Oscarul mut [i pe fran]uze[te: The Artist - Suplimentul de Cultura

» 10
printre r`nduri
EDGAR
ALLAN
POE
Codrin Liviu Cu]itaru: „E un scriitor foarte modern [i receptarea
lui intens\ `n cultura postindustrial\ nu pare, neap\rat, un
accident istoric“.
Cald
Despre `nt`mpl\rile care-mi taie respira]ia
de emo]ie [i m\ umplu de o
bucurie f\r\ margini cred c\ cel mai
bine [i mai bine ar fi s\ nu scriu nimic.
Adic\ s\ tac pur [i simplu. Tocmai de
aceea anul trecut nu am putut s\ povestesc
`n 3.500 de semne ce am sim-
]it prin luna mai `n prima mea c\l\-
torie la Ierusalim, dar [i la Marea
Galileei, Haifa, Nazareth, Cesareea
sau Armagedon. {i nici acum, abia
`ntoars\ de la Ierusalim, Qumran,
Masada [i Marea Moart\, nu-mi pot
g\si tonul. A[ vrea s\ apuc vremea SF
c`nd un aparat magnific ar putea s\
descarce direct de pe retina [i din
creierul meu ce-am v\zut acolo, cu
tot sufletul explodat, f\r\ s\ trebuiasc\
s\ mai descriu ceva `n cuvinte. Dar
p`n\ atunci, m\ str\duiesc s\ transmit
cumva starea de bine cople[itor
pe care-am tr\it-o la Ierusalim `n
mijloc de februarie, la o conferin]\
interna]ional\. Am mai fost invitat\ la
c`teva asemenea manifest\ri de c`nd
]in rubric\ `n „Supliment“; majoritatea
au fost reu[ite [i nici eu nu m-am f\-
cut chiar de r`s. Dar niciodat\ n-am
sim]it nevoia s\ vorbesc `n pagina 10
despre bucuria pe care ]i-o d\ recele
savantl`c `n asemenea `mprejur\ri. De
data asta a fost altceva, din mai
multe motive, care, adunate snop,
ne-au `nsufle]it pe to]i (vorbitori, moderatori,
public) timp de trei zile.
~n primul r`nd a fost cald. Nu despre
starea vremii vorbesc, de[i s\ vezi
peste tot la plus 18-20 de grade narcise,
ciclame, rozmarin `n plin\ floare,
nu-i pu]in lucru c`nd vii ca de la
Polul Nord, din z\pezile [i ghe]urile
României. Sau c`nd, pe malul M\rii
Moarte, la 30°, `]i dai jos palton [i
pulover, ca s\ te ui]i cu jind cum lumea
face baie. Dar, repet, nu la c\ldura
asta m\ g`ndesc acum, ci la
atmosfera nem\surabil\ `n grade
Celsius care a inundat sala unde
eram. Rareori mi-a fost dat s\ v\d [i
SECRETUL ADRIANEI
Adriana BABE}I
s\ aud c`t de intens poate fi p\strat\
memoria unui om [i c`t de fierbin]i
s`nt, repetate de zeci [i zeci de ori,
cuvintele recuno[tin]ei. Pentru c\
to]i au vorbit `n primul r`nd despre
Leon Volovici, despre c`t de mult a
`nsemnat el pentru fiecare [i pentru
Lumea evreiasc\ `n literatura român\,
conferin]a de la Universitatea Ebraic\
din Ierusalim care i se datoreaz\
[i la care, iat\, tocmai participam 1 .
Apoi au fost comunic\rile propriu-zise.
Cum s\ nu te bucuri c`nd
printre vorbitori se afl\ istorici, critici
literari, filosofi, teologi de talia
lui Moshe Idel sau Michael Finkenthal,
c`nd `n timpul lucr\rilor sau `n
pauz\ `i auzi vorbind `ntr-o român\
minunat\, cu un ata[ament extraordinar
pentru locurile unde s-au
n\scut. Sau c`nd vezi r\s\rind `n
paginile c\r]ilor pomenite de la
tribun\ o lume disp\rut\ din Ia[i,
Dorohoi, T`rgu Neam], Cern\u]i, Roman,
Br\ila, dar [i din Bucure[ti. Sau
c`nd sim]i cum stau al\turi, `ntr-un
unic raft, Sadoveanu, Blecher,
Fundoianu, Rebreanu, Aderca,
Galaction, Peltz, C\lug\ru, Holban,
Benador. Cum s\ nu-]i creasc\
inima c`nd vezi c\ truda ta de a le
descoperi pe Sefora [i Debora,
Dania [i Myriam `n literatura
român\ e urm\rit\ cu interes. {i
cum s\ nu amu]e[ti cotropit de
ceva f\r\ nume c`nd domnul Arie
Laish, la cei peste 80 de ani ai s\i,
`[i ia la sf`r[it chitara [i `ncepe s\
c`nte doina de jale a pribeagului.
1
Al\turi de colegii [i prietenii mei
Ioana P`rvulescu [i Cornel
Ungureanu, trebuie s\ mul]umesc
pentru acest drum `n primul r`nd lui
Leon Volovici, memoriei c\ruia i-au
fost dedicate toate manifest\rile din
jurul conferin]ei interna]ionale de la
Universitatea Ebraic\ din Ierusalim. {i
`n egal\ m\sur\ unor institu]ii [i
oamenilor care le-au animat `n acele
zile: ICR Tel Aviv (Gina Pan\, Monica
Moro[anu), Centrul pentru Studierea
Istoriei Evreilor din România de la
Universitatea Ebraic\ din Ierusalim
(Ditza Goshen), Cercul Cultural de la
Ierusalim (Costel Safirman).
Moartea ro[ie. O cobor`re
`n universul poesc
De mai bine de dou\
decenii, remarcabilul
anglist clujean Liviu
Cotr\u s-a angajat `ntr-o
munc\ monumental\
care, `n alte ]\ri, este de
obicei preluat\ de echipe
`ntregi de filologi, dotate
cu mijloace de cercetare
[i documentare dintre
cele mai complexe –
aceea de a traduce [i
edita integral opera scriitorului
(romantic) american
Edgar Allan Poe.
Codrin Liviu Cu]itaru
Mai multe volume impresionante din
poezia [i proza poesc\ au ap\rut deja la
diverse edituri prestigioase române[ti,
`ncep`nd cu vechiul Univers [i Institutul
European [i ajung`nd la Poliromul
ie[ean, toate alc\tuite minu]ios de c\-
tre profesorul ardelean. Dac\ ad\ug\m
la acestea [i monografia critic\ pe care
Liviu Cotr\u a dedicat-o autorului
Corbului (Coasa Timpului, 1995) [i numeroasele
studii istorice [i culturale
asupra secolului al XIX-lea american
(epoca `n care Poe creeaz\) publicate
`n reviste [i jurnale ori ca „introduceri“
la amintitele antologii, ob]inem imaginea
unui efort academic gigantic, ce
`[i va dezv\lui cur`nd simetria impecabil\,
aidoma desenelor precolumbiene,
din avion.
O doz\ vizibil\
de unicitate
Ultima apari]ie `n spa]iul artistic poesc,
oferit\ de Liviu Cotr\u, e Masca Mor-
]ii Ro[ii [i alte povestiri, o antologie
vast\ din fic]iunea scriitorului american,
redactat\ `ntre anii 1831 [i 1842
[i intrat\, estetic, `n faimoasa panoplie
tipologic\ a grotescului [i
arabescului, care l-a consacrat pe
creatorul lui Pym `n literatura universal\.
~n Studiul introductiv, Liviu
Cotr\u subliniaz\ particularitatea
lui Poe `n contextul veacului
al XIX-lea peste Ocean. Subiectele
lui „grote[ti“ nu au fost `ntotdeauna
pe gustul publicului (nu
foarte preg\tit atunci, s\ recunoa[-
tem, pentru subtilitatea [i rafinamentul
morbid profesat de autor),
iar voluptatea „farselor“ literare
[i publicistice practicate cu unii
dintre contemporani i-au adus numero[i
inamici. Frecvent, chiar
scriitori celebri, din imediata sa
posteritate, au avut rezerve vizavi
de valoarea intrinsec\ a operei
poe[ti (Henry James [i T.S. Eliot
considerau bun\oar\, dup\ cum
observ\ Cotr\u, c\ interesul pentru
Poe ar fi dovada unei „inteligen]e adolescentine“).
De aceea, intrarea lui Poe
`n canonul american [i, ulterior, `n cel
universal este mai degrab\ rezultatul
unui proces `ndelungat [i u[or `ntortocheat,
aureolat totu[i de o incontestabil\
[ans\ cultural\.
~nceputul va avea loc `n Fran]a, unde
obsesia (motivat\, desigur, [i de o
stranie consubstan]ialitate estetic\ `ntre
cei doi scriitori) v\dit\ de Baudelaire
pentru goticul poesc duce la o
multitudine de t\lm\ciri ale textelor autorului
lui Annabel Lee `n limba marii
culturi europene a timpului, impun`ndu-l
aten]iei unei audien]e elevate, mult
mai sensibile la fine]ea artistic\ a straniului
[i morbidului dec`t americanii
secolului romantic. Editorul [i traduc\torul
majorit\]ii prozelor din prezentul
volum constat\ f\r\ echivoc:
„E foarte probabil ca f\r\ fervoarea
fratern\ a lui Charles Baudelaire, Stéphane
Mallarmé [i Paul Valéry, scriitori
afla]i `n c\utarea unui spirit tutelar,
Poe s\ fie ast\zi un autor la fel de
marginal [i de obscur ca Fitz-Greene
Halleck, William Gilmore Simms sau
Joseph Rodman Drake, prozatori mult
mai bine cota]i dec`t el la vremea
lor“.
Datorit\ aten]iei acestor
autori francezi, Poe intr\ gradual
`n grilele critice evaluative ale unor e-
xege]i precum Allen Tate, W.H. Auden,
Richard Wilbur [i Edward Davidson,
`ncep`ndu-[i practic, post mortem, destinul
interna]ional.
Tematica adoptat\ de Poe, at`t `n
proz\, c`t [i `n poezie, nu reprezint\,
`ntr-adev\r, un prilej de simbioz\ cultural\
cu literatura scris\ `n America la
vremea respectiv\ [i, chiar mai pu]in,
cu mentalismul per se al epocii ca atare.
Personajele sale sufer\, necondi]ionat,
de o alienare funciar\ (care va deveni
explorabil\ estetic, `n Europa [i
America, abia dup\ `ncet\]enirea unor
paradigme de existen]\ `n societ\]i industrializate,
spre jum\tatea veacului
XX), intr`nd, cu u[urin]\, `n aria tulbur\rilor
psihice [i nervoase, a patologicului
[i pornirilor sangvinare, a sugestiilor
oculte [i gesticii criptice [.a.m.d.
Eroii mor [i `nvie, s`nt diabolici, mint cu
metod\ [i premeditare (mai ales naratorii
lui Poe au aceast\ capacitate –
cum s-o numesc? – „epic\“ de a distorsiona
adev\rul, manipul`ndu-[i auditorii,
inclusiv pe cititor, `n scopuri
SEMNAL
N. Steinhardt, Incertitudini literare, coeditare cu M\n\stirea „Sf`nta Ana“, Rohia,
edi]ie `ngrijit\, studiu introductiv, note, referin]e critice [i indici de George Ardeleanu,
repere biobibliografice de Virgil Bulat, colec]ia „Seria de autor «N. Steinhardt»“,
Editura Polirom, 436 de pagini, 44.95 lei
Preocupat de art\ [i puterea ei de fascina]ie, N. Steinhardt caut\ forme artistice `n literatur\,
dar [i `n teatru sau `n via]a de zi cu zi. Captivat de D’Annunzio sau Malraux [i
„setea lor de a tr\i [i f\ptui“, de Jules Verne [i insulele sale misterioase, de Eliade [i
prozele sale fantastice, `i dezaprob\ `n schimb pe autorii din ale c\ror jurnale r\zbat
plictiseala [i indiferen]a. Volumul se `ncheie cu un remarcabil eseu al lui Steinhardt,
„Arta ca n\zuin]\”, o medita]ie asupra artei de a tr\i [i a muri cu demnitate.
„Ce se `nt`mpl\ c`nd un intelectual care are «cultura» incertitudinii – inclusiv `n
zonele `n care, `ndeob[te, acesteia i se ofer\ mai pu]ine c\i de acces sau, pur [i simplu, i
se obtureaz\ orice cale de acces (`n spa]iul credin]ei, al ideologiilor, al [tiin]elor sau al
sistemelor etice) – se opre[te asupra domeniilor `n care incertitudinea, ambiguitatea,
nedeterminarea, aproxima]ia, fluiditatea s`nt – prin defini]ie – elemente constitutive?
Ce se `nt`mpl\ a[adar c`nd un asemenea intelectual `[i `ndreapt\ privirea spre literatur\,
spre celelalte arte [i, `n general, spre cultura umanist\? ~n astfel de situa]ii, intelectualul
cu pricina `[i va asuma cu at`t mai mult complexul incertitudinii, `l va proclama aproape
ostentativ, va lucra, a[a-zic`nd, cu incertitudini «deschise».“ (George Ardeleanu)
Ryu Murakami, Hituri celebre ale epocii Showa, traducere din limba
japonez\ [i note de Andreea Avram, colec]ia „Biblioteca Polirom.
Proz\ XXI“, Editura Polirom, 208 pagini, 22.95 lei
Hituri celebre din epoca Showa are ca subiect rivalitatea s\lbatic\ dintre
dou\ grupuri (de tineri [i de femei trecute de treizeci de ani), care
intr\ pe nea[teptate `ntr-un conflict absurd. La o prim\ privire, tinerii
par s\ fie inofensivi, preocup\rile lor limit`ndu-se la b\ut, mici
furti[aguri sau indecen]e, c`nd nu-[i pierd pur [i simplu timpul cu petrecerile
de karaoke. Cele [ase „m\tu[ici“ s`nt femei de carier\, aspre [i
independente. C`nd unul dintre b\ie]i creeaz\ o ambuscad\ mortal\
`mpotriva uneia dintre ele, `ncepe haosul. Femeile se str`ng laolalt\ [i
`ncearc\ s\-[i elimine adversarii. De cealalt\ parte, b\ie]ii pun la cale
un plan prin care s\-[i lichideze du[mancele dintr-o singur\ lovitur\.
Cine ar fi b\nuit c\ un r\zboi `ntre bande poate c\p\ta asemenea propor]ii?
~ntr-un stil frust, asemenea personajelor sale, cu un limbaj a
c\rui miz\ este eliminarea oric\rei urme de frumuse]e [i armonie, Murakami
construie[te o satir\ a unei culturi moderne dezr\d\cinate,
concentr`ndu-se asupra tensiunii dintre sexe [i genera]ii.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro