Vizualizare imagine

Black
Pantone 253 U
Încercãm sã ne achitãm de sarcinile noastre întrun
mod cât mai plãcut ºi mai relaxant. Sã nu
crezi cã eu nu mã distrez. Chiar ºi la 59 de ani
mã distrez. Aºa înþeleg eu prin a pune pasiune în
munca ta. Tot ceea ce am fãcut în viaþa mea,
excentricã aºa cum îi spui, se împlineºte acum. Eu
am avut mai multe cariere ºi simt cã experienþa
mea dã acum cele mai multe roade.
- Enumeraþi-ne profesiile dumneavoastrã din
tinereþe pânã acum.
- Am fost ziarist, am lucrat la publicaþiile
“Evening Standard” ºi “Times” din Londra, am
lucrat la radio doi ani, la BBC, în timpul lui
Dubcek, am fãcut cercetare în media devenind
asistentul lui David Frost care, ºtim, a avut o
carierã fulminantã în presã. Imediat dupã asta am
devenit dascãl. Am fãcut un MBA (Master in
Business and Administration) la Instead, în
Franþa. Am predat noþiuni de bazã în
management. Am predat materia studenþilor mei
într-un mod ziaristic, încercând sã fac totul a fi
cât mai simplu. Activitatea mea de dascãl a
continuat, metaforic vorbind, toatã viaþa. i acum
sunt dascãl, într-un fel sau altul. Am lansat
propria firmã de management. Am lucrat ºi la
firme precum: ITT, IGM, ICI ºi multe altele. M-
am ocupat, firesc ºi de afacerile familiei, în
special cele din domeniul imobiliar. i, sã nu uit,
am fost ºi vânzãtor. Când m-am stabilit în
America, chiar la început. Acolo oricine începe de
jos. Poþi sã ai ºi doctorat. Dureazã pânã se
echivaleazã ºi, atunci, trebuie sã faci ceva. Am
fost picolo într-un restaurant francez. i aveam,
deja, o vârstã mai înaintatã. Mi-am dat seama cât
de greu e sã þii un restaurant. E nevoie de o
rãbdare de fier. Perioada petrecutã ca picolo ºi
vânzãtor, apoi, a valorat cât universitatea pe care
am absolvit-o la Cambridge.
- Voi trece brusc la un alt subiect, pentru cã
doamna Pamela tocmai ne-a fãcut cu mâna.
Povestiþi-ne despre familia dumneavoastrã de
acum. Cât vã susþine în ceea ce faceþi
- Am mare noroc cu familia mea. Soþia mea,
Pamela, mã sprijinã foarte mult. Fosta mea soþie,
Ioana ºi fiul Alexandru mã susþin chiar dacã sunt
la Paris. Mama Elisabeth ºi Nicolae, fratele, din
Londra. Nicolae, care este trezorierul fundaþiei,
mã sprijinã ºi financiar. Mã tot întreabã: “mai
sunt lucrãri la clãdire”, “ce facturi au mai
venit”. Toþi cei pe care i-am enumerat sunt activ
implicaþi în fundaþie. Alexandru mai puþin, el are
douãzeci de ani ºi este interesat sã-ºi dezvolte
cariera lui. Anul trecut a fãcut un internship de
marketing internaþional la o firmã care producea
sutiene de lux. Acum face un alt internship de
marketing, are foarte multe direcþii de a se
dezvolta. Pentru moment are o micã reticenþã faþã
de România. Dar îi trece lui. Eu îi ofer, oricum,
libertatea de a-ºi decide viitorul.
- Citisem unul din primele interviuri pe care
tatãl dumneavoastrã l-a dat în România, la
începutul lui 1990. I se ceruse sã facã o descriere
a României în urmãtorii 20 de ani. A frapat multã
lume cu limpezimea de care a dat dovadã,
descriind, atunci, actualele noastre realitãþi: cum se
va tinde, în Europa, la o monedã unicã,
devalorizarea leului, competiþia cu Bulgaria pentru
UE, alternanþa politicã din România º.a. Cum
bloc-notes
vedeþi dumneavoastrã Turda peste mai mulþi ani
- Tatãl meu a fost un mare vizionar. Putea
observa aspecte la mare distanþã. Eu nu am
aceastã calitate. Nu pot sã vãd atât de clar în
viitor. Sunt convins, însã, cã vom intra în
Europa…
- Dar Turda va intra
- …Garantat. Suntem deja europeni în mai
multe sensuri: toleranþa de care am vorbit la
început, coabitarea interetnicã. Pot sã spun chiar
cã Turda are un avans faþã de multe oraºe din
România în vederea integrãrii. Odatã intraþi în
Europa tendinþa de regionalizare va apãrea ºi în
România. Din acest motiv împãrtãºesc ideea
multora cum cã Ardealul va face faþã mai bine în
noua familie decât Vechiul Regat. Oferim un
mediu mult mai atrãgãtor decât alte pãrþi ale
României. i mediu de afaceri ºi mediu cultural…
- Ce mesaj aþi transmite acum concitadinilor
dumneavoastrã, prietenilor de la Turda
- Ce frumoºi sunteþi!
- Vã mulþumesc
Interviu realizat de Andrei Þigãnaº
•
Pe malurile Tamisei,
acolo ºezum ...
Dan Popescu
Arãt ca un troll
Cu picioarele strânse sub ea, pe scaun, într-o
pereche de blujeans prespãlaþi ºi un tricou
bleumarin cu mâneci care atârnã, Ali Smith pare
la fel de posomorâtã ca ploaia care ne þine
prizonieri, atunci când programul ne permite, în
camerele noastre sau în sala cu fotolii din piele
scofâlcitã, unde citim presa ºi materialele de la
Consiliul Britanic sau explorãm cu patru din
cele cinci simþuri prãjiturile auxiliare cotidianului
five o’clock tea.
Conversaþiile se leagã lejer, femeile, mai mult
decât bãrbaþii, cumpãnesc oferta varietãþilor de
patiserie, nume de scriitori ºi opere se amestecã
cu nume de locuri, amintiri ºi recunoaºteri, se
torc în aburii cafelei ºi ai ceaiului care invadeazã
ºi spaþiul debaralei de sub scara de lemn, unde
se aflã computerul. Acolo s-a refugiat Pelerinul,
acolo navigheazã pe Web ºi împarte, cu cei de
acasã, în conformitate cu Codul Pelerinilor,
mesaje ºi adrese, noutãþi ºi sfaturi: „Nu uitaþi sã
scoateþi pisica afarã, seara, înainte de culcare!”;
„La acest numãr mi se rãspunde: The number
you have dialed is not in service”; „Ia, te rog,
legãtura cu Magda, poate are Ioana noua ei
adresã de e-mail, dacã reuºeºti s-o contactezi,
spune-i sã stea liniºtitã, am fãcut o xerocopie
TRIBUNA • NR. 94 • 1-15 august 2006
dupã Hollinghurst.”
Pelerinul a fãcut ºi a primit xerocopii, va
cumpãra cãrþi ºi va cere autografe, va alerga
dupã fãrâmiþa lui de glorie, pândind momentele
prielnice pentru descumpãnirea scriitorilor, dupã
ce va fi studiat cu sârg, în mansarda-i rãcoroasã,
informaþia care îi azvârle capete de pod. Despre
Ali Smith ºtie deja cã este o povestitoare
înnãscutã ºi cã are opinii ferme cu privire la
relaþia dintre operã ºi biografie. Viaþa ei privatã
nu are nimic scandalos, chiar dacã nu ºi-a
terminat doctoratul început la Cambridge.
Lumea academicã pur ºi simplu nu i se
potriveºte.
În Rainolds Room, unde a început aventura
noastrã, Ali Smith, cu picioarele strânse sub ea,
pe scaun, într-o pereche de blujeans prespãlaþi ºi
un tricou bleumarin cu mâneci care atârnau, ne
mãrturisise cã se simte totuºi binecuvântatã
pentru cã este scoþiancã în vremuri prielnice,
când scoþienii au o voce în politicã, în literaturã,
în orice domeniu. A menþionat numele lui
Muriel Spark, Alasdair Gray ºi Liz Lochhead. Nu
pãrea sã o încânte cã Michel ºi Rebecca o
fotografiau, deºi, în pofida figurii aspre,
imaginile ei atrag invariabil o atenþie sporitã.
„Arãt ca un troll”, declarase, în 2003, într-un
interviu pentru The Times, ºi nu are ambiþia de
a fi cunoscutã în afara lumii ei ficþionale.
Pe care are ambiþia de a o feri de orice
compromisuri. Considerã cã multe dintre filmele
ºi cãrþile din ziua de azi, chiar bune, sunt
uºoare, publicul se aºteaptã la soluþii simple, la
o introducere, un cuprins ºi o încheiere. Astfel
de producþii artistice „nu ne pregãtesc pentru
experimente sau riscuri”. Oscileazã de bunãvoie
între povestire ºi roman, deºi ºtie cã editurile i-ar
oferi de trei ori mai mulþi bani pentru acesta
din urmã.
Arta nu înseamnã pentru ea nici bani, nici
competiþie. E mulþumitã cu viaþa pe care o duce,
trateazã zgomotul ºi liniºtea cu egalã indiferenþã,
câtã vreme poate sã-ºi asculte propria voce.
Astãzi poþi sã vorbeºti despre orice ºi cu oricâtã
autoritate pofteºti, dar, în contextul celei mai
„vizuale” societãþi care a existat vreodatã, vocea
scriitorului contemporan are greutatea unei
holograme.
Nu întâmplãtor, Ali a încheiat cu lectura
unui fragment din Povestea muºtei care a venit
fãrã a fi invitatã… „ºi probabil nesponsorizatã”,
a adãugat maliþios Claudia. La fel de puþin
întâmplãtor, o altã muscã a dat târcoale
enoriaºilor din templul literaturii britanice, care
urmãreau cu sufletul la gurã deambulãrile
eroinei, având însã grijã sã se fofileze la timp
prin geamul întredeschis care dãdea înspre
Grãdina Rezidenþilor, pentru ca „nici o muscã
din viaþa realã sã nu fie cumva rãnitã pe
parcursul lecturãrii acestei povestiri”.
Douã ore mai târziu, Pelerinul s-a întors la
mansarda-i pe jumãtate luminatã ºi numai pe
jumãtate încãlzitã, cãci taina reductoarelor de
21
Black
Pantone 253 U
21