaţiei dintre şcoalã şi comunitate (în particular dintre şcoalã şi
pãrinţi), creşterea nivelului de încredere şi de satisfacţie a pãrinţilor în raport cu
perspectivele socio-profesionale ale copiilor lor.
Sesizând cã îmbunãtãţirea dotãrii materiale va avea consecinţe pe termen lung,
mediu şi scurt de care vor beneficia în primul rând elevii, unii dintre partenerii
şcolii au atras atenţia asupra beneficiarilor indirecţi (pãrinţi, comunitate), care vor
resimţi într-o mãsurã sau alta efectele benefice ale programelor de dotare.
Efect imediat. În opinia majoritãţii participanţilor, deşi ameliorarea dotãrii
materiale de care dispune şcoala a avut efecte imediate asupra elevilor din unele
şcoli, consecinţele pozitive asupra rezultatelor şcolare şi asupra dezvoltãrii
personale a copiilor sunt nesemnificative pentru moment, rãmânând doar
previzibile pentru urmãtorul interval.
Majoritatea subiecţilor, fie ei parteneri ai şcolii sau elevi, au fost de acord cu
faptul cã timpul foarte scurt care s-a scurs de la primirea dotãrii şi pânã la
efectuarea investigaţiei nu permite identificarea unor efecte precise şi autentic
relevante generate prin alocarea noilor dotãri.
C. Consecinţe semnificative ale îmbunătãţirii dotării materiale de care dispune şcoala
Opiniile elevilor. Din perspectiva elevilor, cele mai importante efecte ale
ameliorãrii dotãrii materiale ţin de: creşterea accesului la informaţie şi
informaticã, creşterea gradului de înţelegere, schimbarea caracterului orelor de
curs, apariţia unor facilitãţi.

Creşterea accesului la informaţie (conform comentariilor moderatorilor):
- noua dotare materialã “le permite elevilor sã înveţe mai mult, sã fie la curent cu
ce este nou, sã aibã o mai bunã înţelegere a cunoştinţelor. predate (prin
utilizarea hãrţilor, a microscopului etc.) “şi le dã posibilitatea “de a urmări
documentare (video) legate de diferite discipline”
Accesul la informaticã (conform comentariilor moderatorilor):
- dotarea faciliteazã “scãderea numãrului de elevi nevoiţi sã lucreze pe acelaşi
calculator”, “introducerea orelor de informaticã, care anterior nu se ţineau datoritã
lipsei calculatoarelor”, “iniţierea în lucrul pe calculator”
Creşterea nivelulului de înţelegere (conform comentariilor moderatorilor):
-“este mai uşor să înţelegi lecţiile dacă profesorul prezintă experimente cu
ajutorul microscoapelor, echipamentelor de laborator”, iar “folosirea noilor dotări
ale laboratoarelor de specialitate ajută la o mai bună înţelegere a lecţiilor.”
Schimbarea caracterului orelor de curs (conform comentariilor moderatorilor):
- “orele de curs au devenit mai interesante prin folosirea echipamentelor primite”,
“orele se desfăşoară mai uşor” .
Condiţii pentru orele de sport (conform comentariilor moderatorilor):
- “efectuarea orelor de sport în condiţii normale, ore care înainte se ţineau în
condiţii improprii datoritã lipsei dotărilor”, “posibilitatea de a face mai mult sport şi
în condiţii mult mai bune ca înainte”
Crearea unor facilitãţi (conform comentariilor moderatorilor):
- posibilitatea “de a face copii dupã diverse acte necesare în lucrul cu şcoala sau
cu alte instituţii publice ... le permite sã economiseascã din bugetul material

precar al familiei, nemaifiind nevoiţi, de exemplu, sã aducã mingii pentru sport de
acasã sau sã meargã în oraş pentru a putea lucra pe calculator”
Schimbarea percepţiilor şi autopercepţiilor (conform comentariilor
moderatorilor):
- “motivaţia şi interesul pentru şcoalã au crescut” şi încep “sã se simtã ca şi elevii
din şcolile din urban.”
Opiniile pãrînţilor. Discuţiile purtate cu pãrinţii demonstreazã (conform
comentariilor moderatorilor) cã ei acordã o semnificaţie deosebitã faptului cã:
- “a crescut interesul copiilor faţã de şcoalã” şi “mulţi elevi au chef mai mare de învãţat”
- “elevii au materiale didactice mai bune” şi se constatã “o îmbunãtãţire a procesului de
învãţãmânt şi a metodelor de predare”
- “au fost introduse orele de informaticã” prin care “elevii dobândesc cunostinţele necesare de
informaticã”
- “se lãrgeşte accesul la informaţie al elevilor, care va atrage îmbunătăţirea rezultatelor lor
şcolare”
- “a crescut implicarea elevilor atât in activitãţile şcolare, cât şi în cele extraşcolare (activitãţi
culturale şi sportive, cursuri de radio/TV cursuri de ţesătorie, preocupãri pentru editarea
revistei şcolii).
- “copiii au mai multe posibilitãţi de dezvoltare şi învãţare”, iar ”şcoala se apropie ca standard
de şcolile urbane”
Cu referire la dotarea materialã, pãrinţii consideră că şcoala ruralã este încã departe de
standardele şcolilor urbane, dar cã elevii din rural compensează prin “învăţare şi
atitudine” lacunele din domeniul dotãrii.
Pornind de la ideea cã evaluarea efectelor dotãrii este prematurã, foarte mulţi
pãrinţi au afirmat cã “efectele se vor vedea cel mai bine în rezultatele obţinute de
elevi la examenul de capacitate”.
Opiniile reprezentanţilor comunitãţii. În opinia reprezentanţilor comunitãţii,
ameliorarea dotãrii materiale a şcolilor a generat ca efecte semnificative:
- condiţii mai bune pentru desfaşurarea orelor de curs, îmbunătăţirea metodelor de
predare, îmbunătăţirea predãrii la clasă

- introducerea orelor de informaticã prevãzute în programã, introducerea unor ore
suplimentare de informaticã, accesul elevilor la tehnica de calcul, dobândirea unor
cunostinţe elementare de informaticã de cãtre elevi
- îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale elevilor, premise mai bune pentru pregãtirea
examenului de capacitate
- implicarea mai mare a elevilor în activitãţile şcolare şi extraşcolare, responsabilizarea
elevilor
- creşterea interesului elevilor faţã de şcoalã, creşterea încrederii faţã de
şcoalã
În urma discuţiilor purtate, moderatorii au semnalat importanţa pe care reprezentanţii autoritãţilor
locale au acordat-o faptului cã, în urma ameliorãrii dotãrilor materiale “profesorii pot face uz de
material didactic în cadrul orelor de clasă, ceea ce uşurează şi eficientizează procesul de
învăţământ”, “şcoala poate organiza în condiţii decente ore de informatică”, “elevii sunt mai
curioşi (mai ales în ceea ce priveşte utilizarea calculatoarelor) şi mai motivaţi, mai interesaţi de
şcoalã decât erau înainte”, “copiii au mai multe oportunităţi de dezvoltare şi învaţare”.
E. Necesarul de dotare
Starea materialã: menţinerea problemei. Deşi programul de dotare a condus
cãtre îmbunãtãţirea condiţiilor materiale la nivelul şcolilor cuprinse în investigaţie,
elevii, pãrinţi şi reprezentanţii comunitãţii au semnalat faptul cã şcolile rurale
continuã sã se confrunte cu deficienţe serioase în acest domeniu şi cã dotarea
materialã rãmâne slabã în raport cu şcolile urbane.
Chiar dacã subiecţii care au participat la discuţii au menţionat efecte pozitive deja
înregistrate şi au estimat consecinţe pozitive pentru viitor, ei au identificat - ca
principalã problemã a şcolilor din mediul rural - dotarea materialã lacunarã:
deficitul de calculatoare, starea bibliotecilor şcolare, lipsa sãlilor de sport,
deficienţe în dotarea pentru pregãtirea practicã, degradarea terenurilor de

sport, gradul avansat de uzură a mobilierului, deficienţele sistemului de
cabinete şi laboratoare, lipsa materialelor de documentare şi studiu, gradul
de uzură al tablelor, lipsa manualelor şi a cărţilor de specialitate (în special
în cazul limbilor moderne, care ”sunt o raritate în şcolile din mediul rural”).
În multe din localitãţi subiecţii au acordat o atenţie specialã:
- lipsei terenului de sport şi a sãlii de sport care nu permite folosirea eficientã a materialului
sportiv
- deficitului de cãrţi în biblioteca şcolii, în condiţiile în care ”nu toţi pãrinţii au
resurse financiare pentru a cumpãra cãrţi prevãzute în programa şcolarã”.
În opinia multor participanţi, dotarea insuficientã raportatã la numãrul de copii asociatã cu
exploatarea ineficientã a unor dotãri nu permite desfãşurarea unui învãţãmânt de calitate.
Conform afirmaţiilor fãcute de participanţii la discuţii, deficitul de dotare materialã
se referã în foarte multe cazuri la aspecte care necesitã mãsuri mai
cuprinzãtoare decât cele incluse în programul supus analizei (instalaţii de
încãlzire, apã curentã, consolidãri).
În majoritatea localitãţilor investigate, au fost semnalate deficienţe severe legate de: sistemul de
încãlzire, mijloacele de transport pentru elevii şi profesorii navetişti, aspectul claselor,
starea şi amplasarea grupului sanitar, starea edificiilor şcolare, alimentarea cu apã
curentã.
Lipsa apei curente în şcoalã (care determinã o stare de igienã discutabilã) şi
încălzirea sălilor (care genereazã un număr mare de îmbolnăviri) au fost
considerate probleme prioritare în cadrul unui numãr mare de localitãţi.
Nevoi identificate-dotarea necesarã. Din perspectiva copiilor, pentru a rezolva
problemele şcolilor rurale este necesarã continuarea demersurilor îndreptate
cãtre dotare materialã, cu accent pe dotarea informaticã.
În majoritatea şcolilor, ca elemente care ar trebui adãugate la dotarea materialã
actualã, au fost menţionate: materiale didactice pentru toate disciplinele, modele
şi planşe la geometrie, casete educative, casete video cu documentare pe teme
de biologie, geografie, istorie, dotări de laborator (chimie, fizică) echipamente de
sport, calculatoare, televizor, casetofon, video, mobilier.

Alocara unui numãr mai mare de calculatoare (care ar trebui însoţitã de creşterea numãrului
orelor de informaticã, asigurarea cadrelor calificate, accesul la Internet) a fost prezentatã ca o
prioritate în cadrul celor mai multe dintre discuţiile purtate cu elevii.
Asigurarea mijloacelor de transport pentru elevii navetişti
(autocar/microbuz/autoturism) rezolvarea problemelor legate de încãlzirea şcolii,
lucrările de consolidare şi renovare a şcolii au fost considerate prioritãţi din
perspectiva unui învãţãmânt centrat pe calitate.
Rezolvarea problemei ”frigului din şcoalã” - prin instalarea unor sobe cu gaz
sau prin realizarea unui sistem de încălzire centrală - a constituit o dominantã în
cadrul listelor de prioritãţi formulate de elevi.
În foarte multe dintre şcoli, copiii îşi doresc: creşterea şi diversificarea fondului de
carte al şcolii, creşterea numãrului de atlase şi hãrţi, amenajarea terenurilor de
sport şi a sãlilor de sport.
Din perspectiva partenerilor şcolii dotarea cu echipamente şi cu “material didactic mai mult”,
trebuie asociatã în mod obligatoriu cu: lucrãri de renovare şi consolidare, instalaţii de apã
curentã, centralele termice pentru încãlzire, mijloce de transport pentru elevii navetişti.
Pornind de la decalajul care existã între şcolile urbane şi şcolile rurale, unii dintre
pãrinţi - susţinuţi de reprezentanţi ai comunitãţii - au menţionat necesitatea
înfiinţãrii şi dotãrii unor ateliere şcolare pentru meseriile tradiţionale în
mediul rural sau a unor ateliere specializate pentru “arte şi meserii”, pentru
a contribui la creşterea şanselor de inserţie profesionalã a elevilor din
rural.
Pentru rezolvarea problemelor legate de dotare, reprezentanţii comunitãţii au
afirmat cã trebuie adãugate elemente de dotare pentru pregãtirea elevilor în
domeniul circulaţiei rutiere (planşe cu semnele de circulaţie, manule de circulaţie)
şi în domeniul sanitar.
F. Propuneri orientate cãtre folosirea mai eficientã a dotãrii. Principala dorinţã a elevilor
fiind “sã lucreze mult mai mult timp la calculator”, sugestiile lor cu privire la eficienţã şi
eficientizare s-au referit în primul rând la calculatoarele şcolii:
- includerea în programa şcolarã a unui numãr mai mare de ore de informaticã, efectuarea
unor ore de informaticã pe lângã cele incluse în programa şcolarã
- realizarea unor ore de informaticã dedicate în mod special iniţierii în domeniul calculatoarelor

- meditaţii la informatică (pentru că “se face numai o oră pe săptămână şi e multă teorie”)
- posibilitatea efectuãrii temelor pentru acasã pe calculator
- asigurarea accesului liber la calculatoare (după un anumit program, în afara orelor de curs)
- organizarea unor activitãţi extraşcolare care sã implice lucrul pe calculator
- folosirea calculatoarelor şi la alte discipline decât informatica
- atragerea unor profesori bine pregãtiţi în informaticã
- asigurarea unui profesor stabil de informatică cu care elevii să poată face mai multă practică
- conectarea la Internet şi accesul elevilor la Internet
Cu privire la folosirea mai eficientã a altor elemente de dotare materialã alocate şcolii, elevii au
afirmat cã ar fi util sã se asigure:
- vizionarea de filme documentare la orele de diriginţie şi folosirea televizorului şi a
videoplayerului la toate disciplinele
- folosirea noilor elemente de dotare şi în timpul vacanţelor şcolare
- desfãşurarea unor “activitãţi sportive în sala de sport sau în curtea şcolii, dupã orele de
şcoalã (motiv pentru care doresc ca “şcoala sã nu se încuie”)
- creşterea numãrului de activitãţi extraşcolare, care folosesc dotarea şcolii
În vederea asigurãrii unei exploatãri eficiente a echipamentelor, participanţii la discuţie au
considerat utilã organizarea unor cursuri de informaticã pentru profesori şi elevi.
2. 2. 2. IMPACTUL FORMÃRII
Dacã programul de dotare a reuşit sã genereze un anumit impact asupra tuturor
şcolilor investigate, cu privire la programele de formare, impactul nu pare
semnificativ.
O trecere în revistã a informaţiilor referitoare la seminariilor de formare
desfãşurate prin Programul de relansare a învãţãmântului rural demonstreazã cã
aceste seminarii (chiar dacã s-au desfãşurat) nu sunt cunoscute la nivelul
subiecţilor care au participat la focus-grupuri (cu excepţia unor cazuri izolate).
Analiza detaliatã a datelor din localitãţile în care au avut loc discuţii cu elevi, pãrinţi şi
reprezentanţii comunitãţii a demonstrat cã pe fondul informaţiilor lacunare despre demersurile
formative:

- subiecţii cuprinşi în investigaţie nu pot sã estimeze impactul lor
- se menţin convingeri şi atitudini care nu permit deschideri relevante cãtre implicare şi
iniţiativã în sensul susţinerii şcolii
În cazurile în care a existat o informaţie relevantã asupra demersurilor formative:
- subiecţii care au participat la seminarii au menţionat consecinţele lor pozitive
- elevii şi partenerii şcolii au apreciat efectele benefice ale cursurilor adresate personalului
didactic.
În ciuda lipsei de informaţie, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au fost de acord cu faptul
cã ar fi extrem de utilã organizarea unor cursuri de formare atât pentru actorii şcolii, cât şi
pentru partenerii din comunitate.
Conform rezultatelor cercetãrii, strategiile orientate cãtre ameliorarea dotãrii
materiale a şcolilor din mediul rural trebuie asociate cu strategii de formare care
sã se adreseze unor grupuri mixte, incluzând actorii şcolii şi membrii comunitãţii
2. 2. 3. PROBLEMATICA SPECIFICÃ
Deşi programele orientate cãtre îmbunãtãţirea dotãrii au generat progrese la nivelul unitãţilor de
învãţãmânt din mediul rural, aceste unitãţi continuã sã se confrunte cu probleme care fie
greveazã asupra modului în care sunt folosite noile dotãri, fie blocheazã iniţiative şi descurajeazã
eforturi care ar trebui îndreptate cãtre atragerea unor noi dotãri.
Pauperizarea. În majoritatea localitãţilor, elevii, pãrinţii, reprezentanţii comunitãţii
au fãcut referire la fondurile insuficiente de care dispune şcoala pentru:
întreţinere, reparaţii curente, zugrãvit, achiziţionarea mobilierului şcolar
corespunzãtor, construirea unor sãli de sport, amenajarea terenurilor de sport.
În acest context a fost menţionatã sãrãcia pe care o resimt multe dintre familii, sãrãcie care
determinã atât incapacitatea pãrinţilor de a asigura condiţii favorabile activitãţilor de
studiu (haine, cãrţi, manuale, rechizite, condiţii de învãţat), cât şi dificultãţi în acordarea
unui sprijin financiar pentru dotarea şcolii.
Deficitul de cadre. În cadrul discuţiilor purtate şi, în particular, în cadrul
discuţiilor purtate cu pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, au fost semnalate
probleme legate de resursele umane ale şcolii:
- deficitul de cadre didactice calificate, asociat cu numãrul mare de profesori fãrã experienţã
- navetismul profesorilor şi nivelul ridicat al fluctuaţiei cadrelor didactice
- numãrul mare de profesori suplinitori şi insuficienţa personalului auxiliar

Navetismul cadrelelor didactice (care “le împiedicã sã rãmânã dupã orele de curs
pentru activitãţi extraşcolare sau programe de meditaţii”) şi nivelul ridicat al
fluctuaţiei (în mod special în cazul acelor profesori care predau discipline
percepute ca extrem de importante în raport cu examenul de capacitate) au fost
definite ca probleme semnificative în localitãţile rurale care se confruntã cu
aceste fenomene.
Identificând în “salariile mici” ale personalului didactic o sursã serioasã a
demotivãrii sale, participanţii la discuţie au atras atenţia asupra faptului cã
problemele legate de resursele umane ale şcolii au impact direct asupra
valorificãrii şi ameliorãrii bazei materiale de care dispune unitatea de
învãţãmânt.
Pe fondul acestor probleme, au fost identificabile carenţe legate de valorificarea optimã a
dotãrilor existente în cadrul activitãţilor curriculare şi extracurriculare şi de dezvoltarea unor
strategii orientate cãtre atragerea unor noi dotãri.
Disciplina elevilor. În unele dintre şcolile rurale, deteriorarea disciplinei la nivelul elevilor, nivelul
ridicat al absenteismului, tendinţele de abandon şcolar, mentalitatea tinerilor (care nu acordã
educaţiei şcolare o valoare semnificativã), asociate cu lipsa pârghiilor motivaţionale la îndemâna
profesorilor anunţã existenţa unui segment de populaţie şcolarã care nu este cointeresatã în
valorificarea dotãrii materiale şi în proiecte pentru îmbogãţirea ei.
Chiar dacã nu se defineşte ca un act de indisciplinã, ci mai degrabã ca un
fenomen inerent în societãţile moderne, navetismul elevilor are - în opinia
subiecţilor - un impact negativ atât asupra prezenţei la orele de clasã, cât şi
asupra participãrii la activitãţile şcolare şi la programul de meditaţii.
În condiţiile în care “orarul inflexibil al maşinilor de transport determinã un program inflexibil
pentru elevii navetişti” şi nu existã un transport alocat exclusiv actorilor şcolii, este greu de
presupus cã elevii care fac naveta vor dovedi o maximã deschidere cãtre folosirea optimã a
dotãrii materiale şi pentru iniţiative care sã ducã la dezvoltarea ei.
Factori demotivatori. Dupã pãrerea unora dintre subiecţi, învãţãmântul
simultan, caracterul extrem de “solicitant” al programei şcolare, caracterul limitat
al oportunitãţilor de dezvoltare profesionalã, deficienţele din domeniul consilierii

vocaţionale, şansele slabe ale şcolilor rurale de a primi dotãri suficiente şi
corespunzãtoare, rezultatele şcolare slabe (în special la examenul de capacitate)
acţioneazã ca factori demotivatori, blocând iniţiativa care ar trebui sã se
orienteze cãtre identificarea şi aplicarea unor soluţii în domeniul dotãrii.
În unele localitãţi rezultatele şcolare slabe şi performanţele scãzute la examenul de
capacitate au fost identificate atât ca efecte directe ale lacunelor dotãrii materiale, cât şi ca
surse de descurajare a iniţiativelor şi eforturilor în domeniul dotãrii.
“Lipsa” ca dominantã. În cadrul discuţiilor purtate cu elevi, pãrinţi, reprezentanţi
ai comunitãţii s-au fãcut referiri frecvente la ”lipsa, decalajul, dezavantajul,
deficitul de şanse”, care sunt specifice - dupã pãrerea participanţilor - celor mai
multe şcoli din mediul rural.
Elevii au vorbit în mod frecvent despre “lipsa de”: mijloace de transport pentru
elevii navetişti, apã potabilã în şcoalã, încălzire în sălile de curs, calculatoare,
acces la Internet, cărţi actuale în biblioteca şcolii, informare a elevilor în ceea ce
priveşte opţiunile lor ulterioare.
Ca şi în cazul elevilor, unele discuţii purtate cu partenerii şcolii au fost dominate
de acuzarea “lipsei de”: profesori, materiale didactice, dotãri şcolare, facilitãţi,
fonduri, activitãţi extraşcolare, mijloace de transport, rechizite, haine, alimentaţie
adecvatã, condiţii pentru învãţãturã, posibilităţi materiale.
În opinia elevilor şi partenerilor şcolii:
- “lipsa cadrelor didactice calificate” reprezintã o problemã cu un impact negativ
sever asupra calitãţii educaţiei
- “lipsa de bani” - exprimatã în salariile mici ale cadrelor didactice şi în absenţa
unor strategii motivaţionale - întreţine lipsa de profesori şi demotivarea
personalului didactic
- “lipsa de dotare” şi “lipsurile din localitate” acţioneazã şi ele ca factori
demotivatori pentru actorii şcolii şi ca surse serioase pentru menţinerea
decalajului faţã de învãţãmântul urban.

Decalajul. Elevi, pãrinţi, reprezentanţi ai comunitãţii au pus un accent deosebit
pe decalajul dintre şcolile rurale şi şcolile urbane, decalaj pe care ameliorarea
dotãrii materiale a reuşit sã-l reducã, dar nu sã-l şi suprime.
Considerând cã lipsa fondurilor şi a cadrelor calificate sunt principalele probleme
cu care se confruntã şcolile din mediul rural, majoritatea subiecţilor au atras
atenţia asupra decalajului şi asupra dezavantajelor cu care se confruntã copiii de
la sate în domeniul educaţiei şi dezvoltãrii personale.
Conform acestor opinii, învãţãmântul rural oferã şanse mai mici de dezvoltare
pentru elevii sãi şi datoritã unor probleme pe care şcolile le întâmpinã în mod
frcvent: performanţa relativ scãzutã la învãţãturã, absenteismul ridicat al elevilor
care au urmat ciclul primar în alte şcoli, abandonul şcolar al unor eleve care se
mãritã, numãrul mic de elevi în şcolile I-IV, existenţa unor clase simultane,
dificultatea atragerii elevilor din satele îndepartate.
În cadrul unui numãr mare de discuţii, decalajul dintre şcolile urbane şi şcolile
rurale a fost considerat principalul factor responsabil pentru lipsa de
oportunitãţi pe care o întâmpinã elevii din mediul rural.
În opinia subiecţilor, decalajul se menţine şi se adânceşte atât datoritã unor
caracteristici ale învãţãmântului rural, cât şi în virtutea unor particularitãţi ale
populaţiei şcolare de la sate:
- timpul afectat studiului
- lipsa posibilitãţilor de studiu
- obligaţiile elevilor de a munci în gospodãrie sau în agriculturã
Pornind de la aceste aspecte, participanţii au menţionat cã elevii şcolilor din
rural, cuminţi şi supuşi, nu sunt pregãtiţi sã relaţioneze eficient şi sã
reacţioneze corect în contextul urban, chiar în condiţiile în care îşi pot
asigura accesul la licee.
2. 2. 4. STRATEGII DE SOLUŢIONARE

Parteneriat între şcoalã şi comunitate. Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au fost de acord cu
faptul cã pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntã şcolile rurale este necesarã
continuarea eforturilor orientate cãtre atragerea de fonduri asociatã cu stimularea colaborãrii
dintre şcoalã şi comunitate.
Pentru soluţionarea problemelor, participanţii au propus direcţii de acţiune care
fac referire la actorii şcolii şi la partenerii lor: accentuarea comunicãrii dintre
şcoalã şi comunitate pe baza ameliorãrii circulaţiei informaţiilor “prin editarea
unor reviste, broşuri sau prin organizarea unor întâlniri periodice între
reprezentanţii comunitãţii şi şcoalã “.
Implicarea mai mare a pãrinţilor, efortul pãrinţilor de a dota şcoala, participarea pãrinţilor la
reamenajarea şcolii şi la repararea mobilierului, participarea pãrinţilor prin voluntariat la acţiuni
precum repararea şcolii au fost prezentate ca modalitãţi de rezolvare a unor probleme din
domeniul dotãrii.
Conform afirmaţiilor unora dintre subiecţii adulţi, în acelaşi sens ar trebui sã acţioneze
colaborarea şcolii cu comunitatea (în particular cu autoritãţile locale), pe fondul
- mai bunei organizãri a comunităţii
- creşterii veniturilor comunităţii
- identificãrii unor pârghii care să mobilizeze şi să motiveze membrii comunităţii.
În opinia reprezentanţilor comunitãţii, pentru susţinerea parteneriatului (conform comentariilor
moderatorilor):
- “Şcoala ar trebui sã menţinã o continuitate în relaţia cu comunitatea şi sã informeze periodic
comunitatea în legaturã cu noutãţile care apar în şcoalã”
- “Ar fi binevenitã organizarea unor activitãţi extracurriculare de cãtre şcoalã, la care sã fie invitaţi
reprezentanţii comunitãţii (pãrinţi, autoritãţi locale).
- “Ar fi necesarã organizarea unor întâlniri între reprezentanţii şcolii şi reprezentanţii comunitãţii,
în care sã fie dezbătute problemele şcolii şi soluţiile posibile”
- “Cadrele didactice ar trebui sã desfaşoare mai multe ore suplimentare, în
special la materiile la care se susţine examen de capacitate şi la informaticã,
iar pãrinţii ar trebui sã se implice mai mult în problemele şcolii în special prin
activitãţi de voluntariat”
Analiza datelor înregistrate a demonstrat cã în opinia unor reprezentanţii ai
comunitãţii ar fi necesar: “sã se manifeste iniţiative pentru activităţi comune
venite din partea şcolii, sã existe activităţi culturale organizate de către şcoală, sã
se implice cetãţenii din comunã mai mult, sã se implice pãrinţii mai mult, sã se

asigure şi alte programe de dotare, sã se primeascã mai mulţi bani de la buget”
(conform comentariilor moderatorilor).
În opinia pãrinţilor, pentru realizarea unui parteneriat între şcoalã şi comunitate
(inclusiv pentru optimizarea dotãrii materiale), ar fi necesare:
- un numãr mai mare de întâlniri cu pãrinţii, întâlniri între pãrinţi (în care aceştia sã aibã
ocazia sã facã un schimb de pãreri şi experienţe), întâlniri dintre pãrinţi, profesori şi
reprezentanţii comunitãţii
- atragerea câtre şcoală a pãrinţilor elevilor cu probleme şcolare şi/sau sociale
- creşterea implicãrii pãrinţilor în educaţia copiilor şi în activitãţile şcolii
- menţinerea unei legãturi mai strânse între pãrinţi şi şcoalã, (chemarea pãrinţilor la
şcoalã ori de câte ori este nevoie, comunicarea atât a realizărilor cât şi a nevoilor
şcolii, participarea pãrinţilor la activitãţi extraşcolare)
- realizarea unui buletin informativ la nivelul comunei în care toate instituţiile din
comunã (şcoala, primãrie, dispensar, bisericã) sã îşi prezinte activitatea, problemele şi
proiectele de viitor (colectivul de redacţie urmând sã fie format din profesorii şcolii)
În sensul parteneriatului, elevii, pãrinţii, reprezentanţii comunitãţii au sugerat: constituirea unor
organizaţii non-guvernamentale care sã sprijine şcoala, parteneriate cu şcoli din străinătate,
dezvoltarea şi valorificarea legăturilor cu alte localităţi.
Atragerea de fonduri. Pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntã
şcoala (în mod particular a problemelor de dotare) copiii au propus atragerea de
fonduri din diferite surse de finanţare cu caracter local şi central şi mai ales,
găsirea unor sponsori.
Conform afirmaţiilor fãcute de elevi, multe dintre problemele şcolii s-ar putea rezolva prin
atragerea unui numãr mai mare de fonduri şi printr-o mai bunã organizare a activitãţilor şcolii.
La rândul lor, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au afirmat cã, pentru rezolvarea problemelor
şcolilor rurale, ar fi necesarã alocarea unor fonduri substanţiale, identificarea unor sponsori locali
pentru dotarea şcolilor, atragerea de fonduri din diverse surse de finanţare.
Vorbind despre elaborarea şi implementarea unor proiecte care să asigure finanţări suplimentare
pentru dotarea şcolii, unii participanţi au menţionat nevoile legate de accesul mai larg şi mai
rapid la informaţia legatã de proiecte/surse de finanţare şi de implicarea şcolii şi a
administraţiei locale în pregãtirea unor proiecte care sã atragã fonduri ale Uniunii
Europene.

Asigurarea competenţei. Referitor la soluţionarea problemelor şcolii, elevii au
acordat o importanţã specialã competenţei cadrelor didactice şi activitãţii lor: ei
valorizeazã faptul cã numãrul de cadre didactice calificate a crescut, fie ca
urmare a atragerii unor noi profesori, fie prin reducerea fenomenului de migraţie
a profesorilor cãtre şcolile din mediul urban.
În cadrul discuţiei centrate pe identificarea de soluţii, mulţi dintre elevii prezenţi au pus un accent
deosebit pe competenţa unor profesori şi directori de şcoalã, pentru care nutresc afecţiune şi
respect.
În acelaşi timp, copii care au participat la discuţii au afirmat cã pentru asigurarea unui învãţãmânt
de calitate - în condiţiile valorificãrii optime a noilor dotãri - sunt necesare mãsuri orientate cãtre
personalul şcolii: angajarea de cadre cu pregătire de specialitate, atragerea unor cadre didactice
calificate care sã locuiascã în comunã, angajarea de personal auxiliar pentru activităţile de
curăţenie şi întreţinere.
Îmbunãtãţirea dotãrii materiale a şcolii a fost definitã de cãtre unii elevi ca o
modalitate de atragere şi cointeresare a personalului didactic.
În consens cu elevii, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au afirmat cã rezolvarea problemelor
şcolii, multiplicarea şanselor copiilor, valorificarea şi dezvoltarea dotãrii materiale sunt
condiţionate şi de aplicarea unor strategii în domeniul resurselor umane: încadrarea cu
profesori de specialitate, atragerea şi motivarea profesorilor tineri, atragerea unor
profesori bine pregãtiţi, stoparea fluctuaţiei cadrelor didactice.
Preocupaţi în mod special de fluctuaţia profesorilor, pãrinţii şi reprezentanţii
comunitãţii au afirmat cã reducerea acestei fluctuaţii ar contribui la rezolvarea
unora dintre problemele şcolii, inclusiv în domeniul dotãrii materiale.
Pledând pentru “mai mulţi bani pentru profesori” şi “locuinţe de serviciu pentru cadrele didactice
calificate”, subiecţii adulţi au menţionat mãsuri care ar trebui luate la nivelele ierarhice superioare:
calificarea/formarea cadrelor didactice, perfecţionarea cadrelor didactice, titularizarea cadrelor
didactice.

Demersuri formative. Conform afirmaţiilor fãcute de elevi, atribuirea de
calculatoare trebuie asociatã cu forme de pregãtire pentru folosirea lor, iar la
rezolvarea unora dintre problemele şcolii ar contribui “organizarea de cursuri de
informaticã pentru elevi şi profesori”.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii din unele localitãţi au afirmat cã atât problemele generale ale
şcolii, cât şi problemele specifice legate de dotare şi-ar gãsi mai uşor rezolvarea dacã resursele
umane ar beneficia de pregãtire asiguratã prin:
- cursuri pentru cadrele didactice (centrate pe metodele de predare şi pe relaţiile elev-profesor)
- cursuri pentru pãrinţi (centrate pe motivaţie şi pe relaţia dintre familie şi şcoalã)
- cursuri pentru membrii comunitãţii (centrate pe atragerea de fonduri)
În multe dintre localitãţi, pãrinţii s-au aratat interesaţi de cursuri care sã le
permitã ”sã înveţe sã-şi motiveze copiii, sã-i educe, sã le urmãreascã înclinaţiile,
sã-i ajute în organizarea timpului” (conform comentariilor moderatorilor).
În acest sens, au fost propuse cursuri orientate cãtre educarea pãrinţilor, centrate pe: schimbarea
mentalitãţii, motivare, comunicare, relaţii interpersonale, consiliere psihologicã, psihologia
copilului, pedagogie, iniţiere în informaticã, atragere de fonduri, managementul proiectelor.

Factori responsabili. În opinia elevilor, pentru rezolvarea problemelor şcolilor
rurale trebuie sã se facã apel la autoritãţile locale şi centrale (primãrie, guvern,
MEC, preşedinţie), dar în egalã mãsurã la actorii şcolii şi la partenerii sãi din
comunitate (în special pãrinţi).
În opinia subiecţilor adulţi, pentru soluţionarea problemelor - în special a celor legate de dotare -
ar fi necesare: “mai multă atenţie din partea inspectoratului şcolar”, “ajutor din partea statului”,
“sistem diferit de finanţare a şcolilor”, “un sprijin mai mare acordat de MEC” (conform
comentariilor moderatorilor).
Mulţi dintre pãrinţi au afirmat cã principalul responsabil pentru rezolvarea problemelor cu care se
confruntã şcoala este primãria localitãţii care trebuie sã asigure toate resursele necesare pentru
rezolvarea acestor probleme şi cã pentru dezvoltarea dotãrii materiale ar fi necesarã “mai multă
atenţie din partea autorităţilor locale”.
Discuţiile purtate cu pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii asupra unor posibile
soluţii în domeniul dotãrii au demonstrat cã recunoaşterea importanţei dotãrii şi
exprimarea satisfacţiei faţã de ameliorarea ei nu pare sã se asocieze decât în
anumite cazuri cu creşterea iniţiativei la nivelul pãrinţilor şi al reprezentanţilor
comunitãţii.
În unele localitãţi, pe fondul unor răspunsuri evazive, discuţiile au relevat “o stare de izolare şi de
letargie” (conform comentariilor moderatorilor), care au arãtat cã este necesară implementarea
unor programe care să determine participarea la rezolvarea problemelor a celor care cantonează
în pasivitate
În alte localitãţi, în care factorii comunitari sunt deprinşi sã se întâlneascã şi sã
colaboreze între ei - pe fondul unei bune relaţii cu conducerea şcolii - participanţii
au accentuat necesitatea unirii eforturilor celor care pot oferi un sprijin în sensul
susţinerii şcolii şi a elevilor sãi.
Cointeresarea elevilor. Pornind de la premisa cã pentru a stimula elevii sã
respecte, sã valorifice şi sã dezvolte baza materialã, şcoala trebuie sã asigure
cointeresarea lor, copiii au propus:
- efectuarea unor ore suplimentare de pregãtire pentru disciplinele examenului de capacitate
- înfiinţarea unor clase cu profil profesional destinate elevilor care nu promoveazã examenul
de capacitate
- accentuarea îndrumãrii oferite de cãtre şcoalã în domeniul orientãrii şcolare şi profesionale

- multiplicarea acţiunilor extraşcolare, creşterea numărului de concursuri
- înfiinţarea unui radio şcolar
Cointeresarea copiilor prin organizarea unor programe de ore suplimentare (în
special pentru pregãtirea informaticã şi pentru disciplinele examenului de
capacitate) şi prin optimizarea informãrii şi consilierii elevilor au fost desemnate
şi de cãtre unii dintre subiecţii adulţi ca modalitãţi de stimulare a interesului
pentru dotarea materialã şi pentru dezvoltarea sa.
Implicare şi participare. Deşi nu au indicat în fiecare caz soluţii imediate şi
concrete pentru dezvoltarea dotãrii materiale, elevii şi-au manifestat
disponibilitatea de a participa la acţiuni care sã ajute şcoala şi comunitatea în
care trãiesc.
Pentru remedierea unora dintre probleme, copiii au afirmat cã ar fi dispuşi:
- sã participe la repararea şi amenajarea terenului de sport
- sã aranjeze un spaţiu verde în curtea şcolii
- sã editeze cu ajutorul echipamentelor primite o micã revistã, felicitãri, materiale
informative (pentru a sensibiliza pãrinţii şi comunitatea)
- sã organizeze - folosind echipamentul primit - acţiuni sportive la care sã asiste pãrinţi,
membrii din comunitate, reprezentanţi ai autoritãţilor locale, „ca sã vadã şi ei ce elevi
sunt aici şi ca sã ne ajute sã punem şi şcola noastrã la punct, cum e în alte pãrţi”.
În opinia elevilor atragerea părinţilor către şcoală, sensibilizarea lor prin
cunoaşterea efectelor programelor de dotare, organizarea unor activităţi care să
implice copiii şi părinţii, ar putea transforma familiile elevilor în parteneri mai
activi în rezolvarea problemelor de dotare.
Dupã pãrerea lor, atragerea copiilor, pãrinţilor, autoritãţilor locale în efortul de dotare al şcolii
presupune - ca o condiţie sine-qua-non - informarea acestor categorii asupra problemelor
existente şi asupra posibilitãţilor de implicare.
Extrem de legaţi de comunitatea lor şi de tradiţiile sale, foarte mulţi elevi au
afirmat cã soluţiile problemelor şcolii ar trebui sã vinã de la locuitorii comunei şi
au sugerat implicarea mai accentuatã a pãrinţilor şi a autoritãţilor locale în
activitãţile şcolii şi în susţinerea unitãţii de învãţãmânt.

CAPITOLUL 3.
SITUAŢII ŞI CAZURI RELEVANTE
Investigaţia concretã a permis reliefarea unor aspecte semnificative atât din
punctul de vedere al efectelor obţinute prin programele aplicate în învãţãmântul
rural, cât şi din cel al problemelor care rãmîn deschise la nivelul unitãţilor şcolare
3. 1. ŞCOLILE RURALE DUPÃ APLICAREA PROGRAMELOR (situaţia în 20
de unitãţi şcolare)
Analiza situaţiei în 20 de şcoli care au beneficiat de noi dotãri prin Programul de
relansare a învãţãmântului rural aduce clarificãri în domeniul impactului, plasând
acest impact în contextul mai larg al comunitãţii şi chiar al societãţii globale.
ALBEŞTI (Botoşani)
Elevii, care au afirmat cã majoritatea dotãrilor primite sunt folosite în mod
eficient, considerã cã îmbunãtãţirea dotãrii materiale a condus la:
- creşterea gradului de acces la diferite tipuri de informaţie
- înţelegerea mai bunã a disciplinelor şcolare (în particular a biologiei, chimiei, geografiei,
matematicii)
- extinderea accesului la calculator şi iniţierea elevilor în informaticã
- folosirea în cadrul orelor de curs a materialului didactic şi a metodelor moderne (asociatã cu
reducerea numãrului de dictãri)
- încadrarea orelor de sport în cerinţele programei şcolare
Dincolo de aspectele pozitive relevate, în rândul elevilor s-au manifestat şi unele
nemulţumiri legate de: lipsa unei sãli de sport (care face ca saltelele primite sã
nu poatã fi folosite), numãrul mic al orelor de informaticã (care limiteazã accesul

la calculatoare), absenţa conectãrii la Internet, decalajul de dotare în raport cu
şcolile din mediul urban.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, cunoscând în linii mari situaţia dotãrii
materiale, au afirmat cã ameliorarea acestei dotãri a avut ca efect apropierea
şcolii de nivelul unitãţilor din mediul urban.
Referitor la perspectivele profesionale ale viitorilor absolvenţi, participanţii au opinat cã, deşi
dotarea materialã este acum mai bunã, perspectivele elevilor rãmân relativ scãzute în condiţiile în
care resursele financiare ale familiilor nu permit susţinerea materialã pe care o presupune
parcurgerea liceului de informaticã sau a unei facultãţi.
Pornind de la premisa cã efectele ameliorãrii dotãrii se vor face simţite în timp,
pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au manifestat rezerve faţã de posibilitatea de
a estima consecinţele imediate atât asupra progreselor elevilor, cât şi asupra
activitãţii cadrelor didactice.
Cei mai mulţi dintre participanţi au afirmat cã o evaluare a efectelor
ameliorãrii dotãrii este prematurã şi cã şi efectele se vor face simţite pe
termen mediu si lung.
Cu privire la impactul formãrii, elevii au afirmat cã în ultima perioadã au fost realizate cursuri
de iniţiere în informaticã şi cursuri de specializare destinate profesorilor care predau franceza,
româna, chimia, matematica.
Dupã pãrerea elevilor, aceste cursuri au determinat: schimbarea stilului de predare, îmbogãţirea
experienţei profesorilor, creşterea respectului elevilor faţa de cadrele didactice despre care se
ştie cã au urmat aceste cursuri.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au specificat cursuri la care au participat
profesorii şi directorul şcolii: iniţiere în calculatoare, calificare pentru cadrele
didactice, specializare.
În opinia lor, aceste cursuri au dus la îmbunătãţirea stilului şi a metodelor de predare în cadrul
orelor de clasã şi la o adaptare mai rapidã şi mai eficientã a profesorilor la noile manuale şi
programe.
Participanţii au apreciat în mod particular demersul unuia dintre învãţãtori, care “a ţinut ore de
matematicã cu pãrinţi ai elevilor pentru a-i ajuta pe aceştia sã înţeleagã mai bine sarcinile pe care
le primesc elevii şi pentru a-i putea ajuta pe elevi”.

ALBEŞTI (Constanţa)
Elevii, informaţi asupra mãsurilor orientate cãtre dotarea şcolii, au afirmat cã materialele primite
sunt utilizate în cadrul orelor de curs, iar echipamentele - amplasate la vedere - sunt folosite
pentru activitãţile şcolii.
Specificând cã timpul scurt care s-a scurs de la primirea dotãrii nu permite estimarea realã a
efectelelor, copiii au menţionat totuşi rezutate care sunt deja vizibile la nivelul elevilor:
- bucuria cu care au primit materialul sportiv
- plãcerea cu care vin la orele de curs la care sunt folosite noile materiale
- interesul cu care consultã dicţionarele
- mândria cã acum au şi ei ceea ce au şi colegii lor de la oraş
- încrederea mai mare cu care privesc cãtre viitorul lor profesional
În acelaşi sens, folosirea noilor materiale şi echipamente a determinat o ameliorare a comunicãrii
între elevi (pentru cã acum “au lucruri noi şi interesante despre care pot sã povesteascã”), ca şi
între profesori şi elevi (în timpul orelor de clasã).
Dincolo de aceste aspecte pozitive, copiii au insistat asupra faptului cã în raport cu numãrul de
elevi şi cu nevoile şcolii, dotarea primitã rãmâne insufcientã.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, informaţi asupra dotãrii în cadrul şedinţelor cu pãrinţii, în
cadrul şedinţelor de la primãrie, sau prin intermediul copiilor, au pus accent pe caracterul
insuficient al dotãrii de care şcoala beneficiazã.
Cu toate aceste rezerve şi cu menţiunea cã trebuie sã mai treacã o vreme pentru
ca efectele dotãrii sã poatã fi sesizate sub toate aspectele, pãrinţii şi reprezentaţii
comunitãţii au admis cã ameliorarea dotãrii şcolii (chiar în condiţii minimale)
a generat, la nivelul populaţiei şcolare:
- surpriza şi bucuria, care au fost împãrtãşite în faţa fiecãreia dintre familii
- plãcerea de a participa la orele de curs, care erau considerate înainte dificile
- creşterea interesului pentru activitãţi sportive
- creşterea optimismului unora dintre copii în ceea ce priveşte viitorul lor
Afirmând cã acum se constatã o oarecare apropiere de condiţiile de care dispun şcolile din
mediul urban, participanţii au fost de acord cu faptul cã dotarea actualã trebuie îmbogãţitã, mai
ales prin aportul autoritãţilor locale.
Cu privire la impactul formãrii, elevii au menţionat cã unii dintre profesorii lor au participat la
cursuri pentru cadrele didactice care s-au desfãşurat la Constanţa, iar pãrinţii şi reprezentamţii

comunitãţii au arãtat cã sunt la curent cu faptul cã profesorii şcolii participã la cursuri de
specialitate.
BRÃDENI (Sibiu)
Elevii, extrem de interesaţi de dotarea şcolii, au precizat cã:
- au fost utilizate deja de cãtre elevi materialele sportive primite, planşele cu formule de
matematicã, hărţile, dulapurile şi mobilierul şcolar
- au fost mai puţin utilizate materialele auxiliare primite pentru alte discipline (microscoape,
globuri pãmânteşti, cutia cu roci pentru geografie, alte planşe)
- copiatorul alocat a fost deja utilizat pentru multiplicarea testelor
Ca şi în cazul altor şcoli, efectele au fost extrem de dificil de estimat datoritã timpului foarte scurt,
în condiţiile în care au fost necesare şi unele amenajãri:
- dicţionarele primite urmau sã fie amplasate în biblioteca şcolarã care era în curs de
amenajare
- cele 11 calculatoare nu erau încã utilizate (gãsindu-se încã în cutii) pentru cã pe de o parte, a
fost necesarã înlocuirea instalaţiei electrice a şcolii, iar pe de altã parte, o salã specialã
pentru instalarea calculatoarelor se gãsea în curs de amenajare
Cu privire la materialele sportive, care au ocupat un rol special în caracterizarea fãcutã de elevi,
au fost apreciate primirea mingiilor care servesc domenii diferite (fotbal, baschet, volei, handbal)
şi faptul cã echipamentele sportive au fost utilizate atât în cadrul orelor de sport cât şi în cadrul
unor activitãţi extraşcolare cu caracter sãptãmânal.
Deşi au relevat efectele pozitive ale îmbunãtãţii dotãrii materiale, copiii au arãtat cã exploatarea
elementelor de dotare nu este pe deplin eficientã datoritã amânãrii punerii în funcţiune a
calculatoarelor ca şi datoritã faptului cã accesul elevilor la unele dotãri este permis doar în
prezenţa cadrelor didactice.
În virtutea acestor lacune, pe fondul timpului scurt care a trecut, primirea noilor
dotãri nu a determinat schimbãri semnificative în stilul de predare şi în modul de
a relaţiona cu elevii (deşi a condus la facilitarea muncii profesorilor), iar progresul
în domeniul rezultatelor şcolare nu este încã foarte relevant (deşi s-a înregistrat o
îmbunãtãţire).
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, informaţi cu privire la dotarea materialã
alocatã şcolii, au arãtat cã, în urma primirii noilor dotãri, la nivelul elevilor
şcolii:
- a crescut motivaţia, responsabilitatea, receptivitatea, deschiderea faţã de tehnica
modernã şi faţã de achiziţia noilor cunostinţe

- au crescut şansele de dezvoltare personalã (chiar dacã în micã mãsurã) prin
comparaţie cu şansele copiilor din mediul urban.
În opinia unora dintre participanţi efectele ameliorãrii dotãrii ar fi mult mai semnificative dacã toate
materialele primite ar fi folosite în cadrul orelor de curs.
Participanţii au pus un accent special pe mãsurile legate de asigurarea unor
rechizite, care au condus la reducerea unor cheltuieli pe care pãrinţii trebuie sã le
suporte pentru şcolarizarea copiilor şi a generat ameliorarea rezultatelor şcolare
(elevii care foloseau înainte un singur caiet pentru toate disciplinele beneficiazã
acum de rechizite corespunzãtoare cantitativ şi calitativ în raport cu materiile
şcolare).
Cu privire la impactul formãrii, elevii nu au menţionat informaţii despre cursurile de formare
derulate pentru profesori sau adulţi din comunitate, iar pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, deşi
nu deţineau informaţii despre demersuri formative, au arãtat cã ar fi necesarã organizarea unor
cursuri:
- pentru cadrele didactice, indiferent de specializarea lor (în domeniul
informaticii)
- pentru elevi (în domeniul comunicãrii şi cu caracter motivaţional)
- pentru educarea şi motivarea pãrinţilor, în condiţiile în care este tot mai
necesarã colaborarea dintre şcoalã şi familie.
CHIRNOGENI (Constanţa)
Elevii, cunoscând în detaliu elementele de dotare pe care şcoala le-a primit prin
program, au afirmat că ele sunt accesibile fiind folosite efectiv în activităţile
şcolare.
După părerea elevilor, ameliorarea dotării, care îşi va face desigur simţite efectele în timpul anului
şcolar, a determinat deja:
- creşterea interesului elevilor pentru orele de curs
- creşterea nivelului de cunoştinţe prin facilitarea înţelegerii unor aspecte teoretice
- facilitarea procesului de predare şi stimularea comunicării dintre profesori şi elevi în
cadrul orelor de curs
- crearea unor deprinderi noi şi exersarea unor abilităţi

Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, accentuând faptul că intervalul de timp este mult prea
scurt pentru a permite o evaluare autentică a consecinţelor, au afirmat că există totuşi efecte
evidente exprimate în:
- bucuria cu care copiii au primit noile dotãri şi interesul lor crescut faţã de şcoală
- ameliorarea activităţii la orele de curs datorită folosirii efective a elementelor de dotare primite
- posibilitatea copiilor de a afla şi de a aplica lucruri noi
Din perspectiva efectelor, a fost valorizatã în mod special miscşorarea diferenţelor în raport
cu şcolile din mediul urban, ca o consecinţã directã a ameliorãrii dotãrii
Cu privire la impactul formãrii, elevii, care nu aveau informaţii despre seminarii de formare
organizate în cadrul prin program, au afirmat că ele ar fi utile pentru că “oricând este ceva de
învăţat”.
Părinţii şi reprezentanţii comunităţii “au auzit despre seminariile de formare” derulate în cadrul
programului, fãrã a avea informaţii clare asupra lor.
Participând la seminariile de formare care au fost organizate în cadrul programului, preşedinta
Consiliului părinţilor a arătat că aceste seminarii au avut efecte pozitive asupra celor care au fost
implicaţi: încurajarea intercunoaşterii, achiziţia de cunoştinţe noi, exersarea parteneriatului,
exerciţiul proiectării.
În opinia primarului localităţii, astfel de forme de pregătire ar trebui extinse pentru
a cuprinde un număr mai mare de reprezentanţi ai şcolii şi ai comunităţii.
CÃPRENI (Gorj)
Elevii, deţinând informaţii despre dotarea alocatã şcolii şi a sursei ei de
provenienţa, au afirmat cã evaluarea efectelor este dificilã datoritã timpului
scurt care s-a scurs de la primirea noilor dotãri.
Sosirea elementelor de dotare a generat noi aşteptãri, mai ales cu privire la calculatoare, în
condiţiile în care efectul cel mai important a fost facilitarea înţelegerii unor discipline.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, pe fondul unei informãri limitate, au manifestat o atitudine
rezervatã faţa de problemele puse în discuţie.
În condiţiile în care şcoala nu a organizat o informare sistematicã asupra dotãrii alocate prin
program, pãrinţii deţineau informaţii fragmentare, obţinute în cea mai mare parte de la copii, iar
reprezentanţii comunitãţii dispuneau de informaţii strict legate de activitatea lor (contabilitatea
primãriei).

În contextul în care pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii nu au avut informaţii clare
despre dotarea alocatã, precizarea consecinţelor determinate de ameliorarea
dotãrii s-a dovedit extrem de dificilã.
- reprezentanţii comunitãţii şi-au declinat competenţa de a aprecia activitatea şcolii,
performanţele ei şi efectele generate de ameliorarea dotãrii
- pãrinţii nu au constatat nici o îmbunãtãţire în activitatea şcolii şi au afirmat cã şansele de
dezvoltare personalã şi profesionalã sunt limitate şi depind de factori exteriori unitãţii şcolare.
Cu privire la impactul formãrii, elevii nu au menţionat nici un fel de informaţii
cu privire la cursuri de formare, iar pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au
menţionat date sumare legate de participarea directorului şcolii la un curs de
management.
COPALNIC-MÃNÃŞTUR (Maramureş)
Elevii, informaţi asupra noile dotări, au fost interesaţi în mod special de
calculatoare şi de materialele sportive alocate şcolii.
Noile dotãri fiind primite în şcoalã doar cu doua sãptãmâni înainte de data
discuţiei, elevii prezenţi la întâlnire “au fost foarte nesiguri în aprecierea efectelor
pe care noile dotãri le-ar putea avea asupra lor” (conform comentariilor
moderatorilor).
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au fãcut doar anticipãri asupra efectelor care ar putea sã
aparã dupã un interval de timp.
Având în vedere cã mulţi dintre pãrinţii nu deţineau informaţii despre dotarea alocatã şcolii, “o
mamã mai informatã” – datoritã unor legãturi mai strânse cu şcoala - le-a relatat pãrinţilor
prezenţi despre noile elemente de dotare de care unitatea beneficiazã (conform comentariilor
moderatorilor).
Mai informaţi asupra acestei probleme, reprezentanţii comunitãţii erau la curent cu modul în care
au fost distribuite dotãrile de cãtre inspectoratul şcolar.
Comentariile referitoare la importanţa calculatoarelor, de care şcoala dispunea
anterior programului, au relevat interesul deosebit al pãrinţilor pentru aceste
elemente de dotare şi pentru pregãtirea pe calculator.

Cu privire la impactul formãrii, elevii, pãrinţii, reprezentanţii comunitãţii nu au
arãtat cã deţin date despre cursuri sau seminarii de formare destinate adulţilor
din şcoalã sau comunitate.
Participanţii adulţi s-au arãtat foarte curioşi: “în ce ar putea consta aceste cursuri şi care ar fi
modalitatea de a participa la astfel de cursuri ? “ (conform comentariilor moderatorilor).
COROIENI (Maramureş)
Elevii au apreciat ca extrem de binevenite mãsurile în domeniul dotãrii, deşi sunt
conştienţi de faptul că “cele două calculatoare nu sunt suficiente pentru a asigura
tuturor elevilor condiţii decente de practicare a cunoştinţelor teoretice asimilate,
sau că hărţile noi fiind de hârtie, chiar dacă vor fi în continuare folosite cu grijă,
au o viaţă extrem de scurtă” (conform comentariilor moderatorilor)
Dat fiind intervalul scurt care a trecut de la sosirea noilor dotãri,
principalele efecte ale ameliorării bazei materiale nu s-au tradus încã în
rezultatele şcolare obţinute, exprimându-se mai degrabă prin schimbarea
atitudinii pe care elevii o au faţă de şcoală şi creşterea interesului
manifestat de elevi pentru anumite discipline.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, aflaţi într-o bunã relaţie cu şcoala şi cu
personalul sãu, au adus în discuţie aspecte legate de colaborarea comunitarã şi
de instruirea adulţilor.
Conform afirmaţiilor fãcute, în afara celor 2 calculatoare care au fost primite în
urmã cu mai mult de o lună, celelalte elemente de dotare au sosit cu doar 2
săptămâni înainte (“majoritatea nefiind puse încă în funcţiune”).
În aceastã situaţie participanţii la discuţie nu au putut evalua efectele unei dotãri
care nu a fost încã folositã, estimãrile lor s-au tradus doar în aştepãri şi aspiraţii
legate de modernizarea şcolii şi de rezultatele care vor fi probabil obţinute de
copii.
În opinia participanţilor, cel mai important capitol în dotarea şcolii îl
reprezintă calculatoarele, care permit atât efectuarea orelor de informatică

(element principal în dezvoltarea profesionalã a elevilor), cât şi alte
beneficii pentru funcţionarea şcolii şi a instituţiilor din comunitate.
Cu privire la impactul formãrii, elevii, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au
specificat cã nu au cunoştinţã despre cursuri de formare la care sã fi participat
profesorii lor sau adulţii din comunitate.
COLONEŞTI (Olt)
Elevii, aşezaţi frumos pe rânduri “în sala cu hãrţi noi, dar cu bãnci vechi” şi
“neştiind exact dacã au dreptul sã divulge informaţii despre şcoalã”, au fost destul de rezervaţi în
a emite opinii asupra dotãrii şi asupra impactului sãu (conform comentariilor moderatorilor).
Aceastã reacţie s-a datorat probabil şi faptului cã despe dotarea primitã abia de douã sãptãmâni
în şcoalã, elevii deţineau informaţii incomplete:
- exceptând trusa pentru matematicã, copiii nu avuseserã ocazia sã vadã alte materiale sau
echipamente
- singurul elev care era la curent cu existenţa calculatorului şi al copiatorului a fost copilul unui
cadru didactic
În situaţia în care elevii şcolii nu vãzuserã încã elementele de dotare primite şi nu
cunoşteau detalii despre existenţa lor, efectele aneliorãrii nu au putut fi puse în
discuţie nici ca fapt împlinit, nici ca percepţie individualã sau de grup.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, pe fondul unei cunoaşteri parţiale a
mãsurilor îndreptate cãtre ameliorarea dotãrii, au trecut în revistã echipamentele
şi materialele primite şi au fãcut prezumţii de moment asupra efectelor obţinute
prin ameliorarea dotãrii.
În cadrul discuţiilor a fost exprimatã în mod explicit dezamãgirea reprezentanţilor comunitãţii, care
se aşteptau la alocarea unei dotãri mai semnificative.
În contextul în care participanţii la discuţii (în particular pãrinţii) nu cunoşteau
suficient situaţia dotãrii alocate prin program, meritele pentru îmbunãtãţirea
condiţiilor materiale de care dispune şcoala au fost atribuite conducerii judeţene

Cu privire la impactul formãrii, elevii, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii nu au menţionat
informaţii despre demersuri formative derulate prin program, sau despre alte cursuri sau seminarii
de formare.
LĂZAREA (Harghita)
Elevii, care au accentuat faptul cã în raport cu situaţia anterioarã, dotarea şcolii
este acum sensibil mai bună, au afirmat cã
- prin folosirea elementelor de dotare primite de şcoală, orele de curs au devenit mai
interesante
- datorită calculatoarelor activitãţile şcolare sunt mai atractive
- calculatoarele permit efectuarea orelor de informatică, reducând decalajul faţa de
şcolile urbane
Constatând cã şcoala ar avea nevoie de mai multe calculatoare şi de mobilier, elevii au atras
atenţia asupra faptului cã efectele ameliorării dotării sunt greu de sesizat în cadrul unui
interval de timp atât de scurt.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, informaţi prin intermediul şedinţelor cu
părinţii, dar mai ales prin intermediul copiilor, asupra dotării realizate prin
program, au afirmat că este prematur să se facă o evaluare a rezultatelor,
datorită timpului scurt care s-a scurs de la primirea dotării.
În opinia participanţilor prin alocãrile recente, dotarea şcolii s-a îmbunătăţit simţitor faţă de situaţia
anterioară, iar “copiii au mai mult chef să înveţe”.
Constatând că profesorii au lucrat întotdeauna cu mare dăruire şi că relaţia de colaborare cu
şcoala a fost bună şi înainte de primirea noilor dotări, participanţii la discuţii au fost de acord cu
faptul că în urma ameliorării condiţiilor materiale şansele de dezvoltare ale copiilor au
crescut.
Menţionând cã, în ciuda îmbunãtãţirilor realizate, dotarea şcolii rămâne extrem de redusă în
comparaţie cu alte şcoli, cei prezenţi la întâlnire au pus accent pe decalajul foarte mare între
şcolile din mediul urban şi şcolile din mediul rural.
Dupã opinia participanţilor, acest decalaj se repercutează negativ asupra şanselor copiilor de a
accede la licee mai bune după terminarea şcolii generale.
Cu privire la impactul formãrii, elevii, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii nu au menţionat
informaţii despre cursuri sau seminarii de formare, dar subiecţii adulţi au afirmat că ar fi extrem

de necesară organizarea unor seminarii educative orientate către pregătirea pentru dezvoltare
comunitară.
OPTAŞI (Olt)
Elevii, informaţi asupra dotãrilor primite de cãtre şcoalã, au constatat cã
ameliorarea condiţiilor materiale se repercuteazã în primul rând asupra modului
de desfãşurare a orelor de clasã.
Afirmând cã pentru pregãtirea corespunzãtoare a elevilor, calculatoarele au un rol hotãrâtor,
copiii au pus accent pe necesitatea de a asocia alocarea unor calculatoare cu pregãtirea
sistematicã pentru folosirea lor.
Chiar dacã au admis importanţa dotãrii materiale şi a modului în care se desfãşoarã orele de
clasã, elevii considerã cã rolul precumpãnitor în pregãtirea pentru examane (capacitate,
bacalaureat) revine totuşi studiului individual.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, informaţi asupra noilor dotãri primite de
şcoalã în cadrul programului, participanţii la discuţii au arãtat cã:
- deşi elementele de dotare primite sunt utile procesului de învãţãmânt, dotarea alocatã nu
rãspunde exact prioritãţilor şcolii
- disfuncţiile de comunicare dintre şcoalã şi inspectorat au generat disfuncţii în distribuirea
elementelor de dotare
- impactul este slab datoritã faptului cã persistã probleme legate de mobilier şi de încãlzire
- evaluarea impactului este dificilã datoritã timpului scurt care a trecut de la distribuirea
elementelor de dotare.
Participanţii au semnalat faptul cã dotãri care fuseserã iniţial destinate şcolii au
fost alocate unei alte şcoli, datoritã faptului cã inspectoratul şcolar nu a putut
contacta telefonic şcoala, comuna neavând centralã telefonicã automatã.
Cu privire la impactul formãrii, elevii au oferit date doar despre cursuri pentru folosirea
calculatoarelor, fãrã a putea decela efecte ale acestor cursuri.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au menţionat date cu privire la cursuri de formare organizate
în afara localitãţii la care au participat profesori ai şcolii.
Chiar cu privire la aceste cursuri, participanţii nu au putut oferi detalii despre tematicile sau
despre impactul pe care l-au avut asupra performanţelor obţinute de cãtre unitatea şcolarã.

ONEAGA (Botoşani)
Elevii, interesaţi în mod special de iniţierea în informaticã şi informaţi asupra
dotãrii alocate şcolii prin program, au afirmat cã doar o parte a acestora sunt
folosite efectiv: lipsa unei sãli de sport nu pemite folosirea saltelelor primite,
elementele de dotare alocate pentru laboratoare (fizicã, chimie, biologie) sunt
încã neutilizate, numãrul mic de ore prevãzute de programa scolarã nu permite
pregãtirea realã pentru calculator.
Dincolo de aceste deficienţe, elevii au indicat cosecinţe pozitive ale ameliorãrii dotãrii
materiale:
- introducerea orelor de informaticã, care permit iniţierea pe calculator
- folosirea testelor multiplicate pe calculator, care faciliteazã o pregãtire mai bunã
pentru examenul de capacitate
- posibilitatea de a practica diverse sporturi (baschet, fotbal, handbal) datoritã mingiilor
noi
Copii au menţionat şi reducerea cheltuielilor fãcute de pãrinţi pentru pregãtirea
pe calculator (o parte dintre copii se deplasau la Botoşani şi urmau cursuri plãtite
pentru iniţiere în informaticã)
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au menţionat faptul cã evaluarea
impactului programului de dotare este prematurã şi cã efectele pozitive se vor
produce probabil în timp.
În acelaşi timp, ei au fost de acord cu faptul cã unele consecinţe pozitive s-au fãcut deja
simţite:
- posibilitãţi mai bune în pregãtirea pentru examenul de capacitate, datoritã folosirii testelor
multiplicate cu ajutorul copiatorului
- iniţierea elevilor în lucrul cu calculatorul în cadrul orelor de informaticã
- posibilitatea de a practica diverse sporturi (fotbal, handbal, baschet) în cadrul orelor de sport
În orizontul de timp mediu şi lung, participanţii au estimat creşterea
performanţelor şcolare ale elevilor şi îmbunãtãţirea rezultatelor la examenul de
capacitate.

Cu privire la impactul formãrii, elevii, informaţi asupra faptului cã trei dintre profesorii lor
(matematica, istorie, educaţie tehnologicã) au urmat cursuri de iniţiere în folosirea calculatorului,
au arãtat cã participarea la acestor cursuri a permis profesorilor sã transmitã noi noţiuni elevilor şi
sã-şi diversifice stilul şi metodele de lucru.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, considerând cã prin intermediul programului
a fost realizatã pregãtirea în informaticã a unor profesori din şcoalã, au apreciat
cã
-profesorii care au participat la cursuri şi-au îmbunãtãţit stilul şi metodele de lucru cu copiii
-ar fi foarte util ca un numãr mai mare de profesori ai şcolii sã fie iniţiaţi în
folosirea calculatorului.
PÃTARLAGELE (Buzãu)
Elevii, informaţi asupra dotãrii alocate şi asupra modului în care ea va fi
amplasatã şi folositã, au arãtat cã materialele şi echipamentele utilizate în
cadrul orelor de clasã au determinat:
- crearea unor facilitãţi de lucru atât pentru elevi cât şi pentru cadrele didactice.
- creşterea nivelului de înţelegere la unele discipline şi o comunicare mai bunã între
cadrele didactice şi elevi
- micşorarea distanţei care desparte şcolile de la ţarã de şcolile de la oraş.
În opinia elevilor, folosirea echipamentelor care urmau sã fie amplasate în corpul aflat în curs de
amenajare va fi de naturã sã determine o pregãtire mai bunã pentru examene şi pentru viitoarele
meserii ale absolvenţilor şcolii.
Ca şi adulţii din comunitate, copiii au afirmat cã o evaluare realã a efectelor va putea fi
efectuatã numai dupã ce noile materiale şi echipamente vor fi folosite un interval
semnificativ de timp în cadrul diverselor activitãţi ale şcolii.

Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, deşi informaţi asupra dotãrii alocate şcolii
şi asupra sursei de provenienţã, nu au putut sã facã o evaluare concludentã
asupra efectelor determinate:
- o parte dintre echipamentele primite urmau sã fie puse în funcţine într-un corp
de clãdire care se afla în curs de amenajare
- materialele au fost primite de foarte scurt timp (folosirea lor data de puţinã
vreme).
În ciuda acestor realitãţi, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au constatat deja satisfacţia cu
care au privit copiii îmbunãtãţirea dotãrii, pe care o considerã o şansã pentru evoluţia lor
şcolarã şi pentru succesul lor în viitor.
Participanţii la discuţii au afirmat cã efectele dotãrii, care se vor vedea cu certitudine în timp, vor fi
potenţate de faptul cã ele au venit sã se adauge unor elemente care fuseserã deja asigurate prin
efortul unor factori locali.
În acelaşi sens, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au precizat cã aceste noi elemente de dotare
vor constitui un stimulent care ar putea încuraja atât familiile elevilor, cât şi reprezentanţii
comunitãţii sã facã eforturi pentru dezvoltarea dotãrii materiale.
Cu privire la impactul formãrii, elevii nu au menţionat informaţii despre cursuri adresate
cadrelor didactice sau partenerilor comunitari ai şcolii.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, fãrã a fi participat în mod direct la seminarii de formare, au
specificat unele date despre cursuri adresate personalului didactic şi autoritãţilor locale.
Obişnuiţi sã se întâlneascã şi sã coopereze, partenerii comunitari ai şcolii s-au
arãtat extrem de interesaţi de a participa la seminarii care sã le ofere cunoştinţe
şi abilitãţi pentru identificarea de probleme şi soluţii.
PLÃIEŞII DE JOS (Harghita)
Elevii, bine informaţi asupra noilor dotãri şi asupra modului în care ele au fost
folosite, au susţinut cã efectele acestor dotãri au fost pentru moment extrem
de limitate pentru că:
- parametrii calitativi şi cantitativi nu sunt corespunzători nevoilor şcolii
- echipamentele sportive primite sunt de calitate inferioară
- hărţile şi materialele auxiliare pentru diverse discipline sunt insuficiente
- numărul calculatoarelor este foarte mic

În acelaşi sens, la calculatoare nu au acces toate clasele şcolii iar elementele de dotare care au
sosit în şcoală nu sunt utilizate destul de des de către cadrele didactice.
În deplin consens, elevii şcolii din Plăieşii de Jos au fost de acord cu faptul că, în
ciuda limitărilor cantitative şi calitative, îmbunătăţirea dotării materiale a generat
(chiar dacã într-o măsură destul de restrânsă) efecte pozitive asupra activităţilor
şcolare şi o relativă îmbunătăţire a rezultatelor şcolare.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au participat la discuţia centratã pe efecte
în condiţiile unui deficit semnificativ de informaţie asupra noilor dotãri:
- informarea părinţilor a fost făcută în special de către copii
- adulţii cunoşteau cu aproximaţie articolele care au fost primite
- informaţii relativ complete şi corecte deţineau doar reprezentanţii autorităţii locale.
În opinia participanţilor, ca urmare a ameliorării bazei materiale, s-au îmbunătăţit rezultatele
şcolare ale copiilor şi au crescut şansele lor de a intra în licee din mediul urban.
Cu privire la impactul formãrii, elevii, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii nu au menţionat
informaţii despre cursuri de formare şi nu au participat la asemenea cursuri.
Primarul comunei a fost singurul care se afla la curent cu faptul că directorul şi profesorii şcolii au
participat la cursuri de formare (fãrã a deţine informaţii detaliate despre aceste demersuri
formative).
RUŞEŢU (Buzãu)
Elevii au dovedit cã deţin informaţii despre dotarea alocatã şcolii, în primul rând pentru cã
echipamentele şi materialele primite au fost amplasate “la vedere” şi au fost folosite în cadrul
activitãţilor şcolare.
Comentând consecinţele pe care le-a generat ameliorarea dotãrii, copiii au fost de acord cã la
nivelul elevilor şcolii:
- au crescut plãcerea şi interesul cu care vin la şcoalã şi respectul pentru şcoala lor
- s-a adâncit înţelegerea unor noţiuni, cãci ”una este când auzi şi alta este când vezi sau
poţi sã foloseşti un obiect sau o carte”
- a fost stimulatã dorinţa de a cunoaşte lucruri mai multe şi mai noi şi au apãrut noi
subiecte de discuţie între elevi

În acelaşi context, profesorii şi elevii sunt mai veseli la clasã şi a sporit interesul lor pentru “felul în
care pot fi aduse şi alte materiale în şcoalã”, mai ales în condiţiile în care “a scãzut oarecum
diferenţa faţã de şcolile de la oraş”.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, obişnuiţi sã colaboreze cu şcoala şi cu
conducerea şcolii, s-au dovedit interesaţi de eventualele posibilitãţi de a atrage
noi resurse materiale sau financiare.
Deţinând informaţii de la personalul şcolii şi de la copii asupra dotãrilor primite, participanţii au
menţionat cã sunt la curent cu felul în care sunt folosite în cadrul orelor de clasã şi a altor
activitãţi ale unitãţii şcolare.
Deşi au arãtat cã, dupã pãrerea lor, intervalul este mult prea scurt pentru a se estima efectele
determinate, pãrinţii şi reprezentaţii comunitãţii au vorbit despre:
- surpriza pe care au simţit-o copiii la primirea elementelor de dotare
- satisfacţia faţã de îmbogãţirea orelor de curs prin folosirea materialelor alocate.
Au fost valorizate în mod deosebit: posibilitatea de a face aplicaţii practice şi de a optimiza unele
activitãţi administrative ale şcolii, multiplicarea şanselor elevilor de a învãţa mai repede şi mai
bine, creşterea relativã a şanselor de dezvoltare personalã a copiilor.
În acelaşi timp, participanţii au menţionat caracterul insuficient al dotãrii în raport cu numãrul
de copii ai şcolii şi cu cerinţele unui învãţãmânt modern care sã ofere perspective
autentice pentru inserţia socio-profesionalã sau continuarea studiilor viitorilor absolvenţi.
Cu privire la impactul formãrii elevii erau la curent doar cu faptul cã profesorii lor merg din când
în când la întâlniri de pregãtire profesionalã.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, deşi nu deţin informaţii despre seminariile de formare şi nu
au participat la asemenea stagii formative, au afirmat cã ele ar fi deosebit de utile pentru a-i
învãţa sã construiascã împreunã soluţii care sã conducã la o pregãtire mai bunã a copiilor lor.
SPINENI (Olt)
Elevii au relevat existenţa decalajului dintre şcolile rurale şi şcolile urbane,
accentuând asupra impactului sãu negativ în raport cu şansele de dezvoltare ale
populaţiei şcolare din rural.
Informaţi asupra dotãrii alocate şcolii prin program, copiii prezenţi la întâlnire au arãtat cã
elementele primite sunt insuficiente în raport cu nevoile şcolii şi cã ar fi fost mult mai utilã dotarea
laboratoarelor de specilitate.

Dat fiind cã elementele de dotare alocate nu satisfac nici calitativ nici cantitativ nevoile unitãţii
şcolare, copiii au considerat cã nu se poate vorbi de efecte semnificative asupra şcolii şi asupra
elevilor sãi.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, şi-au manifestat în mod preponderent
interesul faţã de situaţia la învãţãturã şi faţă de conexiunilor sale cu noile dotãri.
Din discuţiile purtate cu reprezentanţii comunitãţii şi cu directorul şcolii a reieşit faptul cã şcolii i-
au fost alocate materiale didactice, hãrţi, planşe, calculatoarele fiind direcţionate de cãtre
inspectorat cãtre o altã şcoalã situatã într-o comunã apropiatã.
În aceste condiţii, participanţii la discuţie au arãtat cã - deşi materialele alocate sunt utile -ele nu
pot determina un impact foarte puternic, pentru o ameliorare realã fiind nevoie în primul rând de
calculatoare
În opinia participanţilor, dotarea materialã de care şcoala dispune este în continuare slabã,
iar nivelul dotãrii influenţeazã negativ rezultatele şcolare ale elevilor şi şansele lor de
dezvoltare.
Cu privire la impactul formãrii, elevii au avut cunoştinţã exclusiv despre participarea
directorului la cursuri de specilitate, fãrã a cunoaşte detalii şi fãrã a putea identifica consecinţe
directe ale acestei participãri.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au avut cunoştinţã exclusiv despre un curs adresat directorilor
de unitãţi şcolare la care a participat directorul şcolii.
În opinia participanţilor aceste cursuri sunt binevenite, având o influenţa directã asupra activitãţii
manageriale.
SÃCEL/ SÃLIŞTE (Sibiu)
Elevii, informaţi în legaturã programul, au afirmat cã noile dotãri sunt exploatate
în mod eficient, la ele având acces copiii, directorul, cadrele didactice.
Un loc special în cadrul discuţiilor l-a ocupat calculatorul, în legãturã cu care copiii au fãcut
comentarii extrem de nuanţate:
- accesul este limitat datoritã numãrului mare de elevi care trebuie sã exploateze singurul
calculator existent în şcoalã
- în medie, timpul de lucru al unui elev din şcoalã pe calculator este de aproximativ 15-20
minute pe lunã
- accesul elevilor la calculator este uneori condiţionat de rezultatele şcolare obţinute (lucru
care a îmbunãtãţit implicarea şi performanţa şcolarã a elevilor)

Calculatorul este utilizat de cãtre cei interesaţi în diferite ocazii (pauze, orele considerate de elevi
“mai uşoare”, opţionale, dupa orele de şcoalã, înainte de venirea maşinii care transportã elevii în
alte localitãţi), iar activitatea predilectã pe calculator o reprezintã jocurile.
Conform afirmaţiilor fãcute de participanţi:
- unii elevi sunt mai interesaţi şi au dobândit abilitãţi de a lucra cu calculatorul, în timp ce alţii
au un interes mai mic pentru acest echipament
- existã printre elevi o teamã de a nu strica calculatorul, considerat o resursa rarã, importantã.
Deşi şcoala nu are un profesor de informaticã, elevii nu resimt nevoia unui cadru
didactic pregãtit în aceastã specialitate deoarece existã câţiva profesori tineri (de
geografie, istorie ş.a.) pe care elevii îi considerã competenţi pentru a le fi iniţiatori
în acest domeniu.
În opinia elevilor, îmbunãtãţirea dotãrii materiale a determinat:
- achiziţia unor cunostinţe noi, în special în domniul informaticii
- reducerea efortului elevilor şi profesorilor, “care nu mai sunt nevoiţi sã scrie de
mânã”, datoritã faptului cã testele standardizate pot fi multiplicate la copiator
- ameliorarea activitãţii cadrelor didactice (mai puţin sub aspectul metodelor de predare
şi mai mult sub aspectul îmbunãtãţirii materialelor didactice pe care profesorii le
folosesc în cadrul orelor de curs)
Copiii au menţionat, de asemenea, importanţa diminuãrii contribuţiilor bãneşti ale pãrinţilor pentru
achiziţionarea unor elemente necesare în cadrul orelor de educaţie fizicã.
Din perspectiva efectelor a fost pus un accent deosebit pe ameliorarea
comunicãrii dintre cadrele didactice şi elevi, în mod special a comunicãrii cu
profesorii care utilizând calculatorul şi îndrumându-i pe elevi în acest domeniu,
şi-au câştigat respectul şi admiraţia lor.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au comentat impactul ameliorãrii dotãrii
materiale în contextul mai general al problemelor generate de navetism şi
fluctuaţie.
Informaţi asupra condiţiilor materiale ale şcolii, pãrinţii şi reprezentanţii
comunitãţii au opinat cã ameliorarea dotãrii a determinat din perspectiva
elevilor şcolii:
- ameliorarea cunoştinţelor, în mod particular în domeniul informaticii

- multiplicarea oportunitãţilor pentru ocuparea timpului liber printr-o diversitate de
activitãţi: “programe culturale şi artistice, activitãţi sportive, editarea unei reviste a
şcolii, cercuri de informaticã, electronicã, ţesãtorie, activitãţi de laborator”
- creşterea implicãrii în activiãţile şcolare şi extraşcolare
Considerând cã ameliorarea dotãrii a dus la evaluarea mai rapidã şi mai obiectivã (datoritã
posibilitãţii de a multiplica testele cu ajutorul copiatorului) şi la creşterea şanselor sociale şi
profesionale ale elevilor (în special datoritã accesului lor la calculator), participanţii au afirmat cã
s-a constatat o creştere a nivelului de satisfacţie a pãrinţilor în raport cu perspectivele
socio-profesionale ale copiilor lor.
Cu privire la impactul formãrii, elevii care au participat la discuţii nu au dispus de informaţii
despre cursuri de formare adresate corpului profesoral sau partenerilor comunitari ai şcolii.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, fãrã a cunoaşte amãnunte despre cursurile
de formare, au afirmat cã astfel de cursuri ar fi binevenite atât pentru oamenii
şcolii, cât şi pentru comunitate.
SCOREI / PORUMBACU DE JOS (Sibiu)
Elevii care au participat la întâlnire au estimat efectele ameliorãrii dotãrii în
corelaţie cu alţi factori care influenţeazã performanţele şcolare.
Informaţi asupra situaţiei dotãrii la nivelul şcolii, participanţiii au arãtat cã “sunt
utilizate îndeosebi de cãtre elevi - în cadrul orelor şi în cadrul activitãţilor
extracurriculare - materialele sportive” şi cã “este folosit intens copiatorul pentru
a multiplica teste şi exerciţii utilizate pentru simulari ale examenul de capacitate”
(conform comentariilor moderatorilor).
În opinia elevilor, noile dotãri au contribuit la schimbarea percepţiei asupra procesului
educaţional, datoritã:
- facilitãţilor legate de accesul la informaţii
- condiţiilor mai bune pentru desfãşurarea orelor
- folosirea unor metode moderne şi a unor noi stiluri de relaţionare interpersonalã
În acelaşi timp, elevii au constatat cã, în condiţiile ameliorãrii dotãrii materiale,
“rezultatele şcolare au crescut în micã mãsurã, iar comunicarea între elevi şi
profesori este la nivelul celei dinainte “

Dealtfel, unii copii considerã cã deşi dotarea materialã este importantã, rezultatele şcolare
depind în primul rând de caracteristicile actorilor implicaţi în procesul educaţional: stilul şi
competenţele profesorului, capacitatea de învãţare şi interesul elevului.
Atitudinea rezervatã a unora dintre elevi cu privire la efectele ameliorãrii dotãrii
materiale a fost determinatã şi de utilizarea sporadicã a unora dintre elementele
(microscopul) sau de folosirea lor pentru alte activitãţi decât cele cu caracter
didactic (calculatorul amplasat la secretariat).
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au relevat pe lângã efectele imediate,
efectele de perspectivã pe care ameliorarea dotãrii le vor genera la nivelul
elevilor.
În opinia participanţilor, îmbunãtãţirea condiţiilor materiale a avut ca efect:
- facilitarea accesului la cunoştinţe şi stimularea deschiderii faţă de cunoaştere
- ameliorarea activitãţii personalului didactic şi a rezultatelor obţinute de elevii şcolii
- îmbunãtãţirea frecvenţei şcolare şi creşterea participãrii la activitãţile şcolii
- creşterea interesului elevilor faţa de diverse discipline (în mod particular pentru
informaticã) şi faţã de şcoalã.
Apreciind cã deşi schimbãrile înregistrate de rezultatele şcolare nu sunt pentru moment
spectaculoase, unii dintre participanţi au precizat cã ameliorarea dotãrii, prin multe dintre efectele
pe care ea le genereazã, pregãteşte terenul pentru o creştere mai semnificativã a performanţelor
şcolare în viitor.
Cu privire la impactul formãrii, elevii, părinţii şi reprezentanţii comunitãţii “au
auzit despre cursuri pentru profesori” organizate la Sibiu.
Dintre adulţi, doar preotul prezent la întâlnire a fost la curent cu faptul cã
directorul şcolii a participat la cursuri de management educaţional.
SICULENI (Harghita)

Elevii, deşi s-au dovedit informaţi asupra elementelor de dotare primite în ultima
perioadă ca şi asupra modului în care ele sunt folosite, au emis păreri
contradictorii cu privire la sursa lor de provenienţă.
Datorită faptului că şcoala a obţinut şi alte elemente de dotare, anterior sau simultan cu
programul, elevii nu au reuşit sã facã diferenţa clară între sursele de provenienţă pentru fiecare
dintre elemente.
Pornind de la faptul că articolele primite sunt utilizate eficient în cadul orelor de clasă, copiii au
afirmat că, în urma îmbunãtãţirii dotãrii:
- s-au îmbunătăţit metodele folosite de profesori şi rezultatele obţinute de elevi
- orele de curs au devenit mai interesante şi a crescut gradul de înţelegere a
informaţiilor primite
- a crescut implicarea elevilor în activitatea şcolii pe fondul apariţiei unor noi cercuri şi
activităţi extracurriculare.
Datoritã faptului cã există materiale de documentare şi teste, fişe de lucru, instrumente de
evaluare, elevii pot urmări mai uşor lecţiile şi propriile progrese.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, afirmând că plusul de dotare reprezintă
un progres real, au relevat faptul că dotarea materială de care dispune unitatea
rămâne încă slabă în raport cu alte şcoli.
Constatând eficienţa cu care noile dotãri sunt folosite, participanţii au identificat ca aspecte
pozitive: existenţa tehnicii de calcul la nivelul şcolii (care faciliteazã efectuarea cursurilor de
informatică), creşterea gradului de operativitate şi de eficienţă a managementului şcolii,
îmbunătăţirea rezultatelor obţinute de copii.
Cu privire la impactul formãrii, elevii nu au menţionat nici un fel de informaţii cu privire la
cursuri de formare, iar pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, deşi au confirmat organizarea unor
cursuri pentru adulţii din comunitate, nu au dispus de informaţii relevante despre aceste cursuri
şi, ca o consecinţă, nu au putut oferi informaţii despre efectele lor.

UNGURENI (Botoşani)
Elevii, informaţi asupra dotãrii existente în şcoalã şi chiar asupra dotãrii de care
dispun şcoli învecinate, au estimat ca principale efecte ale ameliorãrii în acest
domeniu:
- creşterea accesului la informaţie, care este acum oferitã prin diverse surse de
informare
- ameliorarea performanţelor şcolare datoritã informãrii mai bune şi a facilitãţilor oferite
de calculator
- îmbunãtãţirea procesului educaţional datoritã folosirii testelor multiplicate
Iniţierii în folosirea calculatorului, care va duce la creşterea oportunitãţilor de inserţie profesionalã
i-a fost acordatã o semnificaţie deosebitã.
Dincolo de relevarea acestor efecte pozitive, copiii au formulat şi opinii critice, legate în mod
special de folosirea calculatorului:
“- accesul la calculator este limitat la o singurã orã pe sãptãmânã, în cadrul orei de informaticã
din programa scolarã
- nu existã posibilitatea de a avea acces la calculator şi în afara orelor de curs
- pentru a învãţa sã lucreze mai bine cu calculatorul, elevii trebuie sã urmeze cursuri plãtite de
informaticã ţinute în cadrul şcolii şi cu dotãrile şcolii
- elevii claselorl I-IV, neavând ore de informaticã în programa şcolarã, nu au acces la
calculator şi nu sunt familiarizaţi cu aceste dotări” (conform comentariilor moderatorilor)
În acelaşi sens, elevii acuzã faptul cã ei nu au acces la imprimantele din dotare, iar accesul lor la
copiator este limitat şi indirect (doar în mãsura în care profesorii distribuie în cadrul clasei diverse
materiale).
Pentru asigurarea unor dotãri care sã rãspundã intereselor şi nevoilor elevilor din şcoalã,
participanţii la discuţii au sugerat: creşterea numãrului de calculatoare, creşterea şi diversificarea
fondului de carte, dotarea cu casete video şi cu documentare (pe teme de biologie, geografie,
istorie), dotarea corespunzãtoare a unei sãli de sport, asigurarea unui unui microbuz pentru elevii
navetişti.

Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au relevat atât efecte imediate, cât şi
efecte de perspectivã pe care îmbunãtãţirea dotãrii materiale le va genera la
nivelul elevilor şcolii.
Informaţi asupra dotãrilor care au fost alocate şcolii prin program, participanţii la discuţie au arãtat
cã: deşi în urma acestor mãsuri, condiţiile materiale s-au ameliorat simţitor, dotarea şcolii
este mai slabã decât cea a unitãţilor din mediul urban.
În opinia participanţilor, pentru eliminarea decalajului faţă de şcolile urbane, este
necesarã continuarea demersurilor orientate cãtre îmbunãtãţirea dotãrii unitãţilor
rurale.
În acest sens, în şcoala din Ungureni ar fi necesare: “creşterea numãrului de
calculatoare, modernizarea mobilierului şcolar; dotarea sãlii de sport cu
echipament sportiv, dotarea laboratoarelor de fizicã şi chimie”.
În opinia participanţilor, ameliorarea dotãrii materiale de care dispune şcoala a avut efecte
imediate asupra elevilor datoritã introducerii orelor de informaticã, îmbunãtãţirii metodologiei
didactice, îmbunãtãţirii procesului educaţional.
Aceste schimbãri au determinat la nivelul elevilor: lãrgirea accesului la informaţie,
Cu privire la impactul formãrii, elevii, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii care au participat la
discuţii nu au menţionat informaţii despre cursuri sau seminarii sau cursuri de formare
VALEA CHIOARULUI (Maramureş)
Elevii, care au o deosebitã încredere în directorul şcolii, au afirmat cã şcoala dispune de o dotare
foarte bună, “în mare parte obţinută prin eforturile conducerii şcolii prin programe cu parteneri
străini (cele 7 calculatoare din Belgia) “.
În ciuda progresului realizat în domeniul dotãrii, calculatoarele şcolii nu pot fi exploatate eficient
datorită lipsei unui cadru didactic specializat: “deşi conducerea şcolii a adus ocazional profesori
de informatică de la oraş, elevii ar dori să aibă un profesor şi implicit acces la calculatoare tot
timpul” (conform comentariilor moderatorilor).
Datoritã accesului limitat la calculatoare, existã “mari frustrări în rândul elevilor, în special al celor
mari care se tem că vor termina şcoala fără să reuşească să înveţe să lucreze la calculator”
(conform comentariilor moderatorilor).

Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, manifestând o atitudine pozitivã faţă de
conducerea şcolii şi de profesorii sãi, care sunt bine integraţi în comunitate, au
fãcut referire la:
- performanţele bune ale şcolii în raport cu alte şcoli din mediul rural
- decalajul de performanţe în raport cu şcolile urbane
- importanţa calculatoarelor, definite ca elemente esenţiale în domeniul
dezvoltãrii personale şi profesionale.
Pornind de la rezultatele slabe obţinute la examenului de capacitate în anul
anterior, pãrinţii iau foarte în serios activitatea de învãtãmânt în clasele
superioare, afirmând intenţia de a-şi sprijini copiii pentru continuarea studiilor şi
de a depune eforturi pentru ameliorarea condiţiilor materiale din şcoalã.
Cu privire la impactul formãrii, elevii ştiau doar cã directorul şcolii a participat la o întâlnire
adresată directorilor, întâlnire la care “s-a discutat despre invăţămînt”
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii, fãrã a deţine informaţii despre demersuri
formative cuprinse în program, au fost la curent doar cu faptul cã directorul
unitãţii de învãţãmânt a participat la un curs care s-a desfãşurat în afara
localitãţii.
3. 2. CAZUL ŞCOLII STEJARI (judeţul Gorj)
În comunitatea Stejari, şcoala constituie un caz cu adevãrat particular: în cadrul unor discuţii
umbrite de reticenţã, tensiune, conflict, moderatorul întâlnirii a aflat cã:
- elevii care au participat la prima discuţie au fost lãsaţi corigenţi la matematicã
- pãrinţii care au participat la prima discuţie au fost ameninţaţi sau chiar molestaţi
- şcoala şi familia constituie douã tabere opuse, aflate in conflict
- orice discuţie cu pãrinţii se centrezã în mod invariabil asupra revendicãrilor legate de
înlocuirea profesorului de matematicã, acuzat de comportament abuziv pe fondul eşecului
general al elevilor la examenul de capacitate
- reprezentanţii comunitãţii nu au informaţii clare despre PRÎR şi nu se declarã dispuşi sã ajute
şcoala care - dupã pãrerea lor - nu meritã nici un efort.

- aparatura a fost transferatã cãtre şcoala generalã în care s-au refugiat foarte mulţi elevi ai
şcolii din Stejari.
În condiţiile în care atmosfera a fost dominatã de aceste tensiuni, iar profesorul de matematicã,
care a fost directorul şcolii, a proferat ameninţãri inclusiv la adresa moderatorului, discuţia purtatã
cu pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii nu a adus informaţii relevante cu privire impactul
programelor de dotare.
În acelaşi context, elevii care au participat la întâlnire au fost extrem de reticenţi, datoritã faptului
cã:
- copiii care au participat la primul focus-grup au fost ulterior persecutaţi
- elevilor li s-a sugerat în prealabil sã ocoleascã orice discuţie care ar putea face referire la
“probleme sensibile” (conform comentariilor moderatorilor).
Pe acest fond, chiar în condiţiile garantãrii confidenţialitãţii şi instalãrii unui climat de încredere,
discuţia nu a putut aduce informaţii relevante cu privire la impactul dotãrii.
Deşi discuţiile purtate în şcoala nu au fãcut posibilã culegerea unor informaţii relevante în raport
cu obiectivele propuse, cazul “Stejari” aduce în atenţie o altã faţetã a “impactului dotãrii
materiale”.
Chiar în situaţia în care se fac eforturi pentru ameliorarea dotãrii materiale,
este puţin probabil ca elevii, aflaţi sub incidenţa direcã a conflictelor,
tensiunilor, nepãsãrii sã beneficieze de efecte pozitive referitor la:
dezvoltarea personalã, inserţia profesionalã, evoluţia lor ca buni cetãţeni ai
comunitãţii.
În şcoala Stejari, situaţia, pe care moderatorii au perceput-o ca dramaticã, minimizeazã orice
efort îndreptat cãtre ameliorare, în vreme ce în alte şcoli, efectele pozitive ale dotãrilor alocate
prin program sunt potenţate şi multiplicate datoritã
- sprijinului oferit de pãrinţi sau de comunitate
- cooperarii între factorii comunitari
- deschiderii elevilor, cãrora le sunt permise implicarea şi creativitatea.
Orice încercare de a ameliora dotarea materialã sau de a stimula cooperarea
pentru identificarea de soluţii în favoarea şcolii sau a comunitãţii trec
neobservate şi nu au impact în condiţiile în care: şcoala este dominatã de
tensiune şi conflict, elevii nu sunt liberi sã îşi exprime opinia, pãrinţii sunt
obligaţi sã se focalizeze exclusiv asupra comportamentului unui singur

cadru didactic care dominã situaţia, între şcoalã şi comunitatea existã o
tensiune constantã, reprezentanţii comunitãţii îşi declinã interesul.
Principalii perdanţi în situaţia particularã din Stejari sunt copiii, comunitatea în care ei ar trebui sã
fie autentic integraţi, şcoala ca unitate de învãţãmânt.
3. 3. CAZURI RELEVANTE
În unele dintre localitãţile cuprinse în investigaţie, în contextul implementării
Programului de Relansare a Învăţământului Rural, activităţile şcolare şi
extraşcolare desfăşurate de către şcoalã, relaţiile dintre şcoală şi partenerii sãi
comunitari, valorificarea dotării existente, percepţiile asupra problemelor actuale
ale unitãţii şi ale sistemului de învãţãmânt, precum şi opiniile despre dezvoltarea
şcolii, au cunoscut o dinamicã semnificativã.
BÃRBÃTEŞTI (Gorj)
Directori şi cadre didactice. La nivelul şcolilor din Bãrbãteşti, îmbunãtãţirea
dotãrii materiale prin program a determinat pe lângã efectele directe resimţite în
atitudinea şi comportamentele populaţiei şcolare, creşterea: prestigiului şcolii
în comunitate, implicãrii autoritãţilor locale în susţinerea şcolii, motivaţiei
de a organiza activitãţi şcolare şi extraşcolare pentru dezvoltarea elevilor,
iniţiativei orientate cãtre dezvoltarea şcolii, interesului pentru parteneriate.
În opinia cadrelor didactice şi a directorului şcolii, după primirea dotărilor materiale a crescut
semnificativ “cantitatea de muncă a personalului administrativ şi a profesorilor, interesul primãriei
pentru renovarea şi consolidarea şcolii, motivaţia profesorilor pentru programul de meditaţii,
interesul pentru identificararea unor soluţii orientate cãtre dezvoltarea şcolii” (conform
comentariilor moderatorilor).
Dupã pãrerea directorului, cea mai semnificativă consecinţă a alocãrii noilor dotãri a fost investiţia
pe care a realizat-o primăria în consolidarea clãdirii şi în recondiţionarea acoperişului ei, investiţie
care a asigurat cadru de confort şi siguranţă pentru activităţile care se desfăşoară în incinta şcolii
din Bărbăteşti.
Primirea noilor dotãri în şcoalã a convins autoritãţile locale sã facã investiţii
consistente în consolidare, fapt care a condus atât la rezolvarea
problemelor de infrastructură, cât şi la ameliorarea climatului si a
percepţiei asupra viitorului.

Alãturi de înnoirea dotãrii materiale prin program, consolidarea clãdirii prin efortul
primăriei a dus la schimbarea aspectului şcolii şi la crearea unor condiţii mai
civilizate, care au schimbat în mod real imaginea unitãţii şcolare:
- în urma primirii noilor dotãri şcoala a câştigat prestigiu şi credibilitate în special în relaţia
cu primãria
- noua dotare în sine şi mai ales efectele” cascadă” pe care ea le-a generat au dus la o
îmbunătăţire semnificativã a imaginii şcolii în cadrul comunitãţii care o integreazã
Ca atare, deşi problemele materiale persistă, iar şcoala nu atinge încă standarde
de dotare comparabile cu cele ale şcolilor din mediul urban, percepţia elevilor şi
părinţilor asupra unitãţii şcolare şi asupra condiţiilor pe care ea le oferã este mult
mai bunã decât înainte.
Pe fondul relaţiilor bune cu comunitatea şi al creşterii prestigiului şcolii ca urmare a programelor
de dotare, directorul şcolii a făcut demersuri repetate (împreună cu primãria locală) pentru
accelerarea procesului de conectare a comunei la o centrala telefonicã digitalã, fapt care va
determina creşterea accesului la informaţii şi comunicare.
Cuplarea la liniile telefonice digitale şi asigurarea accesului la Internet, va permite managerilor
şcolii să orienteze şcoala cãtre elaborarea şi implementarea unor proiecte şi derularea unor
parteneriate care pot asigura atât funcţionarea eficientã, cât şi dezvoltarea unitãţilor şcolare din
Bãbãteşti.
Alocarea noilor dotãri a condus la creşterea interesului pentru parteneriate şcolare prin care ar
putea fi atrase noi resurse la dispoziţia şcolii: “în prezent reprezentanţii şcolii şi comunităţii depun
eforturi considerabile pentru a înnoda legături şi pentru a oferi deschideri, atât comunităţii cât şi
şcolii” (conform comentariilor moderatorilor).
Valorificarea acestor parteneriate pe fondul unor oportunităţi create de sectorul
nonguvernamental şi de contextul integrării europene, pot asigura - în opinia
personalului didactic - o dezvoltare durabilă şi pe termen lung pentru unitãţile
şcolare din Bãrbãteşti.
Conform afirmaţiilor fãcute de personalul didactic, utilizarea şi fructificarea noilor dotãri genereazã
necesitatea pregãtirii resurselor umane ale şcolii în domenii specifice: metodologie şi tehnologie
didacticã, informaticã, identificare de resurse, eleborare de proiecte, parteneriat.
Elevii. Dovedind disponibilitate pentru dialog, elevii care au participat la întâlnire s-au declarat
optimişti în ceea ce priveşte dezvoltarea şcolii rurale în intervalul urmãtor.

Deţinând informaţii despre dotarea alocatã şcolii, elevii au inventariat drept consecinţe pozitive
imediate ale îmbunãtãţirii condiţiilor materiale:
- decizia conducerii şcolii de a recondiţiona mobilierul din sãlile care nu au beneficiat de
înnoiri (adoptatã dupã primirea de mobilier nou pentru o parte dintre sãlile de clasã)
- creşterea implicãrii cadrelor didactice (o atitudine mai activã în cadrul procesului
educaţional)
- schimbarea atitudinii elevilor faţa de şcoalã
- pozitivarea perspectivei elevilor asupra şanselor personale de care pot dispune în
cadrul unei lumi “care pare mai puţin ostilã” (conform comentariilor moderatorilor).
Elevii au apreciat în mod deosebit: dotările primite prin program, renovarea şi
consolidarea şcolii cu ajutorul primăriei din localitate, repararea sobelor cu
sprijinul primãriei, acţiunile extracurriculare organizate de curând în şcoală.
Din discuţiile purtate cu elevii reiese importanţa faptului cã încrederea lor în
viitorul personal şi atitudinea faţa de şcoalã şi de lume se schimbã semnificativ în
condiţiile în care se asociazã o gamã mai largã de eforturi îndreptate cãtre
dotarea şcolii (pãrinţi, comunitate, programe guvernamentale).
Partenerii şcolii. Grupul pãrinţi şi reprezentanţi ai comunitãţii, constituit din oameni obişnuiţi sã
colaboreze cu şcoala, a dovedit cã deţine o perspectivã proprie extrem de pertinentã cu privire la
ceea ce înseamnã o şcoalã modernã şi investiţia în populaţia şcolarã.
Cunoscând în detaliu atât problemele cu care se confruntã şcoala, cât şi caracteristicile
programului de dotare, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii din Bãrbãteşti, au dovedit cã deţin
informaţii exacte despre dotarea care a fost alocatã şcolii în cadrul acestui program.
Cunoscând atât sursa, cât şi natura echipamentelor primite, participanţii la discuţii au relevat:
- importanţa informaticii (şi a echipamentelor care îi sunt specifice) în cadrul unei şcoli
moderne
- importanţa efortului depus de pãrinţi pentru îmbunãtãţirea dotãrii materiale a şcolii
Semnalând existenţa unor lacune de dotare (în ciuda ameliorãrii sale atât prin
PRÎR, cât şi prin contribuţia anterioarã a pãrinţilor şi a autoritãţilor locale) şi
menţinerea unui decalaj faţã de şcolile urbane, pãrinţii şi reprezentanţii
comunitãţii au scos în evidenţã rolul efortului depus de elevi şi profesori în
micşorarea decalajului pe care îl determinã dotarea mai slabã a şcolilor din rural.

Impactul formãrii. Deşi nu deţineau informaţii despre cursuri derulate în cadrul
programului, copiii au afirmat cã ar fi utilã organizarea unor cursuri centrate pe
managementul resurselor şi pe dezvoltarea de proiecte, cursuri la care sã
participe elevii şi cadrele didactice în cadrul unui demers unitar.
În acelaşi sens, deşi nu deţineau informaţii despre cursuri sau seminarii desfãşurate în cadrul
programului, adulţii prezenţi la întâlnire au afirmat cã astfel de cursuri ar fi extrem de necesare.
Cu referire la formare, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au pus accent pe necesitatea
organizãrii unor “cursuri de calculatoare” pentru pãrinţi, funcţionari locali şi cadre
didactice, cursuri care ar avea ca efect atât achiziţia unor abilitãţi specifice, cât şi
motivarea acestor categorii de a participa mai susţinut la îmbunãtãţirea dotãrilor şcolii.
Problematica specificã. În opinia elevilor, problemele ţin în continuare de
lacunele care se menţin în domeniul dotãrii, în ciuda eforturilor semnificative care
au fost fãcute pânã acum.
Doleanţa principalã a copiilor este legatã de folosirea mai intensã a
calculatoarelor:
- „în ciuda dotării cu calculatoare (care sunt oricum insuficiente faţă de nevoile
reale), acestea sunt slab dotate cu software
- profesorii nu au informaţiile, resursele sau abilităţile necesare pentru a
remedia acest lucru
- lipsa accesului Internet este o problemă acută” (conform comentariilor
moderatorilor).
Legat de dotare, elevii şi partenerii şcolii au arãtat cã deşi şcolile dispun de un număr suficient de
săli de clasă, existã probleme legate de spaţiile şcolare: pentru biblioteca şcolii (la Petreşti) şi
pentru salã de sport (la Bărbăteşti).
Principala problemã semnalatã de pãrinţi şi reprezentanţii comunitãţii rãmâne
dotarea materialã insuficientã, care determinã, printre altele, diferenţe între
şcolile rurale şi şcolile urbane.

Strategii de soluţionare. În opinia elevilor, soluţia pentru problemele existente
rezidã în continuarea fermã a demersului întreprins pânã acum pentru
ameliorarea dotãrii
Conform afirmaţiilor fãcute de pãrinţi şi reprezentanţi ai comunitãţii, modalitatea cea mai sigurã
pentru a ameliora condiţiile materiale ale şcolii este unirea eforturilor comunitãţii şi, în particular, a
pãrinţilor pentru a asigura noi elemente de dotare materialã.
Motivarea unora dintre adulţii din comunitate poate fi obţinutã prin cuprinderea lor în cursuri de
formare în domeniul informaticii, folosind calculatoarele de care dispune şcoala.
Discuţiile purtate aratã cã în Bãrbãteşti se constatã:
- existenţa unui comitet de pãrinţi dinamic şi activ
- interesul real al pãrinţilor şi al comunitãţii pentru dezvoltarea unei şcoli moderne şi eficiente
- caracterul constant al legãturilor cu şcoala
- contribuţia semnificativã a pãrinţilor şi a reprezentanţilor comunitãţii la îmbunãtãţirea
condiţiilor materiale
- cunoaşterea realã a situaţiei şcolii
- exerciţiul permanent al investiţiei în educaţia copiilor
- deschiderea autenticã spre şcoalã şi spre educaţie
Pe fondul acestui complex de factori, adulţii prezenţi la întâlniri, identificând în mod corect
lacunele care ţin de dotarea materialã, s-au orientat cãtre aplicarea unor soluţii care ţin mai mult
de efortul comunitãţii şi al pãrinţilor şi mai puţin de sprijinul exterior acestei comunitãţi.
LUMINA (Constanţa)
Directori şi cadre didactice. Discuţiile purtate cu directorul şcolii şi cu cadrele
didactice au demonstrat cã ameliorarea dotãrii materiale a detrminat o creştere a
motivaţiei personalului didactic în raport cu strategiile de dezvoltare a şcolii
(inclusiv în domeniul dotãrii materiale).
În opinia directorului, ca o consecinţã directã a programului de dotare, s-a înregistrat o creştere a
interesului cadrelor şcolii pentru:
- aplicarea noilor tehnologii în procesul didactic
- multiplicarea şi diversificarea activitãţilor extracurriculare
- îmbunãtãţirea acticvitãţilor adresate pãrinţilor
- adaptarea ofertei şcolii la prioritãţi comunitare
- atragerea de parteneri locali

- organizarea unor acţiuni care sã genereze creşterea interesului pentru educaţie
Pentru a asigura atât valorificarea eficientã a noilor dotãri, cât şi interesul pentru dezvoltarea
bazei materiale, directorul depune în prezent eforturi pentru:
- susţinerea şi dezvoltarea activităţilor extracurriculare (excursii, concursuri şcolare sportive
sau tematice, activităţi artistice, acţiuni civice)
- introducerea unor elemente curriculare care să corespundă nevoilor existente pe piaţa de
muncă
- crearea unor servicii educaţionale pentru comunitate
- obţinerea unor sponsorizări de la unii agenţi economici locali (care sunt şi părinţi)
- dezvoltarea de parteneriate (şcolare şi comunitare) pentru a dezvolta alte categorii de
activităţi
- crearea unor deschideri şi relaţii, dezvoltarea oportunităţilor în domeniul dotãrii.
Pe termen mediu şi lung, directorul şi cadrele didactice îşi propun folosirea noilor dotãri pentru a
rezolva problemele legate de scăderea interesului copiilor pentru procesul de învăţământ pe
fondul lipsei de încredere a părinţilor în valoarea utilã a educaţiei şcolare.
Din aceastã perspectivã, noile dotãri vor fi folosite pentru:
- creşterea calităţii serviciilor educaţionale oferite
- creşterea atractivităţii procesului educativ
- atragerea resurselor necesare pentru activitãţi extraşcolare
- celebrarea unor evenimente care au simbol comunitar
În elaborarea acestor strategii, corpul profesoral al şcolii din Lumina a pornit de la premisa cã
pentru a-şi asigura sprijin în domeniul dotãrii materiale, şcoala trebuie sã demonstreze cã educã
elevii pentru viaţa reală şi cã poate oferi beneficii şi servicii educaţionale comunitãţii în care îşi
desfãşoarã activitatea.
Elevii. Grupul de elevi, cald, sensibil şi prietenos s-a implicat în discuţie cu deschidere şi cu
entuziasm.
Având acces direct la majoritate elementelor de dotare primite în şcoalã, elevii deţin informaţii
precise şi amãnunţite despre calitatea, cantitatea şi amplasamentul lor.
Deşi au specificat cã efectele se vor face simţite pe parcursul anului şcolar, copiii care au
participat la discuţii au menţionat drept consecinţe pozitive ale îmbunãtãţirii condiţiilor
materiale:
- apariţia unor facilitãţi pentru producerea unor materiale redactate de elevi
- posibilitatea de a edita o revistã a şcolii
- facilitãţi pentru elaborarea unor materiale auxiliare de cãtre învãţãtori şi profesori
- mutiplicarea testelor/instrumentelor de evaluare

- editarea unor afişe, anunţuri, materiale care sunt amplasate în sãli de clasã şi pe
culoarele şcolii
- creşterea interesului pentru activitãţile şcolii
- creşterea gradului de înţelegere a materiilor şcolare
- posibiltatea de a aplica cunoştinţele teoretice.
Cu privire la dotare, elevii şcolii din Lumina au apreciat: dotările alocate prin
program, ajutorul primăriei în domeniul dotãrii, evenimentele extraşcolare
organizate cu ajutorul noilor dotãri.
Partenerii şcolii. Extrem de legaţi de şcoalã şi de eforturile sale, pãrinţii şi reprezentanţii
comunitãţii au dovedit cã deţin informaţii despre programul de dotare şi despre lucrurile care au
fost primite de cãtre unitatea şcolarã.
Pornind de la faptul cã echipamentele şi materialele alocate sunt folosite efectiv la orele de curs
şi în activitãţile şcolii, participanţii au remarcat primele consecinţe pozitive:
- reducerea decalajului faţă de şcolile urbane în condiţiile în care şcoala a mai beneficiat
şi înainte de sprijin material din partea comunitãţii
- posibilitatea oferitã copiilor de a învãţa sã lucreze cu calculatorul într-o salã care a fost
special amenajatã în acest sens
- creşterea motivaţiei pãrinţilor de a sprijini şcoala în eforturile din domeniul dotãrii
- creşterea nivelului de pregãtire al copiilor
- creşterea şanselor pe care le au elevii de a trece în nivele superioare de învãţãmânt
sau de a obţine un loc de muncã în viitor.
Cu privire la efectele dotãrii, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au menţionat totuşi cã timpul
care a trecut este mult prea scurt pentru a sesiza toate consecinţele îmbunãtãţirii condiţiilor
materiale.
Impactul formãrii. Fãrã a deţine informaţii detaliate despre seminariile de
formare, elevii din Lumina ştiau cã unii reprezentanţi ai pãrinţilor, autoritãţii
locale, instituţiilor din comunitate au participat la seminarii de formare organizate
în cadrul programului.
Adulţii din comunitate care au participat la aceste seminarii au relevat urmãrile pozitive pe care
ele le-au avut în planul intercunoaşterii, colaborãrii, pregãtirii pentru proiecte în parteneriat.
Pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au fost de acord cu faptul cã aceste demersuri au contribuit
la creşterea interesului pentru parteneriat în rezolvarea problemelor şcolare şi comunitare
şi la stimularea responsabilizãrii în raport cu aceste probleme.

În opinia participanţilor, pentru a valorifica aceste elemente, este necesarã
continuarea ciclului de seminarii pentru aceeaşi participanţi şi multiplicarea lor
pentru alte grupuri similare.
Problematica specificã. Ca probleme specifice care greveazã asupra
performanţelor şcolii, elevii au menţionat: decalajul faţa de şcolile urbane (în
domeniul dotãrii materiale), lipsa de interes a unora dintre copii, condiţiile
materiale grele cu care se confruntã unele familii din localitate.
În aceeaşi perspectivã, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au menţionat cã - deşi programul de
dotare şi eforturile directorului şi ale primãriei au adus reale progrese - condiţiile materiale
ridicã încã multiple probleme:
- starea localului vechi al şcolii, care are valoare de monument istoric
- deficienţele sistemului de alimentare cu apã
- deficienţele sistemului de încãlzire
- starea mobilierului în unele clase
Deşi, stimulate de îmbunãţãţirea recentã a dotãrii, cadrele didactice sunt dispuse sã atragã
sprijinul comunitar pentru lãrgirea ei, pauperizarea severã a unora dintre familii şi lipsa de interes
a unora dintre pãrinţi limiteazã semnificativ posibilitãţile şcolii de a obţine sprijin în domeniul
dotãrii.
Dacã oamenii şcolii se aşteaptã sã obţinã un suport de la unii pãrinţi care aparţin demult
comunitãţii, ei sunt destul de sceptici în ceea ce priveşte sprijinul acordat de familiile care au venit
în localitate în cursul ultimilor ani, migrând dinspre mediul urban .
În localitatea Lumina, atât intervenţiile participanţilor la discuţii, cât şi discuţiile
purtate cu primarii şi cu conducerea şcolii relevã un proces interesant şi
semnificativ: migraţia unor familii care nu mai pot face faţa costurilor traiului
urban cãtre localitãţile rurale, în cursul ultimilor ani.
Aparent, acest fenomen ar trebui sã fie îmbucurãtor pentru cã el produce:
repopularea unei localitãţi rurale, creşterea numãrului de elevi ai şcolii, creşterea
numãrului de familii care susţin şcoala.
În realitate, migraţia acestor familii înseamnã o nouã subculturã a localitãţii,
reprezentatã printr-un grup care nu este neapãrat purtãtor de spirit civic şi de

valori comunitare tradiţionale şi care se orienteazã în prezent cãtre obţinerea
unui statut de subzistenţã pe care marele oraş nu poate sã îl mai ofere.
În aceste condiţii, familiile în cauzã nu manifestã un interes constant pentru
şcoalã şi pentru problemele ei, iar copiii acestor familii trebuie sã facã ei înşişi un
efort de adaptare la statutul rural cu care nu au fost obişnuiţi.
Ca o consecinţã, departe de a primi un suport imediat din parte noilor veniţi,
comunitatea şi şcoala care îi este înglobatã trebuie sã işi asume un efort
suplimentar pentru integrarea lor rapidã şi eficientã.
În acestã situaţie, care se regãseşte probabil în localitãţi rurale situate în
apropierea unor mari oraşe, perspectiva primarului din Lumina, care propune o
dezvoltare integratã a comunitãţii în care şcoala este cuprinsã ca liant reprezintã
unica strategie pertinentã.
Strategii de soluţionare. În localitatea Lumina, elevii au insistat în mod special
asupra faptului cã au asistat la amplasarea elementelor de dotare, fiind chiar
direct implicaţi în unele dintre aceste acţiuni.
Acestã participare directã a generat un sentiment de respect şi de responsabilitate în rândul
copiilor, care se considerã obligaţi sã pãstreze cu grijã ceea ce au primit.
Datã fiind valoarea practicã şi afectivã pe care o au aceste lucruri pentru elevii şcolii, ei par
dispuşi sã se implice în acţiuni care ar putea conduce cãtre îmbogãţirea dotãrii materiale pe care
o au la dispoziţie.
Copiii care au participat la discuţii au afirmat cã elevii şcolii ar trebui sã se mobilizeze pentru a
desfãşura acţiuni orientate cãtre cointeresarea tuturor pãrinţilor, multiplicarea materialelor
de sensibilizare, multiplicarea activitãţilor care susţin imaginea şcolii.
În opinia lor, Consiliul elevilor, îndrumat de un profesor al şcolii, poate fi un
iniţiator şi un catalizator al acţiunilor pe care copiii ar putea sã le organizeze în
acest domeniu.
Ca strategie generalã orientatã cãtre soluţionarea problemelor şcolii, pãrinţii şi reprezentanţii
comunitãţii au sugerat:
- sensibilizarea tuturor categoriilor de pãrinţi de cãtre pãrinţii care sunt şi acum interesaţi şi
implicaţi în susţinerea şcolii
- valorificarea pe baze parteneriale a relaţiilor cu instituţii şi firme din localitate şi din oraşulreşedinţã
de judeţ

- elaborarea unor proiecte ca o modalitate de atragere a resurselor financiare necesare pentru
şcoalã.
Primariul din Lumina a pus un accent deosebit pe necesitatea înţelegerii dezvoltãrii şcolare ca
parte a unei dezvoltãri comunitare complexe şi diversificate.
Pornind de la acestã perspectivã, primãria a inclus şcoala în planurile orientate către dezvoltarea
comunitãţii.
Aceastã strategie aplicatã în mod consecvent de autoritatea localã a avut consecinţe directe
asupra îmbunãtãţirii condiţiilor materiale ale şcolii înaintea programului.
În acest context, directorul a valorificat fiecare oportunitate de a îmbunãtãţi starea materialã
a unitãţii, folosind resurse din localitate şi din afara ei (reparaţii, mobilier şcolar, materiale
auxiliare).
Venind pe un teren pregãtit, elementele de dotare alocate şcolii prin program, au
avut semnificaţia unei “valori adãugate”, care le-a multiplicat efectul pozitiv
asupra şcolii şi asupra copiilor sãi.
MÃRÃCINENI (Buzãu)
Directori şi cadre didactice. În cadrul discuţiilor, directorul şcolii şi cadrele
didactice au pus un accent deosebit asupra faptului cã suplimentarea dotãrii
materiale a avut ca efect semnificativ, creşterea nevoilor de formare ale
personalului didactic şi conştientizarea puternicã a acestor nevoi.
În opinia directorului, din punctul de vedere al finalitãţilor specifice, aceste nevoi de formare sunt
orientate în direcţia:
- tehnologiei didactice şi pedagogice (susţinerea cadrelor didactice în introducerea unor
îmbunătăţiri a demersului educaţional şi în motivarea elevilor pentru învãţãre)
- dezvoltării organizaţionale (susţinerea cadrelor didactice în proiectarea de soluţii viabile
pentru şcoală)
- identificãrii partenerilor şi a surselor de finanţare şi implementarii diverselor proiecte în
parteneriat.
Conform opiniilor directorului, ca urmare a schimbãrilor intervenite în domeniul resurselor
materiale, cadrele didactice trebuie să fie acum pregãtiţe în domenii noi: colaborarea cu
comunitatea, identificarea şi atragerea surselor de finanţare extrabugetarã, management de
proiect, metode didactice interactive, parteneriate şi reţele.
În acord cu directorul şcolii, cadrele didactice au arãtat cã în noul context educaţional şi, mai ales
în contextul noilor dotãri, nevoile de formare sunt foarte diverse, fiind legate în special de:

- folosirea şi valorizarea reală a calculatoarelor în cadrul procesului de învăţământ
- valorificarea şi actualizarea tehnologiei didactice şi a metodologiei pedagogige
- diversificarea setului de parteneri şi a evantaiului surselor de venit
În opinia cadrelor didactice, demersurile formative centrate pe aceste teme ar facilita
acţiunea eficientã a personalului didactic pe direcţiile prioritare ale şcolii:
- dezvoltarea de parteneriate şcolare şi comunitare pentru extinderea
activităţilor şcolii şi pentru completarea resurselor organizaţiei şcolare
- atragerea de resurse din afara comunităţii pentru susţinerea activităţilor
extraşcolare şi pentru completarea dotării
- adaptarea metodelor didactice şi a ofertei educaţionale la nevoile comunităţi
- intensificarea colaborãrii dintre şcoală şi comunitate, inclusiv în probleme de
dotare
Pentru asigurarea acestor direcţii, care fac referire directã şi la dezvoltarea
dotãrii, corpul profesoral a afirmat cã este nevoie de: programe de formare,
asistenţă specializată accesul la canale de comunicare şi la informaţie.
Discuţiile purtate cu managerii şi cadrele didactice ale şcolii au arãtat cã la
nivelul şcolii programul de dotare a stimulat demersuri hotãrâte orientate
cãtre elaborarea unor strategii de dezvoltare.
Sesizând efectele determinate de îmbunãtãţirea dotãrii, echipa şcolii a elaborat o
strategie pragmatică pe termen mediu, strategie dominatã de ideea colaborãrii cu
comunitatea.
În cadrul acestei strategii, care îşi propune şi soluţii de dotare, sunt considerate ca prioritãţi:
- intensificarea legăturilor dintre diriginţi şi părinţi
- acţiuni pentru repunerea educaţiei în centrul valorilor comunitãţii
- atragerea forţelor comunitare în sprijinul şcolii
Pornind de la premisa cã atragerea comunitãţii depinde şi de schimbarea
valorilor comunitare, corpul perofesoral îşi propune sã punã accent pe acţiuni
orientate cãtre readucerea educaţiei în centrul atenţiei comunitãţii care
integreazã şcoala.

O atenţie specială este acordată însă activităţilor civice, care pot fi desfãşurate cu ajutorul
dotãrilor primite, care trebuie să reprezinte resurse de informare în sensul dezvoltării civice a
elevilor.
Elevii. Comunicativi, veseli şi deschişi, elevii din Mãrãcineni s-au implicat în discuţii cu interes şi
cu entuziasm.
Informaţi asupra dotãrii primite la nivelul şcolii, elevii au afirmat cã:
- noile elemente sunt binevenite, date fiind cerinţele unui învãţãmânt modern şi
diferenţele faţa de şcolile urbane în domeniul dotãrii.
- sosirea materialelor şi a echipamentelor a generat un amestec de surprizã, bucurie,
satisfacţie în rândul elevilor
- îmbunãtãţirea dotãrii a determinat o creştere a interesului cu care elevii vin la şcoalã
- ca urmare a faptului cã acum şi şcoala lor deţine aceste lucruri ”minunate”, elevii se
simt mai mândri şi mai încrezãtori în viitor
- este foarte probabil ca ameliorarea dotãrii materiale sã determine o îmbunãtãţire a
rezultatelor obţinute de elevi şi o creştere a implicãrii lor în activitãţile şcolii.
Dupã pãrerea elevilor, adevãratele efecte se vor vedea pe parcursul şi, mai ales la finele anului
şcolar.
Bine informaţi asupra dotãrii primite şi asupra felului în care ea este folositã, elevii au afirmat cã
îmbunãtãţirea condiţiilor materale a determinat: creşterea interesului şi a motivaţiei faţã de
activitãţile şcolare şi extraşcolare, îmbunãtãţirea semnificativã a frecvenţei, creşterea
încrederii în forţele proprii la nivelul elevilor, apariţia unor oportunitãţi de dezvoltare (în
domeniul sportiv, informatic).
Legat de dotarea cu calculatoare: care reprezintã principalul punct de interes,
copiii au formulat doleanţe referitoare la:
- folosirea calculatoarelor în cadrul mai multor ore de clasă
- dotarea cu software şi pregãtirea profesorilor în domeniul informatic
- folosirea calculatoarelor (şi a mijloacelor de prezentare moderne) în toate
activitãţile didactice
- lãrgirea accesului elevilor la calculator pentru organizarea de activităţi
extraşcolare (editarea revistei şcolii, concursuri de jocuri, etc).
Menţionând efectele dotãrii sub raportul facilitãrii muncii profesorilor şi al
îmbunãtãţirii activitãţii cadrelor didactice, elevii au pus un accent deosebit pe

diminuarea diferenţelor dintre şcolile rurale şi cele urbane, ca o cosecinţã
semnificativã a ameliorãrii condiţiilor materiale în învãţãmântul rural.
Considerând cã rezultatele şcolare nu depind în mod direct de dotarea materialã a şcolii, copiii
coreleazã mai degrabã aceste rezultate cu abilitãţile personale, capacitatea de învãţare şi
motivaţia fiecãrui elev.
În acest context, dotarea materialã este consideratã un stimulent pentru
obţinerea performaţei şcolare, doar în condiţiile în care factorii de ordin personal
mai sus menţionaţi sunt prezenţi.
Partenerii şcolii. Bine informaţi asupra dotãrii şcolii şi asupra noilor elemente alocate prin
program, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au constatat cã îmbunãtãţirea condiţiilor
materiale a generat:
- creşterea atractivitãţii orelor de clasã
- dezvoltarea comunicãrii dintre profesori şi elevi
- creşterea interesului elevilor faţa de activitãţile şcolare
- schimbarea aşteptãrilor şi aspiraţiilor la nivelul copiilor
- implicarea mai accetuatã a unora dintre pãrinţi în susţinerea şcolii
- creşterea încrederii copiilor în vitorul personal.
În opinia lor, intervalul extrem de scurt care a trecut de la sosirea materialelor şi echipamentelor
în şcoalã nu permite evaluarea precisã a unor efecte legate de rezultatele obţinute de elevi şi de
performanţele şcolii.
În cadrul discuţiilor, raportarea la efectele îmbunãtãţirii dotării s-a fãcut atât din
perspectiva orizontului de timp (lung, mediu, scurt), cât şi din cea a beneficiarilor
efectelor pozitive.
Cu privire la orizontul de timp, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au identificat un set de efecte
pozitive pe care ameliorarea dotãrii le va produce dupã un interval mai lung:
- creşterea numãrului de elevi care vor promova examenul de capacitate
- creşterea oportunitãţilor legate de accesul elevilor la forme superioare de învãţãmânt
- creşterea oportunitãţilor legate de gãsirea unui loc de muncã (datoritã abilitãţilor
legate de calculator)
- stabilirea unui echilibru între pregãtirea asiguratã de şcoalã şi cerinţele formulate de
piaţa muncii
- diminuarea navetismului sau a migraţiei elevilor cãtre şcolile oraşului (care dispun de
calculatoare şi de profesori de limbi străine).

Referitor la beneficii, participanţii au apreciat cã deşi beneficiarii direcţi sunt şi vor
fi elevii, existã şi efecte pozitive indirecte, resimţite de pãrinţi şi de comunitate în
sens larg.
Dupã pãrerea lor, ameliorarea dotãrii a avut efecte imediate şi asupra pãrinţilor şi reprezentanţilor
comunitãţii: creşterea credibilitãţii de care se bucurã şcoala, creşterea nivelului de satisfaţie în
raport cu unitatea şcolarã, îmbunãtãţirea relaţiei dintre şcoalã şi comunitate (în particular dintre
şcoalã şi pãrinţi).
Impactul formãrii. Fãrã a avea informaţii despre cursuri sau seminarii destinate
oamenilor şcolii şi partenerilor sãi sociali, elevii au fost de acord cu utilitatea unor
asemenea demersuri formative în special pentru creşterea interesului pãrinţilor
faţa de unitatea şcolarã.
Deşi nu au participat la programe de formare care sã se adreseze unor grupuri
mixte, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au afirmat cã ar fi utilã participarea lor
la astfel de cursuri pentru a dobândi cunoştinţe care sã îi ajute sã sprijine şcoala
în care învaţã copiii din comunitate.
Problematica specificã. Dincolo de efectele benefice ale programului de dotare,
elevii au semnalat menţinerea unor probleme legate de deficienţele sistemului de
încãlzire şi ale sistemului de alimentare cu apã.
În consens cu elevii, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au menţionat deficitul de dotare
(comparativ cu nevoile copiilor şi cu dotarea şcolilor din mediul urban) punând accent pe
deficienţele sistemului de încãlzire şi ale sistemului de alimentare cu apã.
Sub raportul dotãrii, copiii au afirmat cã în ciuda progreselor materiale înregistrate, se menţine
decalajul faţa de şcolile urbane.

Afirmaţia uneia dintre eleve care spunea cã “nu-mi venea sã cred cã am primit
aşa ceva” şi “nici în vis nu am visat cã o sã avem şi noi aceste lucruri” - afirmaţie
susţinutã şi de alţi copii - aratã cã aşteptãrile şi aspiraţiile elevilor din şcolile
rurale pot fi foarte modeste şi cã sentimentul discriminãrii faţa de oraş
reprezintã o constantã.
Strategii de soluţionare. Pentru rezolvarea problemelor pe care le întâmpinã
şcoala, pãrinţii şi reprezentanţii comunitãţii au sugerat atât o creştere a fondurilor
bugetare alocate învãţãmântului rural, cât şi “o unire a eforturilor oamenilor din
comunitate” pentru susţinerea şcolii care îi pregãteşte pe copiii lor.
Atât discuţiile organizate, cât şi convorbirile informale care au fost purtate cu parteneri comunitari,
au demonstrat cã în jurul unor şcolii s-au constituit grupuri cu caracter partenerial care
cuprind reprezentanţi ai primãriei, ai bisericii, ai organizaţiilor economice din localitate.
Bunele relaţii dintre aceşti parteneri şi managerii şcolii, ca şi întâlnirile frecvente
dintre aceşti reprezentanţi faciliteazã identificarea şi aplicarea unor soluţii în
favoarea şcolii şi a elevilor sãi.
Elevii şcolii din Mãrãcineni au afirmat cã multe dintre problemele şcolii ar putea fi rezolvate prin
motivarea şi implicarea pãrinţilor şi prin atragerea elevilor în identificarea de probleme, soluţii,
resurse.
3.4. ASPECTE SEMNIFICATIVE
În cadrul localitãţilor cuprinse în investigaţie, elevi, pãrinţi, reprezentanţi ai comunitãţii au scos în
evidenţã aspecte semnificative, care – chiar dacã nu au valoare de generalitate - pot fi
considerate relevante pentru situaţia actualã a şcolilor rurale şi pentru impactul pe care l-a
generat Programul de Relansare a Învãţãmântului Rural.
Aşteptãri, cerinţe, aspiraţii. Informatizarea. Vorbind despre calculatoarele care
le dau un sentiment de mândrie personalã şi de autorespect, elevii care au
participat la discuţii au afirmat cã acum privesc cu mai multã încredere cãtre
viitor.
Faptul cã şcoala a primit calculatoare pe care pot lucra şi învãţa, chiar în condiţii
limitate, le îndreptãţeşte speranţa cã şi ei pot accede cãtre un loc de muncã în
care mânuirea calculatorului constituie o condiţie obligatorie.

Deşi echipamentele sosite în şcoalã nu sunt suficiente în raport cu nevoile reale,
ele aduc ca beneficiu semnificativ credinţa copiilor cã lucrurile pot sã meargã şi
cãtre mai bine şi speranţa lor în şansele de dezvoltare personalã. (Albeşti –
Constanţa)
Ca atare, introducerea unui numãr mai mare de ore de informaticã în programa
şcolarã şi organizarea unor cercuri de informaticã dupã terminarea orelor de
clasã constituie o cerinţã formulatã cu fermitate de cãtre elevi (Oneaga -
Botoşani)
Colecţia de roci. Pe fondul comentariilor entuziaste cu privire la calculatoare, unul dintre copii a
avut câteva intervenţii repetate şi clare cu privire la “colecţia de roci” : “dar să vedeţi rocile”, “da’
colecţia de roci aţi vãzut-o? “, “când am văzut eu rocile…”,
În condiţiile în care o simplă colecţie de roci poate stârni atâta entuziasm şi
bucurie, este previzibil impactul puternic pe care ar putea să-l genereze la nivelul
acestor copii pasionaţi, o dotare adecvată şi suficientă, cuplată cu o reabilitare
reală a edificiilor şcolare, pe fondul unei regenerări a întregii comunităţi săteşti.
Aceşti elevi, care ştiu să înveţe fără calculatoare şi să se bucure adânc pentru o
simplă “colecţie de roci” reprezintã un potenţial care justificã investiţii mai decise
în şcolile din mediul rural şi în copiii lor. (Chirnogeni - Constanţa)
Cãrţi în bibliotecã. Fãrã a minimaliza importanţa calculatoarelor pe care le
considerã esenţiale, unii elevi sunt în atraşi în continuare de mesajul cãrţii şi
valorizeazã corect lectura cãrţilor şi avantajele ei: copii care au participat la
întâlniri au exprimat dorinţa de a avea cât mai multe cãrţi, dicţionare şi materile
documentare la dispoziţie în biblioteca şcolii (Pãtârlagele - Buzãu).
Pregãtire practicã. Centrarea unor secvenţe ale discuţiei asupra dotãrii pentru
pregãtire practicã - în contextul în care multe dintre şcoli au dispus înainte de
ateliere bine dotate şi bine utilizate - trimit cãtre o problemã care a fost relevatã
în multe din localitãţi: pornind de la nevoile şi de la tradiţii ale comunitãţilor rurale,
pregãtirea efectuatã în cadrul unor ateliere şcoalã actualizate ar putea deveni o
dimensiune a revigorãrii unora dintre comunitãţi (Ruşeţu - Buzãu)
Dotãrile sportive. Mulţi dintre elevii prezenţi au insistat asupra importanţei echipamentelor
sportive, terenului şi sãlii de sport ca şi asupra efectelor ”extraordinare“ pe care orele de sport şi
activitãţile sportive le au asupra stãrii lor fizice şi psihice (Chirnogeni - Constanţa).

Aceste argumente care se regãsesc în multe discuţii purtate cu copiii pledeazã pentru acordarea
unui sprijin mai ferm pentru: amenajarea sau reamenajarea terenurilor şi sãlilor de sport, dotarea
cu echipamente şi materiale sportive suficiente şi de calitate, multiplicarea acţiunilor sportive la
care sã fie invitaţi şi membrii ai comunitãţii.
Relaţii şi comunicare. Situându-se pe o poziţie de apărare a profesorilor lor, elevii din foarte multe
şcoli au afirmat că dascălii lor sunt comunicativi şi cooperanţi şi cã au făcut şi înainte de acest
program tot ce era cu putinţă pentru ca rezultatele şcolare să fie cât mai bune (Lãzarea -
Harghita)
În contextul în care - în codiţiile acestei comunicări pozitive - informarea elevilor
rămâne totuşi lacunară în multe dintre şcoli, este recomandabil ca acest potenţial
al comunicării să fie folosit în sensul: ameliorării informării copiilor, implicării lor în
identificarea de soluţii şi resurse pentru şcoală, construirii unor strategii pentru
dezvoltarea lor.
În cadrul unora dintre discuţii a fost relevată îmbunătăţirea relaţiilor şi a comunicării dintre
profesori şi elevi şi a atmosferei generale din cadrul şcolii, ca urmare a faptului că şcoala dispune
de un psiholog şi cã au fost angajate noi cadre tinere (Siculeni – Harghita)
Afirmând cã “am avea nevoie de indicaţii despre continuarea studiilor” şi “se discută la dirigenţie
dar prea puţin”, elevii care au participat la întâlniri au pus accent pe necesitatea consilierii
vocaţionale care i-ar ajuta sã se orienteze şi sã sã îşi multiplice şansele (Coroieni - Maramureş)
Etalonul urban. Discriminãri. În opinia elevilor, dotarea materialã insuficientã
asociatã cu lipsa profesorilor de specialitate determinã scãdearea dramaticã a
şanselor copiilor de la sate de a gãsi soluţii de supravieţuire în cadrul unui mediu
socio-profesional competitiv.
Deşi au identificat un evantai de efecte pozitive imediate pe care le-a generat
ameliorarea dotãrii, un numãr mare de elevii au relevat importanţa altor factori
individuali şi organizaţionali care pot maximiza sau minimiza impactul noilor
dotãrii (Scorei-Sibiu)
În cadrul discuţiilor, au fost relevate aspecte care caracterizeazã nuanţat diferenţele existente
între unitãţile de învãţãmânt de la ţarã şi de la oraş: prost încãlzit şi lipsit de apã potabilã curentã,
spaţiul şcolar este departe de a se defini ca “mediu prietenos şi favorabil învãţãrii”, iar şcolile din
rural sunt dezavantajate şi datoritã numãrului mare de profesori care nu au calificare sau
experienţã în învãţãmânt (Albeşti - Botoşani)

Pentru a reduce acest decalaj de şanse este necesar ca mãsurile orientate cãtre
ameliorarea bazei materiale sã fie adoptate în urma unei analize a nevoilor reale
pe care la are fiecare dintre şcoli în domeniul dotãrii (Spineni –Olt)
Migraţii. Optimişti în ceea ce priveşte viitorul lor, unii dintre copii au declarat cã nu vor rãmâne în
comunã dacã vor avea posibilitatea sã studieze la oraş.
În acest context, optimismul lor cu privire la şanele de viitor este legat mai puţin
de dezvoltarea şcolii şi a comunitãţii din care fac parte şi mai mult de efortul
studiului individual şi de accesarea unei şcoli urbane (Optaşi - Olt).
Din discuţiile cu elevii reiese faptul că izolarea unora dintre localităţile rurale
cuplată cu lipsa de locuri de muncă în comunitate presează tinerii să părăsească
satul, determinând îmbătrînirea populaţiei şi, implicit, scăderea natalităţii şi
reducerea numărului de elevi ai şcolii în intervalul următor (Plãieşi - Harghita).
În aceste condiţii - pe fondul unor mãsuri care se adreseazã dotãrii materiale - ar
fi binevenite strategii orientate cãtre motivarea comunitãţilor locale şi atragerea
unor resurse umane în astfel de localitãţi.
Demotivãri. În condiţiile în care succesul a fost asimilat cu parcurgerea liceului şi
cu ocuparea unui loc de muncã în mediul urban, unii adulţi au afirmat cã de
vreme ce situaţia materialã nu permite pãrinţilor sã îşi trimitã copiii la liceu,
procesul de învãţãmânt constituie un efort inutil pe care îl depun copiii şi pãrinţii
(Cãpreni - Gorj).
Raportându-se la şcolile urbane ca la un etalon în ceea ce priveşte dotarea
materialã şi resursele umane, mulţi dintre adulţi au afirmat cã elevii din şcolile
rurale au şanse educaţionale mai reduse şi datoritã faptului cã “sunt nevoiţi sã
munceascã în gospodãrie sau în agriculturã” (Albeşti - Botoşani).
În aceste condiţii, existã pãrinţi şi reprezentanţi ai comunitãţii care, chiar dacă recunosc că
îmbunătăţirea dotării materiale a avut efect, absolutizeazã decalajul dintre şcolile rurale şi şcolile
urbane
Limitarea evaluării rezultatelor exclusiv la performanţele examenului de
capacitate, comparate cu cele obţinute de rude din mediul urban este relevantă
pentru felul în care este concepută dezvoltarea personală şi pentru absolutizarea
etalonului urban (Siculeni- Harghita).

Unele dintre comentariile părinţilor şi reprezentanţilor comunităţii au pus un accent deosebit pe
diferenţa semnificativă între condiţiile pe care le oferă şcolile urbane în comparaţie cu cele din
rural, fără a sesiza dezavantajele, riscurile, pericolele pe care culturile urbane le implică.
Scepticism şi pasivitate. >>>Analiza comentariilor fãcute de pãrinţi şi de
reprezentanţi ai comunitãţii aratã cã alocarea unor dotãri fãrã a implica,
responsabiliza şi pregãti profesorii şi partenerii sociali ai şcolii poate sã creeze
”un reflex de dependenţã” (conform comentariilor moderatorilor).
În virtutea acestui reflex, profesorii şi pãrinţii aşteaptã în continuare ca problemele sã fie rezolvate
de instanţe exterioare şcolii, care sunt de cele mai multe ori forurile superioare în ierarhia
sistemului de învãţãmânt (Copalnic – Maramureş)
>>> Chiar dacã a fost menţionat ”mersul către mai bine” şi au fost apreciate unele efecte,
scepticismul se menţine la nivelul unor parteneri comunitari.
Centrarea preponderentã a unor pãrinţi asupra situaţiei şcolare a copiilor şi
asupra promovãrii claselor obligatorii - pe fondul comunicãrii limitate cu unitatea
şcolarã - genereazã convingerea cã şcoala - chiar dacã este necesarã - nu poate
oferi perspective şi şanse pentru viitorul absolvenţilor sãi.
Nutrind aceastã convingere şi dispunând de o informaţie slabã despre activitatea
şcolii, pãrinţii nu pot depãşi formele clasice de colaborare (Spineni – Olt)
>>> În cadrul discuţiilor, unii dintre pãrinţi au afirmat că:
- sunt mulţumiţi de actualele forme de colaborare dintre şcoală şi familie
- copiii pot totuşi să acceadă la licee mai bune, dacă doresc să înveţe (chiar în condiţiile
decalajului dintre şcolile rurale şi cele urbane)
- cei mai în măsură să evalueze efectele determinate de ameliorarea dotării sunt profesorii,
părinţii fiind mai puţin abilitaţi să evalueze efectele programului (Lãzarea - Harghita)
Chiar dacă aceste afirmaţii au fost determinate de modestie, chibzuinţă, respect pentru oamenii
şcolii, ele denotă totuşi cantonarea într-o concepţie tradiţională care nu poate stimula un
parteneriat real între şcoală şi comunitate.
>>> În condiţiile în care în unele şcoli pãrinţii au afirmat cã
- relaţiile lor cu şcoala sunt bune, dar formale
- principala lor aspiraţie este legatã de asigurarea accesului copiilor la liceul din oraş
pare puţin probabil ca familiile elevilor sã fi reflectat în mod serios la efectele ameliorãrii dotãrii, la
modul în care ei înşişi ar putea multiplica aceste efecte şi la felul în care comunitatea poate
contribui la ameliorare.

Acest simbol nu pare sã fie pus la îndoialã nici de reprezentanţii unor autoritãţi
locale prezenţi la întâlniri, care s-au centrat preponderent asupra problemelor de
ordin bugetar, afirmând cã alocarea sumei cuvenite şcolii este modalitatea
necesarã şi suficientã de colaborare între şcoalã şi comunitate (Coloneşti – Olt)
>>> Ca expresie a convingerilor lor, unii subiecţi adulţi au propus ca în vederea
diminuãrii fluctuaţiei personalului didactic, detaşãrile profesorilor sã fie efectuate
numai cu acordul inspectoratelor şcolare, care ar trebui sã instituie un sistem de
condiţionare a profesorilor aşa încât aceştia sã rãmânã minimum patru ani în
aceeaşi unitate şcolarã (Sãlişte - Sibiu).
O atare perspectivã, versus propuneri care sã vizeze încurajarea stabilitãţii
cadrelor didactice prin soluţii motivaţionale iniţiate de comunitate, demonstreazã
cã în foarte multe cazuri partenerii şcolii nu sunt pregãtiţi la nivel de mentalitate şi
de atitudini sã susţinã şcoala, care îi pregãteşte pe viitori cetãţeni ai comunitãţii.
Comentariile fãcute de unii dintre adulţi prezenţi la discuţii trimit la concluzia că pentru a susţine
şcoala în eforturile sale de dotare, partenerii comunitari ai şcolii (în particular, părinţii) trebuie să
depăşească rutina, deprinderile, conservatorismul pentru: a învăţa o nouă perspectivă asupra
evaluării şcolii, a exersa identificarea de soluţii pentru şcoală şi comunitate, a-şi asuma
responsabilitatea.
Deschidere şi cooperare. >>>Comentariile pãrinţilor şi reprezentanţilor
comunitãţii din unele localitãţi trimit cãtre o strategie macro-socialã în domeniul
relansãrii învãţãmântului rural: în opinia lor, problemele şcolilor rurale se pot
rezolva în mod autentic numai în mãsura în care elevii vor fi conştienţi de
importanţa şcolii în cadrul unei societãţi care valorizeazã educaţia şi succesul
social obţinut pe baza educaţiei şcolare (Optaşi – Olt)
>>> În unele localitãţi, participanţii la discuţii au accentuat faptul cã dezvoltarea şcolii şi
multiplicarea şanselor copiilor sãi trebuie sã se sprijine pe eforturile unei comunitãţi în care
reprezentanţii autoritãţilor locale manifestã o atitudine deschisã şi de sprijin în raport cu şcoala: în
opinia lor, partenerii comunitari sunt foarte apropiaţi de activitatea şcolii, acolo unde “profesorii
sunt foarte bine integraţi în comunitate iar părinţii sunt în relaţii de bună vecinătate cu aceştia”.
(Coroieni - Maramureş)
În aceste situaţii “comunicarea între şcoală şi reprezentanţii comunităţii este
evaluată ca fiind firească şi eficientă, cu un accent consistent pe relaţiile

interpersonale între profesori şi membrii comunităţii din care fac parte” (conform
comentariilor moderatorilor).
>>>Accentul pus de pãrinţi pe necesitatea de a atrage în colaborare mai întâi
pãrinţii care sunt interesaţi de educaţia şi evoluţia copiilor lor şi a membrilor
comunitãţii care sunt deschişi parteneriatelor conduce la ideea cã, pentru a-şi
asigura un suport imediat şi stabil, şcoala trebuie sã se concentreze asupra
acestor categorii de adulţi care sunt gata sã coopereze
Atragerea acelor categorii comunitare care se dovedesc acum imobile şi
neinteresate poate avea loc ulterior, pe mãsurã ce avantajele reciproce ale şcolii
şi susţinãtorilor săi vor deveni evidente şi în condiţiile în care şi alte mecanisme
motivaţionale pot fi utilizate (Ruşeţu - Buzãu).
>>>Eforturile pe care primarii unor comune le-au consacrat reabilitãrii unitãţilor
de învãţãmânt preşcolar, ca şi deschiderea lor cãtre dezvoltarea şcolii şi cãtre
ridicarea localitãţii în ansamblu probeazã faptul cã în cadrul unora dintre
comunitãţi, primãria poate deveni un nucleu al acţiunilor parteneriale îndreptate
spre susţinerea şcolii (Albeşti –Constanţa).
>>>Semnalând insuficienţa alocaţiilor bugetare pentru învăţământ, unii reprezentanţi ai
autoritãţilor locale au vorbit despre necesitatea:
- atragerii de fonduri suplimentare pentru finaţare
- depunerii de proiecte pentru finanţare la diferite instituţii, ca singură cale pentru dezvoltare
durabilă
- organizării unor cursuri pentru elaborarea, implementarea, managementul proiectelor care să
aibă drept participanţi reprezentanţii cadrelor didactice, autorităţilor locale, organizaţiilor
nonguvernamentale (Lãzarea - Harghita).
>>>Primarii care manifestã un interes deosebit faţa de şcoalã şi de educaţie au
pornit, în unele cazuri, de la strategia de dezvoltare integratã în cadrul cãreia
dezvoltarea şcolii este o componentã.
În acestã perspectivã, şcoala localitãţii poate sã devinã nucleul unui centru
comunitar de educaţie care se adreseazã şi altor segmente sociale, fãrã sã îşi
piardã însã interesul pentru pregãtirea segmentului tânãr.
>>>Din comentariile fãcute în unele localitãţi a reieşit faptul cã acolo unde partenerii din
comunitate sunt gata sã îşi asume responsabilitãţi legate de şcoalã, iar consiliul pãrinţilor
reprezintã un sprijin real pentru unitatea şcolarã, problemele specifice (transportul şcolar la

nivelul localitãţii) au fost rezolvate aproape integral prin eforturi locale (Valea Chioarului -
Maramureş).
Oportunitãţi. Avansând afirmaţii de genul “la biologie înţelegeam dupã pozele
din carte, acum ne poate arãta la microscop”, elevii doresc sã demonstreze cã
principalul efect al ameliorãrii dotãrii materiale este realizarea unei corelaţii între
teorie şi practicã.
Pornind de la cuvintele elevilor, care afirmã cã
- “înainte ne era urât sã venim la şcoalã, acum ne atrage mai mult”
- “ne simţim ca şi cei de la oraş, avem fiecare banca lui”
se poate conclude cã îmbunãtãţirea condiţiilor de dotare determinã în mod
evident o apropiere a copiilor de şcoalã şi de educaţia şcolarã.
În acest sens, unul dintre reprezentanţii poliţiei locale - tânãr şi responsabil - a
declarat că, urmărindu-i zilnic din priviri de la postul său de lucru pe copiii care se
îndreaptă către şcoală a constatat că de când şcoala a primit “toate aceste
lucruri noi”, “s-a schimbat mersul copiilor: ei vin mult mai vioi spre şcoală şi se
vede din ochii lor că se bucură sã ajungă acolo cât mai repede” (Chirnogeni -
Constanţa).
Discuţiile cu copii au arãtat cã – urmare a noilor dotãri - se constatã o pozitivare
a autopercepţiei elevilor, care era, de regulã, umbritã de asumarea diferenţei
dintre şcoala proprie şi şcoala din oraş ca pe o condamnare la şanse personale
limitate (Brãdeni – Sibiu).
Aportul cel mai semnificativ la schimbarea acestei autopercepţii l-au adus alocarea şi folosirea
echipamentelor informatice la nivelul şcolii: în cadrul discuţiilor cu adulţii a fost relevatã
importanţa introducerii orelor de informaticã, ca efect al dotãrii cu calculatoare (asociatã cu
iniţierea în informaticã a profesorilor).
Introducerea orelor de informaticã a fost valorizatã în mod deosebit şi pentru cã
acest fapt a degrevat pãrinţii de cheltuielile pe care le presupuneau deplasarea la
oraş şi plata cursurilor pentru iniţierea copiilor în lucrul cu calculatorul (Oneaga -
Botoşani).

Limitãri. Pornind de la faptul cã alocarea dotãrilor pentru şcolile comunei s-a
realizat în mod inegal şi fãrã a ţine seama de situaţia fiecãrei unitãţi, unii
reprezentanţi ai comunitãţii au sugerat ca - în cadrul unor astfel de programe - sã
se ţinã seama de disparitãţile existente.
În opinia lor, o astfel de strategie ar egaliza şansele tuturor şcolilor din comunã
şi, implicit, şansele elevilor lor (Ungureni –Botoşani).
Dincolo de evantaiul consecinţelor directe, elevii, pãrinţii, reprezentanţii
comunitãţii din majoritatea localitãţilor au accentuat faptul cã intervalul
foarte scurt care s-a scurs de la primirea noilor dotãri nu permite o
evaluarea realã a impactului îmbunãtãţirii bazei materiale.
În acelaşi sens, în unele localitãţi, s-a pus accent pe faptul cã impactul
programului de dotare se va face simţit dupã un interval mai lung.
Valori adãugate. Din discuţii purtate cu copiii a reieşit cã impactul programelor de dotare a fost
mai puternic în situaţia în care noile materiale şi echipamente au venit sã se adauge unor dotări
asigurate din alte surse.
Unele discuţii purtate cu pãrinţii şi cu reprezentanţii comunitãţii au arãtat, de
asemenea, cã - în termeni de valoare adãugatã - dacã elementele de dotare
primite prin program s-au alãturat unor echipamente care existau deja în şcoalã
şi cu care elevii erau obişnuiţi, impactul obţinut a fost mult mai puternic (Sãcel -
Sibiu).
Un exemplu relevant îl constituie şcoala din Plopenii Mari, care dispune de un centru de
informare şi documentare dotat cu un remarcabil fond de carte, la care s-au adãugat cãrţile
alocate prin program (Ungureni - Botoşani).
Pornind de ideea valorilor adãugate, un numãr mare de elevi şi parteneri ai şcolii
au sugerat cã alocarea unor dotãri trebuie completatã cu programe de formare,
care sã stimuleze actorii şi partenerii şcolii sã identifice şi sã atragã noi resurse
pentru unitatea şcolarã şi elevii sãi.
Analiza datelor cuprinse în raportul final demonstreazã faptul cã revigorarea şcolilor rurale
trebuie sã se producã în condiţiile unei dezvoltãri autentice a comunitãţilor sãteşti şi cã
relansarea învãţãmântului rural presupune statuarea de jure şi de facto a unui parteneriat
viabil între fiecare şcoalã şi comunitatea care o integreazã.