Oscarul mut [i pe fran]uze[te: The Artist - Suplimentul de Cultura

editorial
FORUMURILE
ZIARELOR
STR|INE
Lucian Dan Teodorovici: „V\ invit s\ intra]i de curiozitate pe
forumurile unor mari ziare str\ine. Ve]i observa, surprin[i, c\ mai
to]i cei ale c\ror comentarii s`nt afi[ate au un ton decent, analitic,
vin cu `ntreb\ri pertinente, provoac\ discu]ii interesante“.
CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|:
Presa [i subsolurile ei
Lucian Dan Teodorovici
~n sondajele de opinie, mass media
e departe de voturile de `ncredere
de care se bucura `n anii
’90. „Decredibilizarea“, cuv`nt
devenit cli[eu inclusiv printre
jurnali[ti, e un adev\rat fenomen
`n presa româneasc\. Multe
dintre ziarele cu care publicul
se obi[nuise au disp\rut de
pe pia]\. Unele publica]ii s-au
mutat pe online, un mediu care,
`n România cel pu]in, presupune
cheltuieli mult mai mici.
S-ar putea `n[irui, iar lucrul
\sta s-a f\cut deja, zeci de motive.
Din punct de vedere politic,
s-ar putea vorbi despre faptul c\
multe institu]ii de pres\ afi[eaz\
un partizanat greu de suportat
(chiar inacceptabil atunci c`nd
e `n favoarea Puterii, indiferent
care e aceasta). Ar fi, apoi, de discutat
despre autosabotajul profesional
pe care-l practic\ mul]i
pseudojurnali[ti, cobor`nd `n gunoaie,
inclusiv `n cele morale,
pentru a-[i asigura vizibilitatea.
{i, evident, exist\ [i situa]ia o-
biectiv\ privitoare la „concuren-
]a“ brusc\ [i, uneori, serioas\ cu
care a venit Internetul, prin site-uri,
bloguri sau re]ele de socializare,
care se constituie nu
doar `ntr-o surs\ de informare
alternativ\, ci chiar exclusiv\
pentru tot mai mul]i oameni.
La acest ultim aspect am de
g`nd s\ m\ refer. ~ns\ nu scriind
despre influen]a Internetului
asupra presei `n general,
ci asupra celei române[ti. ~n particular.
Pentru c\ un lucru despre
care nu se vorbe[te des e
faptul c\ presa `ns\[i s-a schimbat
radical `n ultimul deceniu prin
apari]ia forumurilor ziarelor. Sub
fiecare articol apar sute de „semn\turi“,
`n majoritate anonime,
care rareori comenteaz\ con]inutul
textelor [i, `n cele mai multe
cazuri, poart\ o r\fuial\ dezgust\toare,
cu atacuri dure, cu
un limbaj suburban (pe care „banarea“
automat\ a unor cuvinte
nu-l rezolv\ `n nici un fel, c\ci
solu]ii pentru a scrie acele cuvinte
spre a fi perfect recognoscibile
s`nt cu duiumul).
Ziari[tii sus]in c\ nu e problema
lor, fiecare e liber s\ se exprime.
Mai mult, a[a cum `n cazul
televiziunii a devenit loc comun
tembela fraz\: „Nu-]i place,
schimb\ canalul“, `n ceea ce
prive[te presa scris\, ]i se va spune
senin: „Te oblig\ cineva s\ cite[ti
forumurile?“. Nu, nu e[ti
obligat. Numai c\ aici e schimbarea
fundamental\ de care aminteam
mai sus: ceea ce nu par a
lua `n seam\ oamenii de pres\
e faptul c\, `n prezent, datorit\
mediului online, presa se vinde
la pachet cu forumurile, cu
comentariile cititorilor. Nu e[ti
obligat, dar a[a cum `nainte citeai
articolele din ziar care te
interesau direct, trec`nd apoi la
altele, care pur [i simplu `]i atr\-
geau aten]ia prin vreun titlu,
vreo informa]ie, nici acum n-ai
cum s\-]i opre[ti privirea s\ a-
lunece `n josul paginii, pentru
a vedea ce se comenteaz\ la subsolul
textului. Ca s\ nu mai pomenesc
faptul c\ unii citesc `n
primul r`nd comentariile, trec`nd
indiferen]i peste articol.
Pentru c\ spa]iul nu-mi permite
o discu]ie la nivelul la care
o simt necesar\, m\ opresc la e-
xemplul care m-a motivat s\ scriu
acest text. Anume faptul c\, ori
de c`te ori citesc un articol despre
Holocaust, forumul aferent
se umple de abjec]ii la adresa e-
vreilor. Tot felul de descreiera]i
`[i strig\ o ur\ stupid\, c\reia
ei `n[i[i nu-i g\sesc explica]ii dec`t
prin apelul la diverse teorii
ale conspira]iei care pe oamenii
cu o minim\ ra]iune nu-i pot
face dec`t, eventual, s\ z`mbeasc\
amar. Anonimii de pe forumuri,
nu doar agrama]i, nu doar
grobieni, dar realmente atin[i psihic
de aceast\ „problem\“, citeaz\
intens din asemenea diverse
texte care circul\ pe net [i se simt
perfect `ndrept\]i]i `n aceast\ u-
r\. Problema e a lor, s-ar spune.
Nu e deloc a[a. Revin: presa
se vinde la pachet cu comentariile.
Iar c`nd comentariile ating
zone precum cele de mai sus,
nu mai e vorba despre libertatea
de exprimare. C\ci g\se[ti incitare
la ur\ etnic\, ba chiar incitare
la crime `mpotriva umanit\-
]ii. Nu e o exagerare, citi]i [i v\
ve]i convinge. {i-atunci, mi-e greu
s\ nu m\ `ntreb: oare angajarea
unui moderator real, care s\ cure]e
forumul de asemenea abjec]ii,
nu e o chestiune care s-ar
impune, nu e obligatorie pentru
orice ziar? C\ci, nu m\ sfiesc s-o
repet, mai nou presa se vinde la
pachet cu comentariile aferente.
Iar asemenea tic\lo[ii permise `n
numele libert\]ii de exprimare nu
`ncalc\ doar morala, ci [i legea.
~nchei revenind la punctul
de pornire al acestui text: decredibilizarea
presei, `n particular
a celei române[ti. {i-o s\
v\ invit s\ intra]i de curiozitate
pe forumurile unor mari ziare
str\ine. Ve]i observa, surprin[i,
c\ mai to]i cei ale c\ror comentarii
s`nt afi[ate au un ton decent,
analitic, vin cu `ntreb\ri
pertinente, provoac\ discu]ii interesante.
Ce se `nt`mpl\ la noi?
S`ntem mai democra]i dec`t
str\inii, neefectu`nd nici un soi
de a[a-zis\ „cenzur\“? Sau, pur
[i simplu, de dragul de a ne vedea
„comenta]i“ mai mult dec`t
concuren]a, facem un pact nescris
fie [i cu comentatori precum
cei da]i mai sus ca exemplu?
Iar dac\ r\spunsul la `ntrebarea
asta e afirmativ, oare nu cumva
ne vindem nu doar ziarele,
dar [i pe noi `n[ine la pachet
cu ei?
Radu Pavel Gheo
Citesc sistematic `n ziare [i pe site-urile de
[tiri despre pierderile financiare ale companiei
de stat numite Po[ta Român\. Citesc
[i cum se explic\ ineficien]a acestei
organiza]ii. Dar nu g\sesc nic\ieri ceea ce
am sim]it [i v\zut pe pielea mea eu,
clientul, unul din beneficiarii serviciilor ei.
S`nt convins c\, la fel ca toate companiile
de stat, Po[ta Român\ este c\pu[at\
de nenum\rate firme, c\ este prost administrat\,
ba chiar dirijat\ spre faliment –
poate `n mod inten]ionat –, c\ personaje
dubioase, cu conexiuni `n sfera puterii politice,
i-au impus contracte p\guboase... da,
normal, doar asta e soarta companiilor de
stat din România. Dar nu e numai asta. Sau
nu asta observ\ clientul atunci c`nd intr\ `n
contact cu institu]ia/compania Po[ta Român\.
Nu asta alung\ sistematic clien]ii
obi[nui]i, miile sau sutele de mii de oameni
care aleg companiile private de curierat
`n dauna tradi]ionalei po[te na]ionale.
S\ presupunem, de exemplu... dar de ce
s\ presupunem? Hai s\ povestim! Acum
ceva vreme m-am dus la un oficiu po[tal
cu un plic mare, pe care voiam s\-l expediez
prin Prioripost, ca s\ ajung\ repede [i
sigur la Bucure[ti. Cum `n plic erau c`teva
sute de pagini dactilografiate [i un volum
cartonat, i-am lipit capetele cu band\
adeziv\, ca s\ nu se deschid\ pe drum.
TEO
ROMÂNII E DE{TEP}I:
Cum pierde Po[ta (I)
~ns\ `n momentul `n care am prezentat
plicul func]ionarei de la ghi[eu [i am
spus „Prioripost”, femeia mi-a replicat:
— A, ne pare r\u, dar nu pute]i s\-l
trimite]i la Prioripost.
— De ce nu?
— Pentru c\ e lipit cu scoci.
— Da, [i?
Ea m-a privit lung [i a repetat
r\bd\toare:
— E lipit cu scoci.
— Da, [i? am repetat [i eu, doar c\
ner\bd\tor.
— {i nu-l putem primi la Prioripost
dac\ e lipit cu scoci.
Am scrutat atent plicul, `ncerc`nd s\
`mi dau seama ce r\u le poate face scociul
de pe plic po[ta[ilor care `l car\ dup\ ei.
— Ca s\ nu se spun\ dup\ aceea c\ s-a
umblat la plic, m-a l\murit doamna de la
ghi[eu.
B\nuiesc c\ ar\tam a[a cum [i eram,
adic\ la fel de nedumerit: ce-are scociul
cu...? A[a c\ doamna respectiv\ s-a
gr\bit s\-mi dea explica]ia suprem\:
— N-avem voie. Astea s`nt regulile,
[ti]i... Trebuie s\ le respect\m.
Spre norocul meu, tocmai atunci prin
spatele ei a trecut o func]ionar\ mai `n
v`rst\, care a zis, d`nd din m`n\ a
lehamite: „Las\, ia plicul, Sorana” (sau
cam a[a ceva). {i, dup\ c`teva ezit\ri [i
un schimb de priviri, Sorana mi l-a luat,
&
nu `nainte de a repeta `nspre mine, pe
un ton de scuz\:
— Dar s\ [ti]i c\ a[a s`nt regulile la
noi. N-avem voie.
Am dat din cap `n]eleg\tor, fiindc\ nu m\
`ndoiam c\ a[a s`nt regulile pe la noi. Iar r`ndul
urm\tor, c`nd a trebuit s\ expediez un
alt plic asem\n\tor, m-am dus la o firm\
de curierat rapid, care, nu [tiu de ce, n-a
avut nici o problem\ cu benzile late de
scoci lipite la capetele plicului. Nici atunci,
nici alt\dat\.
Presupun`nd c\ un om expediaz\ anual
zece-dou\zeci de plicuri lipite astfel [i aceste
plicuri ocolesc Po[ta Român\, care are o
groaz\ sf`nt\ de scoci, un calcul rapid arat\
c\ respectiva institu]ie pierde c`teva sute de
lei. {i un client stabil. Dac\ exist\ zece mii
de oameni ce trec prin aceast\ experien]\
[i renun]\ la serviciile po[tei, pierderile se
ridic\ la unu-dou\-trei milioane. Pe an.
Nu mai pun la socoteal\ pierderile provocate
institu]iei de expedierea (de fapt
neexpedierea) coletelor. C`nd trebuie s\
expedieze pachete mai mari, multe firme [i
mul]i cet\]eni prefer\ companiile de curierat
rapid. De ce? Fiindc\ e mai bine. Crede]i-m\,
nu vre]i s\ [ti]i regulile de expediere
ale pachetelor [i modul de `mpletire
a sforilor impuse de Po[ta Român\! Sper
c\ managerii care au conceput [i men]inut
regulile cu sforicele [i noduri s`nt
bine pl\ti]i, pentru c\ `]i trebuie un cap
solid, de stejar, ca s\ supor]i o asemenea
responsabilitate [i s\ men]ii asemenea
m\suri. {i din c`nd `n c`nd, uite, te mai
saboteaz\ [i c`te o dirigint\ de po[t\ iresponsabil\,
care accept\ la expediere –
oroarea ororilor – plicuri lipite cu scoci.
GHEO
SUPLIMENTUL LUI JUP
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro