Citeste un fragment - Meteor Press

Nectarie, copilul ãsta nu trebuie sã ajungã la
cezarianã. Sã iasã cu bine!” Când am terminat
metania de fãcut, a ieºit bãieþelul, cu gura mare,
ºi am zis: „Doamne sfinte, ºi de data asta ne-ai
ajutat! Doamne, de acum sã ne ajuþi ºi sã primeascã
numele ãsta, cã oamenii ãºtia sunt suciþi!”
În noaptea aceea, dupã naºtere, l-am visat
pe sfânt cã stãtea la maternitate ºi o pãzea pe
Mihaela! În vis, vãd un pãrinte la uºã cã tot fãcea
metanie ºi tot fãcea rugãciune... Zic: „Binecuvântaþi,
pãrinte!” ªi zice: „Domnul!” Zic: „Ce
pãrinte sunteþi?” Zice: „Dar nu m-ai chemat tu?”
Când ridicã capul, l-am cunoscut cã e Sfântul
Nectarie. Ochii mari, patrafir în faþã. A zis: „Dar
nu m-ai chemat tu sã mã rog pentru fata ta? Eu
sunt aici, o pãzesc.” Mihaela era într-un pat alb,
copilul în partea dreaptã, cum dãdea ea piept la
copilul ãsta; ºi a deschis uºa, ºi a zis: „Uite-o, e
acolo! Nu m-ai chemat tu sã am grijã de dânsa?
Copilul ãsta numele meu îl va purta!”
De-acum, înainte de botez, iar îmi apare
sfântul în vis. Îmi apare întâi pãrintele Vicenþiu,
cel care a ºi botezat mai apoi copilul. ªi-i zice
pãrintele ginerelui meu, Teofil: „Hai, dã-mi o hârtie
ºi scrie ce nume vrei sã pui la copilul ãsta.”
El dã repede hârtia, scrie nu ºtiu ce, ºi apare pe
Z 126 [