Citeste un fragment - Meteor Press

toase, sã nu mã laºi! Dacã mor, pentru Tine,
Doamne, sã mor!” Eu eram în chinurile acelea,
ºi eu acum retrãiesc momentele acelea, nu pot
sã plece din mine aºa...
D. V.: – Da, amintirile de acest gen se ºterg
greu din suflet…
Maria-Liliana M.: – S-au speriat ãºtia, au zis:
„Nu putem... ce sã facem, cum s-o omorâm?
Trebuie s-o omorâm, trebuie sã moarã!” La un
moment dat, apare Maica Domnului. O maicã,
maicã, venitã din cer ºi cu un baston de foc. A
fãcut o luminã de au cãzut toþi jos de la lumina
aceea, ºi s-au speriat, au zis: „Maicã pe aici,
prin munþii ãºtia, nu existã!” Era Maica Domnului
ºi cu Domnul Iisus Hristos micuþ, de mânuþã,
aºa, îmbrãcat în alb. ªi musulmanii, dar ºi grecii
care erau acolo, au zis cã nu existã maicã pe
acolo. Au zis: „Asta e putere de la Dumnezeu, o
ocroteºte pe femeia asta!”
D. V.: – Ei au vãzut focul, tot?
Maria-Liliana M.: – Au vãzut tot ºi n-au putut
rezista la lumina aia. Eu am rãmas în picioare,
ei au cãzut toþi ºi toþi urlau, au zis: „Doamne, are
sfânt! Hai sã terminãm!” „Hai s-o lãsãm!”, ziceau
Z 105 [